Practic, fac un pas confortabil și logic, trecând dintr-o familie în alta, unde, dacă sunt buni, sunt așteptați cu brațele deschise.

Surorile Vlad, de la Boboc, sunt reprezentarea acestui parcurs, dar, în același timp, drumul lor nu urmează traiectul clasic.

Maistrul militar clasa a IV-a Mihaela Vlad, lucrează în Baza Aeriană de Instruire și Formare a Personalului Aeronautic Aurel Vlaicu, de la Boboc, județul Buzău, în cadrul escadrilei I IAK-52.

La cei 24 de ani ai săi, a avut deja timp berechet să descopere mai multe fațete ale carierei pe care a ales-o, care nu au descurajat-o, ci din contră, au servit drept lecții atât pentru ea, cât și pentru sora ei mai mare.

Spune că în timpul liceului au atras-o ținutele văzute la militarii din oraș, în Buzău. Spre finalul anilor de liceu, când a început să-și cântărească opțiunile pentru viitor, se gândea la facultatea de geografie sau la cea de studii economice.

Visam că mă plimb, că sunt ghid turistic – niște nebunii, îmi povestește ea acum, râzând. Nu prea auzisem de școala militară, cu toate că era aici lângă mine, la Boboc. Nu era așa promovată. Mai mult mi-a povestit un coleg care voia și el să dea admitere. S-a decis datorită stabilității pe care i-o promite cariera militară. Îmi dă un fel de siguranță, mărturisește Mihaela.

Când a mers acasă și le-a spus părinților unde vrea să ajungă, aceștia au susținut-o. Mama s-a uitat ciudat la mine, dar a zis să fac ceea ce-mi doresc. Ai mei au crezut în mine. Eu mă simțeam cumva ciudat, pentru că ei dădeau bani pentru meditații. Erau niște cheltuieli mari.

După ore, după toate pregătirea pentru Bac, mergeam la alergări, să fiu gata pentru probele fizice, povestește tânăra. Mărturisește că mai avea opțiuni, dar s-a decis asupra aviației. Mi-a plăcut de mică tot ce ține de avioane. Mă gândeam să ajung cumva să lucrez măcar pe lângă ele, dacă nu să pilotez.

După Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene Traian Vuia (SMMMSFA), de unde a ieșit specialistă în radioelectronică de bord de aviație, a fost repartizată departe de casă, la un grup de elicoptere. Îmi mărturisește că i-a fost greu acolo și că nu se simțea deloc apreciată.

A fost un început de carieră oribil, dar nu am regretat că am făcut școala. Știam că în alte părți e mult mai bine și că ne vor primi altfel. Așa a fost norocul meu de început. Bine că nu am renunțat.

A revenit ulterior la Boboc, unde o zi de lucru obișnuită o găsește în linie. Acolo face, împreună cu colegii ei, controlul aeronavelor și al stațiilor. Dacă pilotul spune că a fost vreo problemă în timpul zborului, verifică defecțiunea și, în dependență de gravitatea acesteia, repară aeronava în hangar sau o scot de la zbor.

Mai facem și dirijare dacă tot suntem acolo. Vara, mai ales, sunt foarte mulți elevi, e o nebunie, și e nevoie de noi la dirijare.

Sora ei, Elena Vlad, este elevă fruntaș la SMMMSFA, specializarea electromecanică şi automatizări de bord de aviaţie. După ce a cochetat un timp cu viața civilă, și-a dat seama că meseria surorii ei mai mici este mult mai palpitantă și a decis că e timpul să găsească curajul pentru a face un pas pe care puțini l-ar mai lua în calcul după ce și-au construit deja o carieră în alt domeniu.

Am prins ultimul tren, râde ea. Pentru școlile militare de maiștri militari și subofițeri, limita de vârstă la admitere este de 28 de ani. Elena, la vârsta asta, este în anul al II-lea.

Sora mea a fost prima care s-a hotărât. Ea a fost un plus de motivație să renunț la viața civilă. Când venea pe acasă, mă uitam la uniforma ei și îmi întrebam părinții, oare să încerc și eu?

Purtam uniforma ei prin casă și tot întrebam dacă îmi stă bine. Când am fost la Mihaela la depunerea jurământului, am început să plâng. Mi-am zis că trebuie să încerc și eu, mărturisește eleva. A durat ceva până s-o conving, râde sora ei.

Până să pășească pe treptele SMMMSFA, Elena a lucrat la birou, făcând contabilitate. Inițial i se părea un loc de muncă potrivit. A fost greu să mă despart de locul acela, dar am ales o carieră mai stabilă, un viitor mai bun. Făceam zilnic aceleași lucruri – facturi și emailuri –, și m-am săturat de acea viață statică.

Am vrut provocări. Povestește că pentru părinți a fost un nou șoc, pentru că de data aceasta chiar nu mai luau în calcul o asemenea posibilitate. A fost a doua bombă, râde Mihaela. Elena spune că era curioasă ce reacție vor avea. Nu se așteptau, dar m-au susținut la fel de mult cu tot ce au putut.

Pe holurile instituției de învățământ întâlnește puțini colegi de vârsta ei. Unii dintre aceștia par foarte tineri, fiind veniți direct de pe băncile liceului.

Eu sunt la locul meu, mai liniștită, mai rezervată, și am reușit să mă integrez. Mă înțeleg bine cu colegii. Suntem un pluton și trebuie să o facem. Sigur o să ne întâlnim și prin baze și contează să ne cunoaște mai bine, spune Elena.

Și Mihaela e de acord că relațiile interpersonale sunt importante. Din promoția mea, suntem mai multe persoane încadrate aici. Dacă nu ne înțelegeam din clasă, acum ne-ar fi fost mai greu.

Acum, eleva Elena Vlad își dorește să vină mai repede ziua absolvirii. În perioada examenelor simte cum se deteriorează relațiile de prietenie cu ceilalți colegi. E o goană după note, îmi explică ea și simt că e un pic contrariată. Dacă am învățat și iau note bune, de ce unii au o problemă cu asta?

Spune că abia așteaptă să fie repartizată la o bază aeriană. Vreau să cunosc alți colegi, alt colectiv. Și-ar dori să ajungă în Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu pentru că simte că în acel loc va avea parte de alte experiențe decât la Boboc. Sora ei însă încearcă s-o convingă să rămână acasă.

La Boboc am fost foarte uimită când am descoperit că toată lumea este prietenoasă. Stăm de vorbă cu piloții. Povestim împreună. Totul e foarte liniștitor. E o diferență pe care am văzut-o aici, unde fiecare își știe treaba și nu contează gradul atât timp cât știi ce ai de făcut.

Unde am fost prima dată, piloții erau foarte reci cu noi, tehnicii. Veneau la zbor, se urcau în elicopter și plecau. Dacă aveau ceva defecte, spuneau și plecau. Aici e altfel, povestește maistrul militar clasa a IV-a, Mihaela Vlad. (Dorin Luca; Foto:  Bogdan Pantilimon)