Un foarte interesant proces se derulează la tribunalul administrativ din Paris, împotriva statului francez și a companiei americane McKinsey. Reclamantul, o companie independentă franceză de consultanță, denumită TNP Consultants, reclamă o licitație ilegală în urma căreia statul francez i-ar fi făcut cadou companiei americane McKinsey un contract de consultanță, în valoare de 12 milioane de euro, având ca obiect… sfaturi de dat statului francez pentru reducerea cu 200 de milioane de euro a unor costuri de achiziții publice antrenate de contractele cu un număr de 484 de contractanți ai statului francez.

Este de notorietate poziția hegemonică a McKinsey în aparatul de stat al Franței, dat fiind parteneriatul de lungă durată cu Macron, precum și multiplele conflicte de interese și sinecurile plătite de americani pentru a cumpăra bunăvoință și contracte viitoare. De exemplu, fiul lui Laurent Fabius, președintele Consiliului Constituțional al Franței, este director la McKinsey Franța, recent angajat (începtul lui 2021). De precizat că legea nazipass-ului francez, scrisă și promovată agresiv de McKinsey anul trecut, a trecut ca prin brânză de filtrul Consiliului Constituțional, în ciuda gravelor probleme de încălcare a drepturilor omului pe care le conține și creează. De asemenea, este de notorietate că externalizarea către McKinsey (sau către alți consultanți din același aluat) a unor sarcini esențiale ale Uniunii Europene este o obișnuință a ultimilor ani, de când președinte al CE este Ursula von der Leyen. Și unul dintre fii acesteia este director la McKinsey.

Evident, nimeni în societate civilă militantă, progresistă, nu vânează aceste ilegalități – în schimb, toată presa progresistă și rețelele de socializare vânează și cenzureză și ard pe rug „teoreticienii conspirației”, lăsându-i să zburde liber și să se lăfăiască în oceane de bani pe conspiraționiștii propriu-ziși, care uneltesc continuu și acerb contra drepturilor și libertăților individuale. Nu m-ar mira ca Truck Frudeau să fi luat tot de la McKinsey minunea de idee de a bloca pe go fund me și în bănci banii destinați camionagiilor care încă protestează contra politicilor naziste ale micului fiu nelegitim al lui Fidel Castro.

Mult mai importante sunt, însă, alte două consecințe ale acestui tip de achiziție:
-statul francez, ultra-progresist și liber-schimbist, externalizează servicii esențiale ale sale – a chivernisi banul public este principala grijă a gestionarilor banilor publici, a auditorilor, a curților de conturi etc.; pur și simplu așa ceva nu poate fi externalizat, căci pune în pericol siguranța statului;
-statul francez dă 12 milioane de euro unui privat, pentru a înțelege cum se pot reduce cu 200 de milioane de euro costurile cu achizițiile publice efectuate de statul francez în contractele cu cei 484 de alți privați; birocrația franceză poate șoma sau, după caz, poate să se ocupe, ca în corporație, cu compliance – ul (verificarea pseudo-securistică a legalității și a moralității contractelor cu terții și a comportamentului propriilor angajați), cu managementul riscului sau cu auditul, ceea ce înseamnă o triplare a costurilor care, cică, pot fi, teoretic, reduse cu 200 de milioane, pe bază de sfat ultra-competent; o întrebare logică se ridică, suplimentar: ce se întâmplă dacă sfaturile ultra-competente ale consultantului nu sunt aplicate sau, după caz, sunt aplicate, dar prost și ineficient? evident, celor 200 de milioane de euro ne-economisiți, li se adaugă cei 12 milioane de euro plătiți pentru sfat; evident, aceste costuri se văd, ulterior, în majorările de taxe, impozite și contribuții și, respectiv, în creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor și în scăderea puterii de cumpărare a banilor.

Oare de ce ne-ar interesa cum își cheltuie francezii banii și cum își organizează gestiunea sarcinilor esențiale ale statului? Ne interesează pentru că schema consultanței pentru nimic, dar foarte scumpe, este un tipar irepresibil și inevitabil, fiind aplicată și în România de „progresiști” și de liber-schimbiști. Ne interesează pentru că modelul francez este replicat (clonat) la nivel de UE, iar asta ne costă pe toți – și bani, și restricții de drepturi și libertăți. Practic, ceea ce spune McKinsey se transformă în opinio iuris sive necesitatis – dincolo de legi și constituții, contează opinia consultantului, devenită lege supremă. De aceea se și dorește schimbarea rapidă a constituțiilor – elitele auto-mandatate ale progresismului european nu mai vor ca drepturile și libertățile individuale să le încurce planurile, vor ca drepturile colective să fie sfinte (drepturile colective urmând a fi definite, selectiv și flexibil, în funcție de „împrejurări”, adică, de fluiditate de gen, cancel culture sau politically corectness, de zisa elită auto-mandatată) și să poată fi utilizate pentru a duce la bun sfârșit măreața resetare, care va demola omul normal pentru a-l reconstrui mai târziu, „mai bine”. Build back better, adică. Sloganul de campanie electorală a lui Biden, copia de la Forumul Economic Mondial de la Davos.

Iată câtev exemple empirice de aplicare a acestei strategii în România:
-primarul general al Capitalei, Plicușor Ban, a dispus efectuarea unui studiu cu privire la cele mai bune modalități de a neutraliza ciorile din Cișmigiu; consultanța a costat mai mult decât va costa operațiunea în sine, care nu se va derula de către consultant, ci de către angajații primăriei;
-un ex-ministru usere al sănătații a achitat o consultanță de 25 de milioane de lei pentru a obține fonduri publice în valoare de 5 milioane de lei; mai mult chiar, pentru însăilarea intitulată „program național de redresare și reziliență” pe sănătate, s-au achita 43 de milioane de euro unor consultanți din BERD, BEI și OMS, care erau sau fuseseră funcționari de rang înalt în minister (ba unul dintre ei fusese chiar secretar de stat);
-PNRR, care pretinde că va atrage la buget 15 miliarde de euro fonduri nerambursabile de la UE, conține un buget de 2 miliarde de euro pentru consultanță; unul dintre consultanții care vor suge cei mai mulți bani din acest buget (cu care s-ar fi putut construi 10 spitale ultradotate sau 500 km de uatostradă sau 1000 de km de cale ferată de mare viteză sau laserul de la Măgurele) este nimeni altul decât ex-ministrul usere care a „negociat” acest PNRR, draftul fiind scris, printre altele, de KPMG, Grup Servicii Petroliere și… McKinsey România.

Precizez că termenul în dosarul sus-citat a fost pe 16 februarie. Deocamdată, nu știu ce soluție s-a dat, dar sunt foarte, foarte curios să văd ce motivație va avea statul – captiv al lui Macron pentru această decizie complet idioată și extrem de riscantă de a externaliza la privați o sarcină esențială a statului. Creatorii „științei” birocratiei – care s-a născut în Franța, iar nu în România – pesemne că se zvârcolesc, săracii, în mormânt, văzând ce face Macron.

Gheorghe Piperea