Featured
Cum l-am așteptat treizeci de ani pe Godot și ne-am trezit că a venit Drulă
Zilele acestea am primit pe WhatsApp o imagine cutremurătoare, așa cum primiți, sunt sigur, și dumneavoastră. Uneori mesajele sunt amuzante, alteori nu-i stârnesc nici un zâmbet. Deh, s-a mai pleoștit și humorul proverbial al românului…
Era o fotografie în care la „sosiri”, într-un aeroport, un tânăr avea atârnată de gât o pancartă pe care era scris numele celui așteptat, fără a fi cunoscut. Banal, am putea spune. Dar nu e așa, fiindcă pe pancartă, numele scris era … „GODOT”!
Caut, de un timp, un sinonim mai puternic al termenului de „nesimțire”, acordat în primă instanță „politicianului” Drulă. M-am oprit pentru moment la „abjecție”, dar nu mi se pare relevant pentru a exprima într-un cuvânt tot ceea ce poate să inspire o asemenea formă de viață înghesuită de Creator parcă împotriva lui însuși, într-un moment nefast, într-o existență umanoidă. După ce am suportat șocul provocat de zicerea unui membru marcant USR, Lucian Viziteu, care declara pe față în comisia de supraveghere a SRI că el se află acolo să apere SRI de dușmanii săi, a izbucnit cea a lui Drulă. „Din tot ce vedem, există o tendință de militarizare a societății – premierul Ciucă militar, Dl. Bode se comportă ca o miliție, după cum vedem în cazul Șercan. Se încearcă o semimilitarizare a societății, pe ideea că e prea multă democrație”
Tare, Drulă. Doar un ochi aruncat în presă și aflăm amănunte. Tânărul Cătălin este fiul lui Gheorghe Drulă. Gheorghe Drulă a fost numărul doi în firma Felix Telekom, controlată de generalul SIE în rezervă Teodor Ilieș. Una dintre acoperirile lui Ilieş a fost aceea de diplomat în Elveţia. Acum generalul Ilieş face şi consultanţă pentru firmele de armament. Începând din 1995, acesta este numărul doi în firma Felix Telekom. În 2015, cu totul întâmplător, Drulă junior a fost numit consilier personal al prim-ministrului Dacian Cioloș, pe teme de infrastructură. Cred că e destul ca să ne punem întrebarea firească: „Oare dlui Drulă junior atmosfera din timpul când creștea și era tânăr adolescent, amestecându-se cu personajele mature de mai sus, atmosfera din România nu i se părea militarizată?”
Nu că aș aștepta neapărat răspunsuri de la toți tinerii „aparținători” ai Securității lui Ceaușescu, azi niște urmași ai unor veritabili oligarhi români, adunați la ordinul tăticilor și al Statului Subteran, Elsa (organizație e care e bine să nu uităm!) & Soros, pentru a forma USR. Dar când îi văd, spilcuiți, slăbuți, bogați și școliți, de parcă ar fi crescut în incubatoare, dând lecții sau judecându-i pe români, mi se întoarce stomacul pe dos. Părinții și bunicii lor, belferii Securității de ieri, transformați azi în oligarhi neomarxiști stau și privesc satisfăcuți de faptul că un Drulă, un Voiculescu sau Năsui au reușit să înșele vigilența unui popor „adormit”, cu minciunile lor seci, prezentate în locul „carierelor” de prin străinătăți.
Majoritatea acestor Oligarhi români părinți, unchi, bunici de USR-iști s-au construit mai mult sau mai puțin după rețeta celor din Rusia, dar la un nivel mai adaptat României. Mai toți s-au îmbogățit ca ofițeri acoperiți sau nu ai Securității, trimiși de Ceaușescu să se infiltreze în ceea ce însemna până în 1989 industria putredului Occident. Oligarhii creați de Securitate, răspândiți prin Lumea largă, s-au îmbogățit pe banii și relațiile comerțului exterior al României, așa cum oligarhii lui Putin s-au îmbogățit exploatând resursele Rusiei. Acum îmi dau seama cât de naivi eram când așteptam ca investigațiile de fațadă să scoată la iveală așa-zisele „conturi ale lui Ceaușescu”…
Cum a fost posibil? Simplu. O explicație extraordinară se află în celebra piesă de teatru a lui Samuel Bekett, „Așteptându-l pe Godot”. Apariția acestor specimene de formă umană a fost posibilă datorită comportamentului acestui popor. Popor din care fac, și eu parte. A fost posibil fiindcă noi n-am fost destul de atenți.
Noi îl așteptam pe Godot. Dar a apărut Drulă cu ai lui. Șeful interimar al USR, Cătălin Drulă, a intrat în politică cu plasamente de 3.527 de dolari și a terminat, în toamna anului trecut, mandatul de ministru al Transporturilor, cu plasamente de 2,5 milioane de dolari. De asemenea, în 2016, când candida pentru primul mandat de deputat, Cătălin Drulă avea în conturi 83.000 de lei și 70.000 de dolari, iar în octombrie 2021 economisea 380.000 de lei și 650.000 de dolari. De când a preluat al doilea mandat de deputat, Cătălin Drulă a vorbit o singură dată în Plen. În ziua în care a depus jurământul.
Beckett a considerat „Waiting for Godot” o piesă proastă, dar posteritatea a hotărât altfel, iar acum este privită drept cea mai mare piesă de teatru în limba engleză a întregului secol XX. În plus, iată, celebra piesă de teatru ne dă și nouă, românilor o cheie în care putem analiza ceea ce s-a întâmplat cu România în cei 30 de ani de așa-zisă democrație.
După cum arată titlul lui Beckett, actul central al piesei este așteptarea, iar unul dintre cele mai importante idei ale piesei este că nimic nu pare să se întâmple cu adevărat. Două personaje străbat întreaga piesă așteptându-l pe Godot, care nu vine niciodată. Estragon vrea în mod repetat să plece, dar Vladimir insistă să rămână, în cazul în care Godot chiar apare. Așa cum s-a întâmplat și cu românii… Ca urmare a acestei așteptări nesfârșite, atât Vladimir, cât și Estragon sunt „plictisiți de moarte”, așa cum spune Vladimir însuși. Atât Vladimir, cât și Estragon concluzionează pe parcursul piesei că nu este „nimic de făcut”. Ei se chinuie să găsească modalități de a-și petrece timpul, așa că ajung să discute tot despre nimic, inclusiv despre cum nu știu despre ce să vorbească, doar pentru a face ceva în timp ce așteaptă. Plictiseala personajelor de pe scenă aduce și plictiseala publicului. La fel ca personajele publicul așteaptă în timpul piesei un eveniment major, care nu are loc niciodată. Pare că autorul introduce o viziune asupra lumii determinată de negație, de lipsa adevărului, a moralității, sau valorii, ci a sentimentului de alienare. Beckett sugerează, parcă referindu-se la dinamica socio-psihologică a românilor , – că acest tip de indiferență față de tot, față de durerea altora este ceea ce permite cercului vicios al suferinței să continue la nesfârșit.
Când dramaturgul francez Jean Anouilh a văzut premiera piesei la Paris în 1953, el a descris-o ca fiind „Gândurile lui Pascal interpretate de clovni”.
Sigur, piesa are multe interpretări, însă aceea care se potrivește României mi se pare mai importantă pentru reflexie. În raport cu ceea ce s-a petrecut la noi în cei mai bine de 30 de ani din 1989, și poate, parțial și înainte, este cea mai curată fotografie teatrologică și sociologică totodată, făcută devenirii unui popor.
Noroc că mai există unul dintre mesajele cheie din „Așteptându-l pe Godot”, care este similar cu ceea ce găsim la Camus: puterea de a vedea absurditatea comică în mijlocul tragediei vieții și de a „continua” mersul înainte, în ciuda a tot ce se întâmplă. Un fel ciudat în care Românul s-a salvat întotdeauna…
„Nu le trebuie celebrități, că ei sunt o unitate cvasimilitarizată, – spune Alina Mungiu, cea care îi cunoaște cel mai bine pe useriști -, le trebuie doar oameni care și-ar omorî și părinții ca să parvină și care par în Parlament sau la televiziune copii după același model de robot tras la indigo, recitînd orice, fără nuanțe afective, fără un strop de originalitate, li s-a dat un script unde zice că cine nu e cu ei e cu rușii și, deși nu deosebesc Harkovul de Rostov, o țin langa cu asta.
Pe ei i-am așteptat treizeci de ani, Românii? E o întrebare la care dacă nu dăm acum un răspuns, vom regreta amarnic.
„Din acest grup, continuă d-na Mungiu, unii, ca Vlad Voiculescu, Claudiu Năsui sau Cătălin Drulă, au în spate familii prospere prin firme descinse din Securitate, cum a documentat Marius Oprea, firme care iau contracte de la instituțiile de forță și astăzi, și care au deja ani buni de cînd s-au profilat ca noua generație de dreapta. Pentru acești oameni au lucrat o masă de voluntari, din care o parte au sperat și au reușit să parvină prin politică, acesta fiind motorul oricărei asocieri politice la noi, și o parte au fost pur și simplu fraieri. (…) De opinia europeană îi doare strict în cot. Au un asemenea tupeu că după ce au aranjat pe bani europeni să își facă campanie internă cu Monitor PNRR (mișcare riscantă, pentru care e posibil să dea socoteală cine și-a spus semnătura) strigau că nu iau nici un ban, deși iau pe declarațiile lor, nu pe ale altora.
Evident, sunt oameni de asemenea valoare că atunci când nu mai sunt miniștri redevin șomeri sau se duc în pozițiile ridicole unde așteptau vremuri mai bune înainte de 2016. E partidul din lume cu cei mai mulți doctori care nu au lucrat o zi în cercetare sau în știință. Acesta e doar grupul doctorilor din partid, că în rest există o mare trupă de oameni fără diplome sau diplome luate după zece ani. Ah, nu sunt citiți băieții ăștia despre politică deloc, legea de fier a oligarhiei de partid și toate acelea, sau complet cinici, dacă votanții sunt fraieri și vor să fie fraieriți, le dăm nu meritocrație, ci pe noi înșine. E drept că aveau ajutorul sistemului, de la televiziuni cu grade la reviste pentru intelectuali subvenționate din banii serviciilor, care nu pot arăta un bilanț curat”.
Doamna Mungiu, asemeni lui Samuel Bekett este un extrem de valoros dramaturg. Juriul Galei UNITER a desemnat drept „cea mai bună piesă românească” a anului 1992, piesa domniei sale „Evangheliștii”. Dar românii, neștiutori, nu au prea avut ocazia s-o vadă pusă în scenă, pentru același motiv „de ev mediu” – subiectul extrem de controversat -, batjocorirea Religiei Creștine. Motiv pentru care chiar și unele teatre din străinătate au evitat proiectul. La noi în ţară încercările de montare a piesei au eşuat din pricina vulgarităţii scenelor care l-ar fi avut ca protagonist pe însuşi Mântuitorul Hristos. Acum, că dna Mungiu este expertă în „elita” USR, mă aștept din partea domniei sale la o piesă de teatru de succes, cu personajele din „noua politică” Românească: oameni fără Dumnezeu. Chiar merită!
Disperat de ireparabila pierdere a lui Vasile Cîțu, un userist implantat în PNL, Drulă sare la bătaie: „Sunt oameni care, pe canale oculte, vor să pună o liniște de tip iliberal pe România și noi ne vom lupta cu ei. Nu trebuie să uităm rolul celor care sunt arhitecții și acum predau ștafeta. Arhitecții sunt Iohannis, sprijinit de politicianul Eduard Hellvig, care niciodată nu a încetat să fie politician. Un șef de serviciu secret nu ar trebui să facă politică. Iohannis și Hellvig îl păstoresc acum pe Ciucă ca să devină continuatorul proiectului Iohannis”.
Asta spune Drulă, „politicianul de tip nou”, cel ce a permis instituțiilor, organelor să plaseze microfoane „împrumutate” de la DNA Constanța, în biroul său ministerial, tocmai ca să-și provoace și să-și înregistreze partenerii de coaliție de la PNL. Același care alături de altă „celebritate” USR-istă, Stelian Ion, au redctat „Legea turnătorului la locul de muncă”, care a fost elaborată, sub forma unui proiect, de USR. Turnătorul, arhicunoscut de pe vremea fostei Securități, este numit pompos „avertizor” și va fi prezent și la Stat și la privat. Vom fi obligați să plătim salarii turnătorilor și să-i protejăm, mulțumită legii pentru care se zbat vlăstarele oligarhiei Securiste.
Asta este, în mare ce ne-a venit și ni s-a băgat pe gât în locul oricărui Godot pe care l-am așteptat. Așteptare care ne-a împiedicat să vedem cum oligarhii români ai lui Ceaușescu tind spre preluarea puterii politice în România. Sincer, ca pe majoritatea românilor, nu m-ar fi interesat de felul cum l-au trădat pe Ceaușescu, nici măcar cum și-au făcut averile, pe spatele României și al Securității, dacă ne-ar fi lăsat în pace și nu și-ar fi dorit să stăpânească din nou acest popor căruia i-au distrus fibra și destinul. Numai că ei vor să fie, iarăși ei, direct stăpânii politici peste poporul român.
Acesta este nenorocirea de a aștepta, ca popor, un iluzoriu Godot. Riști să te pomenești cu gașca de odrasle ale oligarhilor Securității ceaușiste, adunată în jurul lui Drulă, mai periculos decât cel mai rău Godot pe care ni l-am putut imagina.
Octavian Hoandră
Exclusiv
Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene
România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor
În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o reformă curajoasă și nici printr-un lider vizionar, ci printr-un spectacol grotesc: Curtea Constituțională a anulat integral primul tur al alegerilor prezidențiale. Motivul oficial: TikTok s-a transformat, potrivit autorităților, în armă de manipulare hibridă în favoarea candidatului suveranist Călin Georgescu.
Nu mitinguri fraudate, nu saci de voturi dispăruți, nu buletine tipărite în garaj. Nu. Algoritmi, boți și „actori ostili externi”.
Democrația românească nu ar fi căzut la urne, ci în feed-ul de TikTok.
Documentele declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și rapoartele SRI, SIE, STS au completat tabloul oficial: mecanismele de moderare ale TikTok au eșuat în a marca și trata corect conținutul electoral, permițând o amplificare artificială, disproporționată, a unui singur candidat în raport cu restul.
Întrebarea care arde însă dincolo de comunicate și rapoarte este simplă:
Când aperi democrația și când, de fapt, o confisți în numele „securității naționale” și al „integrității procesului electoral”?
Bruxelles-ul moralist: „Vă protejăm de voi înșivă, prin algoritmi curați”
Versiunea oficială de la București și Bruxelles este bine împachetată: România ar fi fost victima unei operațiuni hibride, iar statul – ghidat de lumina regulamentelor europene și a Actului privind Serviciile Digitale (DSA) – ar fi intervenit eroic.
Pe limbaj de pamflet, rețeta arată așa:
– algoritmul devine noul bau-bau;
– DSA devine noua bâtă de „igienizare a discursului”;
– iar cetățeanul este considerat prea slab pentru a discerne singur, deci trebuie „protejat” prin ștergeri, limitări, etichetări și, la nevoie, prin anularea votului.
Așa se naște doctrina de „democrație defensivă”: dacă nu iese cine trebuie, înseamnă că au greșit algoritmii, nu partidele.
Washington-ul nervos: Congresul descoperă „exportul de cenzură” made in UE
Ceea ce părea o criză internă românească a devenit, peste ocean, probă într-un dosar mult mai mare. Sub conducerea lui Jim Jordan (R-OH), președintele Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților, Congresul SUA a început să scormonească în culisele relației dintre Comisia Europeană și giganții tech.
Din scrisorile oficiale și citațiile transmise către TikTok, Meta și celelalte mari platforme online (a se vedea corespondența publicată de Comisia Judiciară a Camerei Reprezentanților), reiese, potrivit lui Jordan, că:
- companiile de tehnologie au pus la dispoziția Congresului mii de documente interne și comunicări cu Comisia Europeană și cu statele membre ale UE;
- aceste documente indică, în viziunea Comisiei Judiciare, amploarea unei campanii globale de cenzură orchestrate de Bruxelles;
- UE ar fi constrâns platformele să elimine discurs legal, să-și rescrie politicile de moderare la nivel global și să impună restricții de exprimare nu doar pentru europeni, ci și pentru utilizatorii americani;
- în loc să-și revizuiască abordarea, Comisia Europeană ar părea că își dublează eforturile de cenzură, încercând în același timp să le ascundă de public;
- până în prezent, Comisia Europeană nu a reușit să formuleze, în percepția anchetatorilor din Congres, o respingere convingătoare a dovezilor prezentate.
În acest decor, România devine cazul-șoc:
țară membră UE, alegeri anulate, rețea socială chineză, „actori ostili externi” – o combinație perfectă pentru a arăta cum se îmbină cenzura politică, geopolitica și ingineria algoritmică.
Mesajele care se autodistrug: „transparența” UE intră pe Signal și dispare
În martie 2026, ancheta Congresului SUA a făcut un salt exploziv. Au fost emise citații oficiale (subpoenas) către TikTok, Meta, Alphabet, Microsoft, OpenAI, xAI și alți giganți, după ce a apărut numele lui Prabhat Agarwal, șeful echipei de aplicare a DSA în cadrul Comisiei Europene.
Potrivit documentelor invocate public de Comisia Judiciară, Agarwal le-ar fi sugerat colegilor să folosească aplicații de mesagerie criptată cu funcții de auto-ștergere (precum Signal) atunci când se comunică dispoziții sensibile către reprezentanții platformelor online și către responsabili de la nivel național din statele membre.
Concluziile provizorii formulate de Comisia Judiciară a Congresului SUA:
- Obstrucționarea anchetei: oficiali europeni ar fi încercat să-și șteargă urmele, făcând dificilă reconstituirea presiunilor puse pe companiile tech;
- Cenzura extrateritorială: prin amenințarea cu amenzi până la 6% din cifra de afaceri globală, DSA devine, din perspectiva Congresului, o ghilotină financiară care împinge platformele să limiteze discursul politic inclusiv pentru utilizatorii americani, ocolind Primul Amendament.
Pe scurt: reglementăm în numele „transparenței”, dar vorbim pe canale care își șterg singure memoria. Iar România este primul loc unde efectele acestui dans opac se văd direct în urne.
România, prinsă la mijloc între două dogme care nu se suportă
Dincolo de jargonul juridic, conflictul este de fapt unul între două dogme politice ireconciliabile:
- Dogma Bruxelles-ului: „Democrația trebuie apărată, dacă e nevoie, chiar de deciziile propriilor cetățeni, cu ajutorul experților, al regulatorilor și al algoritmilor controlați.”
- Dogma Washington-ului (aripa Jordan): „Libertatea de exprimare este aproape absolută; cine controlează moderarea și penalizează discursul face cenzură politică, nu protecție democratică.”
Cazul alegerilor din România este transformat în afiș de campanie pentru ambele tabere:
- Pentru Comisia Europeană și autoritățile de la București, România devine demonstrația practică a faptului că, fără intervenție fermă, algoritmii și campaniile obscure pot deturna votul.
- Pentru Congresul SUA, România este proba vie că, sub pretextul „combaterii dezinformării”, un aparat birocratic poate legitima anularea votului popular atunci când rezultatul nu convine.
Utilizatorul român, captiv într-o bulă filtrată, cu buletin și buletin de vot
Pentru România, efectele se simt pe trei niveluri majore:
- Credibilitate instituțională: Rapoartele serviciilor secrete și decizia Curții Constituționale se află sub lupa unei investigații externe. Dacă ancheta Congresului SUA va sugera că deciziile de moderare ale TikTok au fost influențate sau deturnate de canale neoficiale ale unor oficiali europeni, legitimitatea anulării alegerilor riscă să se prăbușească, transformând „apărarea democrației” în abuz transnațional de putere.
- Subordonare tehnologică: Platformele sociale aplică deja setări și filtre speciale pentru spațiul european. Utilizatorul român riscă să trăiască într-o bulă informațională puternic filtrată, în care ceea ce nu trece de grila reglementatorilor nu mai apare în feed – nu pentru că nu există, ci pentru că a fost etichetat ca „risc”, „dezinformare”, „conținut problematic”.
- Precedent electoral periculos: Reluarea alegerilor deschide o cutie a Pandorei. De acum înainte, de fiecare dată când un candidat „neconvenabil” obține o victorie organică prin canale alternative, narațiunea „interferenței algoritmice” poate fi scoasă din sertar pentru a cere invalidarea rezultatului.
Cine stăpânește algoritmul, stăpânește democrația
Anularea alegerilor din România nu este un accident izolat, ci primul mare seism produs de coliziunea dintre:
- legile statelor naționale,
- regulamentele Uniunii Europene,
- algoritmii platformelor globale,
- și ambițiile politice de la Washington și Bruxelles.
În timp ce Bruxelles-ul invocă „securitatea națională” și „integritatea alegerilor”, Washington-ul acuză apariția unui aparat global de cenzură. La mijloc rămâne cetățeanul român – primul alegător dintr-o democrație declarată matură căruia i s-a spus, practic:
„Votul tău e valabil… până când algoritmii și birocrații decid că nu mai este.”
Cenzura nu mai poartă uniformă, nu mai închide tipografii și nu mai confiscă ziare de pe tarabe. Cenzura de azi vine cu logo de platformă, interfață prietenoasă, politici de „siguranță”, mesaje criptate care se auto-șterg și, la final, cu puterea de a reseta urnele.
2026-03-16-jdj-to-meta-zuckerberg-re-preservation 2026-03-16-jdj-to-tiktok-custodian-of-records-re-preservation
Tabel sintetic: Războiul narativelor pe spinarea României
| Aspect | Bruxelles și București – „Democrație defensivă” | Congresul SUA (Jim Jordan & co.) – „Libertate vs. cenzură” |
|---|---|---|
| Interpretarea cazului România | Protecție a securității naționale și a integrității alegerilor | Exemplu de abuz de reglementare și anulare a votului sub pretext digital |
| Rolul DSA | Cadru legitim de transparență și responsabilizare a platformelor | Pârghie de șantaj financiar și export de cenzură la nivel global |
| Rolul TikTok și al platformelor | Vinovate de încălcarea normelor electorale și de amplificare nejustă a unui candidat | Victime ale presiunii politice a UE, forțate să limiteze discurs legal |
| Algoritmii | Vector de dezinformare și risc de securitate ce trebuie controlați | Pretext comod pentru intervenții politice și control asupra opoziției |
| Anularea alegerilor | Măsură „excepțională, dar necesară” pentru a salva democrația | Semn de capturare a procesului electoral de către birocrați și regulatorii UE |
| Poziția României | Stat „protejat” în războiul informațional | Cobai într-un experiment de cenzură transnațională |
| Mesaj către cetățean | „Te apărăm de manipulare, ai încredere în instituții și în reguli stricte” | „Ți-au anulat votul în numele unei corectitudini algoritmice foarte discutabile” |
(Cristina T.).
Exclusiv
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă ceea ce instituția ar fi trebuit să facă din oficiu: să sesizeze încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu.
Acolo unde, pe hârtie, ar trebui să existe „condiții optime de lucru pentru personalul MAI”, în realitate polițiștii își desfășoară activitatea zilnic într-un mediu care le pune în pericol sănătatea și siguranța. Nu vorbim despre mofturi, ci despre un amestec de neglijență, indiferență și dispreț față de cei care duc, efectiv, greul muncii de zi cu zi.
O adresă și un dosar: așa arată „grija” sistemului față de propriii oameni
Demersul sindicatului nu a putut fi îngropat sub preș. Prin adresa nr. 915163/2026, Direcția Control Intern a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) comunică faptul că, în urma sesizărilor formulate de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, conducerea IPJ Sibiu a dispus declanșarea cercetării prealabile privind respectarea obligațiilor legale la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă.
Tradus din birocrată în română: după ce polițiștii au tras semnalul de alarmă prin sindicat, IPJ Sibiu s-a văzut obligat să mimeze, deocamdată, trezirea. S-a descoperit, brusc, că poate ar trebui verificat dacă nu cumva normele de securitate și sănătate în muncă sunt călcate în picioare chiar acolo unde polițiștii își riscă sănătatea.
Condițiile de muncă ale polițistului nu sunt moft: dar sistemul le tratează ca pe o glumă proastă
„Diamantul” repetă răspicat un adevăr care, în mod normal, ar trebui să fie banal: condițiile de muncă ale polițistului nu sunt un moft, ci o obligație a instituției.
Realitatea însă arată altfel:
– polițistul e bun la intervenții, la reținerea infractorilor, la asumat riscuri;
– dar când vine vorba de aer respirabil, spații sigure, igienă și respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, brusc totul devine „vedem”, „analizăm”, „cercetăm prealabil”.
Acolo unde condițiile sunt încălcate, sindicatul este obligat să facă ceea ce ar trebui să fie reflex instituțional: să sesizeze, să insiste și să urmărească până la capăt. Fără presiunea sindicatelor, multe „centre de reținere” ar rămâne, liniștite, centre de risc maxim pentru propriii polițiști.
Vocea din teren versus zidul de beton din birouri: cine chiar apără polițistul?
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” își exprimă deschis recunoștința față de colegii care au semnalat situațiile de la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu. Ei sunt cei care văd zilnic realitatea: infiltrații, igrasie, instalații precare, spații improprii, norme de securitate și sănătate în muncă tratate ca niște recomandări opționale.
„Sunteți vocea din teren, iar noi vă suntem scutul” – transmite sindicatul. O frază care sună frumos, dar care, din păcate, spune și altceva: fără vocea din teren și fără „scutul” sindical, instituția i-ar lăsa pe polițiști exact unde sunt acum – între pereți care crapă și rapoarte care mint.
Scut sindical, armură de hârtie instituțională: cât valorează o viață de polițist într-un centru de arest?
Faptul că a fost nevoie de sesizarea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și de o adresă oficială a Direcției Control Intern, cu număr de înregistrare și formulări seci, arată cât de puțin contează, în practică, sănătatea și siguranța polițistului.
Instituția funcționează după principiul:
– până nu există sesizare, „nu știm”;
– până nu există scandal, „nu e problemă”;
– până nu se cer hârtii, „merge și-așa”.
Iar când, în sfârșit, se mișcă ceva, totul începe cu „cercetare prealabilă”, nu cu „remediere imediată”.
Până când normele de securitate și sănătate în muncă vor fi aplicate pentru polițiști cu aceeași strictețe cu care sunt aplicate legea și regulamentele pentru cetățeni, rămâne valabilă formula amar de exactă a „Diamantului”:
polițiștii sunt vocea din teren, sindicatul le este scutul.
Instituția, în schimb, prea des rămâne doar un zid rece, pe care se lipește o adresă cu număr și semnătură. (Cristina T.).
Exclusiv
O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți
Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă
Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță, dezvăluie Sindicatul Europol. În mai puțin de patru zile de la momentul în care ministrul interimar al muncii a aruncat în „transparență decizională” proiectul noii Legi a salarizării – la solicitarea Președintelui României, ca să se bifeze frumos și la capitolul „implicarea Cotrocenilor” – Guvernul a ajuns în postura penibilă de a fi redus la rangul de „martor asistent” în propriul circ legislativ.
Executivul, care se visa mare reformator al sistemului bugetar, a ajuns să privească de pe tușă cum instanța îi scoate siguranțele de la panoul de comandă chiar pe tema de care se lăuda mai tare: „noua Lege a salarizării”.
Curtea de apel București trage cablul din priză: consultarea este suspendată oficial
Totul a pornit de la o acțiune în instanță introdusă de Federația Sanitar, care a decis să nu mai înghită „consultarea publică” făcută în stil „repede, prost și pe tăcute”. Ca urmare a acestei acțiuni, Curtea de apel București a emis o ordonanță președințială prin care:
- suspendă procedura de consultare publică a proiectului Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice;
- stabilește că măsura produce efecte până la soluționarea cauzei pe fond.
Cu alte cuvinte, tot mecanismul de consultare publică, așa cum a fost el șmecherește pus în mișcare de Guvern, a fost pus pe pauză, cu ștampilă de instanță. Nu s-a mai mers pe clasicul „lasă, că merge și-așa”, ci pe „stop, vedem întâi dacă e legal ce încercați să vindeți drept reformă”.
Guvernul primește lecția de bază: nu reformezi bugetarii călcând legea în picioare
În funcție de modul în care va fi soluționată cauza pe fond, Guvernul României riscă să primească, negru pe alb, un mesaj pe care nici cel mai talentat consilier de imagine nu-l poate parfuma:
- nu poți pretinde că reformezi sistemul bugetar ignorând legea;
- nu poți mima consultarea publică bifând niște proceduri formale;
- nu poți impune decizii cu impact asupra a sute de mii de angajați din sectorul public fără un dialog real.
După cum subliniază Sindicatul Europol, orice reformă serioasă trebuie:
- construită transparent;
- făcută cu respectarea cadrului legal;
- bazată pe un dialog real cu organizațiile sindicale, nu pe simulări administrative și consultări de fațadă, puse pe site cât să treacă de ochiul neavizat.
Spectacolul de „democrație de carton”, în care Guvernul întreabă de formă și decide de fapt, a ajuns în fața instanței, iar instanța a decis să dea cu decorul de pereți până se lămurește dacă piesa respectă sau nu legea.
„Marea reformă” parcată la dosar: întregul traseu al legii este în aer
Ca efect direct al ordonanței președințiale emise de Curtea de apel București, întregul parcurs de adoptare a noii Legi a salarizării este suspendat. Proiectul care trebuia să regleze salariile personalului plătit din fonduri publice a fost trimis, elegant, la colț, să aștepte.
Decizia nu este definitivă:
- hotărârea Curții de apel București poate fi atacată cu recurs;
- termenul pentru recurs este de 5 zile de la comunicare.
Până una-alta, Guvernul nu mai poate continua, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, procedura de consultare publică pe care a încercat să o ruleze pe modul „formal, rapid și, dacă se poate, pe șest”.
De la „reformă istorică” la „martor asistent”: anatomia unei aroganțe birocratice
Situația de azi, așa cum reiese din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol și din acțiunea Federației Sanitar, arată un Executiv care a încercat să:
- dea impresia că ascultă societatea, dar să evite dialogul real cu sindicatele;
- treacă pe repede înainte o lege cu impact uriaș asupra a sute de mii de bugetari;
- se ascundă în spatele formulei „transparență decizională”, fără să respecte spiritul ei: participarea efectivă a celor afectați.
Rezultatul: Guvernul se vede obligat să asiste, ca un figurant cu obligație de prezență, la derularea unui proces care îi verifică tocmai corectitudinea „consultării” cu care se lăuda. Din mare jucător, a devenit spectator de categorie „martor asistent”.
Justiția decide, sindicatele veghează, Guvernul așteaptă cu pixul în aer
Parcursul procesului va fi urmărit pas cu pas de organizațiile sindicale – Federația Sanitar, care a inițiat acțiunea, și Sindicatul Europol, care a dezvăluit public blocajul. Acestea anunță că vor informa în dinamică privind finalitatea cauzei, mai ales în condițiile în care decizia Curții de apel București poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Până la o soluție pe fond și până la eventuala judecare a recursului, Legea salarizării stă cu frâna trasă, iar Guvernul are o ocazie rară: să priceapă că „reforma” făcută prin mimă, prin șmecherii de calendar și prin consultări de fațadă nu trece testul unei instanțe care chiar citește legea. (Cerasela N.).
Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene
România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o...
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă...
O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți
Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță,...
Hipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
Culise murdare la trap: regulamentul, călcat în picioare Pe hipodromul din Ploiești nu se mai aleargă doar caii, ci și...
IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!
PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are...
„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor” Când polițiștii și militarii cer bani,...
TIR-istul cu „curaj” de cauciuc: beat criță, fără permis și cu tupeu cât DN 57
Așa arată inconștiența la volan: 40 de tone, alcool și zero creier AȘA CONDUCE UN ȘOFER INCONȘTIENT! – o spun...
„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii
„Unde s-au evaporat experții de serviciu?” Unde sunt acum „experții” care strigă, cu mâna pe tastatură și curajul în spatele...
De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
Grădinița de cadre – sezonul XXIX: întoarcere la Blejoi, unde cadrele cresc pe tractor Serialul „Grădinița de cadre – IPJ...
„Prescripția salvează hoția”: cum a ajuns România cimitirul dosarelor cu fonduri europene, pus la zid de CJUE
„Dragi hoți de fonduri europene, nu vă mai bazați pe calendar!” Prescripția dosarelor cu fonduri europene din România a fost...
MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001 și a Constituției, să afle cine, de ce și cum...
Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
Un proiect nou, o lege veche „ucisă din pix” La 16 iulie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale...
Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
De la „nu am fost eu” la „da, recunosc!”: când tractorul minte, camera de bord vorbește Totul a pornit de...
Noul proiect al legii salarizării: polițiști la tarif de chilipir, promisiuni la preț de lux
Sindicatele bat la ușă, parlamentul se preface că nu e acasă Federația Sindicatelor Democratice din România (FSDR), organizație reprezentativă la...
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
Breaking-ul mic, gunoiul mare În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult...
-
Exclusivacum 3 zile
De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zile
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zile
Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zile
Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zile
MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 22 de ore
Hipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
-
Exclusivacum 2 zile
„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 22 de ore
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”