Polițiștii care folosesc în mod obișnuit calculatorul pot solicita decontarea ochelarilor necesari pentru lucrul la monitor. Procedura MAI și formularele există, însă suma maximă este de 500 de lei, iar plata este condiționată de fondurile disponibile. Sindicatul Diamantul susține că plafonul nu acoperă costul lentilelor progresive și contestă compatibilitatea lui cu regulile europene.

Dreptul angajaților care lucrează la calculator de a beneficia de examene de vedere și, dacă este necesar, de dispozitive de corecție este prevăzut de mai mulți ani în legislație. Pentru polițiștii din Ministerul Afacerilor Interne, procedura a fost detaliată prin Ordinul MAI nr. 120/2025, care stabilește traseul documentelor și formularele necesare.

Aplicarea dreptului ridică însă două probleme, potrivit Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”: plafonul de 500 de lei și condiționarea plății de existența creditelor bugetare. Sindicatul afirmă că aceste limite pot lăsa angajatul să suporte o parte importantă din costul ochelarilor recomandați pentru activitatea la monitor.

Ce prevede cadrul legal

HG nr. 1.028/2006, care transpune normele europene privind lucrul la echipamente cu ecran de vizualizare, obligă angajatorul să asigure examene ale ochilor și vederii pentru lucrătorii care folosesc în mod obișnuit un calculator. Dacă examinările arată că este nevoie, angajatorul trebuie să asigure un examen oftalmologic și dispozitive de corecție speciale, atunci când ochelarii obișnuiți nu sunt suficienți. Potrivit hotărârii, aceste măsuri nu trebuie să genereze costuri pentru lucrător.

În cauza C-392/21, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că ochelarii de vedere pot fi considerați dispozitive de corecție speciale atunci când corectează sau previn dificultăți vizuale legate de lucrul la monitor. Angajatorul poate furniza ochelarii direct sau poate rambursa cheltuiala, dar nu își poate îndeplini obligația printr-un spor salarial general.

Pentru instituțiile publice, OUG nr. 53/2024 a stabilit decontarea în limita a 500 de lei de persoană. În cazul angajaților MAI, procedura este reglementată prin Ordinul nr. 120/2025, publicat în Monitorul Oficial la 14 august 2025.

Cum se solicită decontarea în MAI

Potrivit procedurii prezentate de Sindicatul Diamantul, angajatul trebuie să înceapă printr-un raport scris, înregistrat la unitate, prin care solicită demararea procedurii. Apoi, dosarul trece prin evaluarea riscurilor profesionale și prin medicina muncii.

Medicul de medicina muncii poate dispune screeningul vizual și, dacă este cazul, un examen oftalmologic. Medicul oftalmolog completează prescripția-recomandare, care trebuie confirmată de medicina muncii. Sindicatul atrage atenția că ochelarii ar trebui cumpărați numai după obținerea prescripției, deoarece cheltuiala făcută înaintea parcurgerii procedurii riscă să nu fie decontată.

La cererea de decontare se atașează, între altele, prescripția confirmată, rezultatul examinării oftalmologice, factura fiscală, dovada plății și contul bancar în care se solicită virarea banilor. Cererile aprobate sunt transmise către structurile financiare ale unității, conform calendarului prevăzut în ordin.

Plafonul nu acoperă, susține sindicatul, costul lentilelor progresive

Sindicatul Diamantul afirmă că limita de 500 de lei este insuficientă pentru mulți angajați, în special pentru cei care au nevoie de lentile progresive. Potrivit informațiilor de preț citate de sindicat, o pereche de ochelari progresivi de bază poate costa între 800 și 1.500 de lei, iar lentilele subțiate sau tratamentele suplimentare pot ridica și mai mult factura.

Sindicatul susține că plafonul poate intra în contradicție cu principiul potrivit căruia lucrătorul nu trebuie să suporte costuri pentru dispozitivele necesare activității la monitor. În sprijinul argumentului, organizația menționează și litigii în care angajați din sectorul public au cerut sau au obținut sume mai mari decât plafonul actual.

Totuși, plafonul de 500 de lei rămâne regula aplicabilă instituțiilor publice până când va fi modificat sau înlăturat printr-o decizie a autorităților competente ori a instanțelor.

Plata depinde și de creditele bugetare

Ordinul MAI nr. 120/2025 prevede că decontarea se face în limita creditelor bugetare aprobate. Sindicatul contestă această condiție și susține că obligația angajatorului de a asigura dispozitivele necesare nu ar trebui să depindă de disponibilitatea fondurilor.

Organizația afirmă că, în răspunsurile primite anterior de la instituții, multe unități nu raportaseră cereri de decontare, iar unele semnalaseră lipsa fondurilor pentru examene oftalmologice. Sindicatul mai arată că, deși procedura MAI este în vigoare, aplicarea ei efectivă rămâne o problemă de urmărit.

Pentru polițiștii care folosesc zilnic ecrane la serviciu, miza este ca dreptul prevăzut de lege să poată fi solicitat și pus în practică, iar eventualele refuzuri să fie motivate și documentate. Sindicatul Diamantul îi îndeamnă pe membrii săi să păstreze actele și numerele de înregistrare ale solicitărilor, astfel încât deciziile unităților să poată fi contestate, dacă este cazul. (Sava N.).

Sursa: Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”.

Continentul mare și deștept, cu caloriferul pe off

Europa, marea putere civilizatoare a lumii, se pregătește să intre în iarnă cu un scenariu demn de Evul Mediu: frig în case, facturi umflate și lideri care bâlbâie lozinci despre „tranziția verde” în timp ce stau cu mâna întinsă la gazele altora.

Potrivit unui articol publicat de Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) trage, elegant-birocratic, un semnal de alarmă: un sfert din depozitele de gaze ale statelor UE sunt goale, iar rezervele sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii ani.

Dar nu vă speriați: oficial, totul este „sub control”. Neoficial, Europa tremură.

27 de miliarde ca să nu murim înghețați (deocamdată)

ACER anunță că realimentarea depozitelor de gaze a devenit un sport de lux. În 2026, nota de plată pentru umplerea parțială a depozitelor a ajuns la fabuloasa sumă de 27 de miliarde de euro. Și, ca bonus, prețul mediu al gazelor injectate este al doilea cel mai mare din ultimul deceniu.

Cu alte cuvinte, Europa a decis să facă economie la strategie și inteligență, dar să se arunce cu generozitate la cheltuiala brută: nu mai avem gaz suficient, dar ce avem e scump de te ia cu hipotermie financiară.

GNL-ul american, noul stăpân al caloriferului european

În timp ce politicienii europeni țin discursuri gonflate despre „independența energetică”, cifrele din raportul ACER arată cine ține de fapt mâna pe robinet:

• GNL-ul american reprezintă acum aproximativ 30% din totalul aprovizionării cu gaze a UE.
• Gazele rusești – marele bau-bau de ieri – au ajuns la circa 11%, iar importurile de GNL din Rusia au mai scăzut cu încă 2% față de vara anului 2025.
• Importurile prin conducte din Rusia au picat cu 3%.
• Importurile totale de GNL ale UE au scăzut cu 14%.
• GNL-ul din Qatar? Aproape poveste de adormit copiii: niciun volum semnificativ nu a mai ajuns în UE în vara lui 2026.

UE a fugit de dependența de Rusia ca să aterizeze în brațele Statelor Unite, la un preț mai mare și cu o poziție la fel de umilă: clienți captivi, dar cu pretenții „geopolitice”.

Conflictul din Orientul Mijlociu, bonus pe factură: încă 33 de miliarde

ACER mai spune ceva ce europenii vor simți foarte clar în buzunare: conflictul din Orientul Mijlociu nu s-a oprit la nivel de breaking news, ci a ajuns direct pe factură.

Conform datelor prezentate în articolul din Cotidianul Național, războiala pe nisip a adăugat între 18 și 33 de miliarde de euro la factura de import a gazelor Europei, pentru aceeași cantitate de gaz. Nu mai mult gaz, doar mai scump.

Aceste costuri suplimentare se întind, „democratic”, pe întreg lanțul valoric:

• consumatorul casnic – plătește și stă în pulover în casă;
• industria – plătește și își pierde competitivitatea;
• prețurile la electricitate – cresc, că doar nu era destul de bine.

Vara caldă și seceta au mai dat o lovitură: cererea de energie pe bază de gaze a crescut, iar producția de energie pe gaze a sărit cu aproape 9% vara și cu 20% în august, față de 2025. Europa a ars mai mult gaz vara, ca să stea frumos la aer condiționat, și acum descoperă iarna cu depozitele subțiate.

Europa intră în iarnă cu depozitele subțiri și nervii groși

ACER avertizează clar: UE va intra în iarnă cu niveluri de stocare mai mici decât media ultimilor nouă ani. Deci nici măcar nu ne mai comparăm cu un „an prost”, ci cu un întreg istoric care arată că de data asta suntem sub standardul deja modest.

Iar cheia situației este vremea:

• Dacă iarna e blândă – mai scăpăm, cu ceva facturi umflate, dar cu caloriferele calde.
• Dacă iarna e grea – frigul devine politică publică. Sau, mai exact, lipsa de politică publică devine frig concret în calorifere.

Cu alte cuvinte, marea „superputere” europeană a ajuns să își facă strategia energetică uitându-se la prognoza meteo.

SUA livrează gaz, Europa livrează obediență

ACER o spune politicos, dar realitatea e brutală: în contextul actual, importurile suplimentare de GNL vor veni în principal din SUA, dat fiind că:

• oferta din Qatar s-a redus,
• iar GNL-ul rusesc urmează să fie eliminat treptat începând cu ianuarie 2027.

Traducre din limbaj tehnocrat: Europa s-a băgat singură într-un colț, cu mâinile legate, și acum acceptă aproape orice preț și orice condiție, doar ca să nu înghețe populația și să nu se oprească industria.

Independența energetică a UE arată, în practică, ca un abonament scump la gazul american, cu opțiunea „plătești mai mult pentru mai puțină siguranță”.

„Tranziția verde”: poveste frumoasă, frig concret

În timp ce cifrele urlă de panică, discursul oficial sună la fel ca întotdeauna: „tranziție verde”, „reducerea dependențelor”, „diversificarea surselor”. Frumos în comunicate, zero grade în apartamente.

Realitatea, așa cum reiese și din analiza prezentată de Cotidianul Național pe baza raportului ACER, e următoarea:

• stocuri mai mici decât media ultimilor nouă ani;
• dependență periculoasă de GNL american;
• costuri suplimentare de zeci de miliarde;
• vulnerabilitate totală în fața unei ierni reci.

„Tranziția verde” a fost transformată în pretext politic pentru lipsa unei strategii reale. Europa s-a dezarmat energetic înainte să-și construiască alternative viabile. Rezultatul: și fără gaz ieftin, și fără sistem energetic sigur, și cu buzunarele golite.

Concluzie: Europa îngheață, dar propaganda ține de cald

Din tot ce spune ACER, din ceea ce dezvăluie Claudia Marcu în Cotidianul Național și din realitatea cifrelor, imaginea e clară:

Europa a ajuns continentul care predă lecții de politică, democrație și „valori”, dar nu e în stare să-și asigure căldură pentru propriii cetățeni fără să plătească tribut uriaș unor furnizori externi.

Când ajungi să depinzi de vreme, de conflictul din Orientul Mijlociu, de deciziile Washingtonului și de propriile iluzii „verzi”, nu mai e strategie, e sinucidere lentă.

Iar sub spectrul frigului, singurul lucru care pare din ce în ce mai fierbinte în Europa sunt… facturile.