După cum putem deduce şi din noua denumire a Centrului, primită anul acesta, cu accent pe cercetare şi inovare pentru Forţele Navale, activitatea este îndreptată în aceste două direcţii.

CCIFN este parte a Agenției de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare (ACTTM), modernizarea Forțelor Navale reprezentând principala  preocupare a structurii.

Ne-am propus ca, prin activitatea noastră în această sferă, să contribuim la transformarea Armatei României într-o instituție modernă, puternică, credibilă și capabilă să-și îndeplinească misiunile în plan național și în cadrul alianței NATO.

Gama de activităţi specifice este destul de largă şi se întinde de la domeniul dedicat platformelor navale şi arhitecturii acestora până la cel al instalaţiilor şi echipamentelor de bord. Nu avem activitate de producţie, ci doar de cercetare-dezvoltare, spune comandorul Frăţilă.

Proiectele Centrului sunt alcătuite la cererea beneficiarului, în cele mai multe cazuri fiind vorba de Forţele Navale române. În baza nevoilor pe care le identifică şi a cerinţelor acestora, se întocmesc documente cu nevoi de cercetare care sunt analizate de CCIFN.

După analiză, se propune o soluţie, se face o ofertă pentru cercetare care presupune un mod de rezolvare a problemei, dependent însă de timpul de execuţie şi de resursele necesare ducerii la bun sfârşit a proiectului.

Dacă sunt aprobate, aceste proiecte sunt incluse în planul sectorial de cercetare şi dezvoltare al MApN, urmând ca, în anul următor, să fie finanţate.

Colaborarea cu Forţele Navale (FN) este foarte strânsă, suntem aproape de ei tot timpul. Am reuşit, de fiecare dată, să răspundem solicitărilor colegilor noştri, iar acestea nu sunt deloc puţine.

Putem vorbi de solicitări punctuale, amintind anumite probleme tehnice cărora ei, sub presiunea timpului, nu le găsesc rezolvarea, mai ales când nava urmează să plece în misiune. Împreună găsim soluţia tehnică, o implementăm la bord şi mergem mai departe.

Dacă vorbim de proiecte de anvergură, ne putem referi la dezvoltarea anumitor sisteme, modernizarea unor piese de armament, muniţii, reconfigurarea diferitelor sisteme de la bord, de genul instalaţiilor electrice sau de propulsie.

Colaborăm şi pe partea de senzoristică, nu neapărat de la bordul navei, ci aceea necesară pentru determinarea câmpurilor fizice ale navelor sau pentru descoperirea unor ţinte.

Spectrul activităţilor de colaborare este destul de mare, iar relaţia dintre noi este foarte strânsă, continuă interlocutorul.

Pentru activităţile desfăşurate în comun cu FN, de regulă, există o planificare, iar pe perioada planificării misiunilor, chiar şi pentru anul următor, sunt identificate anumite nevoi de modernizare a unor echipamente şi de implementare cu succes a acestora în angrenajul logistic.

Sub rezerva timpului rămas până la o misiune anume, se încearcă rezolvarea acestor nevoi, cât mai repede şi bine. În relaţia de colaborare dintre cele două structuri, activitatea de planificare este foarte importantă.

Cea mai mare provocare este să activăm la un standard înalt, să răspundem rapid şi eficient tuturor cerinţelor formulate de beneficiari, în ciuda numărului mic al personalului de care dispunem.

Aceasta este o provocare continuă, întrucât, în anumite domenii, este penurie de specialişti. Încercăm, printr-un efort continuu, să oferim expertiza necesară celor tineri, pentru a se adapta cerinţelor Centrului.

Acoperim din mers resursa umană, dar nu este uşor, completează comandantul CCIFN.

Acesta spune că există o penurie de specialişti în zona de comunicaţii, cu tot ceea ce este legat de acest domeniu, dar şi în sfera IT.

Culmea, România este recunoscută pentru specialiştii din această sferă, dar, din păcate, aceştia nu se regăsesc în zona cercetării militare, cel puţin la noi, la marină. În sistemul de învăţământ militar există potenţial, iar, în ultimii doi ani, se observă  o orientare a absolvenţilor Academiei Tehnice Militare Ferdinand I (ATM) către centrele de inovare.

Avem speranţa că vom reuşi şi noi să fim prioritari pentru promoţiile ATM. În ultimii ani, am reuşit să atragem absolvenţi, dar pe alte domenii, adaugă comandorul.

Cei cu experienţă încă mai pot fi recrutaţi din Forţele Navale, fiind vorba de militari cu experienţă operativă, dar şi aplecare spre zona de ştiinţă de cercetare şi proiectare. Există o proiecţie a nevoii de personal înaintată către forurile superioare.

Interlocutorul spune că se conturează un plan de dimensionare a învăţământului tehnic superior în concordanţă cu nevoile cercetării:

Am identificat domenii în ATM, ne ajută foarte mult şi colegii de la Academia Navală Mircea cel Bătrân. Absolvenţii care ajung pe nave, luând pulsul nevoilor operative, pot veni la noi cu o anumită experienţă şi cu deschiderea spre nou specifică tinereţii.

Am identificat şi în zona civilă câteva oportunităţi care sper să se concretizeze. Avem contacte cu Facultatea de Construcţii Nave de la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi.

Aria de selecţie din zona civilă este destul de limitată, tinerii orientându-se către locuri de muncă mai bine plătite. În cercetare, există satisfacţie profesională, dar răsplata financiară este mai mică decât în alte domenii.

Este o trăsătură specifică cercetării româneşti, slab finanţată de-a lungul ultimilor ani.

ACTTM cuprinde mai multe centre de cercetare şi inovare, între acestea existând un dialog continuu, concretizat în anumite colaborări punctuale.

Chiar dacă domeniile de activitate ale celor cinci centre sunt distincte, există colaborări pe specialităţi comune: IT, armament. Pentru anumite perioade, găsim sprijin în competenţele oamenilor celorlalte structuri, avem întotdeauna o poartă deschisă acolo.

Anul acesta, centrul al cărui comandant sunt a adus în prim-plan o nouă strategie, şi sper ca această nouă gândire să consolideze legăturile dintre cele cinci centre ale ACTTM. E vorba de o regândire tehnică, dar, la nivel de personal suntem subdimensionaţi, completează Frăţilă.

Fondurile necesare dezvoltării sunt accesate, în primul rând, prin proiecte din cadrul planului naţional de cercetare şi, evident, proiecte europene, dar strict pe domeniul apărării prin fondurile destinate acesteia.

Noi suntem colaboratori, parteneri, nu avem suficientă experienţă pentru a conduce proiecte de anvergură pe zona apărării, spune interlocutorul.

Anul acesta, specialiştii CCIFN au reuşit să adapteze şi să pună în funcţiune tot ceea ce înseamnă instalaţie artileristică existentă pe o navă care nu era dotată cu aşa ceva.

Aparent, pare simplu, dar volumul de muncă este mare, pentru că trebuie făcute multe calcule, este nevoie să dimensionezi corect. În plus, sunt foarte multe restricţii pe zona de armament, instalaţii electrice, cablaje, iar munca este una destul de minuţioasă, completează comandorul.

Idei pentru proiecte sunt multe, dar ele trebuie să fie corelate cu obiectivele formulate cel puţin pe termen mediu:

Ne dorim implicarea în dezvoltarea echipamentelor destinate activităţilor subacvatice, plecând de la senzori pentru descoperire şi supraveghere. Am început deja cu paşi mărunţi în această direcţie.

Avem în plan dezvoltarea, împreună cu entităţi civile, de proiecte de cercetare în domeniul arhitecturii navale, a senzorilor şi a sistemelor de la bord.

Încep să se concretizeze astfel de colaborări, iar discuţiile sunt avansate. Plecăm de la faptul că Forţele Navale, aflate într-o continuă dinamică, ne vor solicita expertiza la multe proiecte.

Ca în toate forţele navale din lume, cercetarea şi inovarea sunt foarte importante. Statele investesc foarte mult în cercetare şi inovare pentru motivul că acestea pot da soluţii la cerere şi la cheie, având posibilitatea să observe bine fenomenul şi să identifice soluţia optimă. (Liviu Anghel).