Featured
Suntem într-o lume cu actori multipli, dar condusă de supraputeri – o „lume a geometriei variabile a supraputerilor”/Nu au rost aventuri, câtă vreme știm de pe acum că prețul lor va fi insuportabil
„Nu altcineva decât Henri Kissinger a arătat, pe bună dreptate, că abia revitalizarea suveranității naționale este viabilă.
‘În acest moment al istoriei, aceasta ar fi modernizarea sistemului westphalian informat cu realități contemporane’ (World Order, Penguin, New York, 2014, p.373). Geopoliticieni germani și francezi arată, la rândul lor, că suntem în fața unei lumi cu trăsături noi față de cea a ultimelor decenii – o lume care are nevoie de concepții noi”.
Mulți mă întreabă despre ce concepții este vorba. Răspund indicând aici o seamă de înnoiri care ar fi benefice, mai ales după ani de împotmolire în optici înguste și activistice, în erori și confuzii la tot pasul. Să spunem direct. Democrația nu are alternativă, dar, în conceperea ei, este cazul despărțirii de deformări care s-au adunat în ultimele decenii și care trec acum, în mod fals, drept normalitate.
Din nefericire, a devenit obicei înlocuirea analizei situațiilor cu anatemizarea. Aceasta nu a rezolvat vreodată ceva. Adesea, anatemizarea pornește de la inși fără idei și incapabili de soluții, dar avizi să parvină. Geopolitica franceză a arătat ce monstruozități au rezultat deja din „diabolizările” de acum un deceniu (Gerard Chaliand, Michel Jan, Vers un nouvel ordre du monde, 2014, p.322). În definitiv, câte confecții propagandistice nu cad până la urmă la examinarea istorică?
Se observă ușor că nici democrația nu face pași acolo unde se vehiculează anateme. De altfel, cum am mai arătat, cei care au conceput tranziția de la autoritarism, la democrație și al căror scenariu s-a aplicat în Europa Centrală și Răsăriteană, au avertizat că numai dacă în cursul tranziției există disponibilitatea la a înlocui cât mai devreme mjloacele dărâmării autoritarismului cu democratizarea se ajunge la democrație (Guillermo O’Donnell, Philipp C. Schmitter, Tentative Conclusions about Uncertain Democracies, 1986, p.65). Democrația presupune dezbatere a cetățenilor politic diverși și nu monologul cuiva care a apucat la decizii.
Democrația „adusă din afară” nu dă nici ea rezultate. Solidaritatea umană este firească. Dar articularea unei democrații – care nu se face decât integrând cetățenii prin politici recunoscute de ei – este altceva. Democrația o fac, sau nu o fac, oamenii care-i trăiesc valorile. S-au încercat coaliții chiar în ultimele decenii. Cum s-a văzut însă, o coaliție a democraților este posibilă. Dar o coaliție a democrațiilor împotriva cuiva nu a reușit niciodată. O „democrație cu inamic” nu rezistă, nici logic și nici istoric.
Altfel, riscul de derapaje este conținut în democrațiile actuale însele. Corupția, așa cum a dovedit chiar prost conceputa și practic eșuata „luptă cu corupția” din diferite țări, ocupă imediat terenul. Ceva și mai penibil se adaugă. Cei dinăuntru care se dau „democrați” și sponsorii lor, interni și externi, devin părți ale unei cleptocrații. Afganistanul, dar și alte țări, inclusiv europene, sunt exemple concludente (Sarah Chayes, Thieves of State. Why Corruption Threatens Global Security, 2015). De asemenea, „democrația cu sponsori” duce la un fel de neocolonialism (Dorothea Gädeke, Politik der Beherschung. Ein kritische Theorie externer Demokratieförderung, 2017) și ar trebui evitată.
Suntem într-o lume cu actori multipli, dar condusă de supraputeri – o „lume a geometriei variabile a supraputerilor”. Cât timp se păstrează competiția acestora, lumea are o sursă extraordinară de creație. Când supraputerile nu cooperează, precum s-au petrecut lucrurile în pandemia 2020-2022, nu se ajunge la soluții viabile. Dacă competiției i se preferă măsuri militare, se produc tensiuni costisitoare. Dacă supraputerile încalcă suveranitatea, rănile sunt uriașe. Sancțiunile între state nu țin loc de politici, nu au rezolvat ceva și nu duc decât la pierderi de toate părțile. Structura lumii de astăzi cere cooperări, nu segregări sau izolări.
Aș vrea să fim în lumea westphalică, în care fiecare națiune, indiferent de mărimea, ponderea și forța ei militară, este suverană. Numai că acea lume rămâne în aspirații – din păcate, ea nu este realitate. În acest moment, asistăm, de fapt, la o triplă premieră a istoriei. Explicit, supraputerile existente nu tolerează ca vecini state care se înarmează și le pot periclita interese. De trei decenii, când au apărut astfel de vecini, supraputerea a reacționat.
Evoluția acum a lumii spre scindare, prin sancțiuni aplicate până și paralimpicilor și muzicienilor, desdolarizarea din bănci, reorientarea comerțului, segregarea țărilor reprezintă este un pericol. Consecințele sunt de fapt grave. Herder și Hegel au convins oamenii de unitatea umanității. O părăsim? Nu mai contează dreptatea pentru orice ființă umană? Nu se mai acceptă morala creștină a frăției umane?
Relația la vârf este momentan între supraputeri consacrate. Dar, așa cum arată lucrurile, în curând lumea nu va mai fi cea care a fost până de curând. Deja urcă pe scenă – cu atuuri economice, politice, culturale, militare – Germania. Se încheie astfel, sub încă un aspect, cel de al doilea război mondial și se intră într-o nouă constelație. Foarte probabil a relației în cinci – incluzând, așadar, Marea Britanie.
Este nevoie de curajul de a regândi ceea ce s-a petrecut după 1990, în vederea unei concepții noi. Cum observă un foarte calificat geostrateg al Bundeswehr-ului, datorită felului în care s-a aplicat, „democrația, ca principiu al auto-organizării sociale a ajuns să piardă în anii trecuți considerabil în încredere, încât multe state, dar și mulți cetățeni, o consideră deviză de luptă ce servește în cele din urmă la a perpetua puterea Vestului” (Carlo Masala, Weltunordnung. Die globalen Krisen und das Versagen des Westens, 2016, p.31-32). Intervențiile militare s-au infirmat, căci „ele doar aparent sunt soluții” (p.32). În fond, nicio situație abordată militar în ultimele trei decenii nu este rezolvată. S-a sperat că aducând țările în uniuni continentale, după ce fac „reforme cuprinzătoare”, se creează o compatibilitate. Numai că acest „proces de socializare democratică” a fost părăsit în favoarea „extinderii” cu orice preț (p.53-54). Astăzi, „în cele din urmă, politica de mare putere se promovează, ca de atâtea ori în istorie” (p.64). Ca urmare, așteptarea ca ordinea lumii să fie una a dreptului se împlinește prea puțin.
Pledoaria este ca, în această situație, fiecare țară să se concentreze asupra ei înseși. Propriile interese îi pot fi ghidul. „Situația constrânge toți actorii (state, dar și actori privați) să păstreze o privire de 360 de grade în jur, să fie pregătiți de orice și să acționeze permanent în așteptarea că totul se poate schimba radical de pe azi pe mâine” (p.160). Nu este vorba de egoism, dar este vorba de o altă abordare a lumii.
Societatea în care am intrat este o societate dinamică, cu oportunități fără precedent, dar, din nefericire, o „societate nesigură”. Nu se poate păși în realitate fără a păși în nesiguranță. De pildă, „în jos”, natura nu mai oferă reazem, în urma intervențiilor biochimice și de altă natură în corpul ei. „În sus”, interesele înguste, oportunismele și vederile dogmatice încețoșează mințile. Ca exemplu, s-a făcut reclamă pe scara maximă vaccinurilor antiCovid 19, pentru ca acum să se spună că ele consolidează, nu previn și nici nu vindecă.
Speranța la coerență, liniaritate, simetrie și siguranță se infirmă. Dar nu altundeva decât înăuntrul acestei societăți avem a găsi rezolvările. Se dovedește cu fiecare zi că nu există alternativă la soluțiile integrative. Ceea ce înseamnă că trebuie trecut de la „politică drept luptă”, la „politică drept rezolvare comunicativă de probleme”. Condiția de cetățean și de om se cuvine să prevaleze în fața vastelor mobilizări și manipulări de azi.
Comunicațiile s-au dezvoltat, dar cât este comunicare? Câtă comunicare este la propriu? Pentru a ajunge la comunicare și, astfel, la democrație, mai este nevoie ca cel cu care se comunică să fie recunoscut drept partener, indiferent de opțiunile sale politice. Mai este nevoie de privirea lui ca ființă umană și apoi de privirea lumii din perspectiva pericolelor la adresa ființării umane.
Natura umană ridică azi multe întrebări. Se poate spune însă fără ezitare ce anume vizează oamenii. Este vorba de: hrană și adăpost, evitarea durerii, tămăduirea și rezistența la boli, facilitarea muncii și evitarea muncii ca trudă, răsplata echitabilă a muncii, relație cu altul și dreptatea în această relație, ajutorarea dezinteresată în caz de nevoie, participarea la decizia ce-ți afectează viața, libertatea personală, absența dominației și asupririi, acces la învățătură, iubire, dobândirea frumosului. Evident că în viața oamenilor nu este vorba de o singură dimensiune. În definitiv, nu este alt criteriu de a evalua idei, atitudini, acțiuni, instituții decât consecințele lor în viața oamenilor. Clișeele ideologiilor cad la acest examen.
Este de revizitat felul în care este concepută suveranitatea statală. Statele sunt mai noi sau mai vechi, dar, din momentul în care este ancorat în dreptul internațional, fiecare stat capătă suveranitate. Numai că, din nefericire, suveranitatea, înțeleasă în succesiunea sistemului westphalian, ca neamestec în treburile interne și intangibilitatea teritoriului, nu mai funcționează. Suveranitatea rămâne valoare esențială, dar înțelegerea ei cere luciditate. Nu convine tuturor, dar este fapt că, în epoca proliferării nucleare, a formațiunilor paramilitare și terorismului, a instrumentalizărilor, aceasta nu mai poate fi fără includerea garanțiilor de securitate pentru cei din vecinătate.
Cum știm, Aristotel a clasificat regimurile politice după efectivul celor care iau deciziile în stat și a distins „monarhia”, „aristocrația” și regimul în care decid toți cei recunoscuți ca cetățeni, sau „timocrația”. Montesquieu a distins și el, după criteriul formării deciziei, „despoția”, ,„monarhia” și „republica” sau regimul în care „poporul, ca întreg, respectiv o parte a poporului, posedă puterea suverană”. Spre deosebire de „aristocrație”, în „democrație” poporul este cel care „are sub control deciziile”.
S-a deschis însă întrebarea privind calibrul decidenților. În unele țări – cum se văd cu ochiul liber lucrurile în țări slăbite în ultimele două decenii din Europa Răsăriteană – ajung la decizii neiprăviți, amatori sau simpli aventurieri, care-și duc țările la ananghie. Nefiind în stare să democratizeze societățile și să creeze instituții care să asigure o viață mai bună cetățenilor, aceștia luptă să-și procure sponsori. Oamenilor de stat le-au luat locul aici activiști mediocri, inapți să distingă între ideologie, stat și economie.
Stările de lucruri se degradează în această regiune europeană pe zi ce trece. Un respectat manager scria deunăzi că, odată cu fiecare zi de conflict în vecinătate, România dă înapoi cu un an. Ne dăm seama ce se petrece în alte locuri! Este timpul, așadar, să privim statele într-un fel nou. Istoria a profilat recent „mediocrația”, ca oportunism socialmente organizat. Nu se mai pot însă explica erorile, nefericirile și datul înapoi din ultimele decenii fără a delimita „stupidocrația” (pe românește „prostocrația”). Or, democrația este de la origini legată de „meritocrație”, altfel nu are cum să fie democrație.
Rolul imens al mass media în democrație este cunoscut. Analize noi constată însă transformarea cetățenilor în „comsumtariat” manipulat de media (Alexander Bart, Jan Soderqvist, Netocracy. The new power elite and life after capitalism,2002). Altele acuză expansiunea minciunii pe șleau (Wolfgang Reinhard, Unsere Lügengesellschaft, 2006). Perceptibil, simpla propagandă a ajuns să înlocuiască adevărul. Oricum, azi se simte nevoia unei cotituri spre civism democratic.
Conștiințele vii ale epocii au atras atenția asupra degradării ce constă în a nu deranja clișeele propagandei. De exemplu, Frank Schirrmacher, editorul publicației „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, a inițiat „analiza din perspectivă universală a prezentului” în numele apărării autonomiei persoanei. În mediul disputelor, în care mulți își închipuie că distincția „stânga- dreapta” mai are simplitatea de odinioară, la întrebarea dacă nu se simte jignit să fie socotit „de stânga”, editorul cunoscutului ziar conservator a răspuns: „Jignit? Nu m-am gândit la asta. Nu găsesc nici că m-aș fi schimbat. Dar sunt, ca toți ceilalți, doar martor la o gândire ce duce necesar la privatizarea câștigurilor și la socializarea datoriilor”. Altfel spus, problema este de așa natură că nu poți decât apăra – rămânând integru, fie și împotriva curentului – valorile ce întrețin democrația. Apărarea acestor valori este de departe mai importantă decât în ce categorie te plasează inși care, depășiți fiind de istorie, cugetă cu capul altora. După opinia prestigiosului editor, pentru a mai putea rămâne solidar cu democrația, „conservatorismul actual” trebuie să preia „criza politicii civice”.
Reconceperea statului a intrat și ea printre urgențe. Trebuie găsit un profil nou al statului dincoace de „statul invadant” al dictaturilor, care nu poate rezolva probleme într-o lume ce solicită deschidere și inițiativă proprie. Dar, dincoace și de „statul debil”, generat de iluzia globalismului că ar exista un centru al lumii ce îți lichidează subdezvoltarea. Statul națiunii civice, democratizat și competent, este soluția. Acesta este alternativa și la vorbăria despre „populism”, care nu distinge voința legitimă de demnitate a unor națiuni de simpla demagogie.
Dictonul biblic „nu doar cu pâine se hrănește omul” redevine cheie. Fără pâine, știm bine, viața oamenilor nu este posibilă. Dar pâinea nu este de ajuns – nici cantitativ, dar nici în ordinea valorilor. Spus direct, reducerea valorilor la bani și putere, criticată deja de cultura clasică, a fost prelungită în globalizare cu punerea valorilor în serviciul concurenței pe piață. Nicicând relativismul nu a fost mai răspândit decât astăzi. Criza culturală actuală este, în fond, neputința ieșirii de sub dominația banilor și puterii și din relativism. Iar dacă acestea continuă, autodemolarea unor societăți devine posibilă.
Nu este nevoie de război, nici măcar de o pandemie ca omenirea să fie pusă pe butuci. Ajunge o descompunere în subculturi – care, în numele luat în deșert al libertăților moderne, scot din joc adevărul istoriei, dreptatea în relații, justiția, integritatea și arta exprimării trăirilor vieții.
Creșterea cunoașterii rămâne marea miză a modernității și este mereu necesară. Dar necesară este și lărgirea cunoașterii. Ceea ce astăzi numim cunoaștere este eminamente știință – știință experimental-analitică sau, dacă vrem, matematizată și bazată pe exprimente. Ea pleacă de la fapte, stabilește corelații cu caracter de lege și explică în vederea aplicării. Numai că nu mai putem reduce cunoașterea la aceasta. Relația cu semenii și democratizarea, bunăoară, nu sunt posibile fără punerea în situația celuilalt. Empatia și științele istorice și comprehensive – acelea orientate spre luarea în seamă a celuilalt, punerea acțiunii lui în legătură cu intenția sa și înțelegerea regulii acțiunii sale – adaugă azi cunoașterii o parte majoră. Cu un pas mai departe, „reflecția” trebuie recunoscută printre modalitățile de cunoaștere, căci a privi organizările în care trăim prin prisma valorilor libertății, drepturilor fundamentale și democrației, din care se revendică, a devenit indispensabilă.
La cetățenii responsabili, faptele și argumentele contează. Acelea care izbutesc să-i convingă, le schimbă mintea și atitudinea. Iar cu cei care nu cedează la fapte și argumente, vorba lui Schiller, nici Dumnezeu nu reușește! Peste toate, însă, fără idei noi în raport cu ceea ce trece astăzi prea ușor drept normal și asigurat, costurile și riscurile în societățile în care trăim vor fi mari. Nu au rost aventuri, câtă vreme știm de pe acum că prețul lor va fi insuportabil.
Andrei Marga
Exclusiv
BINGOUL GUNOIULUI: CUM DISPAR MILIOANELE, IAR CETĂȚENII RĂMÂN CU SACII ÎN BRAȚE
Bingo–Rosal – datoriile uriașe și „eroii” care țin spatele unei firme îngropate în gunoi și miliarde vechi de lei
CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ, DOSARELE EXPLODEAZĂ, IAR BINGO ÎNCĂ FACE FIGURI LA GUNOI
Tot ce a scris Incisiv de Prahova, ani la rând, despre „Bingo penal” – fosta Rosal, actuala Bin Go Solutions, experta în bunuri de retur dispărute și tarife unse cu toate alifiile – se aliniază, pas cu pas, cu o realitate juridică și financiară de manual:
- rapoarte ale Curții de Conturi,
- procese pe rol,
- cereri de insolvență și faliment,
- datoriile istorice de aproape 800 de milioane de lei, prezentate de NewsCenter.ro, site de știri pentru București și Ilfov.
Adică, pe românește: hoția, incompetența și combinațiile cu iz penal nu mai sunt „exagerări de presă”, ci subiecte de dosar, cu număr de înregistrare și termen de judecată.
ANAF VINE DUPĂ SALARII ȘI SĂNĂTATE: DOSARUL CARE POATE STINGE DEFINITIV „STEUA” BINGO
Dosarul nr. 37635/4/2025, în care ANAF își cere drepturile pentru fondurile de salarii și sănătate, are termen în 2 decembrie 2026.
Acolo se joacă, foarte probabil, biletul final al societății „devalizate” de Bogdan Niculescu, așa cum rezultă din Rechizitoriul depus de Silviu Prigoana („Prigoană răposatul” în jargonul politicii) la DIICOT în 2021.
Dacă Bingo pierde acest proces, putem să spunem „adio”:
- nu doar unei firme sleite de datorii și scandaluri,
- ci întregului mecanism prin care, ani la rând, banii de salarii, sănătate și taxe s-au plimbat prin conturi, în timp ce cetățenii plăteau tarife și respirau mizeria neputinței instituționale.
ANAF nu vine pentru pamflete. Vine pentru bani. Iar când Fiscul bate la ușă, nu se mai joacă nimeni de-a „parteneriatul public-privat”.
ECO SUD APASĂ BUTONUL ROȘU: DOUĂ DOSARE ȘI O FIRMĂ CARE NU PLĂTEȘTE PE NIMENI
În paralel, Eco Sud, operatorul depozitului de la Vidra, a trecut de la nervi la acțiune:
- Dosarul nr. 38424/3/2026, înregistrat la Tribunalul București, în care Eco Sud cere falimentul Bin Go Solutions.
- Un termen în ianuarie 2027, tot la București, în care Eco Sud îi mai cere, încă o dată, falimentul lui Bingo.
Potrivit documentărilor realizate de NewsCenter.ro, conflictul financiar are o istorie lungă:
- sechestre pe participații,
- garanții pe autogunoiere,
- bilete la ordin de milioane de lei,
- executări stinse sau mutate pe alte trasee juridice.
Traducere:
Bingo nu-și plătește statul, nu-și plătește furnizorii, nu-și plătește corect salariații, dar rămâne, miraculos, un „partener” suportat de administrații publice care se plâng, în același timp, că „nu sunt bani de pensii mai mari decât 7%”.
MUTAREA BANILOR PE BLUE PLANET: CÂND NU POȚI SĂ PLĂTEȘTI DATORIILE, MUȚI FACTURILE
În timp ce Fiscul și Eco Sud bat la ușă, Bin Go nu pierde vremea:
Conform dezvăluirilor NewsCenter.ro, în Sectorul 4 din București,
începând cu 1 octombrie 2026, serviciile de salubrizare sunt facturate și încasate de Blue Planet Services SA, partenera din contractul de delegare.
Notificarea, purtând ștampila Bin Go Solutions din 15 octombrie 2026, vorbește frumos despre:
- „actualizare de date de facturare”,
- „modificare cu caracter administrativ”,
- „tarife neschimbate, aceeași frecvență de colectare”.
În realitate, pentru cetățean se schimbă ceva esențial:
- facturile noi nu le mai plătește către Bingo,
- ci către Blue Planet Services SA, firmă cu cont la Exim Banca Românească,
- în timp ce datoriile vechi rămân, liniștite, agățate de o firmă împinsă spre insolvență.
Când mută cineva beneficiarul plăților, dar lasă datoriile în urmă, nu e „inginerie administrativă”, ci o coregrafie a supraviețuirii pe spinarea creditorilor și a statului.
STRUCTURI ÎN FIDUCIE, ASOCIAȚI COMUNI ȘI DATORII DE 800 DE MILIOANE: ARHITECTURA UNUI COLOS PE PICIOARE DE HÂRTIE
NewsCenter.ro a arătat, cu documente, că:
- Bin Go Solutions avea în 2024:
- afaceri de ~481,5 milioane de lei,
- datorii contabile de ~779,8 milioane de lei,
- restanțe fiscale de ~39,47 milioane de lei,
- 1.268 de angajați.
- În acționariat:
- participații majore deținute prin fiducie,
- un asociat comun cu Blue Planet – Imperial Master Invest,
- structuri în care unii apar ca „proprietari fiduciar”, în timp ce adevărații beneficiari economici rămân în ceață.
Pe scurt:
O firmă cocoșată de datorii, cu schemă de proprietate sofisticată, își pasează încasările spre o parteneră din asociere, în timp ce statul și creditorii se uită la portalul instanțelor și bifează termene.
ÎN PRAHOVA, BINGO ȚINE ORAȘUL OSTATIC. DAR LA ORIZONT SE VEDE PAPREC–BRATNER
În timp ce la București se mută încasările pe Blue Planet,
în Ploiești și Prahova încă mai rezistă „Bingo penal”, agățat de:
- contracte vechi,
- complicități locale,
- o administrație care se mișcă greu când e vorba să apere interesul public.
Dar ecuația se poate schimba radical:
- Firma Brantner, adusă și în discuțiile despre alternative de salubritate, a fost cumpărată de Paprec, gigant francez și lider de piață în tratarea și colectarea deșeurilor în Europa.
Dacă procesele se termină așa cum o arată logica economică și documentele din dosare, Bingo va deveni doar o amintire urât mirositoare, iar Prahova ar putea, în sfârșit, să se spele pe mâini de o societate care a făcut avere din gunoi și datorii.
Întrebarea este:
vor avea autoritățile locale curajul și voința să închidă, definitiv, robinetul?
SALARIAȚII, ÎN PRIMA LINIE A UMILINȚEI: 7 ZILE ÎNTÂRZIERE LA LEAFĂ, ANI DE LUMINĂ ÎNTÂRZIERE LA MORALĂ
În timp ce vorbim de:
- sute de milioane de lei datorii,
- mutări de facturare,
- garanții executate și dosare în instanță,
există o categorie lovită direct, rapid și fără „fiducie”: salariații.
La Ploiești, oamenii de pe mașinile de gunoi, cei care cară zilnic, la propriu, mizeria orașului, au început să își încaseze salariile cu întârzieri de minimum 7 zile.
Pentru un director abonat la contracte publice, 7 zile nu înseamnă nimic.
Pentru un angajat care trăiește de la un salariu la altul, 7 zile înseamnă:
- chirie întârziată,
- rate neplătite,
- facturi amânate,
- nervi și umilință.
În acest context geopolitic, cu războaie în apropiere, inflație, crize energetice și guverne care se scuză că pot mări pensiile doar cu 7%,
statul român tolerează, senin, un grup de firme cu milioane de lei datorii, care:
- nu plătește corect salariații,
- își întârzie obligațiile către stat,
- își enervează furnizorii până la cereri de faliment,
- dar încă primește gunoiul orașului în brațe, ca un „partener serios”.
„BINGO PENAL” – DE LA BUNURI DE RETUR FURATE ÎN PRAHOVA, LA DATORII URIAȘE ÎN BUCUREȘTI. LANȚUL SLĂBICIUNILOR, CU CIFRE ȘI NUMERE DE DOSAR
Incisiv de Prahova a arătat primul, cu probe, cum:
- 65.000 de bunuri de retur, în valoare de ~10 milioane de euro, inventariate de Lexexpert, au dispărut din peisajul public, deși au fost plătite prin tarife de cetățeni;
- Curtea de Conturi a confirmat oficial, cu formulări tehnice, ceea ce noi am numit direct: „furtul bunurilor de retur”;
- ADI – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova și primari precum Mihai Polițeanu au stat, ani la rând, cu mâinile în buzunar, în timp ce bunurile care trebuiau preluate gratuit în domeniul public rămâneau pierdute între operator și dezinteres.
Acum, NewsCenter.ro completează tabloul la București:
- mutarea facturării pe Blue Planet Services,
- datoriile imense ale Bin Go,
- cererea de insolvență de la Eco Sud,
- istoricul garanțiilor și executărilor.
Nu mai vorbim de incidente izolate, ci de un model de business:
bani din tarife publice, datorii uriașe, complicități, tăceri, mutări de risc pe alte firme din aceeași familie de interese.
ÎNTREBAREA CARE ARDE: CINE LE ȚINE SPATELE ȘI DE CE?
În fața acestui tablou:
- Curtea de Conturi confirmă ce a scris Incisiv de Prahova despre Prahova.
- NewsCenter.ro documentează, punctual, datoriile, fiducia și mutările de bani în București.
- ANAF își caută fondurile pentru salarii și sănătate, în dosarul 37635/4/2025.
- Eco Sud cere falimentul, în dosarul 38424/3/2026 și în alte dosare cu termene în 2027.
- Salariații își iau lefurile cu întârziere, pe fundal de restanțe fiscale și furnizori neplătiți.
Și atunci:
Cine își mai permite, în acest context economic și geopolitic, să țină spatele unui asemenea grup?
- Cine semnează prelungiri, adrese, „actualizări administrative”?
- Cine lasă orașele prizoniere unui operator care nu-și onorează datoriile, dar își mută încasările în alte buzunare?
- Cine refuză, cu încăpățânare suspectă, să caute alternative solide, precum Brantner – acum parte a grupului francez Paprec, lider în domeniu la nivel european?
CONCLUZIE CU ZARUL PE MASĂ: ORAȘELE TREBUIE SĂ STRIGE „STOP JOC!”
Acest text nu este doar un pamflet usturător.
Este radiografia unui sistem de gunoi în care:
- banii publici se topesc în datorii și combinații,
- instituțiile se mișcă lent,
- presa de investigație – Incisiv de Prahova, respectiv NewsCenter.ro – aduce probe, documente, numere de dosar,
- iar cetățeanul rămâne cu nota de plată și cu sacul la poartă.
Dacă:
- în Prahova nu se recuperează bunurile de retur,
- în București nu se tranșează ferm dosarele de insolvență și faliment,
- ANAF și Eco Sud nu duc până la capăt demersurile,
- autoritățile locale nu taie cordonul ombilical cu Bingo–Bin Go,
atunci nu mai vorbim doar de hoție și incompetență,
ci de complicitate politică, administrativă și instituțională.
Orașele trebuie să spună, clar și răspicat:
„Stop joc! Bingo s-a terminat. De acum înainte, curățăm nu doar străzile, ci și contractele.” Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Polițist acuzat că „închide ochii” la propriile fapte: deversare suspectă, intervenție contestată și suspiciuni de abuz de funcție în I.P.J. Prahova
Sesizare la 112, dar cu prea puține răspunsuri
Un caz din Starchiojd ridică semne de întrebare despre verificarea reclamațiilor cetățenilor
Un apel la 112, înregistrat în comuna Starchiojd, județul Prahova, readuce în atenție o problemă de interes public: cine verifică modul în care polițiștii gestionează sesizările cetățenilor și ce se întâmplă când acuzațiile îi vizează chiar pe cei care ar trebui să aplice legea?
În centrul acestor acuzații se află Stănciulescu Marian, indicat ca șef de post al comunei Bătrâni, precum și comisarul-șef Popescu Valentin, prezentat drept șef al Secției de Poliție Rurală SPR 11 Drajna, superiorul direct care ar fi tolerat presupusa conduită problematică.
Informațiile au fost transmise redacției de către persoane care susțin că au fost afectate direct sau indirect de situație.
Lichid cu miros înțepător, deversat în șanțul public
Reclamată: o posibilă scurgere de ape uzate spre centrul localității
Potrivit relatărilor transmise redacției, la data de 14 octombrie 2026, în apropierea locuinței lui Stănciulescu Marian din comuna Starchiojd, strada Unirii, ar fi fost observată o deversare de lichid cu miros puternic, pe care reclamantul îl suspectează a proveni dintr-o fosă septică.
Conform sesizării, lichidul ar fi curs prin șanțurile de pe marginea drumului public, ajungând până în zona centrală a localității și, potrivit aceleiași surse, chiar în pârâul Stâmnic. Locuitorii de pe strada Unirii ar fi resimțit un miros persistent, descris ca fiind deranjant în apropierea gospodăriilor.
Până la acest moment, nu există o confirmare oficială, printr-o analiză de laborator sau printr-un raport public, privind natura exactă a lichidului și eventualul impact asupra mediului. Toate detaliile se bazează pe declarațiile persoanei care a sesizat incidentul și pe afirmațiile unor localnici.
Intervenția poliției, pusă sub semnul întrebării
Fără camere pornite, fără probe preluate, fără Garda de Mediu?
În urma apelului la 112, un echipaj din cadrul Secției de Poliție Rurală SPR 11 Drajna s-ar fi deplasat la fața locului pentru verificarea situației.
Reclamantul susține însă că intervenția nu ar fi respectat standardele minime de transparență și rigoare. Potrivit relatării transmise redacției:
- polițiștii nu ar fi folosit camerele video portabile pe durata intervenției;
- ar fi refuzat să preia recipientul cu probe de lichid colectate de cel care a făcut sesizarea;
- nu ar fi solicitat sprijinul Gărzii de Mediu, în pofida suspiciunii că ar putea fi vorba despre o deversare de ape uzate într-un șanț public și, posibil, într-un curs de apă.
Echipajul ar fi apreciat, conform aceleiași relatări, că lichidul ar proveni din apa de ploaie, considerând astfel că nu se impune implicarea autorităților de mediu. Rămâne neclar, în lipsa unui punct de vedere oficial, dacă această concluzie a fost consemnată în vreun document și ce argumente au stat la baza deciziei de a nu efectua verificări suplimentare.
În acest context, numele comisarului-șef de poliție Popescu Valentin, indicat ca șef al SPR 11 Drajna, apare în legătură cu acuzația de „tolerare” a comportamentului subordonatului. Sursele care au contactat redacția susțin că o eventuală influență din partea conducerii ar fi putut afecta modul în care echipajul a tratat sesizarea, aspect ce reclamă clarificări oficiale.
„Nu e prima dată”: suspiciuni privind alte sesizări rămase fără urmări
Localnici invocă apeluri anterioare la 112
Relatările venite din zonă susțin că incidentul din 14 octombrie 2026 nu ar fi unul izolat. Potrivit unor afirmații atribuite unor locuitori, situații similare s-ar fi produs și în trecut, iar pentru acestea ar fi existat mai multe apeluri la 112.
Aceleași surse susțin că unele dintre sesizări ar fi fost, în final, consemnate ca „neconfirmate”. Pentru a verifica dacă aceste acuzații au un temei real, ar fi necesară o analiză a evidențelor de intervenție, a notelor de constatare și a modului în care au fost soluționate reclamațiile anterioare.
Dacă suspiciunile formulate de cetățeni se confirmă, ar apărea întrebări legitime privind modul în care sunt tratate sesizările de mediu și dacă există eventuale deficiențe în mecanismele de control intern ale structurilor de poliție din zonă.
Acuzații privind conduita personală și folosirea funcției
Presupusă relație extraconjugală și dosar penal văzut ca „răzbunare”
Pe lângă aspectele legate de deversarea suspectă și modul de intervenție, informațiile furnizate redacției conțin și acuzații cu privire la viața personală și conduita profesională a lui Stănciulescu Marian.
Sursele invocă o presupusă relație extraconjugală pe care acesta ar fi avut-o, în trecut, cu o femeie din satul Poiana Mare, comuna Bătrâni – localitate în care polițistul este prezentat ca deținând funcția de șef de post. Femeia ar avea un copil minor, iar relația ar fi contribuit, potrivit acestor relatări, la destrămarea cuplului.
Mult mai gravă este însă acuzația că, după ce soțul femeii i-ar fi cerut explicații polițistului cu privire la presupusa relație, Stănciulescu Marian ar fi folosit autoritatea funcției împotriva acestuia. Surse din comuna Bătrâni susțin că bărbatului i-ar fi fost întocmit un dosar penal și i-ar fi fost reținut permisul de conducere, considerând că aceste măsuri ar fi reprezentat o formă de răzbunare.
Cine verifică pe cei care ar trebui să apere legea?
Necesitatea unui răspuns oficial din partea IPJ Prahova și a structurilor de control
Cazul ridică mai multe întrebări esențiale pentru comunitate și pentru încrederea publicului în instituțiile statului:
- Au fost respectate procedurile în intervenția din 14 octombrie 2026 la Starchiojd?
- De ce nu ar fi fost prelevate probele de lichid, dacă această afirmație se confirmă?
- A fost evaluată oportunitatea sesizării Gărzii de Mediu, ținând cont de suspiciunile de deversare în șanț public și în pârâu?
- Există sesizări anterioare privind incidente similare și cum au fost ele soluționate, din punct de vedere procedural?
- Au existat sau există verificări interne privind presupusa folosire a funcției în scop personal, în comuna Bătrâni?
Acuzațiile transmise redacției – atât cele legate de deversarea suspectă, cât și cele privitoare la viața personală și la posibile abuzuri de autoritate – reclamă un răspuns transparent și documentat din partea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova și, dacă se constată indicii concrete, o evaluare din partea structurilor de control abilitate.
Respectarea legii trebuie să fie aceeași pentru toți, indiferent de funcție sau grad profesional. Tocmai de aceea, atunci când suspiciunile vizează persoane aflate în poziții de autoritate, singura cale corectă este verificarea riguroasă, pe bază de probe și proceduri legale clare. (Irinel I.),.
Acest material are la bază informațiile și relatările transmise redacției de către persoane din comuna Bătrâni și comuna Starchiojd, județul Prahova, și nu substituie concluziile unor anchete oficiale sau ale instanțelor de judecată.
Exclusiv
Specialist de clasă, datornic de serviciu: MAI îți dă sporul, apoi îți trimite nota de plată
În administrația românească, salariul poate deveni o surpriză cu termen de rambursare. Astăzi primești o majorare prin dispoziția unității. Mâine, aceeași unitate își examinează opera, descoperă că nu-i mai place și te invită să achiți diferența. Tu n-ai redactat actul, n-ai stabilit procentul, n-ai aprobat plata. Dar ai comis imprudența fundamentală: ai încasat salariul calculat de instituție.
Potrivit Sindicatului „Diamantul”, aceasta este situația în care au ajuns unii polițiști cărora li se cer înapoi sume acordate pentru titlul de specialist de clasă, în baza unor condiții prevăzute într-un ordin clasificat.
Instituția are regula, instituția face calculul, instituția descoperă greșeala. Angajatul are portofelul. Iată o repartizare a competențelor de o admirabilă precizie.
Trei procente la vedere. Restul, în seiful salarizării
Articolul 28 din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede majorări ale salariului de funcție pentru titlurile de specialist de clasă: 2,5% pentru clasa a III-a, 5% pentru clasa a II-a și 7,5% pentru clasa I.
Până aici, totul pare accesibil unui contribuabil care știe să citească și nu deține autorizație pentru mistere administrative.
Mai departe, însă, începe compartimentul cu ușa închisă. Specialitățile, condițiile de acordare și retragere, retrogradarea și standardele de performanță sunt lăsate în seama unui ordin ministerial. Potrivit „Diamantul”, acestea se găsesc în Anexa nr. 13 la Ordinul MAI nr. S/7/2018, completat prin Ordinul nr. S/184 din 30 decembrie 2020, acte clasificate și nepublicate.
Așadar, procentele sunt publice. Regulile după care le primești sau le pierzi au regim special.
Nu discutăm despre o operațiune sub acoperire. Discutăm despre salariul omului. Dar, în această poveste, fluturașul pare să fi fost recrutat de serviciul de contrainformații al contabilității.
Legea a venit în 2017. Banii au găsit adresa în 2020
Conform relatării sindicale, legea este în vigoare din 1 iulie 2017, însă majorarea a fost pusă în plată abia de la 30 decembrie 2020.
Dreptul salarial a existat, numai că a avut nevoie de câțiva ani pentru a traversa distanța dintre actul normativ și buzunar. Probabil o distanță administrativă mult mai mare decât pare pe hartă.
Din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol în noiembrie 2021, condițiile includeau praguri de vechime de trei, șase și nouă ani, calificativul de cel puțin „bine” în ultimii trei ani și un test de specialitate.
Tot atunci, potrivit sursei, o circulară a Poliției Române solicita depunerea unui raport pentru obținerea titlului ori trecerea într-o clasă superioară, deși legea nu menționează expres o asemenea cerere.
În traducere birocratică: dreptul există, dar ar fi bine să-l rogi frumos să se prezinte la serviciu.
7,5% în dispoziție, 5% în tabel: matematica se supune ierarhiei
„Diamantul” prezintă cazul unui polițist revenit în iunie 2026 din concediul pentru creșterea copilului. Dispoziția de reluare a activității îi recunoștea majorarea de 7,5%, aferentă clasei I. Tabelul anexat aceleiași dispoziții indica însă 227 de lei, sumă corespunzătoare procentului de 5%, nu cei aproximativ 340 de lei aferenți clasei I.
Un singur document, două adevăruri salariale. Administrația a reușit astfel să promoveze polițistul în text și să-l retrogradeze în anexă.
Exemplul de calcul prezentat de sindicat pornește de la salariul funcției de 4.025 de lei din grila pentru 2022, la care se adaugă gradația de 506 lei. Baza rezultată este de 4.531 de lei. Diferența dintre cele două clase este de aproximativ 113 lei, înaintea majorării generale de 5% aplicate din ianuarie 2024, potrivit explicației sursei.
În cazul concret, sindicatul estimează prejudiciul pentru luna iunie la aproximativ 110 lei brut, ținând cont de componentele salariale afectate. Calculul ar fi fost corectat din iulie, fără regularizarea lunii precedente.
Nu este o avere. Tocmai de aceea merită observat mecanismul: când instituția greșește cu puțin în minus, angajatul trebuie să descopere singur eroarea. Când instituția consideră că a plătit în plus, descoperă imediat și adresa angajatului.
Digitalizare cu pixul: actul spune una, salarizarea aude alta
Sindicatul vede în contradicția dintre dispoziție și anexă semnul unor evidențe lucrate separat și al lipsei unei aplicații integrate care să coreleze datele de personal cu salarizarea.
Cazul nu demonstrează singur cum funcționează întregul sistem informatic al MAI. Demonstrează însă ceva suficient de grav: o neconcordanță elementară a trecut de verificări și a ajuns în salariu.
În loc să fie oprită înainte de plată, eroarea a fost depistată după ce polițistul a cerut ajutorul sindicatului.
Administrația modernă, în această versiune, funcționează astfel: resursele umane produc documentul, financiarul produce suma, iar angajatul trebuie să producă vigilența.
Omul legii este invitat să devină și detectivul propriului fluturaș.
Auditul a găsit greșeli. Portofelele, la control!
Potrivit documentelor descrise de „Diamantul”, Direcția Audit Public Intern a MAI a verificat activitatea structurilor de resurse umane între 18 august și 10 octombrie 2025. Constatările au fost transmise inspectoratelor printr-o adresă a Direcției Management Resurse Umane din IGPR, datată 9 ianuarie 2026.
Una dintre probleme: menținerea majorării atunci când polițistul fusese împuternicit pe o funcție de conducere în altă specialitate.
Măsurile comunicate includeau reinstruirea trimestrială a personalului, verificări suplimentare ale documentelor și remedierea deficiențelor.
Pe hârtie, sună ca o operațiune de îndreptare a administrației. În cazurile semnalate de sindicat, îndreptarea a început să ia și forma unor solicitări de restituire de ordinul miilor de lei.
„Diamantul” descrie situații în care unitatea ar fi reacordat titlul din oficiu, după mutarea polițistului în interesul serviciului, pentru ca aproximativ doi ani mai târziu să revină asupra propriei dispoziții, invocând o „eroare materială”.
Frumoasă expresie. „Eroare materială” sună ca o virgulă pusă greșit. Numai că, pentru destinatar, virgula vine cu scadență.
Faptul că eroarea aparține instituției nu stabilește automat dacă sumele sunt sau nu recuperabile. Dar nici formula „am greșit noi” nu ține loc de justificare completă pentru „plătești tu”.
Semnați aici: greșeala noastră are nevoie de acordul dumneavoastră
Potrivit sursei sindicale, polițiștii vizați primesc note de constatare și sunt invitați să semneze acorduri de plată în termen de 30 de zile.
Aici, ironia trebuie întreruptă pentru o precizare serioasă: semnarea unui acord de plată poate avea consecințe juridice importante, inclusiv caracter executoriu, în condițiile legii. Nu este o simplă confirmare că ai primit o hârtie.
Articolul-sursă afirmă categoric că suma nu mai poate fi contestată după semnare. O asemenea concluzie nu trebuie generalizată fără analiza actului și a căilor legale aplicabile: caracterul executoriu nu înseamnă, prin el însuși, dispariția oricărei posibilități de contestare.
Conform cadrului legal invocat de sindicat, recuperarea unei pagube nerecunoscute presupune sesizarea instanței de contencios administrativ, nu simpla reținere unilaterală a banilor în procedura descrisă.
Înainte de semnătură, sunt esențiale calculul detaliat, temeiul juridic și consultarea unui avocat ori a sindicatului.
Altfel, există riscul ca instituția să-și simplifice dosarul exact în momentul în care angajatul și-l complică pe al său.
Regula se poate consulta. Apărarea să se descurce
MAI ar fi răspuns solicitărilor de declasificare precizând că personalul poate cere consultarea ordinului la nivelul unității.
Este o distincție importantă: nu rezultă că polițiștilor le este interzis categoric să citească ordinul. Problema reclamată de sindicat privește condițiile de acces și posibilitatea folosirii efective a normelor pentru verificarea salariului și pregătirea apărării.
Una este să consulți un document în condițiile impuse de instituție. Alta este să poți discuta liber textul aplicabil cu avocatul sau cu un expert, având documentele necesare la dispoziție. Accesul și transmiterea informațiilor clasificate sunt supuse unor reguli și autorizări.
Transparența salarială nu ar trebui să fie o probă de memorie: citește, reține și încearcă să explici acasă de ce ai devenit dator.
Sindicatul invocă și articolul 33 din Legea nr. 182/2002 în contestarea clasificării. Legalitatea concretă a acesteia trebuie analizată în procedurile competente. Întrebarea de interes public rămâne însă cât se poate de limpede: de ce trebuie ca regulile care afectează direct venitul unui angajat să fie atât de greu de verificat și discutat?
Când ceri bani, apar politicile bugetare. Când îi dai înapoi, apare pixul
„Diamantul” indică răspunsuri ale Direcției Generale Financiare din MAI, semnate de directorul general, chestorul principal Răzvan Grecu, prin care au fost respinse cereri de declasificare.
Sindicatul invocă și o adresă din 6 iunie 2025 referitoare la diferențele salariale pentru sporul de condiții grele aferent concediilor de odihnă. Potrivit citatelor reproduse de sursă, plata retroactivă ar presupune un act normativ de nivel superior și încadrarea în politicile fiscal-bugetare.
Contrastul este material de pamflet fără nicio intervenție literară: când angajatul cere bani, apar arhitectura normativă și echilibrul bugetar. Când instituția cere bani, apare acordul de plată.
Într-un sens, procedura urcă solemn treptele ministerului. În celălalt, coboară sprinten spre buzunar.
Dialog social fără obiecții: tăcerea nu ține loc de explicație
Aceeași adresă arată, potrivit „Diamantul”, că proiectul ordinului fusese analizat în Subcomisia de dialog social a MAI, cu participarea organizațiilor sindicale reprezentative, fără obiecții privind clasificarea.
Aceasta este poziția ministerului, redată de sursa sindicală. Absența unor obiecții consemnate nu dovedește, singură, că fiecare organizație a aprobat explicit toate efectele secretizării.
Dar justifică o întrebare incomodă: ce au susținut reprezentanții angajaților atunci când regulile salariale au primit lacăt?
Dialogul social nu ar trebui să fie o fotografie de grup lângă un document pe care membrii de sindicat ajung ulterior să-l caute prin proceduri de acces.
Specialistul adevărat: cel care își verifică instituția
Pe 28 octombrie 2026, „Diamantul” anunță că a solicitat MAI, IGPR și unui inspectorat județean explicații despre acordarea titlului, formula de calcul, constatările auditului și numărul polițiștilor cărora li s-au cerut restituiri în 2025 și 2026.
Până la răspunsuri, polițiștii pot cere în scris actul de acordare, clasa, perioada de valabilitate, baza și procentul de calcul, precum și condițiile de menținere sau retragere. În cazul unei cereri de restituire, trebuie solicitate și justificarea individuală și calculul lunar al pretinsului debit.
Sunt informații care, într-o administrație funcțională, ar trebui să lămurească salariul, nu să deschidă un serial de investigații.
Din relatarea sindicatului se conturează însă un sistem în care angajatului i se cere să aibă mai multă grijă de legalitatea plății decât structurilor care au aprobat-o.
MAI acordă titlul, calculează suma și verifică ulterior dacă s-a înțeles pe sine. Dacă răspunsul este nu, polițistul primește invitația să finanțeze neînțelegerea.
Specialist de clasă? Desigur. Dar adevărata calificare cerută pare să fie alta: să descifrezi reguli clasificate, să verifici tabele contradictorii și să afli, înaintea instituției, când salariul tău riscă să devină datorie. (Cristina T.).
Pamflet pe baza informațiilor și documentelor descrise de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”. Situațiile individuale și criticile prezentate îi sunt atribuite sursei.
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești
-
Exclusivacum 4 zile„Nu trage, că-s polițist, nu hoț… de rând!” – Cum s-a tras cu pușca în polițiști la Slatina, iar legea a clipit
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – Cascadorii „girofarului” – sezonul III: BMW-ul zburat, Renaultul kamikaze și Dacia-cazan cu folie de bezmetic de la Politia Baicoi
-
Exclusivacum 4 zileM.A.I. si beția de impunitate: cum a parcat DNA dosarul în șanț și a pus sindicatele să plătească benzina
-
Exclusivacum 8 orePolițist acuzat că „închide ochii” la propriile fapte: deversare suspectă, intervenție contestată și suspiciuni de abuz de funcție în I.P.J. Prahova
-
Exclusivacum 3 zilePoliția Locală Ploiești și bariera nemuririi…sau cum să nu ai „nicio competență” pe banii contribuabililor (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 2 zileStrăpungerea de Vest a integrității de Est. Pământul e contaminat, primarul (Primarul Ploieștiului) e curat? (DOCUMENTE)




