Connect with us

Featured

Polițistul este funcționar ”special”, înțelegând prin aceasta privilegiul de a lua bătaie cu pistolul în toc

Publicat

pe

Apropo’ de investigatia Recorder
Afirmatia ca „nu ar fi destui politisti care sa vorbeasca” este si nu prea este adevarat, atata vreme cat puteau la o simpla cautare sa intrebe si de noi. Sunt teme pe care noi le abordam, fara frica si nici ascunsi de camera, ani la rand si in multiple postari. Constatam, cu oarecare satisfactie, ca am devenit izvor de inspiratie pentru multi sindicalisti dar si cu mahnire, ca ametiti in cautarea de faima si bife, „uita” sa fie corecti si – mai ales – uniti. Una e sa te prezinti ca o voce (si sa cada lumea pe spate, pentru o vreme, scurta) si alta e sa dovedesti ca ceea ce spui e un adevar sustinut de multa lume (atunci, cade insinuarea ca a vorbit un nebun, restul sunt multumiti, „ia uitati ca alte sindicate si chiar aia de la” Diamantul” nu au zis nimic).
Câteva cuvinte despre pregătirea polițiștilor
În contextul ultimelor evenimente, s-a ridicat din nou problema capacității de intervenție a polițiștilor la fața locului. Concluzia generală nu le-a fost deloc favorabilă. Recent, un distins ales al neamului spunea că societatea plătește o Academie de Poliție iar oamenii ies de acolo, încă din ”fabrică”, cu toate dotările necesare muncii de poliție! O afirmație perfect aplicabilă oricărui domeniu și chiar Parlamentului sau Guvernului, care nu știu cât își mai merită salariile, atâta vreme cât au pus serios la încercare încrederea publică privind reala capacitate a Statului în domeniul protejării cetățenilor în fața molimei dar și în fața infractorilor.
Mulți au ridicat problema dotărilor, aceeași, veche, perpetuată încă din vremea Agiei: pistoale uzate moral și fizic, câțiva polițiști la o vestă antiînjunghiere și antiglont, autoutilitare sparte de rugină (probabil ca să ne permită frânarea cu piciorul), stații de recepție proaste încă din țiplă (care se descarcă în câteva ore) și câte altele, cu care facem febră la încheietura mâinii bâtând doba la urechea surdului.
Ce este astăzi un polițist?
Probabil voi dezamăgi multă lume care se așteaptă să vadă un Robocop sau măcar un Piedone, care rupe în bătaie o haită întreagă de răufăcători. Ne-ar place și nouă dar… suntem ceea ce suntem din cauza legilor interpretabile și a investițiilor, aproape inexistente în formarea și pregătirea continua a polițistului.
Realitatea este alta: polițiștii nu fac politică și deci nu au nici măcar capacitatea de a trage ceva spuză pe turta lor. Alții le-au reglementat activitatea, majoritatea din afară. Astfel, din apărător al liniștii și ordinii publice, polițistul s-a transformat într-un funcționar de birou, îngropat în dosare penale. Dacă, odinioară, munca în dosare penale a polițistului de judiciar era de 5% din volumul total, acum – realmente – această proporție s-a inversat!
Așadar, cât de siguri vă simțiți, dragi concetățeni, atunci când ați ști că sunteți apărat de un funcționar de la ANAF, de la Mediu ori de la Cultură (ca să dau câteva exemple), scoși dintre hârtii și trimiși la eveniment, în fața agresorului, ca să vă apere pe dumneavoastră sau pe copiii dumneavoastră? Pentru că – în acest fel – polițistul nu se deosebește prea mult, ca pregătire specială de intervenție, față de acești funcționari. Este funcționar ”special”, înțelegând prin aceasta privilegiul de a lua bătaie cu pistolul în toc. Statul ne-a dotat cu pistoale dar regulile de folosire interpretabile, multe și confuze, le face, practic, inutile.
Auzeam din alte guri că nu pistolul e soluția, polițistul trebuie să știe să imobilizeze agresorul, într-o poziție cât mai confortabilă, fără durere, zgârâieturi și – Doamne ferește! – fără lezarea demnității umane! Evident, din această perspectivă, capturile cu polițiști care nu reușesc să imobilizeze un infractor se bucură de o largă distribuire în public, cu generoase comentarii ale ”cunoscătorilor”.
Și pentru că am ajuns aici, ca să nu ”discutăm discuții”, propun o dezbatere aplicată, legată de pregătirea fizică a polițiștilor, reglementată de Ordinul MAI 154 din 2004. Conținutul său este formidabil, obiective mărețe, în fața cărora realitatea zilei pălește de rușine ca o fată mare.
Așadar, încă din capul locului, aflăm că ”educația fizică” este o componentă a procesului de instruire și pregătire CONTINUĂ a polițistului și principală activitate de sprijin a îndeplinirii atribuțiilor și misiunilor, ce îi revin.
Și ca să nu pară lucru de șagă, șefii/comandanții sunt direct responsabili iar ”participarea la activitatea de educaţie fizică reprezintă o responsabilitate individuală şi constituie obligaţie de serviciu pentru poliţişti”. Sincer, nu știu câți șefi au plătit pentru neîndeplinirea acestei obligații, dar… unde legea dispune… dispune și gata!
Sunt două modalități de pregătire, una obligatorie, cum ar fi ”educația fizică” și cealaltă, individual-facultativă, cum ar fi ”sportul”. Voi rămâne la prima formă de pregătire, cea obligatorie, care interesează, în special. La art. 9, Ordinul ne spune că polițiștii au obligația să participe anual, la cel puțin 50%, din totalul orelor afectate educației fizice, care se efectuează cu personal specializat în domeniu, structură special creată, cu metodologii, norme, planuri, rapoarte… tot dichisul!
Cât o fi însemnând acel ”total al orelor”, ne lămurește ordinul imediat mai la vale: structurile operative beneficiază de pregătire accentuată de 6 ore/săptămână. Spre comparație, efectivele SAS (mascații, cum sunt cunoscuți în general) au alocate 10 ore/săptămână. Așadar, pentru un lucrător de operativ – adică polițistul de la care așteptați să vă apere, nu cel care învârte pixul pe la contabilitate ori cadre – ar trebui să facă 52 X 6 = 312 ore/an pregătire fizică ori nu mai puțin de 156 ore (50%)!
Ce structură din cadrul Poliției Române poartă pe umeri această responsabilitate privind asigurarea pregătirii fizice a polițiștilor? Armata de tocuri care a umplut birourile structurilor de Management și Resurse Umane! Direcția de la IGPR trebuia – măcar pe genunchi – să pună la cale o ”Concepție”… săi zicem ”strategie”, în termeni mai… provinciali. Sarcini de coordonare și îndatoriri ce-i face să se simtă importanți – măcar în această ecuație – o au și purtătorii de vorbe de la Direcția Informare și Relații Publice! Te umflă râsul, sa vezi și să nu crezi!
Sar peste câteva pasaje care copiază masiv din vreun manual de pregătire sportivă și ne oprim la genurile de sport practicate. Cred că aici ar vrea să știe cetățeanul cam ce sporturi practică un ”apărător al ordinii și liniștii publice”. E prea savuros, ca să nu reproduc integral art. 39, așadar: ”Art.39 – (1) Pregătirea fizică generală se execută de către personalul din toate categoriile de solicitare fizică şi cuprinde teme şi şedinţe din atletism, gimnastică şi jocuri sportive: baschet, fotbal, fotbal-tenis, handbal, oină, rugby, tenis de câmp, tenis de masă şi volei”. Tare, nu?
Adică, ajuns la eveniment, în fața agresorului, polițistul cu pregătirea sportivă – am vrut să spun ”gândită” – a MAI-ului se va descurca de minune la… FUGĂ!
Da… scrie undeva despre bătaie: ”bătaie desprindere unilaterală”, ”bătaie eficientă” dar acestea se referă la tehnicile de antrenare a săriturilor, în cadrul disciplinei atletism. Deci… nu era ceea ce ne așteptam! Și nu e de glumit, atletismul ocupă 30% din programul obligatoriu de pregătire fizică generală a polițiștilor, alte 30% e pentru gimnastică și restul… jocuri sportive!
Pregătirea fizică generală – cu atletism, gimnastică, jocuri – ar ocupa 40% din programul total de pregătire sportivă a polițistului de operativ iar 60% ar fi alocat pregătirii specifice. Abia aici, găsim autoapărarea cu diverse genuri de lupte, care ocupă mai puțin de jumătate din acest timp, urmat de puțin culturism, puțin traseu, ceva înot cu patru procedee, orientare în teren, dacă prindem zăpadă… și ceva schi…
Semnat, Ioan Rus în calitate de ministru și Gabriel Oprea, cu ceva funcții și el pe-acolo.
Așadar, formă avem dar unde-i fondul?
Va trebui, stimate cetățean, brav plătitor de taxe și impozite, să afli că școala/academia de poliție și unitățile speciale de pregătire ale MAI sunt singurele unde se face pregătire sportivă cât de cât serioasă. Dincolo de acestea, în toată cariera, o singură dată pe an, polițistul este chemat la testarea sportivă. Aleargă câteva cercuri de stadion, face câteva abdomene, flotări… și gata! Ne vedem la anul!
Ordinul? Ma intreb dacă a citit vreun inspector șef acest Ordin. Nu există nici măcar un instructor, ofițer licențiat în domeniul sportului – așa cum se dispune – angajat la nivelul fiecărui IPJ. Avem în schimb sociologi, psihologi, juriști, secretare, contabili… toți pe funcții consistente de poliție, la care lucrătorii de ”oparativ” nici nu viseaza.
Este o bătaie de joc la adresa cetățeanului și la conceptul de ”ordine și siguranță publică”, cu care se laudă MAI. Acest Ordin nu a fost conceput pentru a se aplica vreodată, e de genul acelor bife pe care Statul Român s-a silit să le adauge la îndeplinirea ”aquis-ului comunitar”. Cine este prejudiciat? Dumneata, stimate cetățean, împreună cu toți cei dragi dumitale. (Primvicepreședinte SPR Diamantul -Vitalie Josanu).

 

Exclusiv

Primaria Vărbilău, SRL-ul familiei Cărbunaru: Curtea de Conturi descoperă haos, realitatea depășește orice ficțiune!

Publicat

pe

De

Comuna Vărbilău, Prahova – un nume ce ar putea deveni sinonim nu doar cu pitorescul rural, ci și cu un monument al incompetenței administrative, al managementului financiar „creativ” și, mai nou, al afacerilor de familie duse la un nivel de artă. Un recent raport al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova (nr. 62512/14.09.2023), scotea la lumină nereguli grave în gestiunea primăriei. Ce a urmat însă, și ce continuă să se întâmple sub ochii (și, probabil, sub beneficiile) puterii locale, transformă un simplu audit într-o saga de pomină, un pamflet al realității românești.

Contabilitate creativă la Primărie: Milioane de lei, pierdute (sau găsite de alții)?

Conform raportului Curții de Conturi din 14.09.2023, situațiile financiare consolidate ale Comunei Vărbilău la 31.12.2022 erau o operă de artă abstractă, primind o „opinie cu rezerve”. Printre „capodoperele” contabile se numără:

  • Clădiri fantomă și prețuri umflate:
  • Valoarea unei „Clădiri de utilitate publică” a fost majorată cu 531.743,95 lei, concomitent cu o depreciere de 403.106,12 lei, toate fără documente justificative. O subevaluare sau supraevaluare, în funcție de cum bați vântul, cu un impact semnificativ asupra patrimoniului, potrivit Curții de Conturi.
  • Active invizibile:
  • Primăria a uitat să înregistreze active fixe, subevaluând patrimoniul cu 199.771,77 lei. Printre acestea, un „Sistem video de supraveghere comuna Vărbilău” de 134.797,77 lei, funcțional din 2021, dar lipsă în acte și fără amortizare calculată. Se pare că la Vărbilău, chiar și camerele de supraveghere preferă discreția totală!
  • Investiții „în curs” din anii trecuți:
  • Două obiective finalizate încă din 2021, „Extindere local nou Primărie Vărbilău” și „Amenajare teren baza sportivă Livadea”, în valoare totală de 2.393.626 lei, erau încă „în curs de execuție” în contabilitate. Cineva a uitat să le termine… în acte, după ce banii fuseseră deja cheltuiți!
  • Plăți nedatorate: Un „Robin Hood” cu acte în neregulă?
  • Suma totală de 83.560 lei reprezintă plăți făcute „necuvenit” pentru lucrări de reparații și investiții. De la „Reabilitare drumuri locale” (13.549,26 lei), la „Consolidare drum Strada Cernat” (52.854,71 lei) și „Extindere construcție magazin Coțofenești” (7.938,50 lei), unde s-au decontat cantități mai mari decât cele realizate. Chiar și un „Monument Poiana Vărbilău” a beneficiat de plăți pentru șlefuiri și lustruiri de marmură neexecutate (4.034,46 lei). O adevărată mană cerească pentru anumiți „prestatori”!

Curtea de Conturi bate la ușă, Primăria „mătura” sub preș: „Remedieri” cu iz de formalitate

2023-09-14_AF_PH___UATC_VĂRBILĂU

La scurt timp, un raport de follow-up (nr. 82242/05.12.2024) al aceleiași Curți de Conturi vine să evalueze „îmbunătățirile”. O mică victorie: o parte din prejudicii au fost recuperate! De exemplu, 13.549,26 lei de la SC ELMY CONSTRUCT SRL pentru reabilitarea drumurilor, și alte sume pentru lucrări neexecutate. De asemenea, s-au făcut unele corecturi contabile și s-a „clarificat” situația unor active.

Însă, dincolo de cifre, povestea este aceeași: sistemul de control intern managerial rămâne deficitar, iar postul de auditor intern – cheia transparenței – este neocupat. Se pare că la Vărbilău, „controlul” e un concept la fel de abstract ca și „corectitudinea” unor documente. Curtea de Conturi a constatat că, deși au fost făcute demersuri, sistemul de control intern „nu pare a fi viabil și capabil să preîntâmpine în totalitate apariția erorilor.” Adică, pe românește, e la fel de găurit ca bugetul local.

Afaceri de familie, la propriu: Primăria Vărbilău, SRL-ul clanului Cărbunaru

2023-09-14_PH_UATC_VARBILAU (2)

Aici începe partea „spumoasă”, cea care depășește orice raport oficial. Cine se află în spatele acestor „anomalii” contabile? Noutățile incendiare arată o rețea de interese la nivel înalt:

  • Băieții (și mamele) deștepți din construcții:
  •  Firmele SC Elmy CONSTRUCT SRL și SC Elmy INTEGRAL SRL (responsabile, conform Curții de Conturi, de plăți nedatorate) sunt asociate cu un anume Cărbunaru. Și, ca tacâmul să fie complet, SC CANALA SRL Vărbilău este deținută de Cristian Neacșu, asociat cu… mama aceluiași Cărbunaru, care este, să facem lumină, primarul în funcție al Vărbilăului!
  • Trotuare cu „ADN” de Cărbunaru:
  • Cetățenii Vărbilăului află acum că trotuarele din comună sunt construite cu beton provenit direct de la stația de beton a SC CANALA SRL, firma deținută de mama primarului. Conflictele de interese nu sunt doar de manual, ci de-a dreptul de pavat strada!
  • Valea Slănicului, tarlaua familiei: Unde frații-și fac de cap
    • Fratele universal: Nu doar primarul e omniprezent, ci și fratele său! Acesta este șef de echipe de lucru în toate localitățile din Valea Slănicului și nu numai. Sistemul e clar: se fac „schimburi de lucrări” între firmele „agreete” ale zonei, o schemă prin care banul public, indiferent de sursă, ajunge mereu la aceiași „parteneri strategici”.
    • Regele de carton din Vărbilău: Puterea nescrisă a „vechiului” birou.
    • Deși (probabil) are un mandat, primarul Cărbunaru nu este singurul decident. „Localitatea este în continuare condusă de vechiul primar păstrându-și vechiul birou de primar. Nici o decizie nu se ia fără acordul dânsului.” Acest detaliu sugerează o putere informală, dar absolută, un „rege din umbră” sau un primar atât de bine înrădăcinat încât biroul său a devenit un centru de comandă perpetuu.

Concesiuni cu bucluc: Iazuri fantomă și agregate reale, Pe pielea naturii (și a cetățenilor)!

Și ca tabloul să fie complet, viitorul sună… la fel de tulbure. O licitație e pe cale să se întâmple în satul Coțofenești, pentru concesionarea unei suprafețe de teren. Dar surpriză! Lipsesc avize esențiale de la Garda de Mediu, Apele Române, ANRN și Rezervele Statului (MAPN). Un consilier USR, singurul curajos, a cerut lămuriri în ședința de consiliu local, arătând că proiectul nu îndeplinește condițiile premergătoare concesionării.

Dar de ce atâta insistență pentru terenuri „fără aviz”? Misterul se spulberă: toate suprafețele concesionate de SC CANALA SRL au avut ca scop final extracția de agregate pentru balastieră, și NU crearea de iazuri piscicole care, culmea, nici nu există! „Au eludat legea,” sună verdictul. Sub masca idilică a unor „iazuri” imaginare, se extrag resurse reale, probabil pentru a alimenta „proiectele” locale.

Vărbilău: O comuna pe hârtie, un paradis al „băieților deștepți” în realitate!

Raportul Curții de Conturi a fost doar un prim semnal. Elementele de noutate dezvăluie un sistem bine uns, în care afacerile de familie se împletesc cu deciziile administrative, ignorând legile și principiile transparenței. La Vărbilău, drumurile publice duc la balastiera primarului, banii dispar, activele sunt invizibile, și totul este „în regulă” până la următorul control.

Cetățenii Vărbilăului merită să știe că, dincolo de cifrele reci ale unui raport, se ascunde o realitate în care banii publici par să fie doar o afacere privată, bine coordonată din „vechiul birou de primar”. E timpul ca râsul amar să se transforme într-o acțiune concretă!

Ziarul de investigații Incisiv de Prahova va reveni cu dezvăluiri senzaționale privind contractele prin achiziție directă ale primarului din Vărbilău, ale firmei sale și firmelor de casă, pentru a arăta că nimic nu e uitat și nimic nu rămâne sub preș!  (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Fabrica Coca-Cola HBC – Sucursala Ploiesti, bancomatul personal al lui Dragoș Nan: Un an nou, aceeași veche ciumă!

Publicat

pe

De

Introducere în agonie: Revenirea „managerului” și inceputul apocalipsei personale

S-au încheiat sărbătorile, a trecut și euforia trecătoare a revelionului, iar realitatea cruntă se așterne din nou peste fabrica odinioară prosperă. Odată cu revenirea angajaților la muncă, a revenit și spectrul familiar al directorului Dragos Nan, un maestru incontestabil în arta de a „căuta soluții” acolo unde alții văd doar dezastru. Se pare că numeroasele neamuri și cheltuielile exuberante de sărbători i-au scufundat bugetul personal, iar fabricii, acest organism deja sufocat, i-a fost atribuit rolul ingrat de pompă financiară de urgență. Nu-i un personaj de compătimit, să ne înțelegem. E un artizan al haosului financiar, un șaman al „soluțiilor” care îmbogățesc unii buzunare și golesc pe altele.

De la pomul de Crăciun, la scoaterea ochiului fabricii: Manevrele măiestre ale marelui Dragos

Sfârșitul anului 2025 a fost, pentru domnul Nan, o adevărată odă adusă ingeniozității malefice. Potrivit surselor noastre, bugetele de OPEX și CAPEX au fost „strânse” cu o ferocitate rar întâlnită, transformate într-o centură de castitate financiară impusă fără discernământ. Scopul era limpede: stoarcerea fiecărui leu, indiferent de consecințele operaționale sau, mai ales, umane. Imaginați-vă un vampir modern, nu cu colți, ci cu calculatoare și tabele Excel, sugând viața dintr-un organism doar pentru a-și umple propria pungă.

Sucul la canal, banii la buzunar: Capodopera financiară a incompetenței (sau a geniului malefic?)

Și dacă credeți că aici se oprește creativitatea financiară, vă înșelați amarnic! În ultimele trei luni, mii de litri de suc au luat drumul canalizării. Motivul? Nu, nu era vorba de igienizare sau defecțiuni tehnice, ci de o „valorificare a deșeurilor” care aducea venituri suplimentare. La aceasta s-a adăugat, cireașa de pe tort, și acei 50 de bani încasați pentru fiecare ambalaj returnat prin sistemul Returo. Oricât de discutabile, aceste practici sunt diabolic de convenabile pentru un „manager” aflat într-o goană nebună după bani rapizi. Fabrica, transformată într-un laborator de alchimie inversă, unde aurul se face din pierderi și mizerie, totul în numele unei profitabilități personale obscure. Situația, deja toxică, a fost agravată de vânzările în picaj și de o producție masivă de marfă neconformă, „valorificată” în stil propriu: dop cu dop, sticlă cu sticlă. O parodie a eficienței, o blasfemie la adresa calității, o rețetă sigură pentru dezastru.

Angajatul, noul servețel al managementului: De la fișa postului, la munci ne-calificate și umilitoare

Aceste „decizii” manageriale au generat, cum era și firesc, un val de nemulțumiri printre angajați. Oameni care, în loc să își ducă la îndeplinire sarcinile din fișa postului, sunt folosiți la munci necalificate, adesea umilitoare și complet străine atribuțiilor lor. Sistemul condus de Nan nu pare să se bazeze pe principii de management modern sau profesionalism, ci mai degrabă pe presiune și frică, transformând angajații în simpli pioni pe tabla de șah a intereselor personale. Aici, demnitatea este prima victimă, iar loialitatea, o monedă de schimb.

Operațiunea „curățenia etnică” (managerială): Cum scapi de coloana vertebrală și plantezi ciuperci obediente

În așteptarea ofertei salvatoare care să-i permită să dispară elegant din peisaj, Dragos Nan continuă să demantelze sistematic tot ce nu îi servește propriilor interese. Oamenii competenți, cu experiență vastă și, mai ales, cu coloană vertebrală, sunt eliminați pe bandă rulantă. Fără criterii profesionale, fără evaluări corecte, fără explicații. În locul lor? Adusă este armata de obedienți, selectați nu după competență, ci după capacitatea de a executa ordine fără crâcnire și de a închide ochii. Nu este o epurare întâmplătoare, ci o strategie rece, calculată, menită să-i asigure un control total.

Clanul Nan la butoane: Căsătoria de conveniență intre putere și incompetență

În paralel, Dragos își securizează meticulos „cercul de apropiați”. Poziția soției, angajată în cadrul aceleiași structuri, este protejată și consolidată cu o devoțiune care sfidează orice conflict de interese sau lipsă de performanță. Același tratament beneficiază și prieteni, și alți fideli, promovați strategic în funcții-cheie. Scopul este evident: controlul trebuie să rămână în „familie”, chiar și după plecarea sa. Dragos Nan nu mai administrează o fabrică, ci își construiește o rețea de dependențe și loialități, o matcă ce îi va asigura protecție, influență și acces la beneficii și după ce va părăsi, oficial, funcția. Fabrica a devenit o monedă de schimb, iar resursele sale, umane și financiare, sunt folosite pentru a construi un sistem paralel, dedicat exclusiv interesului personal. Deciziile nu mai au nicio legătură cu performanța, sustenabilitatea sau viitorul organizației. Totul se reduce la control, obediență și garantarea unui culoar sigur pentru Nan și acoliții săi, lăsând în urmă haosul, demoralizarea și o fabrică slăbită intenționat.

Salariile, noile lanțuri de aur: Criteriul „pupincurismului” devine politică oficială

În timp ce angajații speră la majorări salariale care să le aducă o oarecare alinare, Nan se pregătește să transforme și acest moment într-un nou exercițiu de putere. Creșterile de salariu nu vor fi acordate pe criterii de performanță sau echitate, ci selectiv, exclusiv celor care i-au demonstrat loialitate totală. Pentru restul, promisiunile vor rămâne simple declarații goale, fantoșe verbale fără acoperire. În locul unei politici salariale corecte și transparente, Nan pare hotărât să folosească banii ca pe un mecanism de recompensare a supunerii și de sancționare a celor care nu se aliniază. Astfel, majorările salariale, așteptate cu nerăbdare de întreaga fabrică, riscă să devină încă un mijloc de divizare și presiune, adâncind frustrările și accentuând climatul de teamă și inechitate.

Evaluări-ghilotină: Manualul dictatorului pentru intimidare și subjugare

Mai mult, acest an aduce un alt moment-cheie în care Nan își va arăta colții: evaluările. Acestea nu par să aibă rolul de a măsura obiectiv competența sau rezultatele, ci de a regla conturi și de a consolida controlul. Sub pretextul unei analize profesionale, evaluarea riscă să devină o unealtă de intimidare: cei obedienți vor fi „notați” corespunzător și recompensați, iar cei incomozi vor fi penalizați, marginalizați sau pregătiți pentru următorul val de îndepărtări. Salariile și evaluările nu mai sunt instrumente de management, ci pârghii de presiune, folosite pentru a impune supunerea și pentru a elimina orice formă de opoziție. În loc de stabilitate și corectitudine, fabrica intră într-o nouă etapă de control discreționar, în care viitorul profesional al angajaților depinde mai puțin de muncă și mai mult de gradul de obediență față de Dragos Nan.

2026: Anul eliberării sau continuarea agoniei? Ultimul strigăt al fabricii captive

Poate că începutul acestui an va aduce, în sfârșit, o schimbare reală. Poate că Dragos Nan și acoliții săi își vor lua tălpășița, iar în locul său va veni un director care să se apuce efectiv de treabă, nu de manevre murdare și scheme personale. Un director care să intre în legalitate, să obțină toate autorizațiile necesare și, mai ales, să rupă legăturile cu acele „firme de casă” care au servit ani la rând doar interesele financiare ale lui Nan.

Acele afaceri „profitabile” pentru el au lăsat fabrica slăbită, angajații demoralizați și managementul complet subordonat unor interese private. Fabrica nu mai poate fi un instrument de îmbogățire personală! Este momentul ca anul 2026 să marcheze nu doar o schimbare de conducere, ci o resetare totală: transparență, legalitate, responsabilitate și respect pentru oamenii care muncesc aici. Orice alt scenariu înseamnă continuarea jafului organizat și consolidarea unui sistem construit pe obediență și frică, în timp ce resursele fabricii și viitorul angajaților sunt jefuite metodic. E timpul ca lanțurile să cadă, iar fabrica să își recapete demnitatea! Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Featured

Decizie controversată: România deschide porțile pentru sute de imigranți africani, ignorând opțiuni financiare

Publicat

pe

De

Guvernul României a luat o decizie surprinzătoare și, pentru unii, îngrijorătoare, angajându-se să primească un număr semnificativ de imigranți relocați din Africa, în cadrul unui mecanism de solidaritate al Uniunii Europene. Anunțul, dezvăluit într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu pentru Cotidianul Național, plasează România pe o poziție neașteptată, a treia în topul statelor membre care și-au asumat cele mai multe relocări, după Germania și Franța. Criticii vorbesc deja despre „proasta satului” european.

Solidaritate europeană: Un jargon cu implicații directe

Conform Deciziei de punere în aplicare (UE) 2025/2642 a Consiliului Uniunii Europene, care stabilește rezerva anuală de solidaritate pentru 2026, România și-a asumat preluarea a nu mai puțin de 660 de imigranți. Acest angajament vine într-un context în care Comisia Europeană a identificat Grecia, Spania, Italia și Cipru ca fiind state sub presiune migratorie, având un număr mare de debarcări. În total, nevoile de solidaritate pentru 2026 au fost estimate la 21.000 de relocări și 420 de milioane de euro în contribuții financiare. Primul ciclu anual de gestionare a migrației și angajamentele aferente vor începe să fie implementate începând cu 12 iunie 2026.

România, o surpriză pe podiumul relocărilor

În timp ce alte state membre au optat pentru contribuții financiare substanțiale, au acceptat un număr simbolic de imigranți sau pur și simplu au refuzat să participe la schema de relocare, România s-a poziționat ca un actor major în preluarea directă. Conform datelor citate de Claudia Marcu, Germania conduce detașat, cu 4.555 de relocări, urmată de Franța, cu 3.361. Surprinzător, România ocupă locul trei, înaintea Bulgariei, care și-a asumat 214 imigranți.

Această decizie ridică semne de întrebare, mai ales că implicațiile sunt semnificative: „Aceasta înseamnă să le găsească locuințe, probabil din cele pierdute de românii care nu își vor putea plăti birurile, să-i hrănească, să-i școlarizeze, eventual, și să le asigure servicii medicale gratuite”, se arată în articolul din Ziarul National.

Opțiuni multiple, decizii divergente: De ce relocare?

Statele membre ale Uniunii Europene au avut la dispoziție trei tipuri de măsuri de solidaritate considerate echivalente: relocările, contribuțiile financiare și măsurile de solidaritate alternative. Comisia Europeană a precizat că decizia aparținea fiecărui stat, putând opta pentru o combinație a acestora.

În contrast cu abordarea României, numeroase țări au ales să contribuie financiar. Spania a anunțat 42 de milioane de euro, Olanda 21,9 milioane de euro, Belgia 12,9 milioane de euro și Suedia 11,6 milioane de euro. Italia va contribui cu 54 de milioane de euro prin măsuri de solidaritate alternative. La polul opus, Malta și Estonia au alocat sume sub 300.000 de euro pentru aceste măsuri.

Cazul cel mai elocvent al unei poziții ferme îl reprezintă Ungaria și Slovacia, care au refuzat categoric atât preluarea de imigranți, cât și contribuțiile financiare, trimițând un mesaj clar către Bruxelles.

Costurile ascunse ale „generozității”: Un viitor incert?

Decizia Guvernului României de a accepta relocările, în detrimentul unor contribuții financiare, generează dezbateri aprinse. Criticii sugerează că această alegere ar putea reprezenta o povară economică și socială semnificativă pentru o țară care se confruntă deja cu propriile provocări economice și demografice. Întrebările legate de integrarea acestor persoane, de impactul asupra serviciilor publice și de costurile pe termen lung rămân, pentru moment, fără un răspuns concret din partea autorităților.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv20 de ore ago

Primaria Vărbilău, SRL-ul familiei Cărbunaru: Curtea de Conturi descoperă haos, realitatea depășește orice ficțiune!

Comuna Vărbilău, Prahova – un nume ce ar putea deveni sinonim nu doar cu pitorescul rural, ci și cu un...

Exclusiv20 de ore ago

Fabrica Coca-Cola HBC – Sucursala Ploiesti, bancomatul personal al lui Dragoș Nan: Un an nou, aceeași veche ciumă!

Introducere în agonie: Revenirea „managerului” și inceputul apocalipsei personale S-au încheiat sărbătorile, a trecut și euforia trecătoare a revelionului, iar...

Exclusiv2 zile ago

CIRCUL „S.R.I. & Co”: Când Președintele joacă „de-a vrăjeala” cu partidele, iar „bătrânul marinar” rânjește malefic

Într-o Românie unde statul de drept pare mai degrabă o iluzie optică, iar instituțiile cheie sunt mereu la cheremul jocurilor...

Exclusiv2 zile ago

CRIMA CU ȘTAMPILĂ DE STAT ȘI FARSĂ LEGALĂ: Anatomia morții sindicalismului autentic în România

Iași, 7 septembrie 2000: O dimineață roșie de sânge și ipocrizie. Pe atunci, puțini înțelegeau că asasinarea barbară a inginerului...

Exclusiv2 zile ago

Salvare contracronometru pe linia ferată: Polițiștii arădeni, eroi într-o dimineață geroasă

O dimineață de iarnă geroasă a transformat o patrulă obișnuită a polițiștilor din Arad într-o cursă contracronometru pentru salvarea unei...

Exclusiv2 zile ago

Furtună la Otopeni: Două femei, prinse cu 3 milioane de euro în aur, ceasuri și valută masivă din Dubai

O operațiune comună a polițiștilor de frontieră și a vameșilor de la Aeroportul Internațional Henri Coandă (Otopeni) a scos la...

Exclusiv2 zile ago

România, paradis fiscal pentru pușcăriași: Marmeladă, prezervative cu arome de banane și piepteni de 20.000 de euro, pe banii tăi!

Gratiile aurite ale justiției române În timp ce românul de rând se zbate cu inflația, ratele și o pâine tot...

Exclusiv3 zile ago

EXCLUSIV/Cutremur la Externe: Curtea de Conturi confirma haosul! Milioane de lei sifonate, conturi fantomă și o diplomație la limita absurdului

De la zvon la sentință – Un Raport devastator demască Ministerul Afacerilor Externe Ceea ce părea, până acum, doar subiect...

Exclusiv3 zile ago

GIURGIU, MORMÂNTUL JUSTIȚIEI: DE PATRU ORI REVOCAT, DE PATRU ORI ÎNAPOI, SUB BAGHETA (PENALĂ) A LUI FULGA!

Bine ați venit, doamnelor și domnilor, la cel mai grandios spectacol de tragicomedie judiciară din România! Cortina se ridică din...

Exclusiv3 zile ago

IGPR: Logica vine… pe bicicleta, tractată de sindicat!

Se pare că în adâncurile birourilor lustruite ale Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), lumina rațiunii are un program de...

Exclusiv4 zile ago

Ploiești, orașul mut: City managerul „expert” în tăcere și interimate fără număr – O cronică usturătoare a incompetenței perpetuate!

Ploieștiul tremură sub tacâmurile incompetenței, iar în fruntea listei se profilează, discret și fără prea mult zgomot, figura unui city...

Exclusiv4 zile ago

Groapa de gunoi a justiției: Corpul de Control confirmă dezvăluirile ziarului Incisiv de Prahova privind abuzurile cronice din ANP! Șobolanii politici, demascați!

ANP, groapa cu gunoi a justiției? „Trio-ul ticăloșiei”, oficial demascat de stat! Un cutremur de proporții zguduie din temelii Administrația...

Exclusiv4 zile ago

MAI, cimitirul deghizat al viselor de polițist: Guvernanții, groparul siguranței naționale!

Într-o Românie unde „siguranța cetățeanului” sună mai degrabă a lozincă electorală uzată decât a realitate palpabilă, Sindicatul Polițiștilor Sidepol aruncă...

Exclusiv4 zile ago

MAI, gardianul nopții europene: Cum ii vânează sistemul pe cei ce vor să scape la Bruxelles!

Într-o Românie unde exportul de inteligență ar trebui să fie o prioritate națională, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) se specializează în...

Exclusiv5 zile ago

Poliția Română: Extincția siguranței rutiere sub bagheta incompetenței!

Alertă națională: Un stat eșuat pe șosele, la cheremul infractorilor! Până când vom mai închide ochii? Cât timp vom mai...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv