Featured
Revenim la criza rachetelor din Cuba din 1962, de pe vremea lui John F. Kennedy şi Nikita Hruşciov
Războiul dintre Rusia şi SUA e, de fapt, în plină desfăşurare. Începând din 17 decembrie 2021, când Rusia a făcut publice schiţele de tratate expediate către SUA şi NATO, războiul a intrat în prima sa fază, cea de propagandă „caldă”. În anii din urmă, Rusia a încasat multiple sancţiuni economice şi politice, denigrări şi calomnieri din partea SUA şi a aliaţilor (sau vasalilor) săi europeni, dar nu a răspuns.
România a intrat recent şi ea în tirul propagandistic al Rusiei cel puţin de două ori. O dată alături de Polonia, pentru bazele americane instalate pe teritoriul celor două ţări, şi a doua oară, mult mai misterios aparent, alături de Bulgaria. De fapt, misterul asocierii României cu Bulgaria în ţintele propagandei ruse poate fi uşor de elucidat. Nu e vorba doar de ortodoxie, dominantă în cele două ţări, ca şi în Rusia, ci mai ales de calitatea lor de ţări riverane la Marea Neagră. Prin această calitate, România şi Bulgaria creează mari probleme Rusiei şi-i dă dureri de cap prin staţionarea unor importante ambarcaţiuni americane, britanice şi ale partenerilor NATO în general, ca şi prin numeroasele manevre militare ale acestora din ultima vreme. Pentru ruşi, Marea Neagră ar trebui să fie un „lac rusesc” sau măcar un lac „pacificat”.
La rândul lor, autorităţile române au răspuns războinic-propagandistic propagandei ruse, urmând strict linia propagandei americane, prin Mircea Geoană, Bogdan Aurescu şi prin purtătorul de cuvânt autodesemnat Radu Tudor, printre alţii. Despre Mircea Geoană se poate spune şi s-a spus deja că a fost promovat în liga mare odată cu numirea sa ca secretar general adjunct al NATO. Pentru mulţi români, dimpotrivă, NATO s-a declasat astfel în categoria „prostănac” în care îl plasase Ion Iliescu pe fostul „preşedinte de o noapte” Mircea Geoană. Despre Bogdan Aurescu nu se pot spune prea multe de vreme ce România – aşa se exprimă mulţi – nu mai are o politică externă. Bogdan Aurescu nu ar fi decât o „trompetă”, un „papagal” al mulţilor noştri parteneri mai mari decât noi. Despre Radu Tudor un important specialist român în servicii secrete spunea că merge vorba cum că acesta ar lucra pentru vreo şase servicii româneşti şi străine, şi nici el, nici serviciile acelea nu mai ştiu de mult cui îi aparţine.
Venezuela a anunţat că-i va furniza o asistenţă completă Rusiei în caz de escaladare a crizei cu Statele Unite. Ştirea spune: „Ambasadorul Rusiei la Caracas, Serghei Melik-Bagdazarov, a declarat că, în cursul negocierilor cu autorităţile ţării, Venezuela şi-a confirmat voinţa de a-i furniza Rusiei un sprijin militaro-tehnic complet în cazul unei escalade în relaţiile dintre Rusia şi Statele Unite […]. În contextul informaţiilor recente conform cărora Rusia prevede să desfăşoare instalaţii militare şi infrastructurile lor conexe pe teritoriul Cubei şi Venezuelei, cuprinzând şi desfăşurarea de arme nucleare şi de rachete non-nucleare, Caracasul s-a declarat gata să susţină deplin Rusia în această privinţă. Ţinând cont de situaţia actuală, Rusia ar putea lua aceste măsuri în lunile care vin, ceea ce îi va garanta Venezuelei că Statele Unite şi ţările pe care ele le controlează nu vor ataca Republica bolivariană” („Le Venezuela a approuvé le déploiement de missiles russes sur son territoire”, reseauinternational.net, 23.01.2022).
Cu alte cuvinte, revenim la criza rachetelor din Cuba din 1962, de pe vremea lui John F. Kennedy şi Nikita Hruşciov. Dacă se va ajunge la instalarea rachetelor ruseşti cu focoase nucleare în Venezuela, newyorkezii, washingtonienii, locuitorii din Texas şi Florida şi, în general, toţi americanii vor fi la paritate cu ruşii datorită bazelor americane deja instalate în Europa de Est, în România, în Polonia şi, dacă nu azi, mâine, şi în Ucraina.
Autorităţile române nu par să ia foarte în serios războiul deja început (deocamdată prin palavre) dintre ruşi şi americani. Apărarea Ucrainei şi a ţărilor din Europa de Est, foste comuniste, foste membre ale Pactului de la Varşovia, nu are legătură cu interesele vitale şi strategice ale SUA şi ale Europei de Vest. Cel puţin aşa scriu destui experţi americani dintre cei mai respectaţi. Actuala clasă conducătoare din România, în sens larg, se poate trezi într-o situaţie asemănătoare cu cea a „colaboratorilor” afgani după abandonarea în regim de urgenţă (debandadă) a ţării lor de către americani şi partenerii lor NATO (care nu fuseseră întrebaţi).
Rusia nu pare deloc că glumeşte în cererile ei maximaliste care ţin strict de securitatea sa şi apare decisă să meargă până la capăt indiferent de costuri. Dacă pretenţiile principale către SUA şi NATO se vor dovedi a fi fost doar un bluff, Rusia şi Vladimir Putin se vor putea considera învinşi şi o schimbare brutală de regim va fi perfect posibilă. Există şi în Rusia o „situaţie internă” (cu complicata prezenţă a unor globalişti şi europeişti convinşi în cercurile de putere, precum şi cu comuniştii care îşi doresc anexarea imediată a Donbasului).
Rusia insistă în declaraţii că nu e interesată de o invazie în Ucraina. O asemenea invazie ar fi nefastă pentru Ucraina, dar ar avantaja net SUA pe eşichierul internaţional şi ar aduce beneficii în politica internă. SUA se va lupta cu Rusia până la ultimul ucrainean – aşa se tot spune. În schimb, Rusia e foarte interesată de garanţii de securitate din care Ucraina nu e decât o parte. Bazele americane şi bazele NATO din Europa de Est îi preocupă pe ruşi la fel de mult. Deocamdată, nimeni nu ştie dacă Rusia e realmente interesată de anexarea unei părţi din Ucraina (Donbasul şi litoralul sudic) sau a întregii Ucraine. Anexarea întregii Ucraine poate însemna o povară economică enormă pentru Rusia (un „elefant alb”) din care cu greu îşi va putea reveni, deşi din punct de vedere militar (sau imperial) această anexare poate părea o mare victorie.
Expertul militar italian Manlio Dinucci, care s-a ocupat de chestiunea ucraineană, revine cu o altă vedere deja discutată: „Proiectul strategic al Washingtonului e evident: să precipite criza ucraineană, provocată voluntar în 2014 pentru a obliga Rusia să intervină militar în apărarea ruşilor din Donbas, pentru ca lucrurile să sfârşească într-o situaţie analogă celei afgane în care s-a înnămolit URSS. Un Afganistan în interiorul Europei, care ar provoca o stare de criză permanentă, integral în avantajul SUA, care şi-ar întări influenţa şi prezenţa în regiune” („Le plan USA d’un Afghanistan à l’intérieur de l’Europe”, mondialisation.ca, 21.01.2022). De fapt, încă din 2014 Ucraina este un Afganistan al Europei, dar nu pentru ruşi, ci pentru americani. Aşa se poate explica de ce ruşii nu au intervenit până acum, deşi toată harababura se întâmplă la graniţele lor.
Europa e foarte divizată în ceea ce priveşte politica de urmat faţă de Rusia. Interesele sunt diferite, ca şi poziţia geografică a ţărilor pe continent. Interesele franceze nu sunt aceleaşi cu cele germane, tot aşa cum ţările din Est (Polonia, ţările baltice) au alte interese decât cele din Sud (Italia, Spania). Deşi foarte activă pe plan militar, inclusiv printr-un tratat cu Ucraina, România s-a abţinut până de curând de la excese de propagandă. În plus, Europa pare a fi prima expusă la marea criză economică anunţată din toate părţile, chiar înaintea Statelor Unite.
Interesele economice, politice şi militare ale SUA s-au mutat sau ar trebui să se mute în sfârşit în Asia-Pacific. Europa şi, mai ales, Europa de Est pot fi uşor abandonate într-o înţelegere strategică, globală cu Rusia. O criză economică de proporţii, provocată şi de conflictul în desfăşurare Rusia-SUA (Bursele dau semne de nervozitate !), poate schimba brutal foarte multe pentru NATO şi chiar pentru UE. Marile realizări româneşti – aderarea la NATO şi UE – se pot dovedi trecătoare. Iar România contează azi mai mult pe UE şi pe NATO decât pe ea însăşi. Criticii UE, ai monedei euro şi ai „ocupaţiei” americane din Europa s-au înmulţit exponenţial în ultimii doi ani de Covid. Propunerile de „exit” sunt foarte la modă. Clasa conducătoare din România de azi reprezintă mai mult interese străine decât interese naţionale. Nu e o mare noutate, dar, în condiţii de criză sau de război, o asemenea poziţionare e greu de îndurat. (PETRU ROMOȘAN)
Featured
Motoarele se turează din nou: Avioanele de antrenament T-38 Talon primesc undă verde pentru decolare
După o perioadă de incertitudine marcată de suspendarea zborurilor la nivel național, flota de avioane T-38 Talon revine în aer. Decizia vine în urma unui proces riguros de verificare tehnică, menit să garanteze siguranța viitorilor aviatori de elită, după ce un incident aviatic recent a pus sub semnul întrebării fiabilitatea acestui veteran al cerului.
O pauză de siguranță impusă de un incident critic
Măsura radicală de a consemna întreaga flotă la sol a fost adoptată la jumătatea lunii mai, fiind descrisă drept o „măsură de precauție extremă”. Declanșatorul a fost prăbușirea unui aparat T-38 în statul Mississippi, un eveniment care, deși s-a soldat cu ejectarea în siguranță a ambilor piloți, a tras un semnal de alarmă serios asupra stării tehnice a aeronavelor.
Deși cauzele exacte ale prăbușirii din Mississippi rămân învăluite în mister, autoritățile aeronautice au decis reluarea operațiunilor abia după ce fiecare aeronavă a trecut printr-un filtru individual de control. „Pauza operațională” a fost ridicată oficial pe 29 mai, după ce echipele mixte de inginerie și mentenanță au finalizat procedurile de inspecție menite să asigure o revenire sigură în serviciu.
Simulatoarele, colacul de salvare în timpul inspecțiilor
În perioada în care pistele au rămas tăcute, pregătirea piloților nu a fost complet stopată. Echipajele afectate au primit instrucțiuni clare de a maximiza antrenamentele în simulatoare de zbor, pentru a menține reflexele ascuțite în timp ce mecanicii verificau minuțios fiecare nit și componentă critică a avioanelor reale.
Deși procesul de inspecție este acum finalizat pentru o parte din flotă, ritmul revenirii totale la capacitate maximă depinde de rapiditatea cu care fiecare aparat individual va primi avizul „apt pentru zbor”. Provocarea este una majoră, având în vedere că T-38 Talon este un model care a intrat în serviciu încă din anul 1961, devenind tot mai dificil de întreținut odată cu trecerea deceniilor.
Schimbarea de gardă: De la veteranul Talon la tehnologia Red Hawk
Revenirea la zbor a modelului T-38 nu este însă o soluție pe termen lung, ci mai degrabă o punte către viitor. Acest avion, pe care generații întregi de aviatori au învățat alfabetul manevrelor de luptă înainte de a trece pe bombardiere și avioane de vânătoare, se apropie de finalul carierei sale glorioase.
Locul veteranului construit de Northrop Grumman va fi luat de noul T-7 Red Hawk, un proiect ambițios dezvoltat de Boeing. Recent aprobat pentru producția de serie, Red Hawk promite un design modern, capabil să pregătească piloții pentru cerințele avioanelor de generația a cincea și a șasea. Conform planurilor actuale, primele generații de elevi piloți ar urma să se antreneze pe noul jet începând cu anul 2028, marcând astfel sfârșitul unei ere și începutul uneia noi în aviația militară.
Featured
Orizont autonom: Șapte coloși ai industriei de apărare intră în cursa pentru viitoarea „Flotă Fantomă” a Marinei SUA
Într-o mișcare strategică menită să redefinească supremația maritimă, Marina Statelor Unite a oficializat lista celor șapte companii care vor trece la etapa critică de testare a prototipurilor pentru noile nave de suprafață fără echipaj de dimensiuni medii (MUSV). Această competiție tehnologică, ce va culmina în toamna acestui an, marchează un punct de cotitură în trecerea către o forță navală hibridă, unde inteligența artificială preia controlul timonei.
Testul de foc în ape deschise: Miza de 15 milioane de dolari
Cursa pentru inovare intră în linie dreaptă începând de luna viitoare, când prototipurile dezvoltate de lideri din industrie vor fi supuse unor teste riguroase pe mare. Companiile selectate sunt Leidos, Huntington Ingalls Industries (HII), Sea Machines, Saronic Technologies, Galliano Marine Services, PacMar Technologies și Birdon.
Miza nu este doar una tehnologică, ci și financiară. Firmele care vor demonstra viabilitatea proiectelor lor până în luna octombrie vor încasa câte 15 milioane de dolari și, mai important, vor deveni eligibile pentru contractele de producție în serie. Această etapă de evaluare este văzută ca un filtru decisiv pentru eliminarea conceptelor care nu pot face față rigorilor mediului marin ostil.
Inteligența artificială și designul modular: Cine sunt protagoniștii
Printre cele mai urmărite soluții se numără cea propusă de Leidos, al cărei model Seahawk este deja programat să însoțească portavionul Theodore Roosevelt în viitoarea sa misiune. Pe de altă parte, HII mizează pe familia de drone Romulus, propulsată de sistemul de control bazat pe inteligență artificială Odyssey. Conform reprezentanților companiei, acest creier digital permite comanda intuitivă a platformelor autonome și a „roiurilor” de drone, crescând semnificativ letalitatea și supraviețuirea flotei în teatrele de operațiuni.
În timp ce Saronic Technologies a anunțat deja startul probelor pe apă pentru modelul Marauder, iar Sea Machines își promovează designul STEAMRACER, restul competitorilor păstrează o discreție strategică, semn al competiției acerbe pentru contractele ce vor urma.
Putere brută și autonomie: Specificațiile care redefinesc războiul naval
Cerințele impuse de autoritățile navale nu sunt deloc neglijabile, reflectând nevoia de nave capabile să execute misiuni logistice și de luptă complexe fără intervenție umană directă. Pentru a fi omologate, dronele trebuie să îndeplinească următoarele criterii tehnice stricte:
- Capacitate de transport: Cel puțin două containere standard de 40 de picioare.
- Anduranță: O rază de acțiune de 2.500 de mile marine.
- Performanță: Viteza de 25 de noduri în condiții de mare agitată (gradul 4).
- Sarcina utilă: Capacitatea de a transporta o încărcătură de 25 de tone pe punte.
Aceste nave sunt piese fundamentale în noua viziune strategică „Fighting Instructions”, menită să creeze pachete de forțe adaptabile și extrem de mobile, capabile să răspundă rapid oricărei amenințări globale.
Miliarde de dolari pentru o flotă a viitorului
Finanțarea acestui salt tehnologic masiv este asigurată prin legislația bugetară majoră aprobată în iulie 2025. Din acest pachet financiar generos, aproximativ 2,1 miliarde de dolari au fost direcționate exclusiv către programul MUSV.
Acest nou model de achiziții este conceput să accelereze integrarea sistemelor robotizate în flota activă, oferind o alternativă mai ieftină, mai sigură și mai flexibilă la navele convenționale. Dacă testele de anul acesta vor fi un succes, 2026 ar putea reprezenta anul în care prezența dronelor navale de mare tonaj devine o realitate cotidiană pe oceanele lumii.
Featured
Un nou scut nuclear în Pacific: Strategia Statelor Unite pentru a contracara expansiunea Chinei
Pe fondul unui buget de apărare propus de 1,5 trilioane de dolari, Statele Unite se află în fața unei decizii strategice cruciale: redublarea forțelor nucleare tactice în regiunea Pacificului de Vest. În timp ce investițiile masive vizează construcția de nave, aeronave și sisteme de rachete precum Golden Dome, experții avertizează că o componentă esențială lipsește din actualul dispozitiv de securitate – un mecanism regional de descurajare nucleară capabil să răspundă direct provocărilor venite din partea Coreei de Nord și a Chinei.
Dilema aliaților: Între auto-înarmare și protecția americană
Insecuritatea regională a atins cote alarmante în Coreea de Sud și Japonia. În Seul, aproximativ 70% din populație susține dezvoltarea unui program nuclear propriu, o idee vehiculată tot mai des și la nivel guvernamental. Simultan, în Japonia, tabuurile legate de posesia armelor atomice încep să se clatine, lideri politici precum premierul Sanae Takaichi evitând să mai reafirme angajamentele tradiționale de non-proliferare. Pentru Washington, reintroducerea armelor nucleare tactice în regiune nu este doar o măsură de descurajare a adversarilor, ci și un gest vital pentru a preveni proliferarea nucleară în rândul propriilor aliați.
Modelul NATO în Asia: O nouă arhitectură a descurajării
Planul propus vizează o implementare etapizată. În prima fază, Coreea de Sud ar putea adopta un model similar cu cel utilizat de NATO, găzduind bombe gravitaționale B61 sub control american, cu posibilitatea unui acord de „nuclear sharing” în care flota de avioane F-35A a Seulului să fie certificată pentru astfel de misiuni. În ceea ce privește Japonia, abordarea ar fi mai graduală, începând cu staționarea armamentului în Guam și operarea aeronavelor cu capacitate duală de către echipaje japoneze, pentru a acomoda sensibilitățile politice interne din Tokyo înainte de orice prezență permanentă pe teritoriul nipon.
Închiderea breșei de securitate în fața calculelor Beijingului
Absența armelor nucleare de mică putere, dislocate în avans, ar putea alimenta încrederea Beijingului că poate iniția un conflict convențional fără a risca un răspuns nuclear masiv. Într-un scenariu în care China deține cea mai mare flotă navală și o densitate impresionantă de rachete, un președinte american ar putea ezita să folosească arsenalul strategic de pe submarine, de teamă să nu provoace un atac direct asupra teritoriului SUA. Prin poziționarea unor opțiuni nucleare tactice direct în teatrul de operațiuni, Washingtonul transferă povara escaladării înapoi asupra adversarului, stabilizând un echilibru militar tot mai fragil în Pacificul de Vest.
-
Exclusivacum 5 zileMoșia Despescu SA: BMW-ul înfipt în gard, nepotul‑general și «grădinița de cadre» de la I.P.J. Prahova (III)
-
Exclusivacum 3 zileJUSTIȚIA A TRAS APA PESTE DECIZIILE ANP: MIRCEA DECU REVINE LA PENITENCIARUL TÂRGȘOR, IAR GUNOIUL ABUZURILOR RĂMÂNE ÎN OGRADA „ȘEFERIMII” DE LA BUCUREȘTI!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: Gara de Nord a Poliției Române, unde șefii vin cu bilet de peron și pleacă înainte să-și facă nod la cravată
-
Exclusivacum 2 zileMĂRGINENI: PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR!
-
Exclusivacum 5 zileHOTELUL „SCOICA” ȘI PISTOLUL CARE FUMEGĂ
-
Exclusivacum 5 zileConflict constituțional la porțile închisorilor: FSANP cere intervenția CCR pentru a bloca legea salarizării dictată de un Guvern demis
-
Exclusivacum 4 zileLegea salarizării, trecută pe după gard: din „transparență decizională” direct în „comunicate de presă”
-
Exclusivacum 23 de oreFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE



