Politica externa
Va încerca să rezolve „transnistrizarea” Ucrainei pe cale diplomatică (aici rezultatul fiind previzibil)?
Actualul război din Ucraina are o bază de comparație destul de stabilă: războiul purtat tot aici între anii 1917-1921. Comparațiile cu Primul sau Al Doilea Război Mondial sunt ieșite din cadru, în schimb pot fi făcute paralele utile cu războiul din 1917-1921 – are mai multe denumiri în funcție de cine îl descrie, să-i zicem „Războiul de Independență al Ucrainei”.
În esență actorul principal al acestui război a fost Uniunea Sovietică în calitate de moștenitoare a Imperiului Rus, obiectivul său fiind instituirea controlului asupra fostelor gubernii țariste Harkov, Ekaterinoslav, Taurida, Herson, Podolsk, Kiev, Cernihov, Jitomir ocupate în 1917 de armatele germane și austro-ungare după pacea de la Brest-Litovsk. Obiectivele germane și austro-ungare din regiune erau crearea unei zone tampon cu Uniunea Sovietică, însă înfrângerile de pe frontul de vest și revoltele sociale din Germania și Austro-Ungaria au scos aceste puteri din joc.
Ideea „cordonului sanitar” în Europa de est a fost preluată de Franța, care a intervenit militar în Ucraina de azi la sfârșitul Primului Război Mondial în ideea creării unei forțe care să răstoarne regimul bolșevic de la Moscova. Din partea Ucrainei au existat mai multe inițiative statale în această perioadă, susținute inițial de Germania, apoi de Franța, nuclee naționaliste care au revendicat sub diferite denumiri puterea de la Kiev. Nu intru în detalii, situația a fost extrem de fluidă.
Succesul Uniunii Sovietice în acest război s-a bazat pe capacitatea de a trimite permanent trupe în zonă, găsirea de colaboratori printre ucraineni și crearea de nuclee statale pro-sovietice. Inițiativele statale ucrainene au cedat în momentul în care nu au mai beneficiat de sprijin occidental și când populația locală nu a mai putut susține efortul de război în urma distrugerilor masive provocate de lupte și au acceptat într-o formă sau alta instalarea controlului sovietic.
Distrugerile nu au fost neapărat materiale cât a fost vorba de masacre în masă, crime de război împotriva populației. Unii dintre continuatorii naționaliștilor ucraineni din acest război au devenit colaboratori ai Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial, de aici problemele de revendicare istorică din Ucraina cu reverberații până în actualul război.
Condițiile de victorie în Ucraina în războiul din prezent rămân de principiu aceleași pentru Rusia de azi:
1. Scăderea capacității combative a armatei ucrainene prin reducerea ajutoarelor militare occidentale. Există și varianta războiului de resurse: cât poate arunca în luptă Rusia, față de cât pot arunca în luptă țările occidentale în termeni de echipamente militare și muniții.
2. Crearea pe teritoriul Ucrainei a unor entități statale controlate și protejate de Moscova, care să se dovedească funcționale. Aici vorbim de așa-numitele republici separatiste, suverane, autonome, populare etc.
3. Spargerea unității politice și a controlului guvernamental/ administrativ de la Kiev. Nu este obligatoriu nevoie să apară în clasa politică ucraineană o forță favorabilă Rusiei, este suficientă apariția unei forțe de opoziție care să intre în conflict cu actuala putere.
Îndeplinirea celor trei condiții de mai sus – fie și parțial – ar permite Rusiei atingerea obiectivelor politice pentru care a declanșat războiul din Ucraina. Aceste obiective sunt bănuite, declarațiile de la Moscova se referă în acest moment la neutralitatea Ucrainei, dezarmare, denazificare, recunoașterea independenței Donețkului și Luganskului. Moscova susține că nu dorește să anexeze noi teritorii în Ucraina, însă apariția unor republici populare la Herson sau Mariupol ar putea fi catalogată de Moscova ca o expresie a voinței populației locale, iar armata rusă ar putea fi rugată să-i protejeze de „naziștii” de la Kiev – fără să se ajungă neapărat la o anexare de jure, doar de facto.
Unde se va opri Rusia în înaintarea terestră? Primul obiective asumat de Moscova se referă la „eliberarea” regiunilor administrative Donețk și Lugansk, atingerea granițelor administrative ale acestor regiuni – ceea ce nu s-a întâmplat după o lună de lupte. Doar că atingerea acestor limite administrative din punct de vedere militar nu are nici un fel de importanță, vor trebui ocupate puncte care să împiedice un eventual contra-atac ucrainean, ceea ce înseamnă că forțele ruse nu se vor opri în momentul în care vor atinge limitele regiunilor administrative Donețk și Lugansk.
Avansul rusesc în zona litoralului nordic al Mării Negre și Mării Azov indică intenția de a lipsi Ucraina de acces la mare. Țărmul ucrainean al Mării Azov a fost ocupat în totalitate de trupele ruse, cu excepția orașului Mariupol unde încă se duc lupte, însă trupele ucrainene sunt izolate și nu pot primi sprijin sau să fie aprovizionate. Pe partea Mării Negre forțele ruse au reușit să cucerească Hersonul, însă au fost respinse la Nikolaiev și cel puțin în acest moment par că au renunțat la ofensiva în această direcție cu obiectivul final Odessa.
Până în acest moment armata ucraineană și-a păstrat capacitatea combativă și unitatea de comandă, primind sprijin militar semnificativ de la țările occidentale. Încercările Rusiei de a crea noi entități statale în zonele ocupate nu au înregistrat până acum succese deosebite, numărul colaboratorilor este destul de redus și este vorba de persoane fără o influență reală, administrația ucraineană din zonele ocupate refuză să colaboreze cu autoritățile ruse într-o direcție secesionistă, iar populația participă la proteste împotriva forțelor de ocupație. La fel la nivel central nu există o forță de opoziție care să contrazică guvernul aflat în funcție.
Este greu de spus câtă vreme se va mai păstra acest echilibru de forțe în războiul din Ucraina și în ce direcție este posibil să se modifice. Evoluția ideală pentru Kiev ar fi dezvoltarea unei contra-ofensive de amploare care să ducă la scoaterea trupelor ruse dincolo de granițele recunoscute internațional ale Ucrainei (eventual aducând Crimeea sub controlul Kievului). Pentru Rusia evoluția ideală ar fi fragmentarea armatei ucrainene și crearea mai multor mișcări politice/ militare separate de guvernul de la Kiev. Mai degrabă se prefigurează o evoluție între aceste două extreme.
Interpretarea dată de Moscova primei luni de război lasă loc unui scenariu în care după stabilirea unui control militar ferm asupra regiunilor administrative Donețk și Lugansk să fie oprite eforturile ofensive ale armatei ruse, chiar o retragere din zonele de nord și nord-est. În această ipoteză rămâne de văzut dacă și în ce formă Rusia va încerca să mențină controlul asupra regiunilor administrative ucrainene Herson și Zaporojie deja cucerite (de care are nevoie pentru aprovizionarea cu apă a Crimeei și pentru legătura terestră dintre Donețk și Crimeea). Rusia ar intra astfel într-o fază defensivă în care va încerca să își consolideze prezența în zonele nou cucerite și va promova o extindere a procesului de „transnistrizare” a Ucrainei.
Rămâne de văzut ce va face guvernul de la Kiev în această ipoteză: va beneficia de sprijin occidental pentru o ofensivă care să ducă la eliberarea regiunilor ocupate? Va încerca să rezolve „transnistrizarea” Ucrainei pe cale diplomatică (aici rezultatul fiind previzibil)?
George Damian
Featured
Armata SUA alocă până la 7 miliarde de dolari pentru sisteme antidronă
Armata Statelor Unite a atribuit mai multe contracte-cadru pentru dezvoltarea și achiziția de sisteme capabile să detecteze, urmărească și neutralizeze dronele. Valoarea totală potențială a acordurilor ajunge la 7 miliarde de dolari.
Contractele au fost încheiate în cadrul unui mecanism de tip IDIQ — contracte cu livrare și cantitate nedeterminate — care permite autorităților să comande echipamente pe măsură ce apar noi necesități operaționale.
Programul va sprijini piața Pentagonului pentru drone și sisteme antidronă, precum și inițiativa Domestic Shield, destinată protejării bazelor militare americane și a infrastructurii critice împotriva amenințărilor reprezentate de dronele de mici dimensiuni.
Zece companii selectate pentru noul mecanism de achiziții
În cadrul acordului-cadru au fost selectate zece companii:
- Allen Control Systems – plafon inițial de 500 de milioane de dolari;
- Digital Force Technologies – 500 de milioane de dolari;
- DroneShield – 500 de milioane de dolari;
- Echodyne – 250 de milioane de dolari;
- Napatree Technology – 500 de milioane de dolari;
- PVP Advanced EO Systems – 250 de milioane de dolari;
- RADA Technologies – 500 de milioane de dolari;
- SmartShooter – 150 de milioane de dolari;
- SRC – 500 de milioane de dolari;
- L3Harris WESCAM – 500 de milioane de dolari.
Autoritățile nu au precizat ce tipuri de echipamente va furniza fiecare companie. Contractele oferă însă Armatei acces rapid la tehnologii diverse, fără obligația de a se limita la un singur furnizor.
O apărare stratificată împotriva dronelor
Oficialii americani urmăresc să creeze un sistem de apărare pe mai multe niveluri, capabil să identifice dronele înainte ca acestea să ajungă la obiectivele protejate.
Structura ar urma să includă senzori, sisteme de comandă și control, tehnologii de urmărire, echipamente de identificare și mijloace de neutralizare sau capturare.
Generalul de brigadă Matt Ross, comandantul Joint Interagency Task Force 401, a subliniat că nu există o soluție unică pentru toate tipurile de amenințări aeriene fără pilot. În locul unui singur sistem integrat, Armata intenționează să cumpere mai multe soluții interoperabile, capabile să îndeplinească funcții diferite.
Strategia reflectă evoluția rapidă a amenințărilor reprezentate de drone, care variază de la aparate comerciale adaptate până la sisteme militare autonome și roiuri de drone.
Pentagonul renunță la dependența de un singur furnizor
Brent Ingraham, responsabilul pentru achiziții, logistică și tehnologie în cadrul Armatei, a declarat că noile contracte acoperă întregul spectru al capabilităților antidronă — de la senzori și sisteme de comandă până la mijloacele de neutralizare.
Prin crearea mai multor opțiuni contractuale, Armata vrea să mențină concurența între producători și să evite dependența de o singură companie. Oficialii consideră că această abordare va permite introducerea mai rapidă a noilor tehnologii pe măsură ce amenințările se schimbă.
Contractele-cadru creează astfel infrastructura administrativă și financiară necesară înaintea apariției unor cerințe operaționale concrete.
Piața antidronă urmărește modelul programului pentru drone
Armata intenționează să utilizeze mai multe canale pentru achiziții, inclusiv proceduri de tip Commercial Solutions Opening, acorduri comune de licențiere pentru sisteme de comandă și control, contracte existente și piețele specializate ale Pentagonului pentru drone și sisteme antidronă.
Prin această piață, militarii americani, alte agenții federale și statele aliate vor putea cumpăra diferite tipuri de tehnologii antidronă.
Modelul este inspirat de piața Armatei pentru drone, care a generat până acum vânzări de peste 800 de milioane de dolari. Oficialii speră ca noul mecanism să accelereze atât achizițiile, cât și dezvoltarea industriei.
Cererea depășește oferta disponibilă
Autoritățile americane susțin că cererea pentru drone și sisteme antidronă depășește în prezent capacitatea de producție disponibilă.
Un contract IDIQ de amploare le-ar putea permite companiilor să atragă capital suplimentar și să-și mărească stocurile, deoarece ar avea o perspectivă mai clară asupra viitoarelor comenzi guvernamentale.
În același timp, piața ar urma să conecteze mai eficient producătorii cu utilizatorii finali din Statele Unite, precum și cu partenerii și aliații Washingtonului.
Armata nu a precizat deocamdată când vor fi livrate primele sisteme și nici ce unități sau instituții vor primi echipamentele.
Cooperare extinsă pentru protejarea obiectivelor nucleare
Separat, National Nuclear Security Administration și Joint Interagency Task Force 401 au semnat un memorandum de înțelegere pentru îmbunătățirea schimbului de informații privind amenințările reprezentate de drone.
În cadrul acordului, administrația va transmite task force-ului date obținute în timpul testelor sistemelor antidronă, iar JIATF-401 va furniza la rândul său informații relevante.
Cooperarea urmărește reducerea testărilor duplicate, accelerarea introducerii în serviciu a sistemelor eficiente și consolidarea protecției infrastructurii critice pentru securitatea națională.
Prin coordonarea testelor și a evaluărilor, autoritățile speră să utilizeze mai eficient fondurile publice și să scurteze timpul necesar pentru selectarea și instalarea noilor tehnologii.
Featured
China deschide o nouă bază aeriană în Laos, în timp ce SUA își extind capacitățile militare
China și Laos au inaugurat un centru comun de sprijin și instruire la baza aeriană Ban Keun, situată la aproximativ 40 de kilometri nord de Vientiane. Beijingul prezintă instalația drept un proiect destinat cooperării militare și instruirii piloților laotieni, însă deschiderea sa marchează extinderea prezenței militare chineze în Asia de Sud-Est.
În paralel, Statele Unite accelerează investițiile în industria de apărare prin contracte de zeci de miliarde de dolari pentru rachete, motoare de interceptori și avioane de luptă.
China își consolidează prezența militară în Asia de Sud-Est
Noul complex reunește două structuri: Centrul comun China–Laos pentru sprijin și instruire și Academia aeronautică a prieteniei China–Laos. Ambele instituții vor fi operate și întreținute în comun de cele două țări.
Potrivit autorităților chineze, baza va fi utilizată în principal pentru pregătirea piloților laotieni și pentru dezvoltarea cooperării practice dintre cele două armate. Beijingul susține că proiectul respectă legislația internă a ambelor state, dreptul internațional și practicile consacrate.
China insistă că instalația nu este îndreptată împotriva unei terțe țări și că obiectivul său este sprijinirea păcii și stabilității regionale. Totuși, amplasarea sa în apropierea capitalei Laosului și extinderea infrastructurii aeriene sporesc importanța strategică a proiectului.
A treia instalație militară chineză din afara țării
Baza din Laos devine a treia instalație militară chineză cunoscută din afara teritoriului național. Beijingul operează deja o bază în Djibouti, inaugurată în 2017, precum și o facilitate navală la Ream, în Cambodgia.
Prin noul centru din Laos, China își întărește poziția în Asia de Sud-Est, regiune esențială pentru competiția strategică din Indo-Pacific. Laosul, stat fără ieșire la mare și unul dintre cei mai apropiați parteneri ai Beijingului, are legături politice, economice și militare strânse cu China.
Participarea la inaugurare a ministrului apărării și vicepremierului laotian Khamlieng Outhakayson subliniază sprijinul oficial acordat proiectului de către Vientiane.
O pistă de 2.000 de metri și cinci hangare
Imaginile satelitare indică transformarea rapidă a amplasamentului. Pista, aflată în faza inițială de construcție la începutul anului, are acum aproximativ 2.000 de metri.
La capătul nordic al bazei au fost amenajate o platformă pentru parcarea aeronavelor și cinci hangare. Dimensiunile infrastructurii depășesc necesitățile unei simple școli de pilotaj și oferă instalației potențialul de a susține operațiuni aeriene mai ample.
Baza pare să fi fost construită parțial pe amplasamentul fostului aerodrom cunoscut în perioada Războiului din Vietnam sub denumirea Lima Site 44. Aerodromul făcea parte dintr-o rețea de piste și avanposturi utilizate de Statele Unite și Agenția Centrală de Informații în Laos.
Washingtonul accelerează extinderea industriei de apărare
În timp ce Beijingul își dezvoltă infrastructura militară externă, Statele Unite își măresc capacitatea de producție pentru programe considerate esențiale.
Pentagonul a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract-cadru cu o valoare de până la 20,7 miliarde de dolari pentru producția rachetelor aer-aer AIM-120 AMRAAM. Acordul pe șapte ani urmărește aproape dublarea producției, până la aproximativ 1.900 de rachete anual.
Obiectivul este refacerea stocurilor americane diminuate de livrările destinate sprijinirii Ucrainei și de consumul de muniții asociat conflictelor din Orientul Mijlociu.
L3Harris extinde producția de motoare pentru interceptori
L3Harris a obținut de la Lockheed Martin un contract evaluat la peste 6 miliarde de dolari pentru producerea motoarelor-rachetă cu combustibil solid destinate interceptorilor THAAD.
Acordul prevede creșterea de aproximativ patru ori a capacității de producție. Compania intenționează să construiască o nouă instalație care să sprijine atât programul THAAD, cât și necesarul de motoare pentru sistemele Patriot PAC-3.
Măsura reflectă presiunea exercitată asupra industriei americane de apărare pentru creșterea rapidă a producției de interceptori și refacerea rezervelor strategice.
Boeing câștigă programul naval F/A-XX
Boeing a fost desemnată compania principală pentru dezvoltarea avionului de luptă de generația a șasea F/A-XX al Marinei SUA. Contractul pentru etapa de dezvoltare la scară completă este evaluat la peste 20 de miliarde de dolari.
Avionul este destinat înlocuirii treptate a flotei de F/A-18 Super Hornet și a aeronavelor de război electronic EA-18G Growler. Primele aparate sunt așteptate să intre în serviciu în anii 2030.
Victoria Boeing consolidează poziția companiei în programele americane de aviație militară avansată, după obținerea contractului pentru avionul de generația a șasea F-47 al Forțelor Aeriene.
F-15EX: încă 22 de aeronave, dar și noi riscuri
Forțele Aeriene ale SUA au atribuit Boeing un contract de aproximativ 2,4 miliarde de dolari pentru 22 de avioane F-15EX. Noul lot ridică la 120 numărul total de aeronave comandate dintr-o flotă planificată de 267 de aparate.
Contractul a fost încheiat înainte de termenul-limită de 1 octombrie 2026 pentru utilizarea fondurilor aprobate prin mecanismul de reconciliere bugetară. Necontractarea la timp a banilor ar fi putut duce la diminuarea finanțării disponibile.
F-15EX este echipat cu radar modernizat, sisteme avansate de război electronic și alte îmbunătățiri menite să prelungească durata de exploatare a platformei.
Boeing, prinsă între ambiții și probleme de execuție
Extinderea portofoliului militar al Boeing generează însă îngrijorări privind capacitatea companiei de a gestiona simultan mai multe programe majore. În aceeași perioadă, Boeing trebuie să avanseze cu F/A-XX, F-47, T-7A și F-15EX, în principal prin facilitățile sale din St. Louis.
Programul F-15EX se confruntă deja cu întârzieri. Atingerea capacității operaționale complete a fost amânată până în februarie 2028, cu aproximativ șapte luni față de calendarul anterior.
În plus, anumite componente ale aeronavei ar putea necesita reproiectări semnificative. Printre sistemele vizate se numără radarul, motoarele și echipamentele de război electronic, în condițiile în care unele componente au devenit învechite sau sunt afectate de probleme de aprovizionare.
Competiția strategică se mută simultan în fabrici și pe piste
Evoluțiile din Laos și Statele Unite evidențiază două direcții ale competiției militare contemporane: extinderea infrastructurii strategice și creșterea capacității industriale.
China își consolidează rețeaua de facilități externe, în timp ce Statele Unite investesc masiv în producția de rachete, interceptori și avioane de luptă. În ambele cazuri, rezultatul final va depinde nu doar de valoarea contractelor sau de dimensiunea bazelor, ci și de capacitatea de a finaliza proiectele la timp și de a le integra într-o strategie militară coerentă.
Featured
SUA alocă 2,4 miliarde de dolari pentru 22 de avioane F-15EX. Boeing își consolidează poziția în aviația militară americană
Forțele Aeriene ale Statelor Unite au atribuit companiei Boeing un contract în valoare de aproximativ 2,4 miliarde de dolari pentru producția unui nou lot de 22 de avioane de luptă F-15EX.
Acordul a fost încheiat chiar înainte de expirarea termenului-limită pentru utilizarea fondurilor alocate prin procesul de reconciliere bugetară. În ciuda inflației și a grevei care a blocat în 2025 activitatea pe linia de producție a F-15, autoritățile americane au reușit să păstreze integral numărul de aeronave planificat pentru cel de-al șaptelea lot de fabricație.
Contractul menține producția la capacitate operațională
Forțele Aeriene au transmis că negocierile au permis protejarea tuturor celor 22 de aeronave prevăzute inițial, în pofida presiunilor asupra costurilor și calendarului de producție.
„Lotul 7 reflectă o abordare disciplinată a utilizării resurselor disponibile, ținând cont de realitățile care afectează producția de apărare”, a declarat generalul de brigadă Timothy Helfrich, responsabilul pentru programele de achiziție din cadrul directoratului pentru avioane de luptă și aeronave avansate.
Potrivit acestuia, obiectivele principale au fost menținerea accesibilității financiare, continuitatea fabricației și livrarea avioanelor necesare modernizării flotei americane în fața amenințărilor actuale și viitoare.
Fondurile trebuiau contractate înainte de 1 octombrie
Acordul a fost semnat în aceeași zi în care Marina SUA a ales Boeing pentru dezvoltarea avionului de luptă de generația a șasea F/A-XX. Contractul pentru acest program naval este evaluat la peste 20 de miliarde de dolari, iar Boeing a învins Northrop Grumman.
În cazul programului F-15EX, atribuirea contractului a fost urgentată de prevederile legii bugetare cunoscute sub denumirea „One Big Beautiful Bill”, adoptată în 2025. Actul legislativ a pus la dispoziție miliarde de dolari pentru cumpărarea de avioane F-15EX prin mecanismul de reconciliere bugetară.
Deși Pentagonul putea utiliza aceste fonduri pe parcursul mai multor ani, lucrările trebuiau contractate până la 1 octombrie, data începerii anului fiscal 2027. În caz contrar, finanțarea ar fi fost redusă cu 8,3%.
Forțele Aeriene au subliniat că noul acord protejează puterea de cumpărare a fondurilor aprobate de Congres și contribuie la menținerea liniei de producție F-15EX.
Boeing ajunge la 120 de aeronave comandate
Prin noul contract, numărul total de avioane F-15EX aflate sub contract pentru Forțele Aeriene ajunge la 120. Cifra reprezintă aproximativ jumătate din flota planificată, care ar urma să cuprindă 267 de aeronave.
În proiectul de buget pentru anul fiscal 2027, Forțele Aeriene au solicitat finanțări suplimentare pentru F-15EX prin procedura bugetară obișnuită, fără să se bazeze din nou pe fondurile de reconciliere.
„Boeing este dedicată livrării acestui avion esențial pentru Forțele Aeriene ale SUA. F-15EX va consolida capacitatea națiunii de a proiecta forță și de a contracara amenințările emergente din întreaga lume”, a declarat Christina Upah, vicepreședinta Boeing responsabilă de programul F-15.
F-15EX aduce radar modern și sisteme avansate de război electronic
F-15EX este o versiune profund modernizată a avionului F-15. Aeronava include un sistem nou de război electronic, un radar îmbunătățit și alte actualizări menite să prelungească relevanța operațională a platformei.
Boeing a întâmpinat însă dificultăți în creșterea ritmului de producție, pe fondul întârzierilor acumulate în program. Compania urmărește să ajungă la o capacitate de două aeronave produse lunar.
Întârzierile împing capacitatea operațională completă în 2028
Un document recent al Pentagonului privind principalele programe de achiziții arată că întârzierile F-15EX au afectat calendarul inițial pentru atingerea capacității operaționale complete.
Etapa este estimată acum pentru februarie 2028, cu aproximativ șapte luni mai târziu decât termenul prevăzut anterior.
Planul Forțelor Aeriene de a crește numărul de avioane cumpărate introduce noi riscuri legate de costuri și calendar. Documentul avertizează că programul are nevoie de o actualizare tehnică majoră pentru a compensa dispariția unor surse de fabricație și furnizare.
Radarul, motoarele și sistemele electronice ar putea fi reproiectate
Printre componentele considerate vulnerabile se numără radarul, motoarele și sistemul de război electronic. Înlocuirea unor sisteme devenite învechite ar presupune o reproiectare semnificativă a aeronavei.
Pentagonul nu dispune încă de o estimare finală a costurilor pentru extinderea programului F-15EX. Autoritățile reevaluează în prezent reperele programului pentru a reflecta timpul pierdut și modificările necesare.
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova: Agentul‑vopsitor Editoiu Alin – maestru în gropi urbane, fum de esapament și, la final, fum de arhivă
-
Exclusivacum 3 zileM.A.I. – PIXUL LUI BOSS: UNIVERSITATEA DE PROȘTI A POLIȚIEI ROMÂNE
-
Uncategorizedacum 3 zileRâde Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, plătește Ploieștiul: comedia neagră de la TCE Ploiești
-
Exclusivacum 2 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti: Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, „autobuzul sabotor” – Traseul 39, motoare turate în gol și POS-uri moarte la TCE Ploiești!
-
Exclusivacum o zi„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
-
Administratieacum o ziDumitru Dragoș, polițist de penitenciare și mentor pentru copiii din Vărbilău
-
Exclusivacum 3 zileDosarul Antigrindină – Partea a V‑a – Prahova, aleasă „unitate‑pilot” prin mister de stat. Norocul rachetelor sau blestemul fermierilor?
-
Exclusivacum 3 zileFlorin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 1: „Directorul care se clatină, dar nu cade”



