Cătălina Toader este sergent, încadrată din iunie 2020 pe funcția de subofițer specialist, la Centrul de control al angajărilor.Regimentul 74 Patriot este prima unitate din scurta mea carieră de militar, povestește tânăra, care a participat deja la șase cursuri de comunicații pe sistemul Patriot, în Capu Midia.

La aceste cursuri ne-am instruit alături de partenerul american, lucru care ne-a ajutat să înțelegem mult mai bine tehnica nouă. Au fost câteva cursuri unde eram singura fată, ceea ce nu m-a speriat deloc, pentru că am găsit aici un colectiv foarte bine închegat.

Cătălina se descrie ca fiind genul de om organizat și mereu dornic să învețe lucruri noi. Cred că din acest motiv îmi și place foarte mult armata, pentru că am găsit mediul propice să mă pot dezvolta profesional. Sunt și momente grele, recunoaște ea, mai ales că unele activități necesită mult efort fizic, însă a descoperit că munca în echipă este ceea ce contează cel mai mult.

Înainte de a fi sergentul Toader, tânăra a fost doamna profesoară de istorie Toader, timp de patru ani, o etapă din viață despre care își amintește cu plăcere.

Consider că niciodată nu e prea târziu să-ți găsești drumul în viață. Lumea din jurul meu, care a auzit că am schimbat domeniul atât de radical, a rămas surprinsă. Am lăsat pantofii cu toc și hainele elegante de la catedră pentru uniformă, bocanci și poligoane de instrucție.

Tot la Centrul de control al angajărilor am întâlnit-o pe sergent Maria Elena Rusu, încadrată la Bateria 2. După absolvirea cursului de subofițeri, a primit repartiție la Regimentul 74 Patriot, o unitate care-i oferă mari perspective în cariera militară.

Sper să particip și eu la cursul din Statele Unite ale Americii, precum colegii mei, pentru că am auzit doar lucruri minunate despre această experiență.

Maria crede că femeile și-au câștigat în timp un loc al lor în armată, iar unitatea unde își desfășoară activitatea nu mai e de mult timp o lume doar a bărbaților.

N-aș putea spune că au pierdut-o în favoarea noastră, ci mai bine că ne-au acceptat ca pe camarade egale. Mai sunt și oameni care se lasă conduși de mentalități vechi, dar eu consider că femeile chiar pot face orice, dacă își propun.

Tânăra a trecut de la o carieră sportivă la cariera militară. În Bacău, orașul natal, Maria a jucat, timp de șase ani, fotbal de performanță. E obișnuită, așadar, cu disciplina și cu munca în echipă.

Fotbalul a rămas o pasiune, joc uneori fotbal cu colegii în unitate. Nu există monotonie la noi în curte și nici o zi nu seamănă cu cealaltă.

Soldatul Mădălina Voicu este servant la rampă de lansare, în cadrul Batalionului 2, dar își desfășoară activitatea la statul major. Faptul că a ales cariera militară a fost un vis din copilărie, îndeplinit însă mult mai târziu decât se aștepta. Provine dintr-o familie de militari, atât tatăl, cât și bunica ei au lucrat tot în această unitate.

Bunica mea a lucrat la popotă și la spălătorie, pe vremea când unitatea era foarte mare și se făceau stagiile pentru militari în termen, iar tatăl meu a fost subofițer la o unitate de tancuri. A ieșit la pensie înainte să mă hotărăsc eu ce vreau să fac, dar când a auzit nu a fost de acord, pentru că sunt fată.

Niciodată nu e prea târziu să faci schimbarea de care ai nevoie, consideră tânăra care a renunțat la cariera de economist, pentru bocanci și instrucție.

Am fost ofițer de credite, la o bancă din București. Sunt economist la bază, m-a ajutat mult și acea etapă din viața mea, doar că nu era ceea ce îmi doream. Abia acum pot spune că sunt fericită cu munca mea.

Chiar dacă schimbarea în carieră a fost radicală, Mădălina se bucură că poate îmbina munca de birou cu activitățile de instrucție. A văzut în cariera militară mai mult decât o meserie, i-au plăcut disciplina, organizarea și lucrul în echipă.Suntem încurajați să lucrăm așa, nu ne furăm pâinea unul altuia.

De la sergentul Mihaela Tatu am aflat că nici o decizie pe care o iei în viață nu e întâmplătoare. Crede în destin și în instinct, așa că după ce a absolvit Facultatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, a încercat, timp de câțiva ani, să construiască o carieră de inginer în domeniul agroalimentar.

Era o carieră pe care mi-am dorit-o, dar financiar nu eram motivată. Astfel că am ales să schimb complet domeniul, să îmbrac uniforma militară și să arăt că pot.

Mihaela este subofițer specialist tura 2 și își desfășoară activitatea la sistemul de lansare, deoarece a avut șansa să participe la cursul de pregătire desfășurat în SUA, în ianuarie, anul trecut.

Ne-am instruit mai multe luni, în Oklahoma, și a fost o oportunitate extraordinară în carieră. Instructorii americani au avut multă răbdare cu noi, așa că și noi am reușit să asimilăm foarte multă informație.

Iubește să poarte uniforma militară, este mândră de tot ce a reușit și fericită să își vadă părinții atât de mândri de ea. A găsit la Regimentul 74 Patriot un mediu unde te poți dezvolta profesional, iar faptul că știe limba engleză o ajută în lucrul cu partenerul american.

Am învățat multe aici, detalii de mecanică pe care trebuie să le știi, cum ar fi să gresezi anumite părți ale echipamentului, să verifici uleiul la generator.Lucrez numai cu băieți la lansare, sunt singura fată, și ei mă motivează să devin mai dură, să-mi găsesc forța atunci când am nevoie.

Patru tinere cu patru destine diferite, care s-au întâlnit pe același drum. Fiecare cu planurile și speranțele ei, însă toate entuziasmate să îmbrace, în fiecare dimineață, o uniformă care le-a devenit identitate. (Andreea Motoc,  foto –  Plutonier-adjutant principal Eugen Mihai).