Exclusiv
Timp de aproape 2 ani Nicu Marcu – șeful de la ASF, a fost complice prin acțiuni și inacțiuni cu frauda de la City Insurance
Apoi, folosind pretextul fraudei favorizate de personaje din ASF, a fost complice cu explozia tarifelor RCA și cu ,,naționalizarea” fraudei, la buget. A se citi CARTELUL. Vă reamintesc că tarifele RCA s-au majorat încă din septembrie, de pe o săptămână pe alta, cu până la 70%, fără să existe motivele daunalității, care ar fi putut explica, cât e cât, situația. Iar ASF a dormit liniștit ca vechiul Camenco Petrovici de la CEC (noul Camenco este Marcu), favorizând CARTELUL. Cartel la care au vegheat încă 5 luni, până când păpușarii, i-au dat metaforic un pumn în bot contabilului de ocol silvic, văzându-i nu doar incompetența (pe asta o știau de când l-au numit acolo) ci faptul că prin acțiunile și inacțiunile lui pune reflectoare pe ceea ce metaforic numesc ,,matca” – respectiv beneficiarii reali ai fraudelor din asigurări. Pentru că, oricine se întreabă acum, precum Toma Caragiu: ,,Mă cine naiba îl ține pe ĂSTA în brațe”. Răspunsul este simplu și îl găsiți, mai jos, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.
Intervenția intempestivă a ministerului de finanțe pentru plafonarea tarifelor RCA nu face decât să consemneze două lucruri: i) eșecul de supraveghere al șefilor de la ASF, motiv pentru care trebuie revocați; ii) guvernul a constatat de facto că șefii ASF sub complicii ai cartelului din piața asigurărilor, pe care l-au favorizat, în detrimentul românilor.
Deocamdată, șeful ASF, Nicu Marcu, a rămas cu salariul de până la 200.000 de Euro pe an, ca să facă #nimicpentrupopulatie. Nu uitați că până în 7 februarie 2022, Nicu Marcu sufla vânt în pânzele cartelului, susținând mincinos că ,,nu poate interveni, în sensul impunerii primelor de asigurare”.
Grupul de interese pe care îl consider nelegitim și care a sprijinit pentru interese personale și de grup diverse personaje dovedite toxice prin prisma destabilizării pieței asigurărilor, de prin diverse unitățăți ,,cu caimac” sau ,,ocol silivic” – gen Negrițoiu și Marcu (când spun gen este evident că nu mă refer la grad, întrucât niciunul nici altul în mod evident nu au calități personale care să îi lanseze în postură de ofițeri de informații, având în vedere că nici măcar Mugur Isărescu nu a depășit statutul de turnător), i-a luat comanda lui Nicu Marcu.
În acest fel, fostul șeful ASF de la unitatea ocol silvic, a rămas deocamdată doar cu salariul, devenind chiar periculos de incompetent prin neștiința pieței asigurărilor, chiar pentru grup. De aceea grupul a intervenit prin Ministerul finanțelor (deja vu ca în cazul Astra și Carpatica), venind cu fumigena ,,plafonării” – în fapt praf în ochi, așa cum am arătat AICI.
Timp de aproape 2 ani Nicu Marcu – șeful de la ASF, a fost complice prin acțiuni și inacțiuni cu frauda de la City Insurance. Apoi, folosind pretextul fraudei favorizate de personaje din ASF, a fost complice cu explozia tarifelor RCA și cu ,,naționalizarea” fraudei, la buget. A se citi CARTELUL. Vă reamintesc că tarifele RCA s-au majorat încă din septembrie, de pe o săptămână pe alta, cu până la 70%, fără să existe motivele daunalității, care ar fi putut explica, cât e cât, situația. Iar ASF a dormit liniștit ca vechiul Camenco Petrovici de la CEC (noul Camenco este Marcu), favorizând CARTELUL. Cartel la care au vegheat încă 5 luni, până când păpușarii, i-au dat metaforic un pumn în bot contabilului de ocol silvic, văzându-i nu doar incompetența (pe asta o știau de când l-au numit acolo) ci faptul că prin acțiunile și inacțiunile lui pune reflectoare pe ceea ce metaforic numesc ,,matca” – respectiv beneficiarii reali ai fraudelor din asigurări. Pentru că, oricine se întreabă acum, precum Toma Caragiu: ,,Mă cine naiba îl ține pe ĂSTA în brațe”. Răspunsul este simplu:
,,Matca” a văzut practic următoarea dezvoltare. Cam oricine vede acum ceea ce vă arătam eu încă din debutul favorizării cartelizării, respectiv din 9 septembrie 2021:
Încă din urmă cu 5 luni (septembrie 2021) atrăgeam atenția public, în Ziarul Bursa, asupra mecanismelor de protecție a fraudei de la City Insurance. Și asupra acțiunilor și inacțiunilor care vor duce la explozia asigurărilor RCA, din culpa șefilor ASF, care, prin acțiuni și inacțiuni au vegheat și ei la decapitalizarea brumei de economii românești, care a mai rămas.
Acest articol l-am publicat în urmă cu 5 luni, în 20 septembrie 2021, în ziarul Bursa, AICI, și îl reiau acum. Pentru ca nimeni să nu mai pretindă că vai – nu și-au dat seama și vai, nu putea lua măsuri încă din septembrie 2021, măsuri care ar fi stopat fraudarea asiguraților prin tarife rezultate din complicitatea ASF-asigurători, la scutul mătcii.
Realitatea complicității ASF cu frauda de la City Insurance. De la Mișu Negrițoiu la Nicu Marcu. Parchetul să se sesizeze, Parlamentul să revoce (I).
Nicu Marcu pentru noi este Camenco Petrovici doi. La fel cum CEC-ul, condus de Camenco Petrovici, a păcălit populația prin falsa garantare a Fondului Național de Investiții (FNI), la fel și Nicu Marcu a păcălint populația prin falsa garantare de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a capitalului (și bonității) City Insurance, societate care se dovedește că a fraudat sute de milioane de Euro din banii asiguraților în timp ce era mângâiată pe creștet de către ASF.
Din prima zi în care Nicu Marcu a fost numit Președinte ASF (28 iunie 2020) el a acționat in scopul acoperirii fraudei de la City Insurance prin mangaierea pe creștet a City Insurance și neobligarea în mod real de a aduce capital.
Astfel Nicu Marcu a oferit mai mult de un an societății City Insurance timp în care societatea, cu cotă de piață de 45% pe piața RCA, a încasat miliarde de lei ca prime, a plătit mai puțin de jumătate din sumele încasate ca despăgubiri și a sifonat restul. Sub atenta privire și supraveghere a lui Nicu Marcu.
Mai mult decât atât, Nicu Marcu, prin promovarea psihotică a inițiativei de ,,decontare directă obligatorie” în polițele RCA (în fapt intenția de a scumpi asigurările cu până la 20% și a lua populației și companiilor până la un miliard de lei în fiecare an, cu scopul de a direcționa aceste sume către acționarii infractori care prezentaseră încă din 2017 extrase de cont false, și astfel, pentru a nu îi mai obliga să aducă capital), Nicu Marcu a devenit complice la frauda de sute de milioane de Euro din ultimul an și la acoperirea fraudei de alte sute de milioane din anii trecuți.
,,Privatizarea profiturilor și naționalizarea pierderilor”.
Despre tentativa ticlăloasă de introducere a obligativității decontării directe am scris încă din 31 ianuarie 2021, iar argumentele prezentate de mine au fost de natură să împiedice și această fraudă din banii asiguraților, în fapt o mizerabilă accperire a sifonărilor din asigurări, de către populație.
Simultan cu achiesarea prin această inițiativă la interesele grupurilor care sifonau banii asiguraților, Nicu Marcu a primit asigurări că va primi imunitate pentru complicitatea de a nu supraveghea în mod real piața asigurărilor.
În acest sens, nefrecventabilul deputat Florin Roman, cu școală la Atheneum, cursuri la Colegiul Național de Apărare și fost secretar general al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA, precursorul ASF) din perioada în care Astra Asigurări fura banii asiguraților, a promovat o inițiativă ticăloasă prin care urmărea să îi ofere imunitate lui Nicu Marcu, spre exemplu, în cazul eșecului de supraveghere a liderului pieței asigurărilor, aflată acum în anticamera falimentului. Am scris și am contribuit la respingerea acestei inițiative ticăloase încă din februarie 2021.
Un an și patru luni de complicitate pentru ca City să mai încaseze peste 3 miliarde de lei sub mandatul lui Marcu și să sifoneze jumătate.
În baza acestor (false) garanții, Nicu Marcu, cel care și-a luat imediat după numire, ca șef de cabinet pe fostul directorul adjunct al SRI, generalul Voinescu (fost lucrător al Securității comuniste anti-NATO) a acordat, de facto, garanții grupului infracțional de la City Insurance și mai ales timp, pentru a mai sifona încă alte sute de milioane de Euro.
În mod real, timp de aproape un an de la numire (iunie 2020 – iunie 2021), Nicu Marcu nu a luat nicio măsură reală pentru a opri sifonarea banilor asiguraților.
Din contră, precum ,,fidejusorul” Camenco Petrovici din cazul FNI, a oferit falsa garanție asiguraților că City (despre care acum susține că avea indicii că este infractoare încă din februarie 2021) este o companie solidă. Complicitatea s-a manifestat multiplu:
- cunoscând că extrasul de cont prezentat de City este falsificat (el susține că ASF a avut indicii încă din februarie 2021, dar în fapt, am convingerea că ASF știa sau trebuia să știe încă din martie 2017), a permis în continuare City Insurance să emită polițe RCA. Astfel, în 2020, City Insurance a emis polițe (marea majoritate RCA) de 2,3 miliarde de lei (cu 17% mai mult decât în 2019), din care 3 sferturi (1,7 miliarde lei) reprezintă RCA Doar din introducerea ticăloasă a decontării directe, Nicu Marcu ar fi asigurat astfel City Insurance, prin scumpirea de 20%, o sumă anuală de cel puțin 350 de milioane de lei pe care Nicu Marcu a vrut să o ia de la populație și companii și să o de acționarilor falsificatori. Suma ar fi fost suficientă pentru ,,ștergerea urmelor” extrasului de cont falsificat.
- City Insurance a mers chiar și mai bine în Trimestrul I 2021, în timp ce sifona banii asiguraților pe baza unui extras de cont falsificat, despre care ASF știa. City Insurance a emis din ianuarie până în martie 2021 polițe de 648 de milioane de lei (în creștere cu 20% față de trimestrul I 2020). Sub ,,supravegherea” lui Nicu Marcu, care știa despre extrasul de cont falsificat.
- Extrapolând 2 trimestre de la cunoașterea realității extrasului de cont falsificat, până la jumătatea lunii septembrie când ASF a anunțat declanșarea procedurii de faliment, City a încasat (deși ASF cunoștea că este infractoare), peste 2 miliarde de lei, în timp ce ASF aștepta ca investitori fantomă să aducă 150 de milioane de Euro, capital.
- Făcând totalul, pe perioada ,,supravegherii” lui Nicu Marcu, City Insurance a încasat peste 3 miliarde de lei (600 de milioane de Euro), dintre care aproape un miliard de lei (200 de milioane de Euro) de la momentul în care ASF a știut de la autoritățile elvețiene că City este o societate infractoare și prin urmare, Nicu Marcu a fost complice la delapidare, fals, uz de fals, spălare de bani și evaziunea fiscală a acționarilor.
- Dacă nu ar fi fost complice, Nicu Marcu ar fi trebuit să suspende de îndată emiterea de polițe RCA de către City Insurance (legislația îi permite), încă de la momentul în care a cunoscut că City, ca și Astra, folosește falsuri fără de care nu ar fi fost niciodată o societate de asigurare.
- Complicitatea lui Nicu Marcu s-a manifestatat și prin decizia din iunie 2021, când a trecut în administrare specială a Fondului de Garantare al Asiguraților City Insurance în loc să suspende activitatea de emitere de polițe RCA de către City. Astfel, Nicu Marcu a mai oferit încă 4 luni acționarilor infractori, timp în care, extrapolând rezultatele din trimestrul I (rezultatele pe trimestrul II nu sunt disponibile) City Insurance a mai încasat de la asigurați încă 864 de milioane de lei (172 de milioane de lei)
- Judecând după rezultatele anului 2020 (când City a încasat prime de 2,3 miiarde de lei) și a plătit pagube de 1,4 miliarde de lei) diferența de 40% (900 milioane de lei) punând-o în diverse buzunare. Astfel, pe parcursul mandatului lui Nicu Marcu, mandat care are deja 5 trimestre (cu 5 trimestre mai mult decât ar merita fostul contabil de ocol silvic, șomer până la 28 de ani, plagiator și hoț de TVA prin achiziție trucată și escrocând Poșta Română), Nicu Marcu a fost complice la transferul în diverse alte buzunare (foarte puțin la salariații City) a peste 1,1 miliarde de lei, reprezentând diferența extrapolată dintre primele încasate și despăgubirile plătite. Sumă care i se poate imputa lui, care încasează ca Președinte ASF venituri lunare de cel puțin 15.000 de Euro.
- Așa cum Mișu Negrițoiu căuta pentru Astra Asigurări acționari în China și Elveția (în fapt oferind timp acționarilor infractori de la Astra pentru a face pierdute sumele sifonate – 200 de milioane de Euro), așa și Nicu Marcu a oferit timp pentru a se pierde urma banilor, în timp ce societatea despre care Nicu Marcu și ASF știau că este infractoare, încasa noi sume, sub mângâierea pe creștet de către Nicu Marcu și ASF.
- În timp ce City Insurance încasa în continuare prime de asigurare (sub administrarea din iunie a Fondului De Garantare a Asiguraților), un nou tip de sifonare a sumelor se producea. Către cine au fost făcute plăți din Fondul de Garantare a Asiguraților în cele 4 luni, în care FGA decidea unde se duc sumele încasate prin prime? Au existat companii agreate? Au existat companii care au cumpărat creanțe de la creditorii City, cu discount și cu plăți cvasi-imediate din FGA? Informațiile mele spun că da și voi reveni.
- Acum, prin terminațiile guvernamentale ale grupului infracțional care a sifonat banii asiguraților prin City Insurance, Nicu Marcu încearcă promovarea unei ordonanțe de urgență prin care Fondul de Garantare al Asiguraților să contribuie la spălarea banilor sifonați de la City Insurance, în loc să meargă pe firul banilor. Se devoalează astfel că și în ultimul moment înainte de revocare, Nicu Marcu acționează ca și complice pentru nerecuperarea sumelor sifonate de acționarii City Insurance.
Și încă ceva:
- În Germania, Felix Hufeld, Președintele BAFIN (Autoritatea de Supraveghere din Germania) a demisionat imediat după scandalul în care s-a dovedit că societatea Wirecard, supravegheată de BAFIN, a fraudat investitorii. La fel și Elisabeth Rogele (a doua în comandă după Hufeld), pentru eșecul în supraveghere. Echivalentul lui Nicu Marcu și a Doinei Dascălu, prim-vicepreședinte.
- Markus Braun, fostul șef al Wirecard a fost deja arestat de două ori (prima oară a ieșit pentru o cauțiune de 5 milioane de Euro iar în 22 iulie 2020 a fost arestat a doua oară). Împreună cu el și alți 2 membrii ai board-ului Wirecard.
- Procurorii germani i-au arestat sub motivul că șefii Wirecard au conspirat să obțină împrumuturi frauduloase de 3,2 miliarde de Euro.
- În Germania, nici Hufeld și nici Rogele nu a încercat ticăloșii gen decontare directă obligatorie, astfel încât să fie complici precum Nicu Marcu la frauda de la City Insurance. Dacă încercau sau închideau ochii (cu știința comiterii de către infracțiuni de către City), erau arestați de îndată. Cum ar fi fost ca Hufeld și Rogele să fi impus un soi de decontare obligatorie a plăților on-line făcute pentru cazionouri și site-uri de pornografie (așa a început Wirecard), prin Wirecard, ceea ce de facto a încercat Nicu Marcu prin ,,decontarea directă obligatorie” în cazul polițelor RCA, serviciu auxiliar și care nu are nicio legătură cu activitatea de asigurare a societăților ,,supravegheate” de ASF?
- Am demonstrat că ASF, deși pretinde că știa doar din februarie 2021 că City Insurace a falsificat un extras de cont, a oferit timp pentru majorarea fraudei de la City Insurance și pentru majorarea pagubei. În Germania ar fi fost arestați imediat. Chiar și pe legislația din România ar fi trebuit să se afle măcar sub control judiciar.
- În episodul următor, pe care îl voi publica mâine, voi arăta indiciile că ASF știa și ar fi trebuit să știe încă din martie 2017 (sub mandatul lui Mișu Negrițoiu și a celor pe care i-a adus prin ,,concurs” la ASF – directorul supravegherii, directorul juridic, etc.) că extrasul de cont prezentat de către acționarii City este fals. În martie 2017, protocolul cu SRI (unde director adjunct era George Voinescu – actualul director de cabinet al lui Nicu Marcu) și ASF (unde Președinte era Mișu Negrițoiu, fost lucrător în comerțul exterior al Securității), avea deja aproape 3 ani. Protocolul a fost semnat inclusiv pentru verificarea unor aspecte gen extrase de cont false. Voi prezenta într-unul din episoadele următoare că în fapt, acest protocol, a fost folosit inclusiv pentru ștergerea urmelor falsificării de documente bancare chiar de către funcționari ai ASF.
- Dacă Autoritatea de Supraveghere Financiară condusă de Mișu Negrițoiu a certificat în martie 2017 extrasul de cont falsificat în ciuda informațiilor SRI sau în baza lor, este un subiect pe care îl discutăm în episodul următor.
- Cu certitudine, Mișu Negrițoiu s-a uitat pe acest document exact cum a făcut banca pe care o conducea fie ca director fie ca Președinte pe documentele falsificate de prin care ING Bank România când aceasta încălca embargoul impus de SUA și de Departamentul de Stat Iran-ului, ajutând infracțional Iranul aflat sub embargou să importe, prin falsificarea documentelor de proveniență, bunuri interzise.
Până atunci, o altă complicitate la scutul ASF se devoalează. Prin lipsa de supraveghere reală a ASF, asigurătorii au majorat deja prețul polițelor RCA cu până la 70%, invocând pretextul minicinos că din cauza falimentul City, așa cum am arătat aici.
Iar Florin Cîțu, care a declarat sâmbătă că ,,Aș vrea să văd dacă falimentul a fost ascuns – aici sunt alte probleme. Dacă situația a fost ascunsă atunci ar fi o problemă” ar trebui înainte ca să semneze o OUG prin care să acopere fructele infracționale ale rețelei de la City Insurance și care include funcționari din ASF, să procedeze ca premier și parlamentar (poate) viitor Președinte PNL, la demararea de urgență a revocării lui Nicu Marcu, Președinte ASF. Oare Florin nu își pune întrebarea de ce a simțitit nevoia Mișu Negrițoiu, care a văzut și verificat în 2017 extrasul de cont falsificat de City, să îl atace zilele trecute? De ce îl atacă Alexandru Nazare, fost ministru de finanțe demis de Florin și cel care a promovat ticăloșia ,,decontării directe obligatorii”, fără succes totuși? De ce Nicu Marcu, ajuns președinte ASF pe cârdășia PSD-Pro Romania susținută de Ludovic Orban (în urma unui troc în care socrul lui Victor Ponta, Ilie Sârbu, a devenit vicepreședinte al Curții de Conturi pe locul lăsat liber de Marcu)? Dacă Florin nu acționează acum devine evident complice al grupului infracțional care a devealizat City Insurance. (Cristina T.).
Exclusiv
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat
Tămâie la Băicoi, dosar la Parchet: agenta cu creme și mașina poliției
„Grădinița de cadre – IPJ Prahova S.R.L.”, serial documentat de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, intră în sezonul XXVI cu încă un episod de antologie: agenta cu creme în fund, Ciubuciu Miruna (sau cum o cheamă oficial în statul de funcții), prinsă nu doar cu „selfie”-uri deocheate, ci și la volanul mașinii de poliție, prin Băicoi.
Conform informațiilor venite „din sistem” și coroborate cu verificările BCI (Biroul Control Intern):
- BCI ar fi finalizat verificările și a probat că agenta:
- a condus mașina poliției prin Băicoi,
- fără să fie în drept și cu acordul tacit al lui Stoican Bogdan;
- aceste acte au fost trimise la Parchet pentru deschiderea unui dosar penal privind conducerea mașinii de poliție.
Aspectele privind mașina poliției condusă de agenta cu „pasiuni cosmetice” au fost dezvăluite în exclusivitate de Incisiv de Prahova.
Acum, când BCI a confirmat faptele și a expediat documentele spre Parchet, Stoican își schimbă repertoriul:
- în fața colegilor: „nu știam, nu am văzut, nu am auzit, nu recunosc”;
- în realitate: tăcere, amnezie interesată și o nouă cărămidă în zidul de ipocrizie al IPJ Prahova S.R.L.
Nunta de la Ramatuelle: șeful cu darul în pix și hărțuirea „ofiterului necredincios”
Înainte de a da cu tămâie prin birouri, Stoican Bogdan a dat cu invitații printre subalterni.
Povestea, relatată din interior:
- final de mai, nunta fiicei lui la un local de fițe, Ramatuelle;
- Stoican, în calicia lui după bani, invită masiv subordonați de la Poliția Băicoi:
- unii vin,
- alții refuză,
- alții anunță că vin, apoi spun că nu mai pot, pentru că:
- au probleme acasă,
- nu au bani de „dar”.
„Aici devine frumos”, spun sursele. Un ofițer Popescu Răzvan, venit din Dolj și considerat până atunci unul din lingăii fideli ai lui Stoican:
- anunță inițial că vine la nuntă;
- apoi spune că nu mai vine, invocând probleme de sănătate ale viitoarei sale soții, gravidă. Ulterior vine….
Din acel moment, Stoican intră pe modul „șef de S.R.L.”, nu comandant de poliție:
- începe să-l monitorizeze obsesiv:
- pe unde merge cu mașina,
- ce face în birou,
- cât stă în pauza de masă,
- dacă în pauza de masă îndrăznește să treacă pe acasă, la soția gravidă și bolnavă;
- îl hărțuiește cu atenția unui mic dictator de secție, supărat că nu i se respectă „taxa de protecție de nuntă”.
Rețeta medicală, bârfă de șef și batjocura bolii: „Sfântul Bogdan” fără niciun Dumnezeu
Episod demn de manualul „așa nu” în managementul polițienesc:
- ofițerul Popescu Răzvan pierde o rețetă medicală în interiorul clădirii poliției, pentru o boală a soției sale;
- un coleg „binevoitor” găsește hârtia și, în loc să i-o înapoieze discret, i-o duce direct lui Stoican.
De aici, Stoican:
- citește, comentează, bârfește problema medicală a soției subalternului;
- își strânge în jur lingăii de serviciu și face glume ieftine pe seama bolii femeii;
- totul, ca răzbunare că Popescu Răzvan:
- a zis că vine la nuntă,
- apoi a îndrăznit să spună că nu mai vine.
Confidențialitatea datelor medicale? Respect pentru suferința unui om și a soției lui? Zero.
Comportamentul descris de surse arată un „șef” care nu are toată țigla pe casă, dar are destul cinism cât să transforme o problemă de sănătate într-o cafenea de bârfă de birou.
Tămâie în sediu și draci în birou: „Sfantul Bogdan din Telega” exorcizează IPJ S.R.L.
Dincolo de micile răzbunări la nuntă, Stoican Bogdan și-a construit în poliție o imagine bizară de „sfânt pios”.
Relatări din interior:
- aproape în fiecare dimineață, Stoican:
- ia tămâia,
- „sfințește” sediul poliției,
- umple birourile de fum, de nu se mai vede nimic.
- colegii, ironici, spun că:
- dă cu tămâie ca să „scoată dracii” din biroul lui,
- sau să mai estompeze mirosul de corupție, abuz și hărțuire.
În loc de un comandant echilibrat, IPJ Prahova are un personaj cu comportament de Voila, care:
- dimineața face pe monahul cu tămâia,
- la prânz hărțuiește subordonați pentru că nu i-au făcut dar consistent la nuntă,
- seara râde de bolile soțiilor subalternilor.
„Sfântul Bogdan din Telega”, varianta IPJ S.R.L.: tămâie peste mizerie, nu curățenie în sistem.
„Laika” de la termopane: de la vânzătoare de geamuri la „penală” pe dosare complicate
Agenta de poliție Ilioiu Gabriela Roxana, deja menționată în episoadele anterioare ca „Laika”, are și ea un traseu „de firmă de cartier”, nu de instituție a statului.
Conform datelor din interior, coroborate cu dezvăluirile Incisiv de Prahova:
- angajată direct din civilie în 2016–2017, „când se intra cu buletinul”;
- vine la peste 30 de ani în poliție, în timp ce:
- ceilalți colegi aveau deja 10 ani vechime,
- unii trecuseră prin școli de poliție, examene, stagii.
Înainte:
- fostă vânzătoare de geamuri și uși termopan, aflată în căutarea unui „job stabil”.
După:
- intră la rutieră;
- se bagă în seamă cu ofițerul Vîrlan Florin (încă ne-șef atunci):
- la început, „glume expirate”,
- apoi apropiere „trup și suflet”,
- relație comentată intens în colectiv;
- ulterior, Vîrlan (rebotezat de colegi „Mârlan Florin”) este:
- împuternicit șef la Biroul Rutier,
- ea devine „favorita” lui:
- nu mai face stradă,
- e „secretară” comodă,
- iese cu „șeful–nașul” prin oraș să „verifice agenții”,
- face muncă de 2 lei, dar cu beneficii de top.
Răsturnarea lui Drăghici, „merite” salariale și anchete făcute praf
Când la conducerea Biroului Rutier ajunge Drăghici Laurențiu:
- acesta o trimite pe Ilioiu la munca de secretariat;
- acolo, „Laika” începe să:
- gafeze,
- cadă în greșeli,
- demonstreze că nu duce greul.
Reacția? În loc să fie corect evaluate competențele:
- Ilioiu Gabriela Roxana și Vîrlan Florin încep să:
- caute sprijin printre agenți,
- comploteze,
- încerce să-l răstoarne de la conducere pe Drăghici Laurențiu.
Apoi:
- „Laika” se mută la Cercetări Penale – Biroul Rutier;
- beneficiază de salarii de merit, în timp ce:
- alți agenți cu vechime,
- absolvenți de școli de poliție,
- nu primesc astfel de bonificații;
- meritul ei real?
- sprijinul și relația cu Vîrlan, nu competența profesională.
La Cercetări Penale Rutiere:
- colegii spun că nu se descurcă,
- „nu o ajută capul”,
- „procuroarea cu care lucra” a început să o certe că:
- nu știe anchetă penală,
- face praf dosarele penale.
Nu pentru că vrea să le saboteze, ci pentru că nu știe efectiv ce face.
Aici e vina sistemului: angajezi foste vânzătoare de termopane „cu buletinul”, le așezi în structuri de cercetare penală pe rutieră, apoi te miri că dosarele complicate sunt făcute praf.
Mita „pe mesaje”: agentul care cere 10 milioane și se miră că e reclamat la DGA
Și ca tabloul să fie complet, să nu uităm că Biroul Rutier Ploiești este exact locul în care:
- în ianuarie, s-a dat foc la arhivă,
- un agent a fost prins că a luat mită.
Conform relatărilor din interior:
- agentul Petre Răzvan oprește în trafic un șofer;
- îi cere șoferului „să-i dea ceva”;
- șoferul spune că „nu are la el”;
- în acel moment, un polițist normal ar înceta orice demers.
În loc de asta:
- agentul face schimb de numere de telefon cu șoferul;
- îi spune că:
- „se văd mai târziu”
- să-i dea 10 milioane (vechi);
- șoferul zice „da” și pleacă.
Trec:
- o zi,
- două.
Văzând că șoferul nu îl sună și el „are nevoie de bani”, agentul:
- începe să-l streseze cu mesaje,
- îi spune textual:
- „dar tu chiar nu te simți?”
Atunci șoferul:
- ia foc,
- înțelege că mita i se cere pe față,
- sună la DGA.
Final: încă un „cadru” intrat direct din viața civilă în poliție, care tratează uniforma ca pe un abonament la șpagă.
Foc la foișor în Telega: blesteme, fasole, alcool și pretenții de chetă pentru șef
Spre final de 2025, iarna, Stoican Bogdan face un gest „rar” pentru el:
- cheamă câțiva argați la domeniul său din Telega;
- îi adună la un ceaun de fasole cu carne;
- vrea să arate că e „om”, că își cinstește oamenii fideli.
Se bea, se râde, se face chef.
Din neatenție:
- ia foc foișorul din curte;
- sursele spun: „l-au ajuns blestemele”.
Vin pompierii:
- sting incendiul,
- pleacă.
Rezultatul:
- Stoican rămâne:
- fără asistentă,
- fără ceaun,
- fără foișor.
Dar partea „tare” vine după:
- zilele trec,
- nimeni dintre „oamenii lui” nu îl sună să vadă:
- cum se simte,
- dacă e bine,
- dacă are nevoie de ajutor;
- nimeni nu face chetă ca să-i ridice un foișor nou „omului la necaz”.
Stoican devine și mai supărat pe subalterni, nu pentru lipsa de profesionalism, ci pentru:
- lipsa de „compasiune financiară”,
- faptul că n-au pus mână de la mână să-i refacă „simbolul de domeniu”.
IPJ Prahova S.R.L. în varianta Telega: șeful se așteaptă la daruri, la chetă pentru foișor ars și la empatie financiară, în timp ce așteptările față de propriul comportament rămân la zero.
De la pietrișari și „Laika” la agenta cu creme și „Sfântul Bogdan”: aceeași firmă de familie
Dacă punem cap la cap:
- polițistul de la Câmpina care, conform presei locale (inclusiv Observatorul Prahovean), și-a amanetat laptopul sau laptopurile de serviciu pentru bani la păcănele;
- finul Olteanu Mihnea Ilie, indicat de surse (consemnate de Incisiv de Prahova) în „dispariția” unuia sau a două telefoane de serviciu;
- nașul Vîrlan Florin, șef de secție, cu istoric de relații „speciale” cu „Laika”;
- „Laika” – Ilioiu Gabriela Roxana, fostă vânzătoare de termopane devenită „specialistă” în cercetări penale rutiere, cu dosare făcute praf;
- agentul de la Rutieră Ploiești, Petre Răzvan, care cere 10 milioane mită prin mesaje și se supără că șoferul nu se „simte”;
- agenta cu creme, Ciubuciu Miruna, care conduce mașina poliției prin Băicoi, fapt confirmat de BCI și trimis cu acte la Parchet (după ce a fost dezvăluit în exclusivitate de Incisiv de Prahova);
- Stoican Bogdan:
- cu hărțuirea ofițerului Popescu Răzvan pentru că nu i-a onorat „darul” de nuntă,
- cu bârfa pe boala soției subalternului,
- cu tămâia de dimineață în sediul poliției,
- cu foișorul din Telega ars și supărarea că nimeni nu a făcut chetă să i-l reconstruiască;
- sezoanele anterioare cu:
- pietrișari „la negru”,
- turnători SIPI (gen Duță Georgiana),
- „mașini fantomă”,
- „arme rătăcite”,
- șefi reciclați și promovați,
avem aceași concluzie:
IPJ Prahova nu funcționează ca un inspectorat de poliție, ci ca un S.R.L. de familie, cu:
- amanet de bunuri de serviciu,
- tămâie peste abuzuri,
- protecție pentru „ai lor”,
- bârfe și răzbunări personale,
- mită „organizat” prin mesaje,
- dosare penale și disciplinare închise convenabil.
Concluzie: Circ cu girofar, tămâie în sediu și foișor la ofertă
În timp ce:
- o parte din presă se oprește la „caz incredibil, detalii în comentarii”,
- IPJ Prahova mimează transparența prin comunicate anemice,
- șefi ca Stoican fac ritualuri cu tămâie și răfuieli cu subalterni „necredincioși” la nuntă,
realitatea, așa cum se vede din dezvăluirile documentate în presa locală, în special de Incisiv de Prahova, arată așa:
- poliția – circ cu girofar,
- IPJ Prahova – S.R.L. de familie cu influențe de mănăstire dubioasă,
- cetățeanul – fraierul de serviciu, spectator la:
- amanet de laptopuri,
- dispariții de telefoane,
- mașini de poliție conduse de agente „cu creme”,
- termopane ajunse în birouri de cercetare penală,
- tămâieri matinale și foișoare arse.
Până când:
- procurorii,
- structurile de control,
- și politicul care patronează acest sistem
nu vor trata aceste episoade nu doar ca pe un pamflet, ci ca pe material de dosar serios, IPJ Prahova S.R.L. va continua:
- să vândă credibilitatea la tarabă,
- să emită bon fiscal de tăcere,
- să crească, în „grădinița de cadre”, pietrișari, turnători, amanetari, „Laika” de la termopane, șefi cu tămâie și colectori de daruri de nuntă.
Sezonul XXVI se închide aici.
Din păcate pentru Prahova, serialul e abia la mijloc. (Cristina T.).
Exclusiv
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii
Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la fabrica Coca‑Cola din Ploiești, un fel de reclamă frumos colorată: bună doar pe afiș. În spatele panourilor lucioase și al sloganurilor zâmbitoare, sursele interne descriu o realitate în care omul este, în cel mai bun caz, „daună colaterală”, iar accidentul de muncă – un „inconvenient birocratic” care trebuie musai ascuns.
Potrivit informațiilor primite din interiorul fabricii, conducerea ar fi transmis supervizorilor, șefilor de tură și maiștrilor un mesaj halucinant: nu se sună la 112 fără acordul expres al unui manager. Nici dacă omul este căzut, rănit, în pericol. Apelul la ambulanță devine, astfel, nu un reflex de salvare a unei vieți, ci o decizie de management, filtrată prin grija pentru „imagine”, „raportări” și „bătăi de cap”.
ITM‑ul, teoretic, există. Practic, spun aceleași surse, accidentul trebuie, dacă se poate, „rezolvat intern”. Cu taxiul, cu mașina colegului, cu tăcere, cu „lasă că trece”. Salvarea vieții poate aștepta; ce nu poate aștepta e teama conducerii de dosare, anchete și responsabilități.
Accident la silozuri: zahăr peste om, om sub tăcere
Unul dintre cele mai recente incidente, povestit de sursele noastre din interior, a avut loc la silozurile de zahăr. Potrivit acestora, instalațiile s‑ar fi defectat, zahărul „a amorsat” și a căzut peste un angajat, provocând răni serioase în zona cervicală și la coloană.
Într‑o lume normală, într‑o țară care se pretinde europeană, scenariul ar fi simplu: se sună imediat la 112, vine ambulanța, se asigură asistență medicală de urgență, se raportează accident de muncă, se anchetează, se iau măsuri.
În „lumea Coca‑Cola Ploiești”, conform surselor, s‑ar fi ales alt scenariu: omul nu ar fi fost preluat de ambulanță, ci transportat cu mașina unui coleg, departe de ochii și pixurile instituțiilor. Nu viața, ci hârtia contează; nu sănătatea, ci statistica.
„Fiecare accident aduce hârtii, mai bine să nu existe… oficial”
Sursele noastre susțin că, în interior, logica e cinică și crudă: fiecare accident de muncă înregistrat atrage cercetări, documentație, timp pierdut, observații pentru conducere și, posibil, diminuări salariale pentru cei considerați responsabili. Concluzia? Dacă nu vrei dosare, nu vrei controale, nu vrei „belele” – mai bine nu ai accidente. Sau, și mai bine, nu le ai… în acte.
În aceste condiții, tentația de a evita raportarea oficială a accidentelor de muncă nu mai e un derapaj, ci aproape o politică internă. Se încurajează „stingerea” problemelor în interior, cu prețul sănătății, al vieții și al adevărului.
Hârtia iese „curată”, omul pleacă șchiopătând.
„Siguranță la cel mai mic preț”: rețeta defectelor programate
Un alt capitol negru, relatat de surse, privește întreținerea instalațiilor din fabrică. În loc de mentenanță serioasă, profesionistă, făcută de specialiști calificați, s‑ar fi mers – potrivit informațiilor interne – pe varianta „contractorului cel mai ieftin”.
Cea mai mică ofertă, cel mai mare risc.
Rezultatul? Defecțiuni, improvizații, reparații făcute pe genunchi, instalații lăsate să funcționeze în regim de „merge și așa”. Într‑o fabrică ce lucrează cu silozuri de zahăr, praf combustibil și, după cum aflăm, cu substanțe chimice periculoase în imediata apropiere, „merge și așa” poate însemna, la propriu, „azi lucrăm, mâine explodăm”.
Cocktail exploziv: zahăr, acid clorhidric, sodă caustică și… nepăsare

Conform surselor noastre din interior, în imediata apropiere a silozurilor de zahăr se află rezervoare cu acid clorhidric și sodă caustică. Din cauza improvizațiilor și exploatării defectuoase, aceste substanțe ar putea fi eliminate în atmosferă sau pe diverse materiale, creând un amestec periculos cu praful de zahăr.
Acolo unde un proiectant sau un specialist independent ar trebui să verifice, să autorizeze, să certifice siguranța, sursele susțin că, în practică, s‑ar fi mers pe varianta „verificării interne”: o omologare făcută în casă, într‑o companie care, în public, se laudă cu standarde globale și responsabilitate socială.
Praful de zahăr și substanțele chimice nu știu PR, nu înțeleg comunicate de presă. Înțeleg doar fizică, chimie și reacții. Iar combinația dintre ele, alături de improvizații, poate deveni o bombă cu ceas în mijlocul unei fabrici pline de oameni.
Muncitorii în „saună chimică”, birourile la aer condiționat

În timp ce muncitorii din producție, potrivit relatărilor din interior, își duc zilele în hale cu temperaturi ridicate, în praf, zgomot și expunere potențială la substanțe periculoase, angajații din birouri – inclusiv cei care ar trebui să asigure sănătatea și securitatea în muncă (SSM) – stau la aer condiționat, cu monitoarele curate și rapoartele „aranjate”.
Ironia grotescă: tocmai cei plătiți ca să protejeze muncitorii ajung, conform surselor, să fie parte din sistemul de cosmetizare a realității. Se transmite „discret” că e mai bine să nu exagerezi cu sesizările, să nu creezi „probleme”, să nu zgudui barca. Barca e a companiei; dacă se scufundă, se îneacă, evident, cei de jos.
SSM cu semnătură forțată: „Ori semnezi, ori pleci”
O altă acuzație gravă venită din interior este presiunea pusă pe angajații cu atribuții SSM. Conform surselor, aceștia ar fi împinși să își dea acordul, prin semnătură, pe decizii și situații cu care, profesional, nu sunt de acord.
Dilema lor este simplă și cinică: ori semnezi, ori îți pierzi locul de muncă.
Astfel, sănătatea și securitatea în muncă devin o formalitate birocratică: se bifează că totul este în regulă, se semnează: „Am luat la cunoștință”, „Nu sunt probleme”, „Nu există riscuri semnificative”. Pe hârtie, fabrica e un paradis al siguranței. În realitate, oamenii știu că își pun viața în joc la fiecare tură.
„Paza” imaginii: ambulanțe blocate, poliție la poartă, tăcere în interior
Nu e vorba doar de tăcerea internă. Sursele noastre mai afirmă că șeful serviciului de securitate ar fi transmis firmei de pază să NU permită accesul unei ambulanțe sau al unei echipe de poliție în incinta fabricii până când nu își dă acordul un manager. Cu alte cuvinte, chiar și salvarea are voie să intre doar după ce verifică marketingul.
Dacă un angajat moare sau este grav rănit, problema principală nu este viața lui, ci cum arată situația „în exterior”. În cazul în care un angajat pleacă brusc din tură după un incident, potrivit relatărilor, se poate întâmpla să nu mai existe niciun „caz oficial” de accident la locul de muncă. Omul suferă, dar pentru fabrică, el devine doar „un absenteist”.
„Nu există accidente, doar absențe nemotivate”
Logica relatată de surse este de un cinism monumental: dacă omul pleacă acasă, la spital sau „undeva”, fără ambulanță, fără poliție, fără raport, atunci – în acte – nu s‑a întâmplat nimic la locul de muncă. Nicio responsabilitate, nicio anchetă, nicio sancțiune.
A dispărut doar „o resursă umană”, nu un om.
Din această perspectivă, problema nu mai este doar una de securitate în muncă, ci una de moralitate fundamentală. O companie care la nivel global se promovează ca model de „responsabilitate socială” ajunge, în practica de zi cu zi, să fie acuzată, prin sursele interne, că își apără mai tare procedurile și bonusurile manageriale decât sănătatea oamenilor care îi produc marfa.
Concluzie: între imaginea globală și realitatea din hală
Cazul Coca‑Cola Ploiești, așa cum reiese din relatările angajaților și sursele interne, ridică întrebări grave pentru toate instituțiile care ar trebui să conteze: ITM, inspectoratele de muncă, autoritățile de mediu, Ministerul Muncii, ministerele de resort.
Dacă ceea ce descriu sursele este corect, atunci avem de‑a face nu doar cu incidente izolate, ci cu un întreg sistem de:
- mușamalizare a accidentelor,
- presiune asupra angajaților SSM,
- improvizații tehnice periculoase,
- ignorare deliberată a riscurilor chimice și mecanice,
- blocare a accesului serviciilor de urgență fără „aprobarea” conducerii,
- sacrificare a sănătății oamenilor în numele profitului și al imaginii.
Coca‑Cola, ca brand, vinde „fericire la doză”.
La Ploiești, conform surselor, fericirea asta pare produsă într‑o fabrică în care omul e, în cel mai bun caz, un consumabil. Iar întrebarea finală rămâne, inevitabil, pentru autorități:
câte „doze de tăcere” mai sunt dispuse să înghită până când cineva moare „oficial” la locul de muncă? (Cristina T.).
Exclusiv
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor
“Cu ăia mici n-am ce să vorbesc” – slogan nescris al unui sindicalism de castă
Domnule Oprică ȘERBAN, înainte să vă cocoțați pe Facebook și prin ședințe ca mare explicator de ce pleacă oamenii din SNPP, poate ar fi cazul să vă puneți întrebarea de bun-simț: de ce au început, de fapt, să plece?
Nu dă deloc bine să vorbiți cu emfază despre lozinca „În primul rând, oamenii!” în timp ce peste dumneavoastră plutește episodul interceptărilor ambientale în care ați fi rostit, foarte relaxat:
„Cu ăia mici n-am ce să vorbesc.”
Dacă afirmația vă aparține – și în mediul polițiștilor de penitenciare se știe foarte bine la ce episod se face referire – atunci colegii au tot dreptul să se întrebe:
cine sunt, în realitate, „oamenii” puși pe primul loc?
Agenții de poliție penitenciară sau ofițerii cu funcții de conducere, adică “peștii mari”, cei care contează cu adevărat la încasarea cotizațiilor?
“Peștii mari”, cotizații mari, influență mare: sindicat sau afacere cu adeziuni?
Explicația e simplă, aproape banală:
“Peștii mari” = venituri sindicale mari.
Mai ales când acești “pești mari” sunt șefi în unitate, cu salarii mai consistente, cu influență directă sau indirectă asupra carierei “ălora mici” și, mai ales, cu puterea de a deveni instrument de recrutare pentru SNPP.
Iar de aici apare întrebarea pe care dumneavoastră o ocoliți cu o grație demnă de un dansator pe gheață:
De ce pleacă oamenii?
Nu după ce le explicați dumneavoastră doct “marea strategie sindicală”, ci înainte, în momentul în care decideți să vă uitați onest în oglindă. Abia apoi aveți ce să “explicați” celor 415 membri cu care vă tot lăudați.
Câți dintre acești 415 membri SNPP au aderat din convingere și câți au fost influențați de faptul că anumite persoane din conducerea SNPP sunt, simultan, și șefi în Penitenciarul Giurgiu?
Câți au semnat liber, și câți au considerat că e mai prudent să fie în același sindicat cu cei care le pot atinge cariera, postul, mutarea, evaluarea?
“Pleacă fără argumente”? Nu cumva pleacă din cauza minciunilor, presiunii și pilelor?
Spuneți, cu aerul eternului neînțeles, că unii pleacă “fără argumente”.
Poate problema nu este la cei care pleacă, ci la cei care conduc SNPP.
V-ați întrebat vreodată, serios, nu mimat, dacă nu cumva dumneavoastră sunteți problema, nu membrii care ies pe ușă?
Poate oamenii pleacă pentru că s-au săturat de minciuni, manipulări și presiune.
Poate pleacă pentru că s-au săturat să vadă cum:
- amante,
- rude,
- și tovarăși de pahar
ai conducerii SNPP ajung să ocupe funcții “călduțe” în Penitenciarul Giurgiu, în timp ce “ăia mici” nu au:
- niciun drept susținut real,
- niciun sprijin concret,
- ci doar obligația de a cotiza și de a umple numărul cu care SNPP iese la paradă publică.
“În primul rând, oamenii!”, dar în practică:
în primul rând, amanta, ruda și prietenul de șpriț.
Dacă n-ar fi șefi în unitate, câți membri ar mai avea SNPP?
Mai există o întrebare pe care și-o pun tot mai mulți în Penitenciarul Giurgiu, între două schimburi și două rapoarte:
Dacă persoanele din conducerea SNPP nu ar avea și funcții de conducere în Penitenciarul Giurgiu, iar liderul sindicatului nu ar lucra la Resurse Umane, SNPP ar mai avea astăzi 415 membri?
Sau am descoperi brusc că numărul real de membri, fără presiune, influență și teamă, ar fi cu totul altul – mult mai mic și mult mai apropiat de realitatea din teren?
Sindicalism autentic vs. “scut” uman în jurul Famigliei Teoroc

Sindicalismul autentic nu se măsoară în:
- grosimea dosarului cu adeziuni,
- nici în numărul de atacuri la adresa celuilalt sindicat din penitenciar.
Se măsoară în:
- libertatea fiecărui polițist de penitenciare de a alege fără influențe,
- fără presiuni,
- fără frica faptului că opțiunea sindicală i-ar putea spulbera șansele de promovare sau i-ar putea aduce “griji” inutile de la șefi.
Abia atunci, și numai atunci, puteți rosti fără să roșiți: „În primul rând, oamenii!”
Până atunci, lozinca se traduce mai cinstit prin:
“În primul rând, funcțiile și cotizațiile!”
Sindicatul cu 20 de oameni muncește, SNPP se pozează
În timp ce SNPP se ocupă intens cu gardă sindicală de corp pentru Famiglia Teoroc, conform mesajului postat pe Facebook de liderul FSANP – președintele Sindicatului FRATERNITATEA – realitatea din teren arată altfel.
Conform aceleiași surse, în Penitenciarul Giurgiu:
- FSANP încearcă să construiască o organizație sindicală puternică,
- în condițiile în care directorul unității este FULGA, cel cu familia arestată, despre care s-a mai scris public,
- iar acest director nu agrează FSANP, ci susține familia TEOROC, adică are “grijă” ca angajații să cotizeze la SNPP și să fie ținuți sub presiune.
În acest timp, un sindicat cu doar 20 de oameni se luptă, concret, pe toate fronturile, pentru:
- o salarizare mai bună a “ălora mici”,
- condiții de muncă mai bune,
- și pentru drepturile tuturor polițiștilor de penitenciare din Penitenciarul Giurgiu, indiferent în ce sindicat sunt.
Întrebarea care răsună, legitim, în rândul membrilor este:
Dumneavoastră, unde sunteți în momentele acestea?
Câte proteste, câte negocieri, câte demersuri – și câte poze cu “scutul” pentru TEOROC?
Domnule Oprică ȘERBAN, haideți să lăsăm teoriile și să trecem la inventarul rece al faptelor recente:
- La câte acțiuni sindicale reale ați participat în ultima perioadă?
- La câte proteste (nu poze și comunicate)?
- La câte negocieri concrete pentru drepturile celor 415 polițiști de penitenciare?
- La câte demersuri efective pentru “ăia mici”, cei despre care “n-aveați ce să vorbiți”?
În schimb, la câte acțiuni de tip “scut” în jurul Famigliei Teoroc ați fost prezent, oficial sau neoficial?
La câte momente de solidaritate cu “peștii mari” și câte cu agenții de pe secții?
Poate că, înainte de a le ține predici altora despre ce înseamnă sindicalism, ar fi sănătos să răspundeți, punctual, la aceste întrebări.
Până atunci, “În primul rând, oamenii!” rămâne doar un slogan gol, lipit peste o realitate în care “ăia mici” sunt buni doar la număr și la cotizații, iar “ăia mari” își împart funcții, protecții și scuturi sindicale. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zileANP – Dentistul-tornado de la Penitenciarul Târgșor: între „benzină, lichid de parbriz” și sticla fluturată prin bar
-
Exclusivacum 4 zileGrădinița de cadre – IPJ Prahova, sezonul (XXIV). Turnătoarea de serviciu și protectorul ei cu stele căzătoare
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
-
Exclusivacum 14 oreFamiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
-
Exclusivacum 14 oreIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
-
Exclusivacum 4 zileComisia cu racheta în buzunar: cum îl îngroapă chiar Senatul pe Tánczos Barna în scandalul antigrindină (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 3 zileCumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici




