Featured
Schema falimentării Electrica SA/Electrica Furnizare SA este căpușată de „băieții deștepți”
Criza din energie începută anul trecut ne-a făcut pe toți să ne uităm mai atent la companiile strategice ale statului român și modul în care ele i-ar putea proteja pe români și afacerile lor, în fața exploziei prețurilor la energie. Fiind evident faptul că, în cazul unor asemenea „șocuri”, intervenția statului poate salva capitalul național de la faliment și pe români de la sărăcie.
Și statul a intervenit! Incompetent și ineficient cum ne-a obișnuit, de peste 30 de ani. Pentru că în loc să intre direct în piață și să țină prețul la un nivel acceptabil, prin companiile pe care le controlează, guvernul a ales să compenseze facturile din bugetul de stat, asigurând din bani publici profiturile speculanților de pe bursa de energie.
Hidroelectrica vs. Electrica: păcăleală vs. căpușare politică
„Perla coroanei” din energie, Hidroelectrica SA a fost în prim planul agendei publice, în ultima perioadă, pentru prețurile sale foarte bune la energie electrică, lăudată în prime-time de prim-miniștri, miniștri sau alți decidenți politici. O diversiune de zile mari, astfel încât să fie distrasă atenția de la adevărata soluție care putea fi salvatoare în această criză.
Pentru că oricât de atrăgător ar fi prețul curentului electric la Hidroelectrica SA, de aproximativ 0,25 lei pe KWh, de el nu se bucură decât 100.000 de mii de români, restul fiind nevoiți să aștepte cu lunile ca să poată semna contractele cu această companie, intrată de curând ca furnizor final de energie. În comparație cu cei peste 3,5 milioane de clienți ai Electrica Furnizare SA, practic, Hidroelectrica nu există. Însă în loc să se analizeze modalitățile prin care puteau fi reduse 3,5 milioane de facturi direct la sursă, întreaga atenție s-a mutat diversionist pe o companie care vindea ieftin, dar la care nu ajungea nimeni. Sau pe vorba românului: unde fu voință, nu fu putință (Hidroelectrica SA) și unde fu putință, nu fu voință (Electrica SA). Din simplul motiv că la Electrica SA s-a abonat noua generație a „băieților deștepți” din energie.
Să nu uităm că și Hidroelectrica, nu cu mulți ani în urmă, era în pragul falimentului din cauza unor firme abonate la contracte de energie ieftină pe care o vindeau ulterior mult mai scump românilor. Modelul de atunci a fost preluat la indigo, doar că pe dos. Electrica Furnizare SA cumpără curent electric scump și îl vinde ieftin noilor „băieților deștepți” din energie. Totul sub patronajul lui Virgil Popescu. Ministrul Energiei care a făcut posibilă liberalizarea pieței, pentru ca prețurile să crească exponențial și profiturile speculanților cu miliarde. Același Virgil Popescu care vrea să politizeze total Electrica SA, pentru că specialiștii din conducere și-au dat demisia în bloc, când au realizat că politicul vrea să falimenteze acest ultim colos strategic al statului român.
Ca să înțelegem exact tabloul acestui ultim mare tun, trebuie explicat că Electrica SA este o companie de stat în care statul român deține 48,8% din acțiuni și pe care o controlează prin Ministerul Energiei, întrucât nu există un acționar majoritar monolit (vezi cazul OMV Petrom), celelalte aproximativ 51,2% din acțiuni fiind deținute de peste 30.000 de acționari dispersați în toată lumea.
Electrica SA este firma mamă pentru Electrica Furnizare SA, Distribuție Energie Electrică România SA și Filiala de Întreținere și Servicii Energetice Electrica Serv SA, la toate fiind acționar cu peste 99%.
De la profit 387 milioane lei la pierderi de 552,8 milioane lei
În numai cele șase luni din a doua jumătate a anului 2021, în care prețurile la energie au luat-o în sus, s-a topit tot profitul de 387 milioane lei al Electrica SA din anul anterior, ajungând la o pierdere de peste jumătate de miliard de lei și prognozând un dezastru iminent pentru anul 2022, dacă nu se întâmplă vreo minune.
Și o minune e pe cale să se întâmple, doar că nu pentru români, ci pentru clientela politică, care va prelua controlul total al companiei, după ce Virgil Popescu îl va propune pe șeful său de cabinet, penelistul Cristian Boșoancă, director general la Electrica SA, ultima redută în calea politizării, filialele acesteia fiind deja sub controlul politrucilor.
260 lei/ MWh pentru Kaufland și Lidl, 747 lei/MWh pentru români
Și care Boșoancă îl va mandata pe „subalternul” său, Dumitru Meșca (fost consilier județean la CJ Prahova, rudă cu Sebastian Ghiță), și care este de ceva vreme directorul general al Electrica Furnizare SA, să păstreze contractele extrem de avantajoase pentru anumite firme, în timp ce românii sunt puși să plătească prețuri de 3-4 ori mai mari. Un exemplu scandalos este cel al contractelor semnate de Electrica Furnizare SA cu Lidl și Kaufland care au primit curent electric la prețul de 260,52 lei pe MWh pentru tot anul 2021, în timp ce clienții casnici au primit în aprilie 2021 următoarele oferte de contract:
- Concurențială Stabil 30 – cu 747 de lei pe MWh;
- Concurențială 3 în 1 – 822 de lei pe MWh;
- Serviciu Universal – 761 de lei pe MWh.
Prețuri de trei ori mai mari și păcăleală de trei ori
Un alt preț preferențial este de 238,21 lei/MWh dat de compania statului român pentru Parcul Industrial Sibiu SA, firmă controlată de influentul Eugen Iordănescu, un om cu puternice conexiuni politice, fost șef al Camerei de Comerț Sibiu, reținut de curând pentru 24 de ore și cercetat într-un dosar penal fiind suspect de trafic de influență și dare de mită.
Exemplele pot continua până se umple pierderea de 552,8 milioane de lei din anul 2021, care acoperă contractele preferențiale de care s-au bucurat clienții „speciali”, care au primit energie electrică la prețuri mult mai mici decât restul românilor.
Și care români au fost păcăliți de trei ori: o dată cu prețuri foarte mari la energie, apoi cu compensarea facturilor din bugetul de stat și nu în ultimul rând prin căpușarea firmelor statului din grupul Electrica SA.
Pe final, la mărunțișuri, trebuie menționat și contractul cu grupul Zipper, semnat „la insistența managementului”, de către Electrica Furnizare SA, de „numai” 20 de milioane de euro pentru tipărire și distribuire facturi, într-o epocă în care acest serviciu ar putea fi rezolvat pe mobil sau e-mail, la costuri infinit mai mici.
Electrica Serv, terenuri de milioane
La filiala Electrica Serv a fost instalat director general Florian Velicu, o persoană fără pregătire și fără experiență în domeniu. Funcția i-a revenit în calitate de secretar general al PNL Giurgiu și apropiat al eurodeputatului Dan Motreanu, președintele PNL Giurgiu.
Din cauza modului în care este condusă, Electrica Serv se află în pragul insolvenței, deznodământ pe care îl așteaptă cu nerăbdare „favoriții sistemului” pentru a se putea înfrupta din terenurile extrem de valoroase ale companiei. Câteva dintre exemple fiind cel de la Snagov, unde Electrica Serv deține parcela cu cea mai mare deschidere la lac în zona Comitetul Olimpic sau la Sibiu, unde se află un teren în zona de dezvoltare a celor mai noi mall-uri și centre comerciale sau în București, unde toții ochii sunt ațintiți pe terenul de lângă Parcul Carol.
Dar până la falimentul iminent, Electrica Serv mai poate fi mulsă prin contracte de lucrări primite „pe direct” de la sora sa Distribuție Energie Electrică România SA și care sunt prestate foarte prost sau deloc. Dar plătite gras, uneori și suplimentar. Un exemplu este contractul de peste 5 milioane de lei pentru modernizarea, securizarea și sistematizarea branșamentelor din Brașov, prestat de Electrica Serv, despre care un angajat al companiei relata: „Pe toată durata lucrărilor de la Brașov și mai accentuat în anul 2020, am fost în situația în care în momentul în care se aproba deplasarea personalului acolo (generând costuri mari cu diurna și cazarea), nu aveam materiale, iar în momentul în care se aproba achiziția de materiale, nu se mai aproba deplasarea. Achiziția materialelor se făcea fracționat, când aveam cabluri, nu aveam echipamentele, când aveam echipamentele, nu aveam cabluri”.
De partea cealaltă a contractului de la Brașov, la Distribuție Energie Electrică România SA, adică firma statului care plătea, s-a constatat decontarea unor materiale şi lucrări suplimentare celor identificate pe teren, în valoare de peste 500.000 lei. Întâmplător sau nu, dar pare fix 10% din totalul contractului, sau fix comisionul standard al corupției românești.
Împrumutul de 1,5 miliarde lei, lovitura de grație
În tot acest scenariu bine planificat de falimentare a Electrica SA, pentru ca schema să se întâmple repede și eficient, nu se mai practică tăierea la fier vechi ca în anii ’90, ci se apelează la mijloace moderne, adică împrumuturi de la bănci, garanții și achiziții strategice. Astfel, Electrica Furnizare SA intenționează contracteze anul acesta împrumuturi bancare suplimentare pe termen scurt pentru finanțarea activității curente în valoare de până la 1,5 miliarde lei, motivele fiind scumpirea galopantă a energiei electrice pe piețele angro, de unde compania achiziționează curent pentru clienții săi finali, precum și criza de lichiditate generată de aplicarea măsurilor guvernamentale de plafonare a prețului și compensare a facturilor, după cum relatează cei de la profit.ro.
Doar că acest împrumut uriaș nu poate fi contractat doar de către Electrica Furnizare SA care are o valoare contabilă a tuturor activelor de 1,4 miliarde lei, ci trebuie garantat de compania mamă, Electrica SA, care deține în portofoliu și alte companii cu active extrem de valoroase evocate mai sus și care vor fi scoase la mezat, atunci când Electrica Furnizare SA nu va putea achita împrumutul.
În tot acest context, apare știrea că Hidroelectrica SA se pregătește să cumpere una sau mai multe firme de furnizare de energie electrică și se închide, astfel, cercul ultimului mare tun din energie.
Schema falimentării Electrica SA
Pe scurt, scenariul este cam așa: Electrica Furnizare SA este căpușată de „băieții deștepți” și înregistrează pierderi uriașe în doar câteva luni, după care contractează un împrumut garantat de firma mamă Electrica SA. Apoi, nu poate achita împrumutul și tot colosul strategic al statului este falimentat. Ca să se închidă gura opiniei publice și a celor 3,5 milioane de clienți ai companiei, dar, mai important, să se piardă urma contractelor preferențiale ale „băieților deștepți” care au dus la pierderi și implicit faliment, Electrica Furnizare SA (sursa problemelor), este achiziționată de o altă companie a statului, Hidroelectrica SA.
Și se pune batista pe țambal, așa cum s-a întâmplat în toate marile tunuri date companiilor de stat, în care fiecare jucător politic și-a primit partea. Adică fix cum se întâmplă acum cu Electrica SA. Nume, prenume și funcții, într-un episod următor.
Ciprian Purice
Exclusiv
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?
De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.
Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.
La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.
Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:
- 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
– Împuternicit în aprilie 2014
– Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!) - 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
- 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
- 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
- 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
- 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
– numai împuterniciri și desemnări,
– fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.
Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)
- Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
– Împuternicit inspector-șef
– În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
– Rezultatul: obține nota 1
– În aprilie 2023, împuternicirea încetează.
Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.
Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”
- 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
– Împuternicit inspector-șef
– Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
– Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.
În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.
Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.
Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine
- Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
– Împuternicit inspector-șef
– Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
– Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
– Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.
Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.
Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!
- Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
– Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.
Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.
Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă
Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.
Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.
Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”
Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?
În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.
La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).
Exclusiv
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe
Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:
- Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
- Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.
Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.
Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.
Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu
Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.
- În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
- Astăzi este 4.050 lei.
- De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.
Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.
Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.
În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.
Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat
An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.
Traducere din birocratic în română:
- Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
- Salariul minim a urcat în lumea reală.
- Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.
Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.
Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.
Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.
Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta
Șablonul e deja clasic în România:
- Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
- Nu o aplici integral niciodată.
- Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
- „etape”,
- „perioade tranzitorii”,
- „eșalonări”,
- „implementare graduală”.
Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.
Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:
Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?
Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.
În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.
- Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
- Nu cer aviz de la minister.
- Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.
Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.
Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.
Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș
Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.
Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.
În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.
Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).
Featured
Specialiști „din pix” în energia eoliană: CERONAV, prins de Curtea de Conturi cu pregătiri fictive pentru experți internaționali
„Apucături mioritice” la un centru cu pretenții internaționale
Curtea de Conturi a descoperit că Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) Constanța, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a „format” specialiști în energia eoliană doar pe hârtie.
Potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, mai multe persoane au fost trecute ca absolvenți de cursuri internaționale, fără să fi participat vreodată la pregătire. Practica a afectat grav credibilitatea centrului pe plan internațional, în condițiile în care vorbim despre instruiri esențiale pentru siguranța muncii la înălțime, proceduri de salvare și manevrarea în siguranță a sarcinilor grele.
Absolvenți „invizibili”: în WINDA, dar nu și în sălile de curs
Controlul Curții de Conturi a vizat perioada 2024–2025 și cursurile pentru turbine eoliene organizate de CERONAV. Inspectorii au constatat înscrierea, în platforma internațională WINDA – baza de date oficială a Global Wind Organization (GWO) pentru personal calificat în industria eoliană – a unor persoane care:
- nu au participat fizic la cursurile GWO;
- nu apar pe listele de prezență și în cataloage;
- nu figurează în baza de date internă a CERONAV;
- în unele cazuri nici măcar nu au plătit taxele aferente cursurilor.
Din cele 13 persoane verificate, 8 au fost înregistrate ca absolvenți și înscrise în WINDA, deși în realitate nu au trecut prin procesul de formare, se arată în constatarea Curții de Conturi, citată de Cotidianul Național.
Nici cursuri, nici bani: pregătire zero, factură neplătită
Situația este agravată de faptul că o parte dintre „absolvenți” nici măcar nu au achitat contravaloarea cursurilor. Curtea de Conturi notează că:
- 6 din cei 8 beneficiari nu au plătit taxele, în sumă totală de 14.197 lei;
- ceilalți 2 au beneficiat de gratuitate, fiind angajați ai CERONAV, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
Cursurile GWO, organizate în baza unor standarde internaționale (9 standarde, 28 de module de specialitate), sunt puse la dispoziție prin platforma electronică GWO și livrate de experți ai CERONAV. În mod normal, doar parcurgerea integrală a acestor module permite înscrierea în WINDA.
Cursuri opționale, certificate globale: cum funcționează sistemul GWO/WINDA
Cursurile GWO sunt opționale și sunt organizate de CERONAV în baza unei acreditări acordate de INTERTEK INDUSTRY SERVICES ROMÂNIA SRL, firmă la rândul ei acreditată de Global Wind Organization.
GWO administrează baza de date WINDA (Wind Industry Database), platformă globală care gestionează și verifică calificările lucrătorilor din industria eoliană.
Standardele internaționale publicate de GWO nu impun emiterea unor certificate tipărite; este suficientă înscrierea în WINDA. Pentru angajatori, verificarea se face online, direct în această bază de date. Cu alte cuvinte, odată înscris în WINDA, un lucrător este tratat ca fiind calificat la nivel internațional.
Curtea de Conturi: înscrieri ilegale, riscuri majore de siguranță
Curtea de Conturi concluzionează că CERONAV a înscris ilegal persoane în WINDA, oferindu-le, de facto, acces la piața globală de muncă în domeniul turbinelor eoliene, fără ca acestea să fi parcurs pregătirea obligatorie.
Raportul avertizează că lipsa cunoștințelor poate genera:
- incapacitatea de a reacționa corect în situații critice;
- riscuri majore pentru siguranța persoanelor;
- consecințe juridice și economice semnificative.
Pe plan calitativ, Curtea notează efecte negative asupra bunei gestiuni financiare și asupra climatului de legalitate și credibilitate a cursurilor CERONAV – un centru care ar fi trebuit să fie reper de profesionalism în formarea personalului de specialitate.
Ce ar fi trebuit să învețe „specialiștii” din dosare
Cursurile GWO vizate de controlul Curții de Conturi sunt dedicate personalului din industria energiei eoliene, inclusiv offshore, și au ca scop:
- prevenirea accidentărilor la ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea sarcinilor grele;
- reducerea riscurilor asociate cu lucrul în medii periculoase;
- asigurarea procedurilor corecte de lucru și de salvare în situații de urgență;
- formarea în tehnici de legare a sarcinilor, în funcție de greutate, centru de greutate și formă;
- utilizarea semnelor standard internaționale pentru ghidarea macaralei și coordonarea în siguranță a ridicării sau coborârii materialelor.
În lipsa parcurgerii efective a acestor module, așa-zișii „specialiști” sunt validați doar scriptic, dar lipsiți de pregătirea practică esențială pentru activitatea la înălțime și în condiții de risc crescut.
Imaginea României, subminată în industria eoliană
Dezvăluirile prezentate de Cotidianul Național și confirmate de constatări ale Curții de Conturi ridică semne de întrebare asupra modului în care un centru național de pregătire, cu acces la platforme și certificări internaționale, a gestionat un domeniu extrem de sensibil: siguranța în industria eoliană.
„Apucăturile mioritice” descrise în articolul Claudiei Marcu nu afectează doar reputația CERONAV, ci riscă să compromită credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, într-un sector strategic pentru tranziția energetică și pentru piața muncii specializate.
-
Exclusivacum 2 zileDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 23 de orePata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 3 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 23 de orePermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 3 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 2 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 3 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
-
Exclusivacum 3 zileANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp



