Actualitate
O poveste cutremurătoare de viaţă şi o lecţie a istoriei recente! Colonelul (r) Aron Bugoiu, din Câmpina, unul dintre supravieţuitorii măcelului din ’89 de la Otopeni, în care 40 de militari şi civili au fost împuşcaţi (22)
Sunt mai bine de trei decenii de când regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu a fost schimbat. Momentele din decembrie ’89 au venit la pachet cu haos generat de manipulare şi lipsa de comunicare, dar şi cu mult sânge vărsat de oameni nevinovaţi. Unul dintre momentele cele mai dramatice a fost măcelul de la Otopeni, în care 40 de militari în termen, ofiţeri şi civili, din cadrul UM 0865 din Câmpina, au fost ucişi în dimineaţa zilei de 23 decembrie. Fuseseră chemaţi să întărească paza aeroportului, neştiind că vor cădea sub rafalele gloanţelor, fiind victime ale unor comenzi greşite şi ale unor confuzii. Prezent într-unul dintre cele trei camioane „morţii“, colonelul în rezervă Aron Bugoiu (maior, la acea vreme), din Câmpina, ne-a relatat firul tragediei. Chiar dacă amintirile îl răscolesc, preferă să povestească despre acest moment. Pentru că se simte dator ca, în istorie, să rămână consemnat adevărul tragediei de la Otopeni.
Aron Bugoiu (67 de ani) s-a îndreptat către o carieră militară imediat după absolvirea Liceului de Petrol din Câmpina. A studiat la Şcoala Militară de Transmisiuni din Sibiu şi, ulterior, a fost admis la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti. A revenit la Câmpina, pe funcţie în statul Major, la învăţământ, ocupând, de-a lungul carierei, şi posturi de conducere.
Despre unitatea de la Câmpina se cunosc destul de puţine lucruri şi mulţi, poate, dintre cei mai tineri, se întreabă de ce în fiecare decembrie sunt organizate ceremonii militare aici. A fost o unitate-pivot, de sine stătătoare, de pregătire a transmisioniştilor din trupele de securitate, din Ministerul de Interne. Ca ofiţer care era pregătit în domeniu, Aron Bugoiu a format, la rându-i, sute de transmisionişti. Unitatea de la Câmpina era una de rezervă, iar prin amplasarea geografică, în apropierea Bucureştiului, era printre primele solicitate atunci când în Capitală se organizau defilări, primiri de delegaţii etc. Aşa s-a întâmplat şi pe data de 21 decembrie 1989, ziua marelui miting din Piaţa Palatului, când au fost solicitaţi să se deplaseze la Bucureşti ca să fie în rezervă pentru forţele care erau deja acolo.
De la unitate au plecat cam 220 de oameni (militari în termen, gradaţi, medicul unităţii şi civili). Au ajuns în zona centrală, plutoanele au fost răsfirate acolo unde li s-a indicat. Fără a avea acţiuni, pe 22 decembrie s-au retras la cazarma unităţii de Jandarmi din Băneasa, însă nu au putut reveni la Câmpina, pentru că un pluton, care era cu comandantul unităţii, lipsea. „Din câte au povestit, au fost introduşi în clădirea Comitetului Central pentru întărirea dispozitivului interior. Ei au rămas izolaţi de noi şi în momentul când manifestanţii au blocat piaţa, ei n-au putut să mai plece. Ulterior, au fost evacuaţi, dezarmaţi şi duşi la regimentul de gardă în zona Academiei. Acel pluton avea să revină la Câmpina cu trenul, dar noi nu aveam de unde şti acest lucru şi primisem ordin să-i aşteptăm pe toţi“, povesteşte Aron Bugoiu. Şi este un moment asupra căruia insistă, pentru că dacă nu era această întârziere, dacă ar fi fost altele căile de comunicare, tragedia de la Otopeni nu ar fi avut loc.
Militarii care s-au retras din Piaţă şi au ajuns la unitatea de la Băneasa au fost implicaţi în noaptea de 22-23 decembrie în alte misiuni de asigurare a perimetrului, pentru că în zonă începuse să se tragă.
„În acea noapte, Comandantul Aviației Militare Române a primit o știre cum că era nevoie ca paza Aeroportului Otopeni să fie întărită, fiindcă existau indicii că teroriștii ar fi urmat să atace aeroportul. La acel moment, dispozitivul de apărare de la Aeroportul Otopeni se afla sub comanda generalului-maior Dumitru Drăghin, comandantul Diviziei 70 Aviație.
Acești teroriști erau văzuți atunci drept fideli ai lui Nicolae Ceaușescu, inclusiv mercenari din statele arabe care aceau relații de prietenie cu fostul dictator (libieni, sirieni, irakieni, palestinieni etc). În realitate, au fost diversiuni puse la cale cu abilitate în care victime nevinovate au fost prezentate drept teroriști. Așa a fost și în cazul masacrului de la Otopeni“, scrie fanatik.ro, în baza cercetărilor şi mărturiilor supravieţuitorilor tragicului eveniment.
Au primit un ordin verbal de la comandatul Trupelor de Securitate, Grigorie Ghiţă, pentru a merge la Otopeni. Detaşamentul pentru misiune avea în total 72 de militari în termen, şapte ofiţeri şi trei civili -şoferii celor trei camioane- care s-au deplasat, având asupra lor armament, muniţie şi toate cele necesare pentru intervenţie. Convoiul urma să fie recunoscut la punctele de control, iar la ultimul, un reprezentant al apărării militare a Aeroportului trebuia să-i preia convoiul și să îi amplaseze pe militari în dispozitivul de apărare.
Aron Bugoiu s-a aflat în cel de-al treilea autocamion.
Direct în bătaia gloanţelor
Pe DN1, deplasarea s-a desfăşurat fără probleme. „Drumul era liber, şoseaua era circulată, nu erau restricţii, se circula şi cu taximetre, şi oameni care se duceau la serviciu sau veneau de la munte, având schiurile pe maşini“, ne-a povestit colonelul (r) Bugoiu.
După cel de-al doilea filtru, convoiul a fost preluat de locotenentul major Constantin Ionescu. Acesta a urcat în primul camion, lângă șofer, pentru a-i conduce spre dispozitivul de apărare.
„Când mai erau aproximativ 100 metri până să ajungem la aeroport s-a auzit o rafală de armă, moment în care am spus şoferului să oprească. S-a declanşat imediat o ploaie de gloanţe asupra camioanelor. Se trăgea de pe clădirea din stânga şoselei, din faţa aeroportului, de pe platforma de la intrare şi din transportorul blindat aflat în dispozitiv“, îşi aminteşte Aron Bugoiu. Cel mai expus împuşcăturilor a fost primul camion care se afla în zona luminată din faţa aeroportului, iar cel mai „apărat“ era cel de-al treilea, acolo unde militarii au primit ordin să nu coboare pentru a nu atrage atenţia şi a fi victime sigure. „Cred că a fost o intuiţie: să fie adăpostiţi, atât cât putea adăposti un camion cu prelată. Acest foc desfăşurat sub un vacarm năucitor, care dădea impresia că eşti atacat din toate părţile, a durat circa 10 minute. S-au mai făcut mici pauze“, a povestit Aron Bugoiu pentru lucrarea „Oameni cu ştaif“ a istoricului Emanoil Toma.
Când s-a oprit focul, au auzit dintr-o portavoce să se îndrepte către aeroport, cu mâinile ridicate, să arunce muniţia şi armamentul. A fost momentul care a consemnat un alt capitol al tragediei. Era ora în care se schimbau turele de serviciu la aeroport, iar un autobuz care aducea personalul a intrat, de asemenea, în bătaia puştilor. Opt dintre aceştia şi-au pierdut atunci viaţa, plus alţi militari care se deplasau cu mâinile ridicate către aeroport, aşa cum primiseră ordin. Numărul victimelor din autobuz ar fi fost mult mai mare dacă şoferul n-avea prezenţă de spirit şi nu ar fi dat cu spatele. Scenele au fost văzute integral de Aron Bugoiu şi unii dintre soldaţi care, în momentul în care au auzit rafalele, s-au culcat la pământ, pe marginea şoselei.
Haos şi umilinţe
Toată nenorocirea ar fi plecat de la un foc de avertisment, singurul mijloc de comunicare, tras de către Ionel Zorilă, comandatul militarilor UM 01874 şi membrilor Gărzilor Patriotice de la Fabrica de vată Buftea. Trupele comandate de acesta se aflau din faţa aerogării.
„Justificarea pe care a emis-o ulterior Zorilă, că el a tras o rafală de foc ca să ne oprim, nu este plauzibilă, pentru că nicăieri, în niciun regulament militar, nu se opresc coloanele militare cu focuri de armă (…) Singurul mijloc de comunicare era legătura de foc. Înţelegerea era aşa: dacă tragem noi, trageţi şi voi! Acest lucru l-am aflat ulterior, pentru că eu am mai rămas acolo (n.r. Otopeni) patru zile şi am aflat ce s-a întâmplat“, a povestit Bugoiu în cartea lui Emanoil Toma.
Umilinţele au continuat! Iniţial au fost reţinuţi şi acuzaţi ca fiind teroriştii care au venit să cucerească aeroportul. Soldaţii au fost duşi într-un club, la subsolul clădirii, cadavrele abandonate într-un lift, iar Bugoiu şi cu un alt gradat, lt. Dinu, au fost expuşi oprobriului public, fiind încătuşaţi şi legaţi de calorifer în zona verde, unde erau toaletele. Au fost filmaţi, apostrofaţi, înjuraţi, dar au scăpat de violenţele fizice. După ce s-au convins că au comis o eroare cu militarii de la Câmpina, cei care îi acuzaseră i-au eliberat şi i-au inserat în dispozitivul de apărare. Militarii au refuzat să pună mâna pe arme. Le-a fost teamă să nu fie omorâţi precum camarazii lor, fiind acuzaţi că ar fi vrut să facă uz ilegal de armă. S-au limitat la a încărca dispozitivele celor care au continuat să tragă. Pentru că în acele zile, Aron Bugoiu îşi aminteşte că s-a tras mult şi…degeaba.
Revenit la cazarma din Băneasa, a aflat că acolo deja se ştia de masacrul de la Otopeni. Pe 27 decembrie, au solicitat să revină la Câmpina. Au făcut-o pe propria lor răspundere, ţinând cont că aveau să străbată aceeaşi porţiune a şoselei naţionale, care pentru 40 de militari în termen, ofiţeri şi civili, dar şi pentru opt angajaţi ai aeroportului, a fost…ultimul drum. Au format din nou o coloană militară, cu un steag cu gaură legat de prima maşină, cu banderole la mâini. Astfel, au reuşit să ajungă cu bine. Cei care au mai ajuns…
Minciunile, un alt „cuţit“ pentru supravieţuitori
Aron Bugoiu îşi aminteşte cu amărăciune de modul în care s-a dorit manipularea acestor evenimente, de cum s-a încercat plasarea vinei sau cum părinţii celor omorâţi au fost minţiţi că victimele fuseseră aduse deja împuşcate la Otopeni, minciuni propagate şi în unele ziare ale vremii.
„Ce a urmat ţine mai mult de lipsa de respect faţă de cei rămaşi în viaţă, dar mai ales faţă de cei care au murit, de teama că vom fi toţi împuşcaţi pentru a nu se afla adevărul şi de încercări ale celor vinovaţi de a minţi părinţii soldaţilor şi opinia publică în legătură cu acest masacru. Eu şi toţi cei rămaşi în viaţă ştim ce s-a întâmplat, ştim cine a tras fără nicio justificare şi ne-a ucis camarazii.
De neînţeles pentru mine rămâne modul în care balanţa justiţiei s-a echilibrat când, într-o parte, a fost distrugerea atâtor destine şi lacrimile părinţilor, iar dincolo, nişte pedepse simbolice, sfidător de mici şi chiar graţiate. Cât de puţin a valorat viaţa acestor tineri în decembrie ’89…“, a mărturisit colonelul în rezervă în revista „Eroii nu mor niciodată“ a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, filiala Câmpina.
Povestea tragediei de la Otopeni a tot spus-o în ultimii 30 de ani. I-a rugat şi pe cei care au fost cu el s-o scrie, aşa cum au trăit-o şi văzut-o în acele clipe de groază. Mărturiile sunt cutremurătoare şi marcante. Oricât ar încerca să îmbrace „armura“ rece a militarului, Aron Bugoiu are momente în care se vede copleşit de emoţie, în care îi dau lacrimile. Amintirile încă-i sunt vii. Au murit oameni nevinovaţi, tineri care aveau o viaţă în faţă… Unii aveau doar 18 ani!
În fiecare decembrie este prezent la monumentul de la Câmpina, ridicat în memoria acestor eroi martiri ai Revoluţiei, dar şi la Otopeni. Şi oricât l-ar răscoli amintirea dimineţii din 23 decembrie 1989, Aron Bugoiu susţine că ar accepta să le vorbească elevilor despre această pagină trăită, una „scrisă“ cu sânge nevinovat, parte a Revoluţiei Română. Asta în cazul în care va exista interes din partea cadrelor didactice să-l invite la vreo oră de Istorie…
Foto: CJ Prahova
Actualitate
Nammo dezvoltă un motor de rachetă pentru noua versiune cu rază extinsă a sistemului IRIS-T
Proiect norvegian pentru interceptori capabili să lovească ținte la 80 de kilometri
Compania norvegiană Nammo a început lucrările preliminare pentru dezvoltarea unui prototip de motor de rachetă destinat unei viitoare versiuni cu rază lungă de acțiune a sistemului german de apărare antiaeriană IRIS-T.
Noul motor ar urma să echipeze interceptorul IRIS-T SLX, dezvoltat de compania germană Diehl. Proiectul se află într-o etapă incipientă, iar Nammo intenționează să construiască primul prototip cât mai curând posibil.
„Este un proiect complet nou pentru noi”, a explicat un manager al programului, sub protecția anonimatului. Potrivit acestuia, dezvoltarea nu se bazează în mod semnificativ pe tehnologii sau programe anterioare ale companiei.
Teste statice la baza de producție din Raufoss
Primele activități de testare sunt planificate la uzina Nammo din Raufoss, localitate aflată la peste 100 de kilometri nord de Oslo. Inginerii vor efectua inclusiv teste statice de ardere pentru a verifica rezultatele analizelor tehnice și ale simulărilor computerizate.
În funcție de rezultate, proiectul va fi ajustat înainte de trecerea la etapele următoare.
Motorul va utiliza o arhitectură de tip „dual pulse”, concepută pentru a asigura două faze distincte de propulsie. Combustibilul va fi proiectat pentru a furniza un anumit profil de tracțiune, în timp ce motorul va fi împărțit în două secțiuni separate. Această configurație poate permite interceptorului să-și gestioneze mai eficient energia pe durata zborului și să-și îmbunătățească performanțele la distanțe mari.
Diehl pregătește primele teste ale interceptorului SLX
Diehl urmărește efectuarea în 2027 a primului test de tragere pentru versiunea terestră IRIS-T SLX. Testul este descris ca o etapă inițială de dezvoltare și de verificare a integrității sistemului.
Producția de serie a rachetei cu rază extinsă este programată, potrivit planurilor actuale, pentru 2029.
IRIS-T SLX ar urma să intercepteze ținte aflate la o distanță de până la 80 de kilometri, aproximativ dublu față de raza modelului IRIS-T SLM. Noua versiune este destinată combaterii avioanelor de vânătoare, bombardierelor, dronelor de mare anduranță și aeronavelor de sprijin.
Interceptorul a fost prezentat pentru prima dată de Diehl la Salonul Aeronautic de la Berlin din 2024.
Ucraina raportează o rată de succes de 95%
Potrivit reprezentanților Diehl, forțele ucrainene au utilizat sistemele IRIS-T SLS și IRIS-T SLM pentru a distruge peste 1.000 de ținte rusești de la începutul invaziei, în 2022.
Cele două versiuni, destinate apărării la distanță scurtă și medie, ar fi înregistrat o rată de lovire de aproximativ 95% în timpul conflictului. Printre țintele interceptate s-ar fi numărat rachete de croazieră Kh-101 și 3M14 Kalibr, precum și drone Shahed-136.
O alternativă la sistemele Patriot
Directorul executiv al Diehl, Helmut Rauch, a declarat în luna iulie că versiunea SLX ar putea reduce dependența Europei de rachetele americane Patriot.
Sistemele Patriot sunt într-o perioadă de deficit, iar Ucraina a solicitat în mod repetat aliaților occidentali să transfere urgent o parte din stocurile disponibile pentru consolidarea apărării antiaeriene.
Dezvoltarea unui interceptor european cu rază mai mare ar putea contribui la diminuarea presiunii asupra rezervelor americane și la creșterea autonomiei strategice a statelor europene.
Un lansator comun pentru rachete SLM și SLX
Noul interceptor ar putea fi integrat pe un lansator comun capabil să transporte atât rachete SLX, cât și rachete SLM. Astfel, operatorii ar putea configura încărcături mixte, adaptate tipurilor diferite de amenințări.
Versiunea SLX va utiliza, de asemenea, o parte importantă din infrastructura deja asociată modelului SLM. Printre elementele comune se numără radarul, centrul tactic de operațiuni și componentele software.
Această compatibilitate ar putea simplifica instruirea personalului, logistica și integrarea noului interceptor în unitățile care operează deja sistemul IRIS-T.
IRIS-T, componentă importantă a apărării europene
Germania, Estonia, Letonia, Bulgaria, Suedia, Danemarca și Elveția se numără printre statele europene care au achiziționat versiunea IRIS-T SLM.
Sistemul este și una dintre componentele centrale ale Inițiativei Europene Sky Shield, program destinat consolidării capacităților continentului în domeniul apărării antiaeriene și antirachetă.
În paralel cu dezvoltarea SLX, Nammo își extinde producția de motoare pentru versiunile SLS și SLM, considerate esențiale pentru apărarea terestră a Ucrainei. Compania norvegiană susține că va crește semnificativ volumele de producție pentru aceste programe.
Actualitate
Forțele Aeriene ale SUA pregătesc achiziția unui Boeing 737 MAX pentru transportul oficialilor
Un avion comercial ar putea fi transformat într-o aeronavă militară
Forțele Aeriene ale Statelor Unite intenționează să achiziționeze un Boeing 737 MAX pentru extinderea flotei de avioane dedicate transportului oficialilor de rang înalt. Dacă planul va fi pus în aplicare, aceasta ar putea fi prima utilizare a acestui model Boeing într-o misiune militară.
Decizia vine după ce Legea privind autorizarea apărării naționale pentru anul fiscal 2026 a alocat 250 de milioane de dolari pentru extinderea capabilităților aeronavelor C-40. În nomenclatura Forțelor Aeriene, C-40 desemnează versiunile anterioare ale modelului 737, adaptate pentru transportul executiv militar.
Deocamdată, autoritățile americane nu au precizat cât va costa noua aeronavă și nici când ar urma să fie livrată.
Un contract important pentru Boeing, într-un moment dificil
Achiziția ar putea reprezenta o oportunitate semnificativă pentru Boeing, care încearcă să accelereze producția familiei 737 MAX. Modelul este una dintre principalele surse de venit ale companiei, însă ritmul de fabricație a rămas sub așteptări.
737 MAX a traversat o perioadă dificilă după două accidente produse în 2018 și 2019, tragedii care au determinat menținerea la sol a întregii flote timp de peste un an. În ianuarie 2024, desprinderea în timpul zborului a unui panou care închidea o ieșire de urgență de la un alt aparat 737 MAX a declanșat o nouă criză și a intensificat controalele autorităților de reglementare.
Forțele Aeriene nu au ales încă versiunea aeronavei
Comandamentul pentru Mobilitate Aeriană nu a precizat ce variantă a modelului 737 MAX este vizată. În luna iulie, însă, instituția a solicitat informații din partea industriei pentru servicii de instruire în zbor pe aeronave 737-8 MAX, un indiciu că această versiune ar putea fi luată în calcul.
După achiziție, aeronava ar trebui modificată pentru misiuni militare. Procesul ar putea include instalarea unor sisteme de comunicații securizate, precum și a unor echipamente de avertizare și contramăsuri defensive.
C-40 și C-32, sub presiunea cererii
Forțele Aeriene operează în prezent aeronavele C-40 și C-32 pentru transportul oficialilor guvernamentali. C-32 este utilizat în principal pentru deplasările celor mai importanți cinci demnitari americani: vicepreședintele, prima doamnă sau primul domn, secretarul apărării, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore și secretarul de stat.
Aeronavele C-40 pot prelua, la nevoie, misiuni alocate în mod normal flotei C-32. Cererea pentru ambele tipuri de avioane a crescut în ultimii ani, ceea ce a amplificat presiunea asupra capacității de transport executiv.
Boeing 737, singura opțiune americană disponibilă
Congresul a respins anterior încercarea Forțelor Aeriene de a extinde flota C-40. La acel moment, oficialii militari argumentau că aceste aeronave ar putea suplimenta flota C-32, insuficientă pentru a acoperi toate solicitările de transport ale celor mai înalți oficiali ai administrației americane.
Aeronava de bază a modelului C-32 este Boeing 757, însă producția acestui avion a fost încheiată. În consecință, Boeing 737 a rămas singurul avion comercial american cu fuselaj îngust, disponibil în producție și potrivit pentru extinderea flotei de transport executiv.
Prin transformarea unui 737 MAX într-o aeronavă militară, Forțele Aeriene ar putea obține o platformă modernă și disponibilă pentru misiuni oficiale, în timp ce Boeing ar primi un contract care ar consolida programul celui mai important avion comercial al companiei.
Actualitate
Tehnologii de ultimă generație și sisteme pentru câmpul de luptă, prezentate la AFA 2026
Expoziția din Maryland a reunit soluții pentru apărare aeriană, robotică și sprijin medical
Odată cu încheierea conferinței AFA Air, Space & Cyber, desfășurate la National Harbor, în Maryland, participanții au avut ultima ocazie de a analiza sisteme și echipamente aflate în dezvoltare sau în faza de testare.
Printre exponatele prezentate s-au numărat și soluții pe care producătorii încearcă deja să le introducă în dotarea forțelor armate americane. Un exemplu este sistemul antidronă Raid Hunter, dezvoltat de Northrop Grumman pentru protejarea bazelor militare și securizarea infrastructurii sensibile.
Sisteme pentru protecția bazelor și sprijinul trupelor
Echipa editorială a continuat să urmărească activitățile din ultima zi a evenimentului, unde vizitatorii au putut vedea tehnologii dedicate aviației militare, apărării antiaeriene, logisticii, roboticii terestre și medicinei de front.
Printre soluțiile expuse s-au aflat sisteme de afișare pentru piloți, motoare de rachetă, roboți tereștri, simulatoare pentru instruire și echipamente destinate transportului și fixării încărcăturilor.
RTX prezintă un sistem de afișare montat pe cască
RTX a prezentat sistemul Zero-G Helmet Mounted Display, conceput pentru a le oferi piloților informații de înaltă definiție prin intermediul unor lentile binoculare și al unui procesor multicore avansat.
La conferința AFA 2026, kitul HMDS+ a fost expus într-o vitrină de protecție.
Elbit Systems of America își schimbă identitatea
Elbit Systems of America, companie care și-a schimbat recent numele în Twenty-Six Defense, a participat la expoziția AFA 2026 cu un stand propriu.
Schimbarea denumirii marchează o nouă etapă pentru companie, care continuă să fie activă în domeniul soluțiilor tehnologice destinate apărării.
Ursa Major își expune motoarele de rachetă
Producătorul Ursa Major a prezentat două dintre motoarele sale de rachetă alimentate cu combustibil lichid: Draper și Hadley.
Cele două sisteme au fost expuse în cadrul salonului Air, Space and Cyber, unde companiile de profil au prezentat tehnologii dedicate propulsiei și dezvoltării viitoarelor capabilități aerospațiale.
Un sistem pentru reciclarea sângelui pierdut pe câmpul de luptă
Reprezentanții Air Force Research Laboratory au prezentat un sistem medical destinat recuperării și filtrării sângelui pierdut de un rănit.
Tehnologia permite filtrarea sângelui și retransfuzarea acestuia aceluiași pacient, o soluție care ar putea fi deosebit de importantă în situații în care rezervele de sânge sunt limitate sau accesul la facilități medicale este dificil.
Northrop Grumman promovează sistemul antidronă Raid Hunter
Northrop Grumman a adus la expoziție un model la scară al sistemului de apărare antiaeriană Raid Hunter, calibrul 50 mm. Lângă machetă a fost expus și un proiectil inert de dimensiuni reale.
Compania promovează sistemul ca soluție pentru apărarea bazelor militare împotriva dronelor și a altor amenințări aeriene de proximitate.
Roboți tereștri și simulatoare pentru instruire
Teledyne FLIR a expus mai multe modele de roboți tereștri, destinați misiunilor de recunoaștere, supraveghere și intervenție în zone riscante.
La rândul său, Marvin Test Solutions a prezentat componente ale unor sisteme de instruire, inclusiv simulatorul avansat MT3045 pentru racheta Hellfire. Echipamentul este conceput pentru pregătirea personalului fără utilizarea unei muniții operaționale.
Soluții pentru fixarea și manipularea încărcăturilor
Kinedyne, companie specializată în sisteme de securizare a încărcăturilor, a prezentat un nou tip de chingă pentru fixarea echipamentelor în timpul transportului.
Marcajele special concepute permit identificarea și ajustarea mai rapidă a punctelor de prindere, contribuind la eficientizarea proceselor de încărcare și asigurare a echipamentelor militare.
Lovitura Curții de Conturi în „Mafia Antigrindină” – Fermierii din Prahova și Vrancea nu mai sunt „nebunii” din câmp, ci martorii-cheie (DOCUMENTE)
MAFIA ANTIGRINDINĂ ÎN COLȚUL RINGULUI – Cum trage statul cu rachete în nori, cu facturi în buget și cu noroi...
REPUBLICA T.C.E. PLOIESTI – FEUDA LUI NAE COMISIONARU’, FEMEIA-ORCHESTRĂ ȘI ORGANIGRAMA CU CHILOȚI
Republica TCE – de la societate publică la birt de gară Într-un colț de oraș numit pompos “societate de transport...
Republica permanenței pe dos: la IPJ Brașov, șefii încasează, fraierii veghează
Permanență de lux pentru șefi, „patriotism” gratis pentru subalterni În timp ce polițiștii de execuție din IPJ Brașov sunt împinși...
M.A.I. – „Concursul-fantomă” de la Dinamo: când posturile se dau, dar nu se prea iau
Concurs cu final anunțat: „Se caută ofițer, preferabil deja ales” Clubul Sportiv Dinamo București a reușit, încă o dată, performanța...
Sanatate, frate! Politia Română descoperă, după trei ani de basme, că sediile chiar au nevoie de autorizație sanitară
Trei ani ne-au ținut lecții cu „nu trebuie autorizație, totul e în regulă”, iar acum un răspuns oficial al Poliției...
113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare
Când nu mai ai bani, tai de la investiții. Când nu mai ai idei, tai de la dreptate. Când nu...
„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei
Libertatea de exprimare cu cagula pe față Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) lovește cu o întrebare care...
Marele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”
Despre imunități cibernetice, mandate devenite decor legislativ și breșe care par să aibă mai mulți spectatori decât proprietarul sistemului atacat...
E‑pontajul, sfântul graal al MAI: îți numără fiecare minut, dar ghidul e secret de stat… cu drepturi de autor
Ministerul Afacerilor Interne a inventat aplicația perfectă: îți calculează munca, concediul și orele suplimentare, dar refuză să‑ți spună cum. Ghidul...
Imperiul cu bule stinse: „familia” Coca‑Cola Ploiești, între cumetrii, mașini de firmă și sclavie la normă
Toamna la Coca‑Cola: frunzele cad, oamenii pică din picioare A venit toamna și la Coca‑Cola Ploiești. Doar că, în loc...
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
Stația fantomă care „curăță” banii, nu apele: corupție la chiuvetă în Prahova Stația care trebuia să spele apele, nu conștiințele...
Ajutoarele de deces înghețate la 2017. Cum își ascunde Poliția Română formulele de calcul după ștampila „secret de serviciu”
Familiile polițiștilor morți în activitate sau în timpul serviciului descoperă abia la final, în fața ghișeului, că „sprijinul statului” e...
Permanența fantomă. Când munca polițiștilor dispare din hârtie ca dosarele incomode din sertar
Rubrica goală care golește drepturi În fiecare zi, la fiecare unitate de poliție, se emite „dispoziția de zi pe unitate”....
Premier căutat pentru reglaj de „culoare”. Brigada Rutieră, blocată la semafor politic
Pamflet despre concursurile amânate la șefia Poliției și „coloanele neoficiale” pentru politicieni grăbiți România fără premier, Poliția fără coloană vertebrală...
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
Republica Prahova: „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal” Într-o țară imaginară...
-
Exclusivacum 3 zile
„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei
-
Featuredacum 5 zileȘeful care confundă polițiștii cu sticlele din ladă
-
Exclusivacum 4 zile
Imperiul cu bule stinse: „familia” Coca‑Cola Ploiești, între cumetrii, mașini de firmă și sclavie la normă
-
Exclusivacum 5 zile
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
-
Exclusivacum 4 zile
Marele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”
-
Featuredacum 2 zileM.A.I. – Stăpânul de pe „WhatsApp”: epopeea lui Giugariu, adjunctul cu permis suspendat și nervi pe apa plată
-
Exclusivacum 3 zile
113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare
-
Exclusivacum 4 zile
E‑pontajul, sfântul graal al MAI: îți numără fiecare minut, dar ghidul e secret de stat… cu drepturi de autor