Anchete
Monetizarea victimelor pandemiei
Îmi permit ca, într-un prim demers editorial pe această temă, să explic un mecanism pe cât de simplu, pe atât de infernal. Cum anume sunt valorificați, prin monetizare, morții și infectații? Și ce sume colosale sunt câștigate de unii pe seama victimelor pandemiei? Prin ce mecanisme?
În pregătirea valului 4 al pandemiei, vă rog să vă amintiți că se discuta la fel de intens ca și acum despre testarea în masă a populației. Un deziderat mai vechi al tuturor specialiștilor și cetățenilor cu capul pe umeri. Din toate statele lumii. Și, evident, și din România. Și s-a discutat degeaba. La fel cum tot degeaba această temă a fost dezbătută până la paroxism pe tot parcursul pandemiei. Au existat importanți demnitari ai statului care au susținut sus și tare că testarea este o prostie. O operațiune costisitoare și total inutilă.
Mai târziu, pe măsură ce a ieșit la iveală în întreaga lume necesitatea și eficiența testării în masă a populației, asemenea voci nu s-au mai auzit. Dar reacția autorităților a fost aceeași. Sub fel de fel de pretexte, ele s-au împotrivit testării populației, iar atunci când nu s-au mai putut împotrivi, au făcut în așa fel încât acest proces să fie obstrucționat atât prin prețul prohibitiv pentru cetățeni, cât și prin ineficiență organizatorică.
Fiindcă am început această analiză semnalând ceea ce s-a întâmplat din această perspectivă înainte de a izbucni valul 4, să consemnăm că România, care a avut cel mai ineficient mecanism de testare, România, care de fapt nu și-a testat în masă proprii cetățeni, a avut cele mai multe contaminări din lume raportate la numărul cetățenilor și cei mai mulți morți din lume. Pentru majoritatea românilor a fost o tragedie. Pentru o minoritate, această tragedie s-a transformat într-o veritabilă mină de aur.
Dacă cei contaminați pot fi rapid identificați, carantinați și tratați încă din faza incipientă, atunci este evident – și acest fapt este demonstrat pretutindeni în lume – că spitalele nu mai sunt luate cu asalt de un număr atât de mare de persoane, iar secțiile ATI nu sunt literalmente sufocate de muribunzi. Dar tratamentele în faza incipientă a bolii cu medicamente accesibile în întreaga lume nu sunt prea costisitoare și, în consecință, nu îmbogățesc casta privilegiaților pandemiei. Adevărata mină de aur pentru aceștia este tratamentul extrem de costisitor aplicat în spitale pentru toate cazurile mai grave. Cu cât sunt mai multe cazuri grave, cu atât ies mai mulți bani.
Acest mod de îmbogățire este extrem de complex, ca de altfel și mecanismul prin care el funcționează. Dar, pentru a mă face mai bine înțeles, mă voi rezuma la testare. Din momentul în care, la nivelul întregii planete, s-a stabilit indubitabil că testarea în masă a populației reprezintă un instrument eficient de prevenție, deci din momentul în care unii dintre „stăpânii inelelor” nu s-au mai opus în mod fățiș acestei proceduri, a fost inventat, în România cel puțin, un mecanism extrem de pervers și de eficient, prin care a fost blocată sistematic testarea în masă. Așa-zisele licitații, întotdeauna contestate.
Și acum, ca să ne facem și mai bine înțeleși, să ne referim exclusiv la școli. În mod iresponsabil și fără niciun fel de pregătire prealabilă, autoritățile au decis redeschiderea școlilor. Din nou, nu există faimoasele teste pentru copii. Ceea ce, desigur, va conduce, prin neidentificarea celor infectați, la contaminarea în masă. Copiii fac forme ușoare. Dar asta nu înseamnă că nu se transformă în vehicule extrem de eficiente ale propagării virusului. Contaminarea în masă a copiilor va echivala cu contaminarea în masă a populației. A unei populații în majoritatea ei nevaccinată. Dar nu mai contează, de vreme ce aceleași autorități ne spun astăzi că vaccinul nu mai are nicio eficiență. Și că operațiunea de vaccinare în masă a românilor, care la un moment dat, anul trecut, era declarată drept un succes la nivel planetar, a eșuat de fapt.
Și așa se va ajunge din nou la un număr uriaș de infectări și, în condițiile în care, în continuare, medicamentele lipsesc de pe piața liberă, la un număr tot uriaș de internări și probabil de cazuri mortale. Ei bine, autoritățile, luate la întrebări, după ce trei dintre acestea și-au aruncat rând pe rând pisica una alteia, au admis că nu avem teste, pentru că licitațiile s-au blocat. Cum Dumnezeu se tot blochează asemenea licitații, de doi ani și jumătate de zile, când este la mintea cocoșului că, oricât de mult ar dura un blocaj, la un moment dat, cu tot stufărișul de piedici, una sau mai multe asemenea licitații se pot finaliza, astfel încât necesarul de pe piața testelor să poată fi acoperit?
Este foarte simplu ce se întâmplă. Caietele de sarcini, în vederea participării la aceste licitații, sunt finalzate târziu și sunt puse și mai târziu la dispoziția firmelor dispuse să importe testele. Atât de târziu, încât numai firmele de casă ale sistemului, reprezentate de câțiva privilegiați, au posibilitatea să completeze la timp întreaga documentație solicitată. Cei mai mulți sunt așadar eliminați. În felul acesta, este eliminată din start cea mai mare parte a concurenței. Se mai strecoară prin acest ciur instituționalizat câțiva oameni de afaceri mai abili, care, contra cost sau prin alte mecanisme, reușesc să aibă acces la informații. Aceștia își completează și ei la timp întreaga documentație și participă la licitație.
Cele mai multe firme sunt însă eliminate și rămân doar câteva valide, pentru a intra în discuțiile finale. Aceste discuții finale sunt telefonice. Și se referă în general la preț. Dar numai o firmă sau două, informate în prealabil fiind, cunosc prețul „corect”. Adică prețul care le poate valida. Ceilalți oameni de afaceri sunt din nou eliminați. Și, firește, unii dintre ei depun contestații. „Stăpânii inelelor” își freacă din nou mâinile. Foarte bine, spun aceștia. Până la solicitarea contestațiilor, nu pot fi făcute importuri. Și deci copiii nu pot fi testați. Iar contaminarea în masă se poate declanșa. Iar apoi, când, prea târziu, sunt soluționate contestațiile și când, în fine, poate fi demarată procedura de import, la prețuri desigur mult mai mari decât cele de pe piața internațională și în baza mecanismului para-nădărăt, este mult prea târziu din perspectiva protejării sănătății publice.
Înainte de a vă promite că voi furniza în zilele următoare exemple cât se poate de concrete, care vor proba afirmațiile de mai sus, mă grăbesc să vă dau cheia dezlegării unei ghicitori, care ne ajută să aflăm cine sunt „stăpânii inelelor”. E simplu. Sunt cei care decid ca mecanismul de mai sus să funcționeze astfel cum l-am descris. După care, dacă am avea procurori adevărați și puternici și independenți, adică liberi de orice fel de constrângeri, aceștia nu ar avea altceva de făcut decât să ia urma banilor. Incluzând firește și mecanismul „para-ndărăt”.
Sorin Rosca Stanescu
Anchete
Eșec procedural la vârful Parchetului General: Înalta Curte respinge demersul lui Alex Florența privind onorariile de succes ale avocaților
Procurorul General al României, Alex Florența, a suferit o înfrângere juridică majoră chiar pe terenul procedurii legale. Potrivit unei dezvăluiri recente a publicației Lumea Justiției, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) au decis ieri, 20 aprilie 2026, respingerea unei inițiative cheie promovate de șeful Ministerului Public, considerând demersul ca fiind inadmisibil.
RIL-ul privind cheltuielile de judecată, blocat la instanța supremă
Instanța supremă a analizat Recursul în Interesul Legii (RIL) formulat de Alex Florența în perioada în care acesta se afla la conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ). Demersul viza o problemă sensibilă pentru sistemul judiciar și pentru buzunarele justițiabililor: clarificarea modului în care pot fi recuperate cheltuielile de judecată, mai exact onorariile de succes ale avocaților.
Deși Procurorul General a încercat să obțină o interpretare unitară a legii, judecătorii ICCJ au considerat că sesizarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, respingând-o înainte de a intra în dezbaterea fondului problemei.
Disputa pe onorariile de succes: Poate pierzătorul să fie obligat la plata „bonusului” de avocat?
Întrebarea de drept care a stat la baza acestui dosar viza interpretarea și aplicarea articolelor 451-453 din Codul de procedură civilă. Concret, Alex Florența dorea ca instanța supremă să stabilească dacă partea care a pierdut un proces poate fi obligată, printr-o acțiune separată, să plătească onorariul de succes cuvenit avocatului părții care a câștigat.
Această speță este de un interes major pentru piața avocaturii și pentru justițiabili, deoarece onorariile de succes pot atinge sume considerabile, iar practica instanțelor de judecată era, în viziunea șefului PICCJ, neuniformă.
Minuta ICCJ: „Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii”
În decizia nr. 7/2026, pronunțată în dosarul nr. 2541/1/2025, completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a tranșat situația rapid. Minuta ședinței publice de ieri, 20 aprilie 2026, confirmă eșecul argumentației Parchetului General:
„Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind următoarea problemă de drept: ‘În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 451 – 453 din Codul de procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate să fie obligată, pe cale separată, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de succes cuvenit avocatului părţii care a câştigat procesul?’”
Conform reglementărilor în vigoare, această decizie este obligatorie pentru instanțele din România, însă efectul ei este unul de menținere a statu-quo-ului, lăsând nerezolvată divergența de interpretare sesizată de Procurorul General. (Irinel I.).
Anchete
Breșă de securitate la porțile Europei: Cum a devenit „importul” de forță de muncă un paravan pentru imigrația ilegală
O realitate șocantă iese la iveală din culisele palatului Victoria: zeci de mii de cetățeni străini, aduși oficial în România pentru a acoperi deficitul de pe piața muncii, s-au „evaporat” în sistem, transformând țara într-o platformă de tranzit spre restul Uniunii Europene. Sub ochii autorităților, un mecanism menit să sprijine economia a fost speculat cinic de agenții de plasare, generând nu doar o criză a forței de muncă, ci și un risc major la adresa siguranței naționale.
Statistici alarmante: Discrepanța uriașă dintre vizele emise și muncitorii reali
Analiza datelor oficiale pentru anul 2025 dezvăluie o fractură logică și administrativă de proporții. Din cele 100.000 de avize de muncă emise pentru cetățeni din state terțe, doar o fracțiune s-a concretizat în contracte de muncă efective. Guvernul a admis, într-un moment de sinceritate tardivă, că retenția lucrătorilor străini este sub 50%. Mai concret, în timp ce zeci de mii de asiatici primesc dreptul de a munci în România, mai puțin de 30.000 solicită ulterior permise de ședere, restul devenind imigranți ilegali în spațiul european.
Conform unei investigații detaliate publicate în Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, această situație a permis specularea procedurilor legale pentru a facilita migrația ilegală secundară. Fenomenul afectează integritatea întregului mecanism de migrație și demonstrează incapacitatea statului de a urmări traseul administrativ al străinilor, de la acordarea vizei până la stabilirea efectivă a raportului de muncă.
„Vânătoarea de vize”: Străini fără calificări, vânduți pe post de profesioniști
Investigația scoate la lumină și practicile toxice ale unor agenții de recrutare care au proliferat în absența unui control riguros. Fără un regim de autorizare clar, aceste entități au „recrutat” la normă, prezentând lucrători fără nicio calificare drept profesioniști necesari economiei românești. În multe cazuri, muncitorii străini au fost ei înșiși victime, fiind induși în eroare cu privire la salariile, condițiile de cazare și sarcinile pe care urmau să le îndeplinească în România.
Această lipsă de responsabilitate a agențiilor de plasare a condus la o situație în care piața muncii este inundată de documente, dar nu și de mână de lucru calificată. În spatele acestor „afaceri cu imigrația”, denunțate de jurnalista Claudia Marcu în materialul din Cotidianul Național, se ascunde o vulnerabilitate sistemică pe care Executivul încearcă acum să o corecteze prin reglementări de urgență.
Dincolo de fraudă: Spectrul terorismului și riscurile de securitate națională
Cea mai gravă avertizare vine însă din zona siguranței naționale. Guvernul suspectează că disfuncționalitățile acestui mecanism ar fi putut permite infiltrarea unor elemente radicale pe teritoriul României. Exploatând breșele din sistemul de gestionare a migrației, există riscul ca România să se transforme dintr-un simplu stat de tranzit într-o țintă directă pentru activități teroriste sau conexe acestora, cum ar fi spălarea de bani pentru finanțarea rețelelor extremiste.
Lipsa de rigoare în procesul de recrutare și absența unor verificări de probitate profesională pentru firmele de plasare au creat un context imprevizibil. Autoritățile avertizează că vectorul terorist caută în permanență astfel de „punți” legale pentru a-și disimula prezența, transformând o problemă administrativă într-o amenințare de ordin strategic.
Intervenția Executivului: Autorizarea agențiilor, ultima barieră în calea haosului
Pentru a stopa acest fenomen, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență care introduce, în premieră, un cadru normativ strict pentru agențiile de recrutare și plasare a străinilor. Noua legislație impune autorizarea prealabilă a acestor entități și delimitarea clară a responsabilităților pentru informațiile furnizate atât lucrătorilor, cât și angajatorilor.
Măsura vine ca o tentativă disperată de a recăpăta controlul asupra frontierelor și a pieței muncii, într-un moment în care integritatea mecanismului de migrație legală este grav compromisă. Rămâne de văzut dacă noile bariere birocratice vor fi suficiente pentru a demantela rețelele care au transformat vizele de muncă în „bilete de aur” pentru imigrația ilegală spre inima Europei.
Anchete
Lovitură de grație pentru mafia braconajului: Arestări preventive după perchezițiile-fulger ale Gărzii de Coastă
Eforturile autorităților de a stârpi braconajul piscicol în sud-estul României au atins un punct critic. În urma unei operațiuni de amploare, justiția a dictat primele măsuri dure împotriva celor care au transformat resursele naturale într-o afacere ilegală profitabilă pe axa Constanța-Ialomița-Tulcea.
Rețea destructurată pe teritoriul a trei județe
Investigația, coordonată de polițiștii de frontieră din cadrul Gărzii de Coastă, a vizat destructurarea unei grupări complexe implicate în infracțiuni la regimul braconajului piscicol. După documentarea minuțioasă a activităților ilegale, forțele de ordine au descins în județele Constanța, Ialomița și Tulcea, efectuând o serie de percheziții domiciliare care au scos la iveală amploarea fenomenului.
Potrivit informațiilor furnizate de anchetatori, probele strânse în timpul descinderilor au fost suficiente pentru a declanșa faza procesuală a reținerilor, vizând patru persoane-cheie implicate în această rețea de braconaj.
Cronologia reținerii: De la percheziții, direct în fața procurorului
În data de 17 aprilie 2026, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea a analizat materialul probator administrat de Garda de Coastă și a dispus imediat măsura reținerii pentru 24 de ore a celor patru suspecți. Trecerea de la activitatea de monitorizare la cea de privare de libertate subliniază gravitatea faptelor documentate în dosar.
Ulterior, în cursul zilei de ieri, suspecții au fost prezentați în fața Judecătorului de Drepturi și Libertăți din cadrul Judecătoriei Tulcea, cu propunerea de arestare preventivă, semn că autoritățile consideră prezența acestora în libertate ca fiind un risc pentru bunul mers al anchetei.
Verdictul instanței: Trei suspecți după gratii, unul sub control judiciar
Instanța din Tulcea a validat severitatea solicitărilor formulate de procurori. Judecătorul a admis propunerile și a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă pentru o perioadă de 30 de zile pe numele a trei dintre inculpați. Aceștia vor fi transferați în centre de reținere, fiind scoși complet din circuitul activităților ilegale pentru următoarea lună.
Pentru cea de-a patra persoană implicată în dosar, magistrații au optat pentru o măsură preventivă mai blândă, respectiv controlul judiciar pentru o perioadă de 60 de zile.
Acest succes operativ al polițiștilor de frontieră de la Garda de Coastă și al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea transmite un semnal fără echivoc: exploatarea ilegală a resurselor piscicole nu mai este tolerată, iar răspunsul statului va fi unul prompt și coercitiv. Cercetările continuă pentru a stabili întreaga sferă a complicităților și pentru a recupera prejudiciul cauzat ecosistemului (Paul D.).
-
Exclusivacum 4 zileJUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
-
Exclusivacum 10 oreFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 3 zileBuna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
-
Exclusivacum 3 zile„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
-
Exclusivacum o ziBINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 4 zilePloieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!
-
Exclusivacum o ziGENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!



