Actualitate
Povestea lui Mircea Dridea, simbolul Petrolului Ploieşti! Reuşitele sale nu au fost egalate nici după cinci decenii de când s-a retras din activitatea de fotbalist
Nu am putea vorbi despre prahoveni emblematici fără a-l aminti şi pe Mircea Dridea, cel al cărui nume este sinonim cu Petrolul Ploieşti şi cu cea mai fructuoasă perioadă a „lupilor galbeni“. Timp de două decenii a respirat prin munca şi reuşitele de pe terenul de fotbal şi, ulterior, alţi 15 ani i-a fost alături echipei ca antrenor sau preşedinte de club. Din postura de atacant central a marcat 142 de goluri în cele 282 de meciuri în care a evoluat în tricoul Petrolului, a câştigat trei titluri şi o cupă a României, iar în echipa naţională a fost convocat de 18 ori, reuşind să înscrie de opt ori. Şi-a legat numele de memorabila victorie cu Liverpool (1966) şi de singura reuşită pe care echipa României a obţinut-o, în deplasare, în faţa Franţei (1967). Pe 7 aprilie împlineşte 85 de ani, iar cea mai mare realizare este FAMILIA, care include „11“-le de acasă, dar şi pe cel al Petrolului Ploieşti.
În urmă cu 70 de ani păşea pe terenul de fotbal, fiind adus de fratele mai mic, Virgil Dridea, care-l recomandase antrenorului de la echipa de copii a Ploieştiului, Emil Avasilichioaie. La acea vreme, Mircea Dridea, în vârstă de 15 ani, era jucător de şah, categoria 1, dar în timpul liber ieşea la fotbal cu băieţii din cartier, ca mai toţi cei de vârsta lui.
Primul pas făcut pe gazon avea să-i deschidă poarta către sportul care i-a adus satisfacţii enorme, care i-a deschis graniţele într-o perioadă în care România era o ţară „închisă“, care l-a propulsat între elitele fotbalului românesc. Şi în prezent, Mircea Dridea se regăseşte în primii zece golgeteri din toate timpurile ale Ligii I. Dar meritele nu i-au venit ca urmare a talentului, despre care spune că nu l-a avut, ci a muncii enorme pe care a depus-o, a calităţii de om de echipă şi a unei dorinţe nebune de a nu-i dezamăgi pe oamenii care veneau în tribune şi cu şase ore înainte de începerea partidelor pentru a fi siguri că vor prinde loc. „În acele timpuri, omul avea două preocupări: serviciul şi stadionul. În ziua meciului, spectatorii veneau de la 10 dimineaţa şi stăteau în tribune, jucau table, mâncau seminţe, îşi umpleau timpul până la 4 după-amiaza, când începea meciul“, ne-a povestit Mircea Dridea.
Revenind la momentul debutului, după un an în echipa de copii, a trecut la juniorii antrenaţi de Manole Rădulescu, iar în 1955 a fost remarcat de Traian Ionescu, care l-a selectat pentru echipa regională de juniori. Avea 17 ani pe atunci şi devenise şi student al Institutului de Petrol, Gaze şi Geologie (în prezent UPG) care, la acea vreme, îşi desfăşura activitatea la Bucureşti. Intrase fără examen, pentru că anii de liceu, urmaţi la Şcoala Medie de Petrol din Ploieşti, îi absolvise cu media 10.
Au fost nişte ani foarte grei, dar „microbul“ fotbalului era deja mult prea puternic. „Dimineaţa mergeam la facultate, iar de două ori pe săptămână veneam la Ploieşti ca să mă antrenez, alte două antrenamente le făceam în Bucureşti“, a completat interlocutorul nostru. După sport, revenea la cămin ca să se pregătească pentru facultate.
Munca şi disciplina pe toate palierele au început să-i aducă şi satisfacţii majore. La 19 ani, promovarea în prima ligă (Divizia A), iar la 22 de ani, odată cu diploma de inginer, avea deja în palmares şi două titluri de campion al României, cu Petrolul (1958, 1959), echipa antrenată de legendarul Ilie Oană.
Salariul şi-l lua însă de la Rafinăria 1 Ploieşti, unde fusese încadrat… Aşa erau vremurile. Indiferent de sportul practicat şi rezultatele obţinute, ca să ai un venit trebuia să ai şi un serviciu.
La 25 de ani, Mircea Dridea s-a căsătorit cu Michaela Popescu, campioană naţională la săritura în lungime, chiar în ziua în care aceasta şi-a aniversat majoratul. Pe Michaela (Popescu) Dridea, mulţi dintre cei care s-au îndreptat către atletism şi-o amintesc de la cluburile sportive Şcolar Ploieşti, Petrolul Ploieşti şi Prahova Ploieşti, unde a activat ca profesor antrenor.
Alături de soţia sa, care l-a înţeles, l-a spijinit şi a devenit şi cea mai înfocată fană a Petrolului Ploieşti, şi-a construit cea mai frumoasă echipă. Au împreună două fete şi, musai, să amintim şi de cei doi gineri pe care maestrul emerit Dridea îi apreciază foarte mult, şi cinci nepoţi (trei băieţi şi două fete). Dar singurii sportivi de performanţă în acest frumos „11“ rămân soţii Dridea. Unul dintre nepoţi a cochetat cu fotbalul, dar n-a fost să fie…
De la extaz, la agonie!
Vorbim ce vorbim despre familie, dar căile discuţiei ne poartă iar la cariera sportivă. În 1963, Petrolul câştiga Cupa României, iar, în 1966, îşi trecea în cont şi cel de-al treilea titlu de campioană a României. A fost un an de glorie pentru Mircea Dridea şi echipa sa, fiind momentul în care Liverpool venea la Ploieşti, echipa britanică având un meci câştigat acasă cu 2-0. În retur, Mircea Dridea înscria golul de 3-1 şi dădea şansa Petrolului la un meci de baraj. Un meci care a fost pierdut de „lupii galbeni“, dar câştigat la capitolul apreciere de către campionul nostru.
Anul 1967 a fost unul de la extaz, la agonie! La Paris, în meciul contra naţionalei Franţei, Dridea marca golul singurei victorii pe care România a obţinut-o în Hexagon. Tricolorii nu aveau pe atunci o miză financiară, ci una morală. Nu îşi permiteau să se facă de râs în afara ţării. Ca o paranteză în discuţia noastră, şi-a amintit, amuzat de situaţie, cum după un titlu câştigat, jucătorii au fost recomensaţi cu trei metri de stofă de la celebra fabrică „Dorobanţu“ din Ploieşti: „soţia a beneficiat de premiul meu, cred că şi-a făcut un taior…“
Dar a venit însă şi „visul“ urât, cunoscut în literatura fotbalului ca „dezastrul de la Zurich“, atunci când România a fost învinsă cu 7-1 de către Elveţia, în preliminariile celui de-al treilea Campionat European din istorie. A fost un eşec greu de înţeles, dar care se pare că ar fi avut la bază o pastilă administrată jucătorilor de către medicul echipei. „Eram parcă aterizaţi de pe altă planetă. Pe teren parcă pluteam, aveam impresia că vin tribunele spre noi, făceam eforturi mari să ne găsim echilibrul fizic și moral, dar nu reuşeam să ne adunăm. A fost o înfrângere care a rămas ca o pată pe palmaresul nostru internațional. După meci, eu am fost forţat să mă retrag din lotul naţional, dar am continuat la echipa de club“, ne-a povestit campionul nostru.
A venit şi momentul retragerii de pe terenul care, acum, la propunerea sa, poartă numele mentorului său: Ilie Oană. Ultimul meci ca fotbalist l-a susținut în penultima etapă a campionatului 1970-1971 când Petrolul a întâlnit CFR Timișoara pe teren propriu. După retragere, deşi era pregătit să-şi urmeze profesia de inginer, avea, totuşi, să rămână în cadrul clubului, fiind numit inițial antrenor al echipei de tineret, apoi antrenor secund și, în cele din urmă antrenor principal, dar numai pentru o scurtă perioadă și anume returul ediției 1973-1974. Ca tehnician, pentru scurte perioade de timp, îl găsim şi la FCM Progresul Brăila, Sportul Studențesc sau Oțelul Galați în prima divizie, dar fără rezultate remarcabile. „Ca jucător am făcut tot ce a ţinut de mine, ca antrenor depinzi de mai mulţi factori: echipă, arbitraj, atmosferă etc“, a completat Mircea Dridea. Indiferent de postura ocupată, a rămas fidel Petrolului, s-a bucurat la fiecare victorie şi a suferit la fiecare cădere. Îl îngrijorează ceea ce se întâmplă, în ultima perioadă, cu echipa-fanion a Ploieştiului, dar speră să existe o cale de rezolvare, el fiind unul dintre cei care se implică, în toate modurile posibile, pentru salvarea acestei „familii“.
Activ şi la cei 85 de ani
Devotamentul faţă de clubul care i-a deschis uşa către elita fotbalului românesc, activitatea în rândul observatorilor de arbitri, cea în Comisia de disciplină a Federației Române de Fotbal au făcut ca numele lui Mircea Dridea să fie unul, de referinţă, şi în zilele noastre pentru amatorii celui mai iubit sport din lume.
Iar o întâlnire cu cel care este Maestru emerit al sportului, dar şi Cetăţean de Onoare al Ploieştiului place şi suprinde, deopotrivă. Te poartă, cu ceva nostalgie în vorbă, spre anii perioadei de glorie a „lupilor galbeni“, dar îl vezi cum mimica i se frământă atunci când vorbeşte despre prezentul Petrolului. La meciuri nu se mai poate uita, pentru că emoţia este mult prea puternică pentru sănătatea şi vârsta sa.
Se destinde ori de câte ori vorbeşte despre familie, despre soţia alături de care împlineşte 60 de ani de căsnicie, despre împlinirea că fetele sale au o relaţie foarte bună, chiar dacă, fizic, sunt despărţite de un ocean, dar şi despre prietenii săi.
Pasiunea pentru şah şi-a păstrat-o şi nu ezită să-şi antreneze mintea ori de câte ori are ocazia şi un partener pe măsură. Cândva îi plăcea şi filatelia, dar, astăzi, pare a fi ceva…desuet. Se bucură de călătorii, iar destinaţia preferată îi este Grecia. Dar indiferent pe unde l-au purtat şi îl poartă drumurile, acasă a fost doar în Ploieşti. Este locul unde îşi are rădăcinile, unde a cunoscut cele mai mari bucurii, unde a muncit şi a trăit pentru un ţel (şi o va face până la ultima suflare): Petrolul Ploieşti.
Sursa foto: CJ Prahova şi https://fcpetrolul.ro/
Actualitate
Un nou centru de inovație la US Cyber Command: Pentagonul vrea să elimine „valea morții” pentru tehnologiile digitale
Statele Unite fac un pas decisiv în modernizarea capacităților de război electronic prin lansarea Cyber Warfare Innovation Center (CWIC). Această inițiativă are scopul de a aduce împreună operatorii militari și experții din industrie pentru a accelera dezvoltarea tacticilor și a echipamentelor, eliminând blocajele care împiedicau până acum trecerea tehnologiilor noi de la stadiul de prototip la cel de utilizare pe câmpul de luptă.
Parteneriat direct pentru eliminarea decalajelor tehnologice
Noua structură a fost concepută ca un poligon de testare unde militarii și dezvoltatorii privați vor lucra cot la cot. Obiectivul principal este depășirea așa-numitei „văi a morții”, un fenomen prin care inovațiile tehnologice rămân blocate în faze experimentale fără a mai ajunge să fie folosite în operațiuni reale. Prin această colaborare strânsă, conceptele noi vor fi testate împotriva unor amenințări realiste, asigurându-se că doar cele mai eficiente instrumente ajung în dotarea forțelor cibernetice.
Proiectul CYBERCOM 2.0 și restructurarea forțelor digitale
CWIC reprezintă unul dintre cei trei piloni centrali ai planului de reformă cunoscut sub numele de CYBERCOM 2.0. Această strategie de amploare vizează îmbunătățirea modului în care sunt generate și pregătite forțele cibernetice, fiind însoțită de o organizație dedicată managementului talentelor și un centru avansat pentru educație și instruire. Departe de a fi doar o simplă facilitate administrativă, acest centru este un concept de inovare menit să creeze o legătură directă între cei care construiesc instrumentele digitale și cei care le utilizează în teatrele de operațiuni.
Dincolo de software: Modificarea doctrinelor și a tacticilor de luptă
Impactul acestui centru nu se va limita doar la achiziția de tehnologie, ci va genera schimbări profunde în modul în care armata luptă în spațiul digital. Feedback-ul rapid oferit de operatori va permite nu doar ajustarea uneltelor informatice, ci și actualizarea doctrinelor militare și a procedurilor tactice. Implementarea unei noi tehnologii va atrage după sine schimbări în politicile de apărare și în programele de instruire, asigurând o integrare completă a inovației în mecanismul de luptă.
Accelerarea circuitului informațional pentru un avantaj strategic
Scopul final este crearea unui circuit de feedback mult mai rapid, care să permită inovațiilor din sectorul privat să influențeze capacitatea de luptă aproape instantaneu. Prin eliminarea birocrației și aducerea experților privați cât mai aproape de nevoile reale ale militarilor, Pentagonul urmărește să obțină un avantaj tehnologic esențial în fața provocărilor globale moderne, transformând ideile inovatoare în capabilități operaționale într-un timp record.
Actualitate
Ambiții aeriene: Brazilia suplimentează comanda de avioane Gripen pentru a-și securiza suveranitatea
Într-o mișcare strategică menită să consolideze controlul asupra propriului spațiu aerian, Ministerul Apărării din Brazilia a anunțat intenția de a achiziționa încă 20 de avioane de vânătoare Gripen E. Această decizie va ridica flota totală la 56 de aparate, reflectând o reevaluare profundă a necesităților de securitate ale celei mai mari națiuni din America Latină.
Extinderea flotei către un prag strategic de 56 de aparate
Decizia de a suplimenta comanda inițială de 36 de aeronave vine în urma unor studii tehnice riguroase efectuate de Statul Major al Forțelor Aeriene Braziliene. Conform oficialilor militari, menținerea suveranității naționale necesită o forță operațională cuprinsă între 50 și 60 de avioane de vânătoare moderne. Deși contractul semnat în 2014 prevedea o opțiune de creștere cu 25%, negocierile actuale dintre Stockholm și Brasilia vizează o extindere mult mai ambițioasă, pentru a atinge ținta de 56 de unități Gripen.
Parteneriatul strategic dintre Saab și Embraer prinde aripi în Brazilia
Un punct central al acestui acord rămâne producția locală. Facilitatea Embraer din São Paulo găzduiește singura linie de asamblare pentru Gripen E din afara Suediei, un simbol al transferului tehnologic de succes. Prima unitate asamblată integral pe sol brazilian a fost prezentată oficial în martie 2026, iar așteptările sunt ca noile aparate comandate să fie construite tot local. Această abordare nu doar că sprijină industria de apărare a Braziliei, dar oferă și Suediei capacitatea de a gestiona comenzile internaționale aflate într-o creștere record.
Consolidarea prezenței globale a sistemului Gripen într-un context de reînarmare
Succesul modelului Gripen pe piața internațională este vizibil printr-o serie de contracte și intenții de achiziție recente, de la Ucraina și Thailanda, până la Columbia și Canada. Interesul global pentru acest sistem este alimentat de capacitățile avansate de război electronic, costurile reduse de întreținere și integrarea inteligenței artificiale. Pentru Suedia, extinderea „clubului utilizatorilor de Gripen” reprezintă un avantaj strategic, facilitând tranziția propriei forțe aeriene către varianta modernizată E, pe măsură ce contextul geopolitic actual forțează statele să investească masiv în capacități de apărare de ultimă generație.
Actualitate
Parteneriat istoric pentru apărarea națională: Rheinmetall semnează un contract de 5,7 miliarde de euro cu România
Gigantul industrial Rheinmetall a anunțat astăzi finalizarea unui pachet masiv de contracte cu statul român, marcând cea mai mare comandă internațională din istoria recentă a companiei. Acordul, evaluat la 5,7 miliarde de euro (aproximativ 6,6 miliarde de dolari), vizează dotarea forțelor armate cu tehnologie de ultimă generație, de la vehicule de luptă blindate și sisteme de apărare aeriană, până la muniție și nave militare.
Blindate Lynx și sisteme Skyranger: Coloana vertebrală a noii înzestrări
Comanda record include livrarea a 298 de vehicule Lynx, majoritatea fiind configurate ca transportoare blindate de trupe. Pachetul este completat de variante specializate pentru recunoaștere, posturi de comandă și misiuni medicale. Totodată, România va primi un număr nespecificat de sisteme de apărare aeriană Skyranger, împreună cu muniția de calibru mediu aferentă, necesară atât pentru protecția spațiului aerian, cât și pentru dotarea blindatelor.
Dincolo de componenta terestră, acordul consolidează și capacitățile maritime ale țării. Contractul prevede achiziția a patru nave noi: două nave de patrulare în larg și două nave destinate suportului pentru scafandri, diversificând astfel răspunsul defensiv al României în regiunea Mării Negre.
Investiții masive și transfer de tehnologie: România devine hub industrial pentru Rheinmetall
Pentru a onora această comandă monumentală, Rheinmetall a confirmat că va extinde semnificativ capacitățile de producție deja existente pe teritoriul României. Compania germană estimează investiții de câteva sute de milioane de euro la nivel local, procesul fiind însoțit de un transfer tehnologic esențial către industria națională de apărare.
Livările echipamentelor sunt programate să înceapă în anul 2028 și se vor întinde până în 2030. Prin această mișcare, România devine al doilea operator de vehicule Lynx de pe flancul estic al NATO, după Ungaria, confirmând tendința de reînarmare accelerată a regiunii.
Programul SAFE: Motorul financiar din spatele modernizării militare
Această achiziție gigant este finanțată prin programul Security Action for Europe (SAFE) al Uniunii Europene, un mecanism de 150 de miliarde de euro creat pentru a sprijini statele membre în consolidarea bugetelor de apărare. România ocupă o poziție strategică în acest mecanism, fiind al doilea cel mai mare beneficiar al programului, după Polonia.
Decizia de a accesa aceste fonduri a fost anticipată încă din toamna anului trecut, când oficialii de la București au anunțat o alocare de peste 16 miliarde de euro pentru proiecte eligibile. Fondurile sunt direcționate către o gamă largă de dotări, de la radare de supraveghere și sisteme antiaeriene, până la rachete și drone, repoziționând România ca o forță militară relevantă în estul Europei.
-
Exclusivacum 2 zileDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum o ziPata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum o ziPermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 3 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 3 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 2 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 3 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
-
Exclusivacum 3 zileANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp











