Anchete
Cazul McKinsey și legătura cu România
Un foarte interesant proces se derulează la tribunalul administrativ din Paris, împotriva statului francez și a companiei americane McKinsey. Reclamantul, o companie independentă franceză de consultanță, denumită TNP Consultants, reclamă o licitație ilegală în urma căreia statul francez i-ar fi făcut cadou companiei americane McKinsey un contract de consultanță, în valoare de 12 milioane de euro, având ca obiect… sfaturi de dat statului francez pentru reducerea cu 200 de milioane de euro a unor costuri de achiziții publice antrenate de contractele cu un număr de 484 de contractanți ai statului francez.
Este de notorietate poziția hegemonică a McKinsey în aparatul de stat al Franței, dat fiind parteneriatul de lungă durată cu Macron, precum și multiplele conflicte de interese și sinecurile plătite de americani pentru a cumpăra bunăvoință și contracte viitoare. De exemplu, fiul lui Laurent Fabius, președintele Consiliului Constituțional al Franței, este director la McKinsey Franța, recent angajat (începtul lui 2021). De precizat că legea nazipass-ului francez, scrisă și promovată agresiv de McKinsey anul trecut, a trecut ca prin brânză de filtrul Consiliului Constituțional, în ciuda gravelor probleme de încălcare a drepturilor omului pe care le conține și creează. De asemenea, este de notorietate că externalizarea către McKinsey (sau către alți consultanți din același aluat) a unor sarcini esențiale ale Uniunii Europene este o obișnuință a ultimilor ani, de când președinte al CE este Ursula von der Leyen. Și unul dintre fii acesteia este director la McKinsey.
Evident, nimeni în societate civilă militantă, progresistă, nu vânează aceste ilegalități – în schimb, toată presa progresistă și rețelele de socializare vânează și cenzureză și ard pe rug „teoreticienii conspirației”, lăsându-i să zburde liber și să se lăfăiască în oceane de bani pe conspiraționiștii propriu-ziși, care uneltesc continuu și acerb contra drepturilor și libertăților individuale. Nu m-ar mira ca Truck Frudeau să fi luat tot de la McKinsey minunea de idee de a bloca pe go fund me și în bănci banii destinați camionagiilor care încă protestează contra politicilor naziste ale micului fiu nelegitim al lui Fidel Castro.
Mult mai importante sunt, însă, alte două consecințe ale acestui tip de achiziție:
-statul francez, ultra-progresist și liber-schimbist, externalizează servicii esențiale ale sale – a chivernisi banul public este principala grijă a gestionarilor banilor publici, a auditorilor, a curților de conturi etc.; pur și simplu așa ceva nu poate fi externalizat, căci pune în pericol siguranța statului;
-statul francez dă 12 milioane de euro unui privat, pentru a înțelege cum se pot reduce cu 200 de milioane de euro costurile cu achizițiile publice efectuate de statul francez în contractele cu cei 484 de alți privați; birocrația franceză poate șoma sau, după caz, poate să se ocupe, ca în corporație, cu compliance – ul (verificarea pseudo-securistică a legalității și a moralității contractelor cu terții și a comportamentului propriilor angajați), cu managementul riscului sau cu auditul, ceea ce înseamnă o triplare a costurilor care, cică, pot fi, teoretic, reduse cu 200 de milioane, pe bază de sfat ultra-competent; o întrebare logică se ridică, suplimentar: ce se întâmplă dacă sfaturile ultra-competente ale consultantului nu sunt aplicate sau, după caz, sunt aplicate, dar prost și ineficient? evident, celor 200 de milioane de euro ne-economisiți, li se adaugă cei 12 milioane de euro plătiți pentru sfat; evident, aceste costuri se văd, ulterior, în majorările de taxe, impozite și contribuții și, respectiv, în creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor și în scăderea puterii de cumpărare a banilor.
Oare de ce ne-ar interesa cum își cheltuie francezii banii și cum își organizează gestiunea sarcinilor esențiale ale statului? Ne interesează pentru că schema consultanței pentru nimic, dar foarte scumpe, este un tipar irepresibil și inevitabil, fiind aplicată și în România de „progresiști” și de liber-schimbiști. Ne interesează pentru că modelul francez este replicat (clonat) la nivel de UE, iar asta ne costă pe toți – și bani, și restricții de drepturi și libertăți. Practic, ceea ce spune McKinsey se transformă în opinio iuris sive necesitatis – dincolo de legi și constituții, contează opinia consultantului, devenită lege supremă. De aceea se și dorește schimbarea rapidă a constituțiilor – elitele auto-mandatate ale progresismului european nu mai vor ca drepturile și libertățile individuale să le încurce planurile, vor ca drepturile colective să fie sfinte (drepturile colective urmând a fi definite, selectiv și flexibil, în funcție de „împrejurări”, adică, de fluiditate de gen, cancel culture sau politically corectness, de zisa elită auto-mandatată) și să poată fi utilizate pentru a duce la bun sfârșit măreața resetare, care va demola omul normal pentru a-l reconstrui mai târziu, „mai bine”. Build back better, adică. Sloganul de campanie electorală a lui Biden, copia de la Forumul Economic Mondial de la Davos.
Iată câtev exemple empirice de aplicare a acestei strategii în România:
-primarul general al Capitalei, Plicușor Ban, a dispus efectuarea unui studiu cu privire la cele mai bune modalități de a neutraliza ciorile din Cișmigiu; consultanța a costat mai mult decât va costa operațiunea în sine, care nu se va derula de către consultant, ci de către angajații primăriei;
-un ex-ministru usere al sănătații a achitat o consultanță de 25 de milioane de lei pentru a obține fonduri publice în valoare de 5 milioane de lei; mai mult chiar, pentru însăilarea intitulată „program național de redresare și reziliență” pe sănătate, s-au achita 43 de milioane de euro unor consultanți din BERD, BEI și OMS, care erau sau fuseseră funcționari de rang înalt în minister (ba unul dintre ei fusese chiar secretar de stat);
-PNRR, care pretinde că va atrage la buget 15 miliarde de euro fonduri nerambursabile de la UE, conține un buget de 2 miliarde de euro pentru consultanță; unul dintre consultanții care vor suge cei mai mulți bani din acest buget (cu care s-ar fi putut construi 10 spitale ultradotate sau 500 km de uatostradă sau 1000 de km de cale ferată de mare viteză sau laserul de la Măgurele) este nimeni altul decât ex-ministrul usere care a „negociat” acest PNRR, draftul fiind scris, printre altele, de KPMG, Grup Servicii Petroliere și… McKinsey România.
Precizez că termenul în dosarul sus-citat a fost pe 16 februarie. Deocamdată, nu știu ce soluție s-a dat, dar sunt foarte, foarte curios să văd ce motivație va avea statul – captiv al lui Macron pentru această decizie complet idioată și extrem de riscantă de a externaliza la privați o sarcină esențială a statului. Creatorii „științei” birocratiei – care s-a născut în Franța, iar nu în România – pesemne că se zvârcolesc, săracii, în mormânt, văzând ce face Macron.
Gheorghe Piperea
Anchete
Revoluție digitală la Parchetul General: Cristina Chiriac „schimbă la față” Ministerul Public
O surpriză de proporții vine de la vârful Ministerului Public, unde noua șefă a instituției, Cristina Chiriac, demonstrează o dorință neașteptată de a-și pune amprenta nu doar asupra dosarelor, ci și asupra imaginii instituționale. Publicația Lumea Justiției dezvăluie detaliile unei transformări care vizează modernizarea comunicării în sistemul judiciar.
O amprentă managerială neașteptată: Dincolo de actele de urmărire penală
Cristina Chiriac, noul Procuror General al României, pare hotărâtă să spargă tiparele unei conduceri rigide. Pe lângă gestionarea riguroasă a activității curente a Ministerului Public, Chiriac și-a îndreptat atenția către un capitol adesea neglijat de predecesorii săi: percepția publică și transparența instituțională.
Potrivit jurnaliștilor de la Lumea Justiției, proactivitatea noii șefe a PÎCCJ este una remarcabilă, aceasta fiind dornică să aducă instituția în era modernității, oferindu-i o nouă identitate vizuală și funcțională.
Modernitate și eficiență: mpublic.ro trece la nivelul următor
Elementul central al acestei schimbări este lansarea noului site al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Platforma online, accesibilă la adresa mpublic.ro, a fost complet refăcută, oferind acum o experiență utilizator mult îmbunătățită.
Analiza publicată de Lumea Justiției subliniază faptul că noul portal nu doar că „arată bine” din punct de vedere estetic, dar se remarcă și printr-o viteză de reacție superioară. Această investiție în infrastructura digitală este interpretată ca un semnal clar că mandatul Cristinei Chiriac va fi marcat de o deschidere tehnologică și de o grijă sporită pentru modul în care Ministerul Public interacționează cu cetățenii și reprezentanții mass-media.
Imaginea, prioritate strategică pentru vârful magistraturii
Decizia de a prioritiza modernizarea canalelor de comunicare oficiale indică o strategie de management pe termen lung. Într-un sistem adesea criticat pentru lipsa de transparență, inițiativa Cristinei Chiriac de a „schimba la față” PÎCCJ reprezintă, în viziunea sursei citate, un pas important spre o justiție care nu doar se înfăptuiește, ci se și comunică eficient.
Rămâne de văzut dacă această dorință de a lăsa o „amprentă” vizibilă va fi urmată și de alte reforme structurale în interiorul Ministerului Public. (Irinel I.).
Anchete
Război deschis între Parchetul General și AUR: Procurorul Rareș Stan îl pune sub acuzare pe Dan Tanasă / „Recidivă” judiciară împotriva opoziției?
O nouă undă de șoc zguduie eșichierul politic românesc, după ce Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ) a decis punerea sub acuzare a deputatului Dan Tanasă, purtătorul de cuvânt al AUR. Potrivit unei dezvăluiri publicate de Lumea Justiției, parlamentarul este acuzat de instigare la ură, totul pornind de la o postare pe Facebook din august 2025, în care acesta îi îndemna pe români să refuze comenzile livrate de muncitori străini. Ancheta, declanșată în urma unui denunț semnat de polițistul Marian Godină, readuce în prim-plan discuția despre limitele libertății de exprimare și imunitatea opiniilor politice.
„Procurorul de serviciu” pentru dosarele AUR? Cine este Rareș-Petru Stan
Dincolo de natura acuzațiilor, atenția publică se concentrează asupra figurii magistratului care gestionează dosarul. Publicația Lumea Justiției subliniază un detaliu care ridică numeroase semne de întrebare: procurorul de caz este Rareș-Petru Stan, personaj care pare să fi devenit o prezență constantă în anchetele ce vizează liderii și susținătorii Alianței pentru Unirea Românilor.
Istoricul lui Stan în raport cu această formațiune este unul dens. Acesta a instrumentat în 2024 dosarul presupuselor semnături falsificate pentru candidatura lui Silvestru Șoșoacă, ocazie cu care au fost audiați zeci de simpatizanți AUR. Mai mult, în 2025, același procuror a chemat la bară patru deputați ai partidului în urma protestelor de la Biroul Electoral Central, generate de interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu. Această succesiune de dosare alimentează suspiciunile privind o posibilă țintire sistematică a partidului de către același magistrat.
Reacția lui George Simion: „Ultimele zvârcoliri ale sistemului”
Confirmarea identității procurorului a venit chiar de la vârful partidului. Într-o postare virulentă pe rețelele de socializare, președintele AUR, George Simion, a acuzat direct o tentativă de intimidare politică. Conform sursei citate, Simion a reamintit publicului că Rareș Stan este „același care ne-a furat telefoanele înainte de alegerile europarlamentare”, interpretând punerea sub acuzare a lui Dan Tanasă ca pe un atac direct la adresa partidului, în contextul luptelor politice actuale.
Imunitate politică sau infracțiune? Dilema constituțională din spatele acuzațiilor
Cazul ridică o problemă juridică fundamentală care ar putea tranșa viitorul acestui dosar. Lumea Justiției pune sub semnul întrebării temeinicia demersului procurorului Stan prin prisma Articolului 72, alin. 1 din Constituția României. Textul legii fundamentale stipulează clar: „deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”.
Întrebarea care rămâne pe buzele analiștilor este dacă îndemnul lui Dan Tanasă se încadrează în sfera opiniei politice protejate de Constituție sau dacă procurorul Stan a identificat elemente care depășesc pragul imunității parlamentare. În timp ce susținătorii AUR vorbesc despre un „circ judiciar”, ancheta merge mai departe, promițând noi episoade tensionate într-un an electoral deja incendiar. (Irinel I.),
Anchete
Captură exotică la frontiera Moravița: Patru maimuțe descoperite în portbagajul unui autoturism din Ucraina
O descoperire neobișnuită a pus în alertă autoritățile de la granița de vest a României. Polițiștii de frontieră timișoreni și lucrătorii vamali au depistat patru primate ascunse în mașina unor cetățene ucrainene care încercau să intre în țară prin Punctul de Trecere a Frontierei Moravița.
Conform informațiilor furnizate de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, incidentul a avut loc în timpul formalităților de control aplicate unui autoturism înmatriculat în Ucraina, în care călătoreau trei femei. Suspiciunile agenților au fost confirmate în momentul în care au procedat la verificarea amănunțită a vehiculului, descoperind în portbagaj două cutii în care se aflau patru maimuțe vii, transportate în condiții improprii.
Moștenire fără acte: Explicația bizară a conducătoarei auto pentru transportul ilegal
În urma verificărilor efectuate la fața locului, s-a stabilit că animalele aparțineau femeii aflate la volan, în vârstă de 47 de ani. Aceasta a oferit o justificare neașteptată în fața autorităților, susținând că a moștenit primatele de la mama sa, care a decedat recent, și că intenționa să le păstreze.
Potrivit sursei citate, posesoarea animalelor nu a putut prezenta documentele legale obligatorii care să ateste proveniența, dreptul de deținere sau autorizația de transport internațional pentru aceste exemplare exotice. Singura „dovadă” oferită a fost o fotografie a unui document despre care femeia a susținut că reprezintă un act de import al maimuțelor din Siria către Ucraina, document care însă nu îndeplinea condițiile legale pentru tranzitul peste frontiera română.
Intervenția autorităților sanitar-veterinare și demararea cercetărilor legale
Autoritățile au acționat prompt pentru a asigura protecția animalelor și respectarea reglementărilor privind speciile protejate. În consecință, cele patru maimuțe au fost ridicate imediat din punctul de frontieră și predate reprezentanților Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Timiș, pentru evaluare medicală și îngrijire corespunzătoare.
În prezent, polițiștii de frontieră continuă cercetările sub coordonarea instituțiilor competente pentru a stabili toate împrejurările acestui caz și pentru a dispune măsurile legale ce se impun. Acest caz readuce în atenție rigurozitatea controalelor la frontieră în ceea ce privește traficul ilegal de animale sălbatice, activitate strict reglementată la nivel european și internațional. (Paul D.).
-
Exclusivacum 5 zileIpj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 5 zileClanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
-
Exclusivacum 2 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 3 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 3 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 2 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor



