Administratie
Criza energetică/Şi Parlamentul, şi Guvernul au o poartă deschisă pentru a interveni pentru ca jucătorii din energie să nu enerveze populaţia tocmai de Paşte

Dacă în România, în noiembrie anul trecut, electricitatea a cedat dintr-o dată 12 procente din preţul umflat cu pompa şi întreţinut forţat timp de zece luni, în condiţiile unei liberalizări haotice, este cert că nu am avut de-a face – cum am auzit zilele trecute într-o aprinsă dezbatere publică – cu un semn că am fi pornit în căutarea „normalităţii pierdute”.
Pentru că nu puteam să pierdem… ce nu aveam. Cele 12 procente cedate de preţul extravagant al electricităţii indicau, de fapt, cu totul altceva. Era un prim rezultat al intervenţiei statului, prin puterea legislativă, în piaţa energiei după ce preţurile electricităţii, gazelor naturale şi ale altor combustibili au explodat.
E bine că intervenţia statului, prin lege, a cuprins două planuri importante, compensările şi plafonările. E bine, de asemenea, că legea a fost urmată de intervenţia puterii executive, care a urcat plafoanele şi a mărit semnificativ compensaţiile. Dar nu este deloc bine, judecând obiectiv, că atât dispoziţiile legii, cât şi deciziile Executivului, adoptate în acest scop, sunt cu termen redus. Mai mult, din perspectivă subiectivă, analiza de oportunitate, obligatorie în cazul unor hotărâri de o atât de mare importanţă, ar fi trebuit să anticipeze că ziua stabilită pentru revenirea energiei în piaţa liberă va da apă la moară… hazului de necaz. Ceea ce s-a şi întâmplat. Aşa că, deşi în documentele oficiale s-a menţionat că prevederile stabilite să vină în ajutorul populaţiei şi al economiei vor fi în vigoare „până la 31 martie 2022″, mare parte din dezbaterea publică (atât la TV şi în ziare, cât şi, mai cu seamă, în reţelele de socializare) a fost dusă în derizoriu de glumele pe seama lui 1 aprilie – „ziua păcălelilor”.
Dincolo de glume însă, al căror efect emoţional în viaţa politică nu poate fi niciodată ignorat fără consecinţe, se impune o analiză serioasă a posibilului impact negativ – asupra populaţiei în primul rând! – al dezordinii preţurilor în general şi a preţurilor produselor energetice în special… în aprilie 2022. Luna în care, în acest an, cade Paştele. Am văzut, încă din toamna anului trecut, ce de calcule au fost făcute, în spaţiul public, legate de cheltuielile Crăciunului. La noi şi în multe alte ţări. Iar legea compensării şi plafonării, intrată în vigoare la 1 noiembrie 2021 – cu aproape două luni înainte de Crăciun – a dovedit şi sub acest aspect cât de oportună a fost. N-ar fi, deci, deloc surprinzător să vedem, în calculele referitoare la „cât va costa masa de Paşte în aprilie 2022″, o întoarcere a preţurilor produselor energetice la anormalitatea din ianuarie – octombrie anul trecut.
Întâmplările din 1995, an în care presa a insistat pe titluri de genul „Lunga iarnă grea a premierului Văcăroiu”, oferă un exemplu semnificativ. Întâi şi întâi, 1995 a fost ultimul an de carantină financiară impusă României, de către băncile din pieţele internaţionale, după încetarea de plăţi din 1981. Cu excepţia unor împrumuturi obţinute de două-trei bănci româneşti de la bănci din marile pieţe externe, cu care aveau legături istorice, România nu a mai avut acces la credite din pieţele externe nici între 1981 şi 1989 şi nici din 1990 până în 1996. Cu excepţia împrumuturilor de la FMI, de după 1989, toate condiţionate de reforme greu de făcut. Dar mai e ceva: dacă „normalitatea pierdută” înseamnă, potrivit unor opinii la zi, independenţa energetică pe care am fi dobândit-o înainte de 1989, adevărul este că această independenţă nu a fost altceva decât convingerea lui Ceauşescu, între 1968 şi 1972, că preţul petrolului va rămâne 3 dolari barilul. Realitatea a avut însă un alt curs: au urmat crizele petrolului din 1973 şi 1978, când preţul barilului a crescut de câteva zeci de ori.
Din 1990 şi până în 1995, inclusiv, an de an din toamnă şi până în primăvară, cât timp în România încălzirea era o problemă greu de rezolvat, vapoarele care acostau în portul Constanţa, cu petrolul sau cu păcura pe care le importam, nu descărcau până când nu erau achitate facturile. Băncile care mai aveau acces la credite „înroşeau” telefoanele cu băncile partenere, solicitând să fie creditate de urgenţă cu câteva milioane de dolari.
În acest context, indubitabil extrem de complicat, iarna anului 1995 a fost una nu doar dintre cele mai reci, dar şi dintre cele mai lungi din istorie. A durat de la începutul lui noiembrie până în aprilie, de Paşte, când a nins. Cu temperaturi scăzute, căldura în calorifere sau în sobele cu gaze naturale era greu de asigurat. Un risc născut dintr-un capriciu al naturii, suprapus peste dificultăţile specifice ultimului an de carantină financiară, a fost imposibil de …decontat de către guvern, la alegerile care au urmat.
Desigur, ar fi fost inutil să dezvolt acest subiect dacă acum partida ar fi pierdută. Dar nu este! Şi Parlamentul, şi Guvernul au o poartă deschisă pentru a interveni pentru ca jucătorii din energie să nu enerveze populaţia tocmai de Paşte. Şi nu este exclus să existe chiar o strategie – unica posibilă – ca la 1 aprilie 2022 să intre în vigoare noi acte normative care să prelungească pentru încă şase luni perioada de reglementare. Timp în care să fie pregătită cu adevărat tranziţia către ceea ce înseamnă o piaţă liberă a energiei eminamente normală.
Adrian Vasilescu
Administratie
Sindicatul „Forța Legii” critică planul Guvernului de reorganizare a sistemului sanitar: „Nu se poate reduce totul la costuri!”

Intenția guvernului de a reorganiza rețeaua sanitară prin evaluarea numărului de paturi, internări și transferuri între spitale este o temă recurentă și necesară, dar aceasta nu poate avea ca unic obiectiv reducerea costurilor, se arată într-un comunicat de presă al Sindicatului Național „Forța Legii”. Sindicatul avertizează că numărarea paturilor și a internărilor fără a analiza cauzele acestor cifre poate conduce la decizii greșite.
Reorganizarea trebuie să țină cont de nevoile reale ale populației și de accesul la servicii de calitate
Reorganizarea sistemului sanitar „trebuie să fie fundamentată pe: nevoile reale de sănătate ale populaţiei, accesul echitabil la servicii medicale de calitate și respectarea statutului profesional al personalului medical și reziliența sistemului în fața unor crize sanitare (precum pandemia COVID-19)”, se arată în comunicatul de presă semnat de vicepreședintele Sindicatului Național „Forța Legii”, Marius Sepi.
Legarea salariilor medicilor de „performanța” spitalului, o măsură inechitabilă
În ceea ce privește intenția Guvernului de a modifica mecanismul de salarizare a personalului medical, corelând veniturile acestora cu activitatea desfășurată de spitale, SNFL este de părere că legarea veniturilor medicilor de „performanța” spitalului riscă să accentueze inechitățile între unități mari și mici, între centre universitare și spitale din mediul rural. „Este esențial ca salarizarea să reflecte complexitatea muncii, competențele, responsabilitățile și riscurile profesionale – nu doar indicatorii financiari sau statistici decuplați de realitatea de la patul bolnavului”, precizează SNFL.
Risc de descurajare a personalului medical și de scădere a calității actului medical
În plus, deși scopul declarat al acestor măsuri este „reducerea risipei”, Sindicatul Național „Forța Legii” avertizează că implementarea lor fără o consultare reală cu specialiștii din domeniu și cu organizațiile reprezentative ale salariaților poate avea efecte nedorite, precum descurajarea personalului medical din spitalele mai mici sau slab finanțate, ceea ce poate accentua exodul către centre mari, sectorul privat sau străinătate, și scăderea calității actului medical, acolo unde presiunea pe „performanță financiară” va duce la externalizări grăbite sau la refuzul unor internări necesare, pentru a evita costuri „nejustificate”.
Sindicatul solicită transparență, dialog social real și fundamentare profesională
Sindicatul Național „Forța Legii” solicită Guvernului transparență, dialog social real și fundamentare profesională în procesul de reformă sanitară. Personalul medical trebuie să fie partener în acest proces, nu doar o „variabilă de ajustare” în ecuația bugetară. „O reformă sustenabilă în Sănătate trebuie să urmărească în primul rând binele pacientului și siguranța salariaților, nu doar optimizarea financiară pe termen scurt”, subliniază Sindicatul Național „Forța Legii”. (Paul D.).
Administratie
Simina Tănăsescu, noul președinte al CCR: Un nou capitol pentru justiția constituțională din România?

Alegerea unui nou președinte al Curții Constituționale (CCR) este un moment crucial pentru sistemul juridic românesc. Simina Tănăsescu, cu o carieră academică solidă și experiență în drept constituțional, a fost recent investită în această funcție importantă. Numirea sa ridică întrebări despre viitorul CCR și direcția pe care o va lua instituția sub noua conducere.
Simina Tănăsescu: Un profil academic solid și experiență în drept constituțional
Simina Tănăsescu a fost aleasă noul președinte CCR cu cinci voturi din nouă, un moment semnificativ pentru Curtea Constituțională a României. Considerată o voce a reformei în cadrul CCR, ea aduce o vastă experiență în drept constituțional și european. Născută în 1968, Simina Tănăsescu a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1991 și a obținut titlul de doctor cu distincție la Universitatea „Aix-Marseille III” din Franța, în 1997. Activitatea sa academică este remarcabilă, fiind autoarea a peste 75 de studii, articole și cronici publicate în reviste de specialitate din țară și din străinătate. Printre lucrările sale notabile se numără „Principiul egalităţii în dreptul românesc” (1998), „Interpretarea Constituţiei. Teorie şi practică” (2002) și „Reforma constituţională: analiză şi proiecţii” (2012).
Cum se alege președintele CCR? Un proces democratic și echilibrat
Conform Constituției României, Curtea Constituțională este formată din nouă judecători, fiecare având un mandat de nouă ani, fără posibilitatea de prelungire. Trei judecători sunt numiți de Camera Deputaților, trei de Senat și trei de Președintele României, asigurând un echilibru instituțional esențial. Președintele CCR este ales prin vot secret, pentru un mandat de trei ani, cu majoritatea voturilor judecătorilor, în termen de cinci zile de la înnoirea Curții. În cazul în care niciun candidat nu obține majoritatea în primul tur, se organizează un al doilea tur între primii doi clasați.
Rolul președintelui CCR: Coordonare, conducere și reprezentare
Președintele CCR joacă un rol crucial în coordonarea și conducerea activității Curții Constituționale, asigurând funcționarea eficientă și imparțială a acestei instituții fundamentale. Printre responsabilitățile președintelui CCR se numără gestionarea ședințelor, coordonarea activității judecătorilor și reprezentarea instituției în relațiile cu alte autorități. Având în vedere experiența sa anterioară ca și consilier prezidențial și judecător CCR din 2019, Simina Tănăsescu este pregătită să gestioneze aceste responsabilități complexe.
Impactul numirii: Spre o CCR mai modernă și eficientă?
Alegerea Siminei Tănăsescu ca noul președinte CCR ar putea reprezenta un nou capitol în activitatea Curții Constituționale. Considerată o promotoare a reformei, numirea sa sugerează o potențială direcție către modernizarea și eficientizarea proceselor decizionale ale instituției. Un aspect important al acestei alegeri este susținerea transpartinică de care s-a bucurat Simina Tănăsescu. Pe lângă sprijinul președintelui Nicușor Dan, ea a primit voturi și din partea unor judecători apropiați PSD, precum Cristian Deliorga și Giani Stan, demonstrând abilitatea sa de a construi consens dincolo de liniile politice. Experiența sa academică solidă și publicațiile sale indică faptul că activitatea CCR sub conducerea sa va fi caracterizată de o abordare riguroasă și bine fundamentată teoretic a problemelor constituționale complexe.
Ce urmează? Următorii ani, decisivi pentru rolul CCR în statul de drept
Numirea Siminei Tănăsescu în funcția de președinte al CCR deschide un nou capitol pentru Curtea Constituțională. Experiența sa academică și susținerea transpartinică sugerează o abordare pragmatică și orientată spre reformă. Următorii ani vor fi cruciali pentru a observa modul în care viziunea sa se va concretiza în deciziile și activitatea CCR, consolidând astfel rolul instituției în statul de drept din România.
Administratie
Prutul, baraj în calea migrației ilegale: Români și moldoveni, umăr la umăr împotriva traficului de migranți
-
Administratieacum 4 zile
Schimbare majoră în Penitenciare: Apelul de Dimineață devine „treaba tuturor”, ofițerii coboară pe secții
-
Exclusivacum 4 zile
Sistemul Penitenciar, impotmolit in trecut: „Groparii” incă păzesc cimitirul ANP, Directorul General Burcu, singur impotriva „grelei moșteniri”
-
Exclusivacum o zi
FSANP către magistrați: „A venit și rândul vostru! Ați fost complici, nu ați acționat în numele legii”
-
Exclusivacum 4 zile
Sistemul Antigrindină sub lupa: Adevăruri incomode și intâlniri decisive
-
Featuredacum 4 zile
De cine se tem magistrații? Poliția va asigura protecție totală pentru judecători și procurori, inclusiv pensionari, familiile și avuțiile lor
-
Exclusivacum 4 zile
România are mai puțini polițiști în stradă in 2025
-
Exclusivacum 3 zile
Sindicatul Diamantul acuză Guvernul că refuză să ofere informații despre „majorarea de excelență” și se consideră deasupra legii
-
Featuredacum 2 zile
Vacanțe mai ieftine pentru polițiști în 2025: Decontarea serviciilor turistice, cu anumite condiții!