Sergentul Gabriela Bogzoiu ocupă funcția de sanitar principal în cadrul Centrului Național de Instruire pentru Apărare Antiaeriană General de brigadă Ion Bungescu de la Capu Midia. Un militar tânăr, ambiţios, care în ciuda obstacolelor întâlnite în viaţă îşi dezvoltă un spirit de învingător.

Pentru mulţi dintre noi, tinerii din ziua de azi nu sunt ceea ce ne-am dori să vină din urmă. Le găsim motive la nereuşite, la greşeli, căutăm…  Uităm că am fost ca ei, am greşit şi noi, am sperat că va fi mai bine, că doream ca totul să fie altfel! Şi totuşi…

Este necesar să investim în ei tot ce trebuie pentru a ne depăşi, pentru a fi mai buni, a duce mai departe tradiţiile noastre şi idealurile. Este nevoie să-i sprijinim, să credem în ei, să le oferim şanse. Aşa că te bucuri când întâlneşti un tânăr, un militar ce doreşte să fie cel mai bun dintre cei buni.

Am cunoscut-o pe Gabriela Bogzoiu la Centrul Național de Instruire pentru Apărare Antiaeriană de la Capu Midia. Era unul dintre participanţii la concursul Cel mai bun dintre cei buni, etapa finală pe Statul Major al Forţelor Aeriene.

M-a atras la Gabriela dorinţa de a performa, de a fi pe podium, spiritul de luptător. Într-o lume a bărbaţilor, într-o competiţie dură, ea a tras cu dinţii de orice punct. Sanitar şi femeie, nu părea la prima vedere că are şanse.

Şi…, la sfârşit, sergentul Bogzoiu a ocupat locul I la secţiunea subofiţeri a concursului Cel mai bun dintre cei buni. A învins! În toamna anului trecut a făcut parte din echipa de evaluatori a competiţiei, conform regulamentului.

Povestea Gabrielei a început la Nehoiu, judeţul Buzău. Acolo, acasă, l-a văzut pe fratele său îmbrăcat militar şi a spus că trebuie să fie şi ea la fel.

Ei bine, mi-a bătut inima cu putere în acel moment și mi-am spus că așa aș vrea să fiu și eu. Mi-a plăcut mult prestanța lui în uniformă, felul în care se așeza pe el haina militară și nu în ultimul rând decența ei. Și atât de mult mi-am dorit să ajung militar, încât am reușit, a afirmat Gabriela.

Atunci când mulţi se gândesc să plece în afară, ea a ales să rămână. Consideră că dacă vrei să câștigi, o poți face și în țara ta, nu în afara granițelor. Ea îşi iubeşte țara, de aceea a depus și juramântul militar. Are o datorie față de pământul românesc și are de gând să şi-o plătească.

După liceu, a realizat că îi place să ajute, să sară în sprijinul semenilor, al apropiaților, al oricui avea nevoie și îi stătea în putere să o facă. O fostă colegă de liceu i-a văzut potențialul, a văzut că nu ar lăsa pe nimeni la greu și într-o zi, în timp ce făcea treabă în gospodărie, a sunat-o și a întrebat-o dacă doreşte să îşi depună dosarul la școala de asistenți medicali generaliști.

Mi-am zis că dacă băieții pot, eu de ce nu aș putea? Spun asta pentru că la acest concurs participă, în general, militari bărbați.  Exact asta m-a determinat să lupt și mai mult. Trebuia să îmi fac familia mândră de mine. Și am reușit. Ce să vă spun? E un sentiment de nedescris să știi că munca îți este răsplătită! Abia după ce iei premiul, conștientizezi că ai câștigat. Ca tu, abia venită în unitate, ai arătat că ești ambițioasă și că se poate. Eu sunt de părere că dacă îți dorești cu adevărat ceva și lupți până la capăt, poți să ieși învingător.

 Sergent Gabriela Bogzoiu

Nu a stat pe gânduri și a spus da. Acestei confirmări i-au urmat trei ani de învățat pe brânci, de practică și de foarte multe ore de gardă, noaptea, în Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean din Buzău. Nu a uitat armata, aşa că şi-a depus dosarul la Centrul Militar Județean din Buzău şi a optat pentru cariera de subofițer sanitar.

Au fost puține locuri scoase la concurs. A avut ghinionul să promoveze examenul fără loc. Nu a dat înapoi. Așa că a ales să rămână în sistem ca soldat/gradat profesionist la specializarea artilerie şi rachete antiaeriene.

 Nu regret niciun moment acea decizie, din contră, sunt recunoscătoare. Așa am ajuns aici. Am vrut să îmbin utilul cu plăcutul, să împușc doi iepuri dintr-un foc și, până la urmă, mi-a ieșit. Iar acum sunt și militar și asistentă!, a declarat Gabriela.

A urmat perioada de instrucție de patru luni la Boboc, în care a învățat în adevăratul sens al cuvântului ce înseamnă să fii militar, de la sectoare până la tragerea cu armamentul de infanterie. Regulile și disciplina militară le-au fost transmise de instructori exact cum trebuie. În paralel, s-a specializat ca sanitar la Spitalul Militar de Urgență din Sibiu.

Nici nu a pus bine piciorul în Batalionul 5 Rachete Sol-Aer Horia și i-a și fost încredințată prima misiune, ca servant rampă lansare pe rachetele Volhov, unde credeți? Exact, la Capu Midia! Și încă ceva, a făcut parte din prima echipă compusă în totalitate din militari femei!

Nu vă pot descrie în cuvinte cât eram de entuziasmată! A urmat misiune după misiune, de la niciuna nu am dat înapoi. Din contră, erau unii colegi care nu erau dornici să bată atâta drum, în schimb, eu eram prima. Și atât de mult mi-a plăcut la Capu Midia, încât aici am ajuns să lucrez.

La început, însă, gândul că trebuia să schimb unitatea din vârful muntelui cu una de la malul marii îmi dădea un sentiment de neliniște. Cum să vă spun? Am avut parte de un colectiv de nedescris la unitatea de rachete antiaeriene, de la comandant până la ultimul coleg venit în unitate.

Cu toții erau foarte înțelegători și săritori. Chiar mă gândeam că o să-mi fie foarte greu să mă despart de ei, de familie, de prieteni, dar viața mi-a arătat că m-am înșelat.

Recunosc, în prima lună după ce am ajuns la Capu Midia, ca subofiţer, eram cu gândul numai la mutare înapoi de unde plecasem, dar m-am adaptat și uitați-vă, încă sunt aici!, a spus sergentul Bogzoiu.

A devenit subofiţer sanitar şi a primit repartiţie la Centrul Național de Instruire pentru Apărare Antiaeriană, la malul mării. Aici este foarte apreciată pentru munca şi implicarea ei, de la comandant, maistru de comandă până la ultimul soldat. Este alături de ei.

Ambiţioasă, nu a spus nu provocării de a participa la concursului Cel mai bun dintre cei buni. A urmat o perioadă intensă de pregătire și, bineînțeles, de zăpăcire a colegilor cu cerere de informaţii. A avut la dispoziție trei luni să acumuleze cunoștințe noi, să şi le actualizeze pe cele vechi. A urmat concursul. A câştigat!

A venit pandemia. Altă provocare pentru sergentul Bogzoiu. Chiar de la începutul pandemiei au fost încazarmați. Ca să fie totul bine, şi-a lăsat subalternul acasă, o perioadă mai lungă, alături de soție și de copilul abia născut și a rămas alături de alţi colegi. A fost greu, dar a răzbit cu bine.

Pentru activitatea ei, a fost recompensată cu Emblema de Onoare a Forțelor Aeriene și Emblema de merit Acțiuni Umanitare, clasa a III-a.

Am colegi foarte înțelegători și nu am avut bătaie de cap cu aplicarea regulilor de protecție, purtatul măștii și distanțare. Din contră, m-au susținut de fiecare dată. Au înțeles că protejându-se pe ei, își protejează și familia, spune sergentul Bogzoiu.

Gabriela crede că fiecare militar își dorește să facă atât pentru familie, cât și pentru el mai mult decât trebuie. Asta îşi doreşte și ea. Mai are de bifat ceva pe lista dorințelor: o misiune externă sau, de ce nu, mai multe. Vrea să-şi poată ajuta camarazii și altfel. Știe că se poate descurca în orice situație pe meseria sa și vrea să-şi poată depăși limitele. (Lucian Irimia, Anca Medrea).