DE LA „POZIȚIA NEFIREASCĂ” A MIORITICILOR, LA TELENOVELA CĂTUȘELOR CU PARFUM DE SAMBA

Dacă credeați că celebrul dialog românesc de acum 12 ani – „– Da’ ce-am făcut, șefu’? – Te-am găsit într-o poziție nefirească” – reprezintă culmea absurdului polițienesc, pregătiți-vă pentru varianta sud-americană, mult mai „siropoasă” și infinit mai bizară. O filmare care circulă intens pe rețelele sociale, dezvăluită recent de publicația Lumea Justiției, ne arată că în Brazilia, lupta împotriva traficului de droguri nu se mai face cu berbecul în ușă, ci cu maniere de majordom și mângâieri demne de o bunicuță grijulie.

În timp ce traficanții noștri locali sunt ridicați cu zgomot de geamuri sparte, colegii lor brazilieni au parte de o trezire „VIP”, într-un spectacol grotesc unde legea și ironia fac un dans lasciv sub privirile camerelor de luat vederi.

ÎNTRE PUMNUL SIMULAT ȘI MÂNGÂIEREA DE ADIO: O SCENĂ DE OSCAR ÎN BÂRLOGUL TRAFICULUI

Scena, petrecută prin luna mai, pare regizată de un regizor de telenovele eșuat, trecut la trupele de intervenție rapidă. Polițiștii brazilieni au descălecat peste un suspect de trafic de droguri care își făcea somnul de frumusețe, probabil visând la noi rute de export. Într-un gest care pendulează între agresiune și afecțiune psihedelică, unul dintre agenți se pregătește să-i aplice suspectului un pumn zdravăn, doar pentru a-și „îndulci” traiectoria în ultima secundă și a-l mângâia părintește pe creștet.

Este imaginea perfectă a autorității care nu știe dacă să dea cu parul sau să dea cu balsam. Să-l lovești sau să-i verifici temperatura? Poliția braziliană pare să fi ales a doua variantă, transformând o descindere într-o ședință de consiliere pe bază de atingeri tandre, înainte de a-i pune cătușele pe „poziția nefirească” a somnului întrerupt.

„SCUZĂ-NE CĂ TE-AM TREZIT, DAR MERGI LA PUȘCĂRIE!” – EDUCAȚIA MASCAȚILOR CU UMOR NEGRU

Cireașa de pe tortul acestei intervenții suprarealiste vine însă din gura altui polițist, care a decis că rolul de „băiat rău” nu i se potrivește și a trecut la cel de „gazdă nepoliticoasă”. Potrivit informațiilor oferite de Lumea Justiției, agentul și-a cerut scuze cu o politețe acidă pentru deranj: „Scuză-ne că îți tulburăm somnul! Deci o să te ducem la secție”.

Este, probabil, cel mai politicos mod de a-i spune unui infractor că viața lui de libertate tocmai s-a evaporat odată cu sforăitul. Cu un cinism debordant, polițiștii i-au reamintit adormitului că cronometrul destinului său a ajuns la zero: „Ții minte că ți-am spus, da? Ți-am spus că tu urmezi…”. Totul în timp ce colegii săi se manipulau pe suspect de parcă ar fi fost un obiect de porțelan chinezesc: „Ușurel, ușurel, să nu-l rănim…”.

EȘTI ARESTAT, DAR MĂCAR AI AVUT UN SOMN BUN!

Finalul telenovelei este la fel de sec precum lovitura care n-a mai venit: „Ești arestat și mergi la pușcărie”. Fără dramă, fără lupte, doar cu o mângâiere pe cap și o invitație politicoasă la zăbrele. Dacă în România „poziția nefirească” rămâne un simbol al penibilului milițienesc, brazilienii au ridicat ștacheta: ei te arestează cu scuzele de rigoare pentru că ți-au întrerupt visarea.

Rămâne de văzut dacă această metodă de „arestare prin alint” va fi preluată și de ai noștri. Ne și imaginăm mascații români intrând peste infractori cu flori și cafea: „Ne scuzați, domnule urmărit general, v-am adus cătușele, dar vă rugăm, nu vă deranjați, mai stați cinci minute sub plapumă!”. Până atunci, filmulețul rămâne dovada clară că, indiferent de meridian, poliția are întotdeauna un simț al umorului care îți taie orice poftă de somn. (Irinel I.).

Ministerul Apărării Naționale ne anunță solemn că „nu s-a detectat nimic”. Nicio dronă, niciun vehicul aerian, nici măcar o muscă NATO nu ar fi trecut dinspre România spre Bulgaria. Radarul nostru, acest „Sfânt Dumitru” al spațiului aerian, jură că cerul a fost mai curat ca imaginea de campanie a unui ministru în an electoral.

Problema e că, la nici 100 de metri de granița cu România, pe partea bulgară, o dronă a decis să explodeze. Nu metaforic, nu la știri, ci fizic. Bum. Cratere, anchete, Consiliu de Securitate la Sofia, premierul Bulgariei ieșind public să spună: a venit dinspre România.

România, calmă ca un funcționar la 15:59: – Radarul n-a văzut nimic. – Atunci nu există. – Ce explodează la vecini nu ne privește.

MApN ne explică doct că sistemele radar „nu au detectat” și „nu au fost înregistrate evoluții de ținte aeriene” care să indice o traiectorie către Bulgaria. Traducere: dacă nu apare pe ecran, atunci ori nu există, ori e prea complicat să recunoaștem că avem o problemă. Că despre drone care zboară la altitudini mici, profile mici, bruiaje și realități de război modern mai bine să nu discutăm, să nu stricăm liniștea strategică.

În timp ce Bucureștiul își spală mâinile cu apă radar, Sofia mută trupe de la granița cu Turcia la frontiera cu România. Adică bulgarii, care se uită la noi ca la un potențial culoar de zbor pentru jucării explozive, reacționează militar. Noi, în schimb, reacționăm cu un comunicat steril, standard:

– Monitorizăm permanent.
– Nu am văzut nimic.
– Dacă apare ceva relevant, revenim.

E ca și cum vecinul vine la poartă și zice:
– Ți-a sărit o cărămidă de pe casă în curtea mea și a explodat.
Iar tu, cu zâmbet instituțional:
– Eu n-am văzut nicio cărămidă. Uite, în catastif nu scrie nimic. Deci nu e.

Cireașa de pe tort: nimeni nu știe de unde e drona și care era ținta. Asta nu împiedică Bulgaria să se teamă, dar e suficient ca România să se declare imaculată: „nu noi, altul”. Că suntem membru NATO, parte a unei regiuni fierbinți, aproape de un război, cu drone căzând în Ucraina, Rusia, Marea Neagră – detalii plictisitoare. Important e să dăm bine în comunicat.

Concluzia?
Bulgaria își întărește frontiera cu România. România își întărește paragraful cu „nu am detectat”.
La noi explodează doar încrederea. Restul – rămâne „confidențial”, că așa dă bine la imagine. (Irinel I.).