Connect with us

Featured

Ucraina: un nod geopolitic redutabil

Publicat

acum 5 ani

pe

În nord-estul României (şi al Basarabiei româneşti), în Ucraina se întâmplă lucruri din ce în ce mai grave, care merită să fie urmărite îndeaproape. Actorul de stand-up comedy care joacă în prezent rolul real de preşedinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunţat cu toată seriozitatea că a dejucat o lovitură de stat care era pregătita pentru 1-2 decembrie, lovitură de stat în care ar fi fost implicaţi fostul patron al antrenorului Mircea Lucescu şi al clubului Şahtior Doneţk, miliardarul Rinat Ahmetov (15 miliarde de dolari, după Forbes – cărbune, siderurgie, fotbal etc.), Rusia şi, bineînţeles, Vladimir Putin. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a negat orice amestec al Rusiei într-o asemenea aventură.

Ucraina e azi un stat eşuat (un stat care produce instabilitate în regiune), în dezarticulare accelerată. Criza de autoritate, războiul civil din estul Ucrainei, criza economică, trupele „nazi”, multiplele interese externe, americane şi europene, creează un cocteil exploziv. Ucraina se apropie de implozie chiar în lipsa unui război fatal cu Rusia. De altfel, Rusia are tot interesul să nu se implice direct în butoiul cu pulbere ucrainean. Ucraina este un stat confecţionat artificial, succesor al unei părţi din Uniunea Sovietică, născut în 1991 prin semnăturile preşedinţilor „revoluţionari” de atunci ai Rusiei (Boris Elţin), Ucrainei şi Belarusului. Probabil că mai mult de jumătate din teritoriu nu-i aparţinea Ucrainei în 1922, ci a fost luat prin rapt de fosta Uniune Sovietică după război de la Polonia, România, Cehoslovacia şi Ungaria. În plus, după 1991, mari regiuni rusofone sau rusofile au rămas în componenţa Ucrainei, creată politico-administrativ de Stalin şi apoi de Hruşciov.

Dar cel mai destabilizator a fost sprijinul interesat al SUA, al Germaniei şi al Poloniei începând cu „revoluţia portocalie” din 2004, revoluţie care l-a adus la putere pe prooccidentalul Viktor Iuşcenko în ianuarie 2005. Ucraina a devenit treptat, mai ales după 2014, un teren de joc războinic între SUA, NATO şi Rusia la frontierele Rusiei, la câteva sute de kilometri de Moscova. Situaţie intolerabilă pentru Rusia şi doar aparent avantajoasă pentru SUA şi NATO. Pentru că, la fiecare cam 100 de ani, Rusia a câştigat un mare război împotriva Europei Occidentale. E cazul războaielor cu Napoleon şi Hitler. De fapt, invers, e vorba de războiul lui Napoleon, la începutul secolului al XIX-lea, şi apoi de războiul lui Hitler, din anii ’40 ai secolului XX, împotriva Rusiei. Rusia nu a atacat Europa, a câştigat războaiele din poziţie defensivă, de apărare.

Situaţia pare să se repete în mod straniu după alţi aproape 100 de ani, cu SUA şi NATO, care reprezintă practic tot Occidentul, coalizat împotriva Rusiei. De ce ? Ce-i mână în luptă ? SUA şi aliaţii săi occidentali nu pot digera faptul că Rusia înseamnă un teritoriu atât de vast, cu cele mai mari resurse naturale de pe glob. Deşi Uniunea Sovietică a dispărut în 1991, Rusia continuă să fie cel mai întins imperiu între graniţele sale. Un imperiu care, inevitabil, se loveşte de interesele SUA, hegemon în declin.

Deşi armatele occidentale controlează Ucraina şi patrulează agresiv în Marea Neagră (dincolo de limitele tratatului de la Montreux), Rusia are, la fel ca în ultimele trei secole, toate capacităţile de a se apăra. Şi chiar de a contraataca teribil, aşa cum a mai făcut-o, ajungând la Paris şi la Berlin. SUA e apărată natural de două oceane şi e foarte departe, dar Europa Occidentală e mult mai expusă colosalei armate ruseşti. Lucru pe care se şi bazează hegemonul american în încercarea de a-şi păstra Europa aproape, în ograda sa, sub protectorat militar şi economic.

Istoria Ucrainei e una cu adevărat tragică. Statul ucrainean „independent” nu a existat, fantomatic, decât din 1917 până în 1922, când a fost integrat Uniunii Sovietice. În 1932-1933, Stalin a provocat o mare foamete (Holodomor) în Ucraina. Au fost 5 milioane de morţi. A venit apoi războiul, în care o parte dintre ucraineni au luptat alături de Hitler, iar o altă parte alături de Stalin. Pierderile de populaţie ale Ucrainei din timpul celui de-al doilea război mondial au fost estimate între 5 şi 8 milioane, dintre care o jumătate de milion de evrei ucişi de germani cu ajutorul unor colaboratori locali. După război, la fel ca în România (rezistenţa din munţi împotriva comunismului), ucrainenii foşti aliaţi ai nemţilor au dus un război de gherilă până în 1950. De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi de-a lungul întregului secol XX s-au constituit în Canada şi în SUA două mari comunităţi ucrainene care intervin inevitabil în politica Washingtonului şi a NATO.

În 2016 trăiau în Canada 1 359 655 de ucraineni, cei mai mulţi născuţi în Canada. E al treilea cel mai mare grup etnic ucrainean după cele din Ucraina şi Rusia Există şi un dialect canadian-ucrainean. Primul val de imigraţie a fost cel din 1891-1914. Al doilea val datează din 1923-1931. Al treilea, cel de după război, a venit între 1945 şi 1952. Există şi un al patrulea val, după căderea comunismului (începând cu 1991). Ucrainenii americani au fost recenzaţi în 2019 : erau 1 009 874. Principalele valuri de imigraţie sunt cam aceleaşi cu cele canadiene. Ivan Bohdan este primul ucrainean ajuns în America în 1607. Cel mai mare val de ucraineni instalaţi în SUA a fost cel de la începutul anilor ’90, evrei şi protestanţi mai ales.

Nu e nevoie neapărat de un mare război în Ucraina şi la Marea Neagră pentru ca Ucraina să se destrame. Până la urmă, într-un fel sau altul, regiunile estice rusofone, Donbasul şi litoralul sudic, cu Mariupolul şi, probabil, Odesa, se vor întoarce la Rusia (Malorossiya, „Mica Rusie” din timpul imperiului). De-a lungul ultimilor 300 de ani, Imperiul Rus, Uniunea Sovietică nu au pierdut teritorii. Dimpotrivă, şi-au tot adăugat. Aşa a fost transformată şi Basarabia în gubernie la 1812. Numai în regiunea Odesa trăiesc şi astăzi peste 120 000 de români. Rusia va fi foarte interesată să le facă părtaşe la reîmpărţirea Ucrainei pe Polonia (partea vestică a Ucrainei), România (cu regiunile româneşti încă locuite de români) şi, probabil, pe Ungaria şi Slovacia. Atunci se va putea întoarce la România şi Basarabia, vechi pământ românesc. Ucraina s-a opus chiar mai vehement decât Rusia la reunificarea Basarabiei cu România. Ofensiva SUA şi NATO din Ucraina şi din Marea Neagră s-ar putea, în final, să folosească României şi Poloniei, cei mai importanţi aliaţi din estul Europei.

După datele oficiale, în Ucraina ar trăi 409 608 români (declaraţi moldoveni şi români). După alte statistici, neoficiale, în Ucraina s-ar afla peste 600 000 de români care încă vorbesc limba noastră. Ucraina deţine arbitrar : nordul Bucovinei istorice, patru cincimi din Maramureşul istoric (ţinuturile Apsei de Sus şi de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), Bugeacul (Ismail, Cetatea Albă), Insula Şerpilor. Cele mai mari comunităţi de români sunt în regiunile Cernăuţi (în oraşul Cernăuţi şi-a făcut studiile Mihai Eminescu cu Aron Pumnul), Odesa şi Transcarpatia (Maramureşul istoric).

Acordul tehnico-militar între România şi Ucraina privind comerţul cu armament şi asistenţă, semnat de generalul, ministru al Apărării, Nicolae Ciucă şi de ministrul Apărării ucrainean, Andrii Taran, la 5 septembrie 2020, la fel ca tratatul cu Ucraina din 1997, „negociat” şi parafat de Adrian Severin, Emil Constantinescu şi Petre Roman, a fost în interesul partenerilor noştri NATO şi UE, şi contra intereselor fundamentale ale României. Aceste tratate şi acorduri pot fi oricând denunţate. În realitate, nu există date limită, iar trădarea nu se prescrie. Politicienii noştri recenţi satisfac toate cererile marilor puteri cu o totală supuşenie, fără să negocieze vreodată ceva pentru ţara lor. Să-i bănuim şi de vânzare de ţară ?

Românii nu au de ce să iubească Rusia. Teritoriile pierdute după cel de-al doilea război mondial şi care azi se află în componenţa Ucrainei, la fel ca Basarabia, ne-au fost răpite de Stalin, de sovietici. La fel ca tezaurul, pe care, dacă ar fi avut onoare, l-ar fi restituit deja integral. Aceste obstacole – tezaurul, Basarabia, teritoriile româneşti integrate în Ucraina postsovietică – le pun azi mari probleme eventualilor simpatizanţi români ai Rusiei, creştini ortodocşi sau nu. Până azi, la capitolul România, marea diplomaţie rusă nu şi-a dat măsura. În ceea ce priveşte Basarabia, Vladimir Putin, Serghei Lavrov şi diplomaţia rusă ar avea de câştigat dacă l-ar reciti pe Aleksandr Soljeniţin, altfel maestrul lor pe drept multstimat.

E limpede însă că, din cauza foarte accidentatei istorii a Ucrainei din secolul XX şi a marilor comunităţi de ucraineni din SUA şi din Canada, Rusiei îi va fi foarte greu să „desfacă” redutabilul nod geopolitic Ucraina.

Petru Romoşan

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Articole pe aceiasi tema:

Exclusiv

Dosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)

Publicat

acum 7 ore

pe

octombrie 23, 2026

De

„Noi nu mai tragem din 2024, dar ne doare seceta fermierilor…”

Electromecanica Ploiești a descoperit, brusc, suferința.
În răspunsul oficial către Asociația Producătorilor Agricoli Prahova, după ce a fost prinsă de Corpul de Control al Prim‑ministrului, de ministru, de Curtea de Conturi, de DNA, de fermieri și de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova – cu acte, fapte și „eficiențe” discutabile, compania își pune un văl negru pe cap și oftează:

  • „Nu mai desfășurăm activități legate de sistemul antigrindină din 2024.”
  • „Avem pierderi economice semnificative.”
  • „Nu putem răspunde, că documentele sunt la AASNACP.”

Cu alte cuvinte: „Nu mai suntem la butoane, dar să știți că am fost sfinți”.

adresa_1(352)

Ce nu spune Electromecanica e că nu a oprit nimic de bunăvoie, ci a fost oprită de propriile ilegalități și de constatări oficiale: sistem extins în afara cadrului legal, omologare nefinalizată, lipsă studii de impact, selecție „specială” de operatori, zero monitorizare independentă reală.

„Omologarea există, dar e la alții. Procentele sunt la noi”

Când fermierii au cerut, punctual, în 18 întrebări clare:

  • ce înseamnă „eficiență 75–80%”;
  • unde sunt studiile de impact asupra mediului și precipitațiilor;
  • cum s‑au selectat operatorii;
  • de unde au scos „efectul de uniformizare” a ploilor;
  • ce înseamnă „modificări ale condițiilor meteo‑climatice locale”;

Electromecanica s‑a transformat brusc din „mare specialist” în… poștaș:

  • Omologarea? La AASNACP.
  • Datele de impact? La AASNACP.
  • Studiile de meteorologie și climatologie? La AASNACP.
  • Datele meteorologice? La ANM, prin AASNACP.

Dar procentele de 75–80% eficiență?
Ale cui sunt? Ale cui au fost în toate prezentările, conferințele și răspunsurile către fermieri?

Aici, tăcere.
Electromecanica descoperă o nouă știință: „eficiență fără metodologie”.

Să rezumăm:

  • când e de lăudat – „noi, cercetare, brevete, omologări, eficiență fantastică”;
  • când trebuie arătată hârtia – „noi doar executăm, nu avem nimic, întrebați AASNACP”.

„Am respectat toate legile. Doar legile n-au știut”

În același răspuns, compania declară solemn că:

  • toate activitățile din SNACP s‑au desfășurat „în baza legilor 173/2008, 161/2003, HG 601/2009, cu toate aprobările legale”;
  • totul a fost model european, stat de drept, flori și curcubeu.

Doar că:

  • Corpul de Control al Prim‑ministrului a constatat viduri legislative, lipsă omologare finală UCCG, proceduri neclare;
  • Curtea de Conturi a găsit nereguli în modul de cheltuire a banului public;
  • chiar documentele AASNACP și investigația ziarului nostru „Incisiv de Prahova” arată că sistemul a fost împins agresiv în teritoriu, fără acoperire completă de studii de impact și proceduri.

Așa arată noua doctrină juridică marca Electromecanica:
„Dacă noi scriem că a fost legal, automat devine legal. Corpul de Control să se mai documenteze.”

„Proiectant general, producător, operator. Trei într‑unul, ca șamponul”

În timp ce se victimizează că sunt doar un simplu executant, Electromecanica recunoaște negru pe alb:

  • între 2015–2025 a fost membru al Grupului de Interes Economic – Proiectant General al SNACP;
  • din martie 2026 este atestată de AASNACP ca Proiectant General al SNACP (chiar dacă sistemul e oficial sistat);
  • în același timp, este și producător de mijloace tehnice (rachete antigrindină, UCCG) și implicată în exploatarea lor.

Deci:
proiectează sistemul,
produce armele meteo,
participă la utilizarea lor
și, la final, spune cu un aer nevinovat:
„Noi? Doar prestăm servicii; responsabil e statul.”

În orice țară normală, o asemenea concentrare de roluri ridică semne de întrebare despre:

  • conflict de interese;
  • controlul real al statului asupra tehnologiilor sensibile;
  • posibilitatea de a „aranja” caiete de sarcini pe măsura propriului produs.

În România antigrindină, însă, se numește „model de succes”.

„Fermierii ne iubesc. Doar fermierii reali nu știu”

Electromecanica se laudă în adresă cu:

  • „cooperarea foarte bună” cu fermierii prahoveni;
  • „mobilizarea fermierilor” în sprijinul SNACP;
  • informări, ședințe, transparență maximă.

În practică:

IMG_20261023_0001

  • Asociația Producătorilor Agricoli Prahova – adică fermieri reali, cu culturile lovite de „seceta tehnologică” – îi somează în 18 puncte pentru minciuni și opacitate;
  • fermierii pun în câmpuri panouri mari pe care scrie:
    „ANTIGRINDINA S‑A OPRIT. AGRICULTURA PRODUCE!
    Un sistem netransparent și potențial periculos pentru producția de hrană și pentru mediu nu poate funcționa abuziv într‑un stat de drept.”

Pe pancartă apare clar: FORUMUL APPR – Mândru că sunt fermier!
Ce NU apare nicăieri?
Electromecanica Ploiești.

Și totuși, în corespondență, compania se plânge ca o divă neinvitată la protest:
„Dar de ce vorbiți numai de noi? De ce ne atacați? Noi suntem prietenii fermierilor!”

Panoul de pe teren spune altceva:
fermierii își pun numele pe protest. Electromecanica nu are curajul să și‑l pună pe pancartă.

„Noul studiu de impact: să îl facem când e prea târziu”

În timp ce evită să prezinte:

  • seria completă de date 2015–2024;
  • studiile invocate în presă ca dovadă a „neafectării precipitațiilor”;
  • formula prin care „uniformizează” ploaia fără să o reducă;

Electromecanica mai dă o lovitură de imagine:

„Noul studiu de impact prevăzut de Ordinul ministrului Agriculturii nr. 300/26.07.2024 nu poate fi realizat în absența activității operative. Ne-ar bucura un sprijin al asociației dumneavoastră pentru reluarea sistemului.”

Traducere liberă:
„Ca să demonstrăm că nu v-am uscat ogoarele, trebuie mai întâi să ne lăsați să mai tragem câțiva ani în nori.”

După aproape un deceniu de funcționare fără un studiu complet, transparent și independent, compania cere încă o tură de experimente pe câmpul fermierilor, sub pretextul științei.

„Totul e pe site. Doar că nu e acolo”

Electromecanica mai lansează o perlă:

  • „Toate informațiile de interes public se regăsesc pe site-ul AASNACP.”

Asta după ce:

  • fermierii au cerut explicit formule de calcul, serii climatologice, hărți, documente de omologare, studii de impact locale;
  • o parte dintre aceste documente fie nu există public, fie există doar ca fragmente, fie contrazic chiar declarațiile trâmbițate de „mafia antigrindină”.

Formula e simplă:

  1. Declari că totul e transparent și pe site.
  2. Nu publici ce doare.
  3. Când cineva te prinde, spui: „Nu ține de noi, ține de instituții.”

Concluzie: „Să nu confundăm rachetele „meteo” cu „bășcălia”

Electromecanica Ploiești a reușit performanța rară de a fi:

  • prinsă de Corpul de Control,
  • deranjată de Curtea de Conturi,
  • vizată de DNA,
  • demascată de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova – cu documente,
  • pusă la zid de fermieri,

și, cu toate astea, să răspundă cu o scrisoare în care:

  • nu oferă niciun răspuns concret la întrebările tehnice;
  • pasează toată responsabilitatea la AASNACP și ANM;
  • se declară victimă economică;
  • se autoproclamă „protectorul fermierilor”;
  • cere, senin, reluarea sistemului ca să se poată face „noul studiu de impact”.

În fața unei astfel de tupeu, un singur mesaj rămâne valabil, scris deja pe câmpurile României:

„ANTIGRINDINA S‑A OPRIT. AGRICULTURA PRODUCE!”

Iar până când Electromecanica și camarila antigrindină nu vor pune pe masă:

  • toate studiile, integral;
  • metodologiile complete,
  • serii de date independente,
  • explicații coerente pentru contradicțiile cu CCPM/Curtea de Conturi/AASNACP,

orice lacrimă de iodură turnată în scrisori oficiale rămâne doar atât:
o altă ploaie de minciuni pe ogoarele românilor.

Citeste in continuare

Exclusiv

Șeful Poliției de Frontieră, predică despre „slugă”: când lingușirea devine politică de personal

Publicat

acum 7 ore

pe

octombrie 23, 2026

De

Liturghie cu ștampilă: polițistul de frontieră, transformat în enoriaș captiv

Sindicatul Europol dezvăluie, cu o sinceritate crudă, cum arată, în practică, statutul de „slugă” în Poliția de Frontieră.
Nu mai vorbim la figurat, ci la procedură scrisă: din dispoziția șefului Poliției de Frontieră, chestorul principal Cornel Stoica, polițiștii de frontieră au fost obligați să ia la cunoștință, sub semnătură, de mesajul de „final de mandat” al ministrului Predoiu.

Nu e o informare banală, nu e un mail intern bifat la „To: All”. Este un ritual de supunere, parafat cu semnătură, exact ca o declarație pe proprie răspundere că nu gândești de capul tău.
Pastorala politică devine document oficial, iar polițistul de frontieră – martorul forțat, prins între șef și pix.

Pastorala lui Predoiu, noua Evanghelie la frontieră

Comparația nu e întâmplătoare: asemenea pastoralei citite în biserici la marile sărbători, mesajul ministrului a fost „propovăduit” tuturor polițiștilor de frontieră. Doar că aici nu e vorba de credință, ci de carieră: nu bifezi, nu semnezi, nu exiști.

Nu e suficient ca ministrul să-și ia adio de la mandat printr-un comunicat la TV. Trebuie să fie simțit, citit, înghițit cu forța, până la ultimul „agent din linia întâi”.
Predica politică devine obligație de serviciu. Nu te rogi, dar semnezi. Nu crezi, dar te conformezi.

Subordonarea obligatorie la „pastorala” lui Predoiu, ridicată la rang de act de cult în sistem

Cornel Stoica, șef de frontieră și campion la „slugărnicie”

Iar în centrul acestui spectacol penibil de loialism stă chestorul principal Cornel Stoica.
Sindicatul Europol o spune pe șleau: prin această ultimă dovadă de slugărnicie, Stoica demonstrează de ce este încă ținut în funcție, în timp ce prin punctele de trecere a frontierei colcăie corupția impusă „de unii șefi”.

Nu performanța profesională îl ține în vârf, ci abilitatea de a se așeza perfect în poziția de „slugă” utilă: execută docil, împinge de jos în sus pastoralele politice, închide ochii la restul.
Frontiera poate să putrezească de șpăgi, de combinații și de „taxe de trecere”, important e ca mesajul ministrului să ajungă la fiecare subofițer, cu semnătură la dosar.

Frontiera colcăie, șefimea se închină

În timp ce polițiștii de frontieră sunt puși să semneze pentru „cunoașterea” ultimei epistole a lui Predoiu, prin punctele de trecere continuă același film vechi:

  • corupție endemică, împinsă de sus;
  • șefi care fac regulile jocului;
  • sistemul care preferă slugărnicia în locul curățeniei.

Mesajul forțat al ministrului nu rezolvă nici una dintre aceste probleme. Nu taie un tentacul de corupție, nu schimbă un șef dubios, nu repară o procedură strâmbă.
Dar ce reușește? Să reamintească tuturor cine e șeful de ceremonii și cine e „slugă” cu număr matricol.

Lecția de vocabular: „slugă” nu e doar cuvânt, e fișă de post

Sindicatul Europol închide cercul cu un post-scriptum care ar trebui lipit pe ușa fiecărui birou de comandă:

„Slugă” – Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia în schimbul unor avantaje materiale (sens figurat)

Figurat? În Poliția de Frontieră, definiția asta sună mai degrabă ca o descriere de funcție pentru cățărători de carieră.
Când un șef își obligă subordonații să semneze pentru gloata de cuvinte a unui ministru aflat la final de mandat, nu vorbim de management, ci de dresaj.

Final de mandat, dar nu și final de „slugărnicie”

Mesajul de „final de mandat” al lui Predoiu va fi arhivat, uitat, prăfuit prin vreun dosar.
Dar reflexul de a transforma polițistul într-un executant umilit, transformat în public captiv al pastoralei politice, rămâne.

Ministrul pleacă. Stoica rămâne.
Iar între cei doi, undeva jos, cu semnătura forțată pe foaie, rămâne adevăratul sens al cuvântului „slugă”: nu o insultă, ci un mod de funcționare al sistemului. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

IGPR – „Direcția de Ordine Publică”: campioni la dat din umeri. Sindicatul muncește, Poliția Română filosofește

Publicat

acum 7 ore

pe

octombrie 23, 2026

De

S.P.R. „Diamantul” a intrat în sediul IGPR cu o listă de probleme și a ieșit cu aceeași listă, plus câteva promisiuni „până la sfârșitul anului”. Sistemul arde, oamenii crăpă pe ture de 12 ore, iar Direcția de Ordine Publică (DOP) descoperă, solemn, că… „nu depinde de noi”.

„Ne-am întâlnit, ne-am văzut, nu promitem nimic, dar vă înțelegem”

Pe 21 octombrie 2026, o delegație a S.P.R. „Diamantul” – Marius Andrei (prim-vicepreședinte) și Petrea Georgian (vicepreședinte) – ajunge la IGPR, la Direcția de Ordine Publică: director, adjunct, șefi de servicii, tot alaiul.

Sindicatul vine cu:

  • problemele colegilor din ultimii doi ani;
  • soluții concrete;
  • cerere clară de răspuns pentru fiecare punct.

DOP vine cu:

  • „știm problema”;
  • „nu depinde de noi”;
  • „cerem constant funcții”.

Pe scurt, scena clasică: cei care muncesc vin cu realitatea, cei care conduc vin cu impotența instituțională ambalată în limbaj administrativ.

Pe scurt: ce se mișcă, ce se „clarifică” și ce moare în ședință

  • Se schimbă, PROMITEM:
    • Dispoziția nr. 109/2025 privind violența domestică va fi înlocuită „curând”.
    • Comunicarea de serviciu TREBUIE să iasă de pe WhatsApp și să intre într-o aplicație IGPR.
    • AIM va fi „modernizată” (sună a update de Windows, nu a reformă).
  • Se clarifică (dar să vedem și în scris):
    • Polițistul inclus în patrulă NU poate fi încărcat în același timp cu sarcinile structurii din care provine. Adică nu mai semnezi și în patrulă, și în Buletinul posturilor ca sclavul perfect.
  • Rămân îngropate în scuze:
    • posturile rurale;
    • turele de 12 ore vs. schimburi de 8 ore;
    • monitorizarea electronică (SIME).

La toate trei, explicația supremă: „nu sunt oameni și depinde de comandanții din teritoriu”. Traducere: noi facem „informări”, voi crăpați pe teren.

Posturile rurale: polițistul universal, servitor de sistem

Ce a cerut sindicatul:

  • un prag minim de ocupare a structurilor operative – sub care să nu se mai aprobe mutări;
  • compartimente de patrulare și intervenție cu funcții OCCUPATE, nu doar desenate în stat ca PowerPoint-ul;
  • funcții de secretariat la secțiile rurale;
  • echipe pentru mica criminalitate, după ora 16:00, ca să nu mai fie totul aruncat pe oamenii din posturi.

Ce răspunde DOP:

  • „Cunoaștem problema.” (mulțumim, era important să știm că știți);
  • Recunosc că polițiștii de la posturi sunt rupți între dispozitive de ordine publică și comunitate;
  • Sunt, în principiu, de acord cu postul de secretar la secțiile rurale, chiar prin mutarea unei funcții din altă structură;
  • În teorie, după ocuparea funcțiilor din aparatul secțiilor, polițiștii cu aviz de cercetare penală ar forma echipe pentru mica criminalitate.

Adică: pe hârtie, soluția seamănă cu ce propune sindicatul. În realitate…

Unde moare totul:

  • „Analiza necesității și decizia de realocare a funcțiilor aparțin șefilor de inspectorate.”
  • „Pragul minim nu poate fi impus de DOP.”
  • DOP spune că a cerut suplimentări de funcții, a avizat negativ mutările… dar avizul lor e consultativ.

Cu alte cuvinte:

  • IGPR se spală pe mâini;
  • șefii de inspectorate sunt lăsați să cârpească cum știu;
  • iar polițistul de la rural rămâne calul de povară al tuturor „strategiilor” fără efective.

Pragul minim? Se poate stabili doar prin dispoziție a inspectorului general sau ordin de ministru. Până atunci, Dumnezeu cu mila și oamenii pe 3 posturi simultan.

Dubla însărcinare: „nu aveți voie” – dar doar dacă întrebi în mod oficial

Ce a cerut sindicatul:

  • interdicție expresă a dublei însărcinări.
    În unele unități, polițiștii rutieri trimiși în patrulă semnează și în Buletinul posturilor. Dublu serviciu, aceeași plată, aceeași responsabilitate penală.

Ce spune DOP:

  • Se invocă art. 10² din O.M.A.I. nr. 60/2010:
    • lucrătorul inclus în dispozitivul de ordine publică are atribuții principale pe linia respectivă;
    • dubla însărcinare e interzisă, inclusiv semnarea simultană pentru două servicii.

În plus:

  • Normele permit constituirea unor dispozitive comune (poliție municipală + secții rurale / mai multe secții rurale);
  • Efectivele „economisite” pot forma compartimente de mică criminalitate.

Și acum clenciul:

  • Constituirea acestor dispozitive e lăsată în competența șefilor de unități.
  • Adică există soluția, dar doar dacă șeful vrea. Dacă nu, se continuă ca până acum, cu polițistul-bidon încărcat pe două registre.

Ce înseamnă, juridic și practic:

  • polițistul trecut în registrul patrulei NU răspunde pentru sarcinile structurii din care a fost luat;
  • patrulele din mediul rural intervin doar la eveniment, fără cercetare penală în același timp.

Sindicatul cere ca această poziție să ajungă scris, negru pe alb, la inspectorate. Altfel, rămâne la stadiul de „a zis DOP la o ședință, dar la noi în teritoriu nu se aplică”.

Dispoziția nr. 109/2025 (violența domestică): Big Brother pe genunchi

Ce contestă sindicatul:

  • Capitolul IV din Dispoziția 109/2025, care obligă la:
    • profilare;
    • verificări periodice timp de un an;
    • evidență națională pentru persoane asupra cărora nicio autoritate nu a dispus vreo măsură.

Nu e vorba de protecția victimelor – aia nu e contestată.
E vorba de transformarea polițistului:

  • în asistent social fără bază legală clară;
  • și în supraveghetor al unor oameni care, juridic, nu au nicio măsură dispusă împotriva lor.

Sindicatul cere:

  • suspendarea Capitolului IV până la o lege adevărată;
  • precizări scrise pentru polițiști;
  • asistență juridică pentru cei reclamați;
  • și predarea urmăririi acestor familii către asistența socială, acolo unde îi e locul.

Ce răspunde DOP:

  • Dispoziția va fi înlocuită „în curând”; proiectul noului act e „în fază avansată”;
  • Emiterea e preconizată „până la sfârșitul anului”;
  • Noul act:
    • va simplifica verificările din mape (se elimină verificările în termen de 3 zile de la sesizare);
    • va clarifica din ce structuri sunt desemnați ofițerii pentru anumite verificări;
    • dacă victima sau persoana semnalată refuză monitorizarea, polițiștii pot face activități de prevenire pe baza documentelor inițiale.

Despre echipele mobile de asistență socială:

  • DOP ridică din umeri: „țin de primării, nu sunt în subordinea IGPR”.

Ce rămâne suspect de tăcut:

  • Nu se spune clar dacă noul act renunță la verificările asupra persoanelor față de care nu s-a dispus nicio măsură.

Până apare noul act, Capitolul IV rămâne perfect aplicabil. Adică:

  • polițistul rămâne prins între abuzul normei și tăcerea legislativă;
  • și, la următorul scandal mediatic, GHICI cine va fi vinovat că „nu a monitorizat suficient”.

Ce propune sindicatul (adică ce spune deja legea, dar nu convine nimănui să aplice):

  • urmărirea cazurilor fără măsură dispusă revine serviciului public de asistență socială al primăriei (Legea nr. 217/2003, Ordinul nr. 2525/2018);
  • inspectoratele să ceară anual de la primării componența actualizată a echipelor mobile + contactele;
  • și aceste date să ajungă la fiecare post.

Programul de lucru și SIME: „n-avem oameni, dar avem fișe de post”

Turele de 12 ore / schimburi de 8 ore: Sindicatul semnalează:

  • mai multe inspectorate trec la schimburi de 8 ore cu aceeași schemă de personal;
  • rezultat:
    • mai puține patrule;
    • mai multe instructaje;
    • mai mult timp pierdut cu formalități și deplasări.

DOP:

  • dă vina, din nou, pe lipsa de personal;
  • afirmă că IGPR cere constant funcții noi și concursuri (inclusiv din sursă externă);
  • spune că programul de 8 ore din fișele de post-cadru NU este obligatoriu;
  • șefii de unități pot stabili programul, potrivit art. 3 din Ordinul MAI nr. 577/2008 și art. 10 din O.M.A.I. nr. 60/2010.

Sindicatul e de acord:

  • schimburile le stabilește șeful inspectoratului;
  • nicio fișă de post-cadru de la centru nu poate să-i taie competența.

Realitatea:

  • IGPR aruncă pe hârtie „recomandarea”;
  • șefii o iau de literă de lege ca să-și acopere spatele;
  • polițistul suportă încă o „reformă” bazată pe copy-paste de documente, nu pe oameni.

SIME – monitorizarea electronică: sistem modern, pus pe o structură șubredă

Etapa a III-a (18 județe):

  • H.G. nr. 1025/2022 prevedea 2.792 funcții noi;
  • surpriză: funcțiile NU au fost alocate;
  • se lucrează cu polițiști delegați din alte structuri.

DOP spune:

  • județele din primele două etape au funcțiile alocate, ocuparea revine inspectoratelor;
  • etapa a III-a a fost amânată până la 31 decembrie 2026;
  • IGPR „continuă să ceară fonduri și funcții”.

Sindicatul:

  • n-a primit niciun calendar de alocare;
  • cere ca viitorul act normativ să condiționeze extinderea sistemului de alocarea efectivă a posturilor.

Adică:

  • nu mai vrem sisteme „SMART” cu polițiști mulți pe hârtie și puțini în teren;
  • vrei monitorizare electronică extinsă? Bagi și oameni, nu doar paragrafe în hotărâri de Guvern.

Comunicarea de serviciu și AIM: Statul „digital” pe WhatsApp-ul personal

WhatsApp – rețeaua oficială neoficială a Poliției Române

Realitatea:

  • documente de serviciu circulă pe grupuri de WhatsApp făcute pe numere personale;
  • inclusiv în timpul liber;
  • inclusiv cu date sensibile.

Compartimentul de protecție a datelor din IGPR a descoperit, erou tardiv, că:

  • această practică e un „risc major asupra confidențialității datelor”.

IGPR anunță:

  • dezvoltă o aplicație pentru terminalele de serviciu (telefoane/tablete), aflată în testare;
  • prin ea se vor transmite comunicările operative;
  • grupurile de pe telefoanele personale „trebuie să dispară”.

Până atunci:

  • nicio normă NU obligă polițistul să fie în grupuri de WhatsApp pe numărul personal.
    Ce înseamnă:
  • tot ce se întâmplă acum e pe marginea prăpastiei legale;
  • iar dacă explodează un scandal GDPR, ghici cine nu va fi de vină? Sigur nu șefii care îți urlă „vezi să fii pe grup!”.

AIM – aplicația care promite să facă ce trebuia să facă de la început

DOP promite:

  • modernizarea AIM până la sfârșitul anului;
  • rezolvarea deficiențelor actuale;
  • unele documente vor putea fi exportate automat în SNRI.

Sindicatul va urmări:

  • dacă modernizarea elimină și obligația de a tipări fișe și rapoarte – absurditatea supremă: „digitalizare” cu toner și hârtie.

Ce nici n-a mai încăput în discuția cu DOP

Din lipsă de timp (sau, poate, de curaj), au rămas pe dinafară:

  • Permanența de la domiciliu – nu e recunoscută ca timp de lucru, nu se plătește, deși Decizia ÎCCJ nr. 213/2025 spune clar că, din 2018, nicio normă nu o mai reglementează.
    Dar ea există, e folosită, și polițistul stă de gardă gratis.
  • Chemarea polițiștilor de acasă înainte de cele 12 ore minime de odihnă prevăzute de noul Acord colectiv – plus compensarea acestor ore.
    În teorie, există „drepturi”; în practică, telefonul sună și „hai că e nevoie”.
  • Verificarea persoanelor condamnate sau eliberate din penitenciar pe baza unei adrese din 2014, despre care chiar DIC spune că „nu a creat competențe noi”.
    Adică polițistul e împins într-o zonă gri – răspunde pentru obligații construite din simple adrese, nu din lege.
  • Procedura ordinului de protecție pentru polițistul victimă a ultrajului.
    Când polițistul e victimă, brusc sistemul nu mai e atât de entuziast în a-l proteja.
  • Alte aspecte organizatorice punctuale – tradus: o listă lungă de probleme lăsate la „vom discuta data viitoare”.

Ce urmează: sindicatul presează, sistemul promite

S.P.R. „Diamantul”:

  • a lăsat DOP o sinteză completă;
  • a cerut răspunsuri scrise pentru fiecare punct;
  • va urmări:
    • noua dispoziție privind violența domestică;
    • aplicația de comunicare;
    • modernizarea AIM;
    • promisiunile despre SIME și posturile rurale.

IGPR – Direcția de Ordine Publică:

  • și-a jucat rolul clasic de „știm, înțelegem, dar nu depinde de noi”;
  • a recunoscut multe probleme;
  • a pasat aproape toate deciziile către: inspectorul general, ministru, șefii de inspectorate, primării, Guvern, alte direcții.

Între timp:

  • polițistul de la rural va continua să facă și ordine publică, și anchete, și hârțogărie;
  • polițistul din patrulă va spera ca „interdicția dublei însărcinări” să ajungă și în teritoriu;
  • permanența de acasă va continua să fie „voluntariat forțat”;
  • și WhatsApp-ul personal va rămâne, încă o vreme, coloana vertebrală a comunicării „strategice” a Poliției Române. (Cristina T.).

(Text adaptat pamfletar, pe baza comunicării sindicatului privind întâlnirea din 21 octombrie 2026 cu IGPR – Direcția de Ordine Publică.)

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv7 ore ago

Dosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)

„Noi nu mai tragem din 2024, dar ne doare seceta fermierilor…” Electromecanica Ploiești a descoperit, brusc, suferința. În răspunsul oficial...
Exclusiv7 ore ago

Șeful Poliției de Frontieră, predică despre „slugă”: când lingușirea devine politică de personal

Liturghie cu ștampilă: polițistul de frontieră, transformat în enoriaș captiv Sindicatul Europol dezvăluie, cu o sinceritate crudă, cum arată, în...
Exclusiv7 ore ago

IGPR – „Direcția de Ordine Publică”: campioni la dat din umeri. Sindicatul muncește, Poliția Română filosofește

S.P.R. „Diamantul” a intrat în sediul IGPR cu o listă de probleme și a ieșit cu aceeași listă, plus câteva...
Exclusiv7 ore ago

Bine ați revenit, domnule ministru! Între timp, Poliția Penitenciară s-a transformat în club de selfie-uri, șefii ANP în influenceri, iar corupția a trecut la program de lucru full-time

Bine ați revenit, domnule ministru! După ce ați plecat, s-a tras cortina și a început chefuitul Bine ați revenit, domnule...
Exclusivo zi ago

CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)

INCISIV DE PRAHOVA LOVESTE DIN NOU: CURTEA DE CONTURI NE DA DREPTATE! SINGURUL ZIAR CARE A ARĂTAT, ÎN EXCLUSIVITATE, CUM...
Exclusivo zi ago

Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații

Primăria a proiectat îndepărtarea. Instanța i-a prăbușit construcția pe procedură Cronica unui abuz administrativ la Ploiești a ajuns în punctul...
Exclusivo zi ago

Strict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă

Polițistul care n-a avut voie să-și vadă propriul dosar În România anului 2026, ai voie să aperi legea, dar nu...
Exclusivo zi ago

Camere, tăcere și confidențialitate la kilogram: cum își filmează MAI polițiștii, iar ANSPDCP se uită în altă parte

În aproape patru ani, Ministerul Afacerilor Interne și inspectoratele din subordine au transformat camerele de supraveghere în instrument de control...
Exclusiv2 zile ago

M.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți

În România, poți fi dat afară din Poliție pentru ce-ai spus la televizor și pe site-ul sindicatului, în timp ce...
Exclusiv2 zile ago

I.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice

I.P.J. Prahova – Memoria de serviciu: funcționează numai în interesul echipajului Episodul 6. Burlan Marius-Daniel – ecoul cu antet și...
Exclusiv2 zile ago

Protejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș

Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Exclusiv2 zile ago

Cursanți pe banii lor, șefi pe banii statului. Cum a inventat M.A.I. „alocarea anterioară” ca să nu-și trimită polițiștii acasă, dar să-i trimită sigur în instanță

Bilet doar dus: spre curs, nu și spre casă Cine a spus că drumul spre „perfecționare profesională” e greu, n-a...
Exclusiv2 zile ago

I.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”

Vânătoare de „șopârle”: după scandal, nu se caută vinovații, ci sursele ziarului Ca urmare a articolului de investigație publicat de...
Exclusiv2 zile ago

Concediu pe hard mode: polițistul la șanț, sporul la sertar, iar IPJ-ul la bătut câmpii

Curtea de Apel Târgu Mureș: „IPJ Bihor, luați loc, nota 4. Refaceți indemnizațiile!” Curtea de Apel Târgu Mureș a dat...
Exclusiv4 zile ago

Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!

Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova. În România, iodura de argint nu cade doar...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv