Războiul în mileniul trei e un non-sens. Am spus-o de nenumărate ori. Dar pacifiștii nu sunt azi la modă. Planeta e copleșită de imaginiile tragediilor. Ziarul online „Reseau International” titra ieri: „Masacrul de la Bucea – o Timișoară ucraineană.” Printr-o fină detașare, am pus în final semnulul întrebării.

Masacrul de la Bucea (Bucha, pe rețelele internaționale), o localitate de lângă Kiev, comis de soldații ruși, a umplut toată media mainstream din lume. La scurt timp, toate cancelariile mari ale lumii au condamnat crimele.

„Învierea” grănicerilor „uciși” pe Insula Șerpilor, apariția dovezilor că bombardamentul de la Maternitatea din Mariupol n-a existat decât în regia ucraineană, datele că pilotul fantomă de la Kiev a fost o invenție au fost probele eșecului propagandei ucrainene. A trebuit să apară ceva mai șoc. Și s-a lansat tsunami-ul planetar: Masacrul de la Bucea. „Masacrul de la Bucea este o acțiune similară gropilor comune din Timișoara lui 1989. (un caz tipic de manual de dezinformare),” scrie Reseau International, publicația franceză menționată.

Nu am fost la Bucea. Nu știu. Și nici nu mă iau după halucinogenele de pe internet. Dar la Cimitirul săracilor din Timișoara, am ajuns, în decembrie 1989. Toată presa occidentală, sosită după dispariția lui Ceaușeascu, a dat buluc să filmeze morții scoși din morminte. Ulterior, masacrul s-a dovedit un imens fake.

Într-o noapte după căderea lui Ceaușescu, morții din Cimitirul Săracilor au fost scoși la suprafață. Presa străină a publicat astffel de imagini. În cele din urmă s-a aflat că totul a fost o diversiune. Ce am aflat după mult timp? SUA avea nevoie de o fumigenă mediatică pentru a invada Panama. Iar, gropile comune de la Timișoara erau în ton cu muzica planetară de atunci.

Jurnaliștii liberi se exprimă azi mai mult pe twitter. Așa că am deschis Twitter Deck și am scris într-o coloană cuvântul Bucha. Din secundă-n secundă apar informații cu acest haștag. Încercați și domniile voastre! Adevărul vă poate elibera din carcera mediatică actuală.

Și ce se discută acolo? Fel de fel de argumente contrare propagandei, dar și minunății despre mortul care mișcă mâna la Bucea. Nu am luat în seamă decât pe cele relavante. Pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat, trebuie să ne întoarcem la cronologia evenimentelor. Când cererile Rusiei de la ONU, în vederea începerii unor investigații speciale, au fost refuzate brutal, mulți dintre noi s-au gândit că undeva e un vicleșug. Războiul, pe care doar noi nu-l dorim și-l condamnăm din prima zi, e întețit de propagandă.

Să derulăm nițel firul lucrurilor! Pe data de 30 martie 2022, armata rusă s-a retras din Bucea. A doua zi, primarul orașului, Anatoli Fedoruk, a înregistrat un videoclip, prin care și-a exprimat bucuria, în urma plecării forțelor armate ruse din orașul său. În niciun moment, nu menționa masacrul civililor. Avea un zâmbet satisfăcut. Videoclipurile încă mai sunt pe internet. Totodată, postul Telegram Bucha Live, cu știri locale, nu menționează niciun masacru de civili, nici pe 29 martie, nici pe 30 martie, nici pe 31 martie 2022.

În 2 aprilie 2022, șeful apărării teritoriale a Kievului, Serghei Korotkikh, supranumit Botsman (fost luptător în regimentul neo-nazist Azov), publica mai multe videoclipuri cu succesele „băieților săi.” În cel de-al doilea videoclip, conform imaginilor preluate de Reseau International, la a șasea secundă se aude clar cum unul dintre soldați îl întreabă dacă poate împușca și „bărbații care nu au banderole albastre” (brățările armatei ucrainene). Comandantul său (Botsman, în desenul Maestrului Popa’S) răspunde afirmativ.

Twiteriștii (ciripitorii) au sesizat mai multe amănunte. Unul dintre morți purta banderola albă (cea folosită de civili). O mână de femeie are un breloc al UE. O publicație ucraineană de limbă engleză LB.ua, titra într-un articol din 2 aprilie 2022 că poliția națională a intrat în Bucea, pentru a curăța orașul „de sabotori și complici ai forțelor ruse.”

La Bucea, pe 30 martie, trupele ruse au plecat conform unui acord. Pe 31 martie, primarul a anunțat eliberarea orașului și nu a făcut aluzie la nimic altceva. Pe 2 aprilie, trupele ucrainene au intrat acolo, nimic interesant la înregistrări video, scria Deutche Welle în limba engleză. Deci, nothing about war crimes. După câteva zile apare filmul „adevărat,” cu cele douăzeci de victime, rămase pe caldarâm. New York Times susține că sunt acolo de la mijlocul lunii martie. Presa globalistă l-a numit Masacrul de la Bucea. Cancelariile s-au înfoiat. Au pus gaz pe focul războiului.

Ieri, pe rețeaua mai independentă Twitter, îndoielile privind veridicitatea imaginilor au curs năvalnic. De ce nu există sânge lângă victime? Oare nu armata ucraineană a produs dezastrul? „Mai există imagini din satelit care arată cadavre și în alte orașe din jurul Kievului, pe unde forțele ucrainene nu au intrat încă?” se întreabă contul de twitter One a coffe break.

„Opoziția Regatului Unit al Marii Britanii la investigațiile ONU privind „masacrul de la Bucea” este o probă clară că nu se dorește aflarea adevărului. Oficialii nu vor să se ajungă la sfârşitul războiului,” trage concluzia Sosun Naemi. Scott Ritter, fost inspector ONU pentru supravegherea armelor de distrugere în masă irakiene, consideră că autoritățile ucrainene ar trebui mai întâi să ofere dovezi medicale înainte de a face declarații cu privire la evenimentele de la Bucea, potrivit presei.

Pentagonul rămâne rezervat. Oare de ce greii acestei instituții nu au opinii? „Bucea este un loc al crimelor ucrainene. Există cel puțin trei recunoașteri prealabile pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere în masă. Multe dintre victime aveau alături pachete de ajutor rusești sub formă de rații militare. Militanții Azov i-a ucis pentru că au colaborat cu dușmanul. Ce vedem nu e chiar un model al vreunei noi Agatha Christie,” scrie George Eliason, jurnalist de investigație american, specializat pe agresiunile militare din Donbas, pe Twitter.

„Constatăm încă o dată, tehnica evaziunii media. Afirmații din media americană de genul: „avem dovezi, dar nu le putem împărtăși cu voi,” dovezile „secrete” se dovedesc în cele din urmă false!” – susține WmFusfield. Reprezentantul Indiei la OSCE a cerut o investigație independentă. „Pentagonul nu poate confirma în mod independent atrocitățile din Bucea din Ucraina,” spune un oficial, citat de Reuters.

Puține dintre publicațiile mondiale recunosc că informațiile despre atrocitățile prezentate nu sunt confirmate de către instituțiile independente.
Adevărul e ca undelemnul. Cândva, o să iasă la suprafață. Pe cine mai impresionează că azi istoria consemnează Masacrul din My Lai, ca o crimă în masă, făcută de americani, în urmă cu patruzeci și cinci de ani? Și rușii au ucis la Katin mii de ofițeri polonezi. Istoria e neiertătoare.

Marius Ghilezan