După ce a primit nu unul, nu zece, ci 43 de dosare legate de aceeași lege despre minori, Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, în unanimitate, că legiuitorul a reușit performanța clasică: să scrie o lege pe care nici Constituția, nici logica, nici Codul penal nu o mai recunosc. Dezvăluirea aparține publicației Lumea Justiției, care a arătat cum a arătat „marțea neagră” juridică… într-o miercuri, 21 octombrie 2026.

„Surpriză”: CCR află că aceeași faptă nu poate fi și infracțiune, și contravenție, doar pentru că așa vrea legiuitorul

Așa cum notează Lumea Justiției, miercuri, 21 octombrie 2026, CCR a fost chemată să repare „capodopera” legislativă prin care s-a încercat modificarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Legea „de corectat minorii cu violență” a fost atacată în nu mai puțin de 43 de dosare la instanțe din toată țara. Da, patruzeci și trei. Atât de „clară” era, încât judecătorii au trimis-o pe bandă rulantă la Curte, să vadă dacă nu cumva România s-a schimbat în stat de drept… aproximativ.

CCR, cu o răbdare demnă de un terapeut de familie, a constatat că:

• Nu poți reglementa aceeași faptă și ca infracțiune, și ca contravenție, că nu e bufet suedez juridic. Curtea spune apăsat că „suprapunerea normativă” și „lipsa delimitării conceptuale” încalcă art.1 alin.(5) din Constituție – adică acel mic detaliu numit calitatea legii.
• Mai pe românește: nu poți să pui părintele în situația de a fi, în același timp, și contravenient, și infractor pentru aceeași încălcare a obligației de a participa la programe speciale de consiliere psihologică, doar pentru că legiuitorul n-a știut ce vrea să scrie.

43 de dosare cu aceeași problemă: când legea e atât de proastă, justiția o trimite la reeducare constituțională

Restul presei a povestit frumușel doar că CCR „a discutat o lege cu minori și violență”. Lumea Justiției merge la esență și arată mormanul de dosare: 43 de cauze în care aceeași lege a fost pusă sub semnul întrebării.

CCR însăși indică faptul că haosul normativ a fost atât de mare, încât:

• s-au amestecat noțiunile de „părinți” și „reprezentant legal”, încălcând exigențele de calitate a legii,
• s-a creat o imprecizie gravă în privința subiectului activ al infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, ajungându-se la absurditatea logică în care rezultă că minorul sub 14 ani ar fi cel care săvârșește infracțiunea – contrar Codului penal, evident.

Curtea nu se sfiește să spună în esență:
legiuitorul nu poate reglementa răspunderea penală a unui minor sub 14 ani în contradicție cu Codul penal, oricât i-ar plăcea să dea bine în conferințe de presă cu „toleranță zero la violență”.

„Faptă cu violență”: sintagma vagă cu care voiau să trimită copiii în centre rezidențiale

Legea atacată a introdus, cu un entuziasm dezlânat, sintagma „faptă cu violență” în legătură cu obligația de a dispune plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat.

CCR constată, în comunicatul oficial citat, că:

• această sintagmă este „vag circumscrisă”,
• transformă măsura într-una imprevizibilă,
• și face dificilă identificarea clară a infracțiunilor care intră sub incidența ei.

Tradus în limbaj de pamflet: legiuitorul voia să bage copiii la centru de plasament specializat pentru „o faptă cu violență”, fără să se obosească să spună exact ce înseamnă asta. De la îmbrâncit în curtea școlii, până la agresiuni grave, totul risca să fie băgat la grămadă, după inspirația instituției care aplică legea.

CCR a spus stop acestor derapaje, admițând obiecția de neconstituționalitate cu privire la:

• art. I pct. 2 și pct. 3 – în ceea ce privește sintagma „sau acesta a săvârșit o faptă cu violență” din art. 86 alin.(1),
  și declarând aceste dispoziții neconstituționale.

Părinții și psihologul: copilul sub 14 ani merge la consiliere, fie că mami și tati vor sau nu

Un punct tare interesant – dar mai puțin scandalos – este acela că CCR a confirmat că nu e nevoie de acordul părinților pentru ca minorul sub 14 ani, care a săvârșit o faptă penală, să fie trimis la programe speciale de consiliere psihologică.

Potrivit comunicatului CCR:

• participarea minorului este hotărâtă de instanța judecătorească,
• în interesul superior al copilului,
• reprezentanții legali pot fi auziți, dar nu pot condiționa decizia prin acordul sau dezacordul lor,
• măsura este „o ingerință minimă” în drepturile părintești și urmărește un scop legitim.

Curtea spune textual că eliminarea acordului părinților sau al altui reprezentant legal în privința participării minorului sub 14 ani la consiliere nu încalcă:

• art. 26 alin.(1) (viața intimă, familială și privată),
• art. 48 (familia),
• art. 49 alin.(1) (protecția copiilor și a tinerilor) din Constituție.

Cu alte cuvinte: statul poate să trimită copilul la psiholog pentru a-l ajuta să nu mai repete faptele penale, iar părinții nu pot bloca acest lucru doar pentru că „noi știm mai bine, l-a bătut doar puțin”.

Plasamentul la serviciu rezidențial: asistență socială, nu pedeapsă penală

CCR mai face o clarificare pe care legiuitorul ar fi trebuit s-o aibă înainte să apese ENTER pe textul legii:

• plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat nu este o măsură educativă penală în sensul art.115 din Codul penal,
• ci este o formă de asistență socială, ce asigură găzduire, îngrijire, educație, recuperare și integrare socială adaptată minorilor sub 14 ani.

Deci nu e „pușcărie pentru copii”, ci teoretic un sprijin social complex. Problema e că, dacă bagi la pachet orice „faptă cu violență” mal definită, în numele „protecției copilului”, riști să transformi asistența socială într-un instrument de disciplinare abuzivă – iar CCR a tăiat elanul prin admiterea obiecției de neconstituționalitate exact pe această zonă vagă.

Ce e constituțional și ce nu: CCR marchează cu markerul, legiuitorul repetă clasa

Conform comunicatului CCR, citat de Lumea Justiției, Curtea a decis următoarele:

• Admis – neconstituțional:
  • art. I pct. 2 și pct. 3, în partea privind sintagma „sau acesta a săvârșit o faptă cu violență” din art. 86 alin.(1) din Legea de modificare a Legii 272/2004.
  • De asemenea, s-au sancționat reglementarea simultană ca infracțiune și contravenție, terminologia neunitară „părinți” / „reprezentant legal” și ambiguitățile privind subiectul activ al infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, ca fiind contrare art.1 alin.(5), art.23 alin.(12) și art.49 din Constituție.
• Respinse ca neîntemeiate – constituțional:
  • art. I pct. 1 și pct. 3, în ceea ce privește sintagma „plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat” din art. 86 alin.(1).
  • Curtea a constatat că plasamentul, ca formă de asistență socială, nu încalcă art.49 alin.(1) și art.147 alin.(4) din Constituție.

Totul a fost decis cu unanimitate de voturi, ceea ce în traducere liberă înseamnă: niciun judecător constituțional nu a considerat că bricolajul legislativ merită apărat.

Decizia CCR: obligatorie pentru toți, inclusiv pentru cei care au scris legea pe genunchi

CCR a ținut să precizeze, în stilul ei sec, dar tăios, că:

• Decizia este definitivă și general obligatorie.
• Argumentele vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu textul integral al hotărârii.

Adică, după ce legiuitorul a încercat să fie „dur cu minorii violenți”, Curtea Constituțională i-a pus în față oglinda Constituției și i-a trimis acasă cu tema refăcută:
– să definească decent ce e „faptă cu violență”,
– să nu mai transforme aceeași conduită într-o struțo-cămilă juridică, și
– să nu mai lase să reiasă, din „imprecizia reglementării”, că un minor sub 14 ani poate fi subiect activ al unei infracțiuni de nerespectare a hotărârii judecătorești, contra Codului penal.

Epilog cinic: când protecția copilului devine laboratorul de experimente al legiuitorului

Cazul acesta – documentat de Lumea Justiției și tranșat de CCR în 43 de dosare – arată încă o dată că:

• legile pentru copii și minori sunt adesea scrise cu reflexe de „ordine publică” și PR politic, nu cu respect pentru Constituție și Codul penal;
• CCR ajunge, din nou, să fie ultimul filtru între zelul „punitiv” și drepturile fundamentale;
• iar presa care se rezumă la o știre seacă despre „CCR a decis ceva legat de minori” ratează povestea esențială: dezastrul calității legislative.

Până una-alta, decizia Curții rămâne: definitivă și general obligatorie.
Rămâne de văzut dacă legiuitorul înțelege mesajul sau doar bifează încă o umilință constituțională la rubrica „Diverse – nu învățăm nimic, dar insistăm”. (Irinel I.).

Sindicatul „Diamantul” anunță două hotărâri favorabile polițiștilor ale căror indemnizații de concediu au fost calculate fără sporul pentru condiții grele de muncă. Una dintre decizii este definitivă, iar cealaltă poate fi atacată cu recurs.

Sporul, plătit la muncă, dar exclus din indemnizația de concediu

Problema îi afectează pe polițiștii care primesc lunar spor pentru condiții grele de muncă, dar constată că acesta nu este inclus în calculul indemnizației de concediu. Potrivit Sindicatului „Diamantul”, astfel, zilele de odihnă ajung să le reducă veniturile.

Pe 21 octombrie, două instanțe au pronunțat soluții favorabile în acțiuni prin care s-a cerut recalcularea indemnizațiilor cu includerea sporului.

Curtea de Apel Iași: decizie definitivă în dosarul unui membru al sindicatului

În dosarul nr. 287/89/2026, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat recursul Inspectoratului General al Poliției Române. Hotărârea este definitivă.

Anterior, Tribunalul Vaslui, prin Sentința nr. 177 din 30 aprilie 2026, obligase I.G.P.R. să recalculeze indemnizația de concediu a unui membru al sindicatului, incluzând sporul pentru condiții grele de muncă.

Recalcularea vizează perioada 1 iulie 2025 – 11 februarie 2026, precum și concediile viitoare. Diferențele trebuie actualizate cu inflația și achitate cu dobândă legală penalizatoare, calculată de la scadența fiecărei indemnizații până la plata efectivă.

Tribunalul Dolj: acțiune admisă pentru un polițist de la Imigrări

În dosarul nr. 3949/63/2026, Tribunalul Dolj a admis în întregime acțiunea formulată pentru un polițist al Inspectoratului General pentru Imigrări.

Instanța a obligat I.G.I. să recalculeze indemnizațiile de concediu pentru perioada 24 iunie 2023 – 21 octombrie 2026, incluzând sporul de care polițistul beneficia înainte de concediu. Pe viitor, indemnizațiile urmează să fie calculate în același mod, atât timp cât acesta lucrează în condițiile care îi dau dreptul la spor.

Diferențele trebuie actualizate cu inflația și poartă dobândă legală penalizatoare. Sentința nu este definitivă: I.G.I. poate declara recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Sindicatul anunță sprijin pentru alți membri

Ambele acțiuni au fost formulate de S.P.R. „Diamantul” în numele membrilor săi, în baza Legii nr. 367/2022 a dialogului social.

Sindicatul le transmite membrilor care primesc spor pentru condiții grele și au avut, în ultimii trei ani, concedii plătite fără includerea acestuia că se pot adresa organizației pentru a solicita sprijin în demersuri judiciare. (Sava N.).

O intervenție chirurgicală în Polonia i-ar putea îmbunătăți mobilitatea mâinilor și i-ar putea aduce mai multă independență. Pentru ca tratamentul să poată fi realizat, familia mai are nevoie de 129.000 de euro.

Gesturile simple, o provocare pentru Raluca

Să ținem pe cineva de mână, să ne îmbrăcăm singuri, să ne jucăm sau să îmbrățișăm o persoană dragă — sunt gesturi pe care mulți dintre noi le facem fără să ne gândim. Pentru Raluca, fiica în vârstă de numai 6 ani a colegei noastre Andreea Buțan, acestea pot însemna însă provocări importante, transmite Sindicatul Europol.

La vârsta la care copilăria ar trebui să fie despre joacă și descoperire, Raluca se confruntă cu o luptă dificilă. Ea are nevoie de intervenții chirurgicale în Polonia, care i-ar putea îmbunătăți mobilitatea mâinilor și i-ar putea oferi șansa la mai multă independență.

Mai sunt necesari 129.000 de euro

Pentru ca intervențiile să poată avea loc, familia trebuie să strângă încă 129.000 de euro. Este o sumă considerabilă, dar fiecare donație poate contribui la apropierea de obiectiv și la șansa Ralucăi de a trăi mai ușor momentele simple ale copilăriei.

Sindicatul Europol face apel la cei care pot să sprijine familia printr-o contribuție, indiferent de valoare. Cei care nu pot dona sunt încurajați să distribuie povestea fetiței, astfel încât aceasta să ajungă la cât mai mulți oameni.

Cum poate fi ajutată Raluca

Transfer bancar – lei (RON)
Beneficiar: Buțan Maria Andreea
IBAN: RO80BTRLRONCRT0541420401

Transfer bancar – euro (EUR)
Beneficiar: Buțan Maria Andreea
IBAN: RO30BTRLEURCRT0541420401

Revolut
Beneficiar: Buțan Maria Andreea
Cont RON/EUR/USD: RO84REVO0000158677003496
SWIFT/BIC: REVOROBB
Telefon: +40 770 720 589
Revtag: @andreemofn

PayPal: iliescuandreea1991@gmail.com

„Uneori, cele mai mari schimbări încep cu un gest mic”, transmite Sindicatul Europol, invitând publicul să fie alături de Raluca și familia sa. (Paul D.).