Temerile oamenilor faţă de vaccinarea  anti-Covid au fost alimentate de o serie de informaţii înşelătoare care au circulat în spaţiul public.

Sintetizăm, mai jos, o parte din mesajele înşelătoare care circulă pe internet şi nu numai, oferind şi informaţia veridică, menită a spulbera îndoielile cititorilor.

Nu mă vaccinez pentru că virusul nu există. Americanii au recunoscut că testul PCR nu detectează SARS-CoV-2.

La începutul pandemiei, Centers for Disease Control and Prevention (CDC)  a dezvoltat propriul test Real Time PCR, pentru a identifica infecţia cu SARS-CoV-2.

În vara acestui an, CDC a notificat Food and Drug Administration (FDA) că, la finalul lui 2021, va retrage cererea de autorizare de urgenţă pentru acest tip de test, întrerupând, astfel, utilizarea acestuia.

Într-o notificare din 21 iulie 2021, CDC a transmis laboratoarelor să utilizeze una din numeroasele alternative autorizate de FDA, spunând că încurajează laboratoarele să ia în considerare testele multiplex, care pot detecta, în acelaşi timp, SARS-CoV-2 şi  virusurile gripale.

Astfel de teste, inclusiv unul dezvoltat de CDC, pot detecta, concomitent, atât noul coronavirus, cât şi mai multe tipuri de virusuri gripale. Astfel, se eficientizează activitatea de testare, se economisesc bani, permiţând laboratoarelor să supravegheze evoluţia gripei, în timp ce efectuează teste pentru detectarea SARS-CoV-2.

CDC nu a spus că nu mai susţine utilizarea testelor PCR, în general, sau că testul său original nu poate face diferenţa dintre SARS-CoV-2 şi gripă, aşa cum, fals, susţin cercurile conspiraţioniste şi antivacciniste.

Nu mă vaccinez, cred că sunt minţit. De ce există numai Covid? Unde a dispărut gripa? Nu mai există viroze de sezon?

Gripa nu a dispărut, ci doar s-a răspândit mai puţin. Măsurile de protecţie luate pentru a încetini răspândirea noului coronavirus au ţinut în frâu diseminarea virusurilor gripale, dar şi a altor patogeni responsabili pentru virozele de sezon.

Virusul gripal este mai puţin contagios decât SARS-CoV-2, astfel că, în momentul când acestea aleargă împreună către porţile de intrare în organism, coronavirusul reuşeşte să intre primul.

În epidemiologie, există şi aşa-numita concurenţă pentru receptori.

Prof. dr. Viorel Alexandrescu, şef al Centrului Naţional de Referinţă pentru Gripă din România şi director de programe pentru epidemii şi pandemii în cadrul Institutului Cantacuzino, ne-a explicat că virusurile nou-apărute găsesc mult mai repede persoane care pot fi infectate, pentru că acestea nu au imunitate specifică.

Specialiştii vorbesc şi de aşa-numita interferenţă virală: o expunere anterioară la un virus inhibă reproducerea altuia, care, ulterior, încearcă să se înmulţească în celule.

În unele studii observaţionale, s-a observat că expunerea la un virus antigripal inactivat, prin intermediul vaccinului, a oferit o relativă protecţie celor care ulterior au contractat noul coronavirus sau au fost expuşi acestuia.

Au fost, în alţi ani, zeci de mii de cazuri de viroze şi gripe. Nu e la fel şi acum?

E adevărat, în fiecare an s-au înregistrat, oficial, în sezonul rece, zeci de mii de cazuri de viroze respiratorii, pneumonii şi gripă, însă niciodată spitalele nu s-au supraaglomerat din cauza acestora, iar secţiile ATI nu au devenit neîncăpătoare din cauza celor care au contractat viroze de sezon sau gripe.

SARS-CoV-2 nu este nici rinovirus, nici virus gripal. SARS=Sindrom Acut Respirator Sever. Covid-19 nu este o răceală, ci o boală inflamatorie multiorgan, cu simptome de răceală. Ţinta virusului SARS-Cov-2 este plămânul.

Vaccinul oferă celui care îl primeşte apărarea specifică prin anticorpi şi celule B şi T de memorie.

Chiar dacă virusul reuşeşte să pătrundă în nas, în cele mai multe cazuri, nu va reuşi decât să provoace congestionări ale căilor respiratorii superioare şi forme uşoare de boală.

Protecţia specifică dată de vaccin oferă organismului posibilitatea să lupte ţintit cu virusul. Anticorpii specifici vor împiedica înmulţirea virusului în celulă, iar acesta nu va putea supravieţui.

Nu mă vaccinez, mă voi trata la spital sau acasă. Să se dea antivirale şi antiinflamatoare tuturor şi astfel vor fi salvaţi.

Nu există un tratament specific împotriva Covid-19.

Toate antiviralele şi antiinflamatoarele care sunt administrate au efect limitat, pacienţii fiind mai mult la mâna hazardului, decât la cea a priceperii medicilor. Profesor univ.dr. Cristian Băicuș, șeful Secției Medicală II de la Spitalul Clinic Colentina spune:

Remdesivir, după mai multe studii, nu a dovedit că scade mortalitatea, ci pare să scadă doar durata bolii.

Pentru Favipiravir, atât de cerut de toată lumea (probabil pentru că este sub formă de pastile), nu există date care să arate că este eficient, iar ghidurile australiene fac recomandări împotriva utilizării acestuia în afara scopurilor de cercetare (studii clinice randomizate), tocmai pentru a lămuri dacă are sau nu efect, și cât de rele sunt efectele adverse.

Tocilizumabul, dacă are efect (pentru că în primele studii nu a avut), scade mortalitatea cu 3% – 4%.

Dexametazona (cortizon) scade mortalitatea absolută cu 5%. În cazul celor intubaţi, efectul este mai mare (14%, adică la 100 de pacienți tratați, dexametazona salvează viața a 14).

Cortizonul, dat pacienților care nu au insuficientă respiratorie, face rău (efectele adverse cunoscute + prelungirea bolii virale).

Statul ne bagă vaccinul pe gât, nu vrea să cumpere medicamente. De ce nu a achiziţionat statul medicamente şi, mai ales, Tocilizumab?

Simin Aysel Florescu, medic primar boli infecțioase și managerul Spitalului de Boli Infecțioase Victor Babeș din București, spune că, înainte de a căuta eventuali țapi ispășitori, să privim problema la nivel european:

Este vorba despre medicamente care au fost utilizate, până anul trecut, doar pentru tratarea unor boli autoimune, iar cantitățile în care erau produse aceste medicamente erau destul de reduse, pentru că nu erau niște boli atât de răspândite, spune medicul.

Din momentul în care medicii au descoperit că aceste medicamente ar putea funcționa și în tratarea Covid-19, consumul acestora a devenit unul uriaş, nu numai în România, ci în toată lumea.

Producătorii acestora sunt maximum doi-trei, nu 500, fiind în imposibilitatea de a face cantități astronomice de medicament.

În momentul în care toate țările au început să consume aceste medicamente în pandemie, lucrurile au început să devină dramatice, pentru că producția nu poate ține pasul cu necesitățile actuale.

Ele nu pot fi produse în ritmul în care se folosesc. Nu se pune problema că undeva există o cantitate nelimitată și noi nu cumpărăm. Nu ai de unde să le cumperi. Producătorii nu le pot produce în ritmul în care se consumă în toate țările, încheie Florescu.

Vaccinurile provoacă sterilitate.

Deși persoanele însărcinate nu au fost incluse în studiile inițiale, iar participanților li s-a cerut să evite sarcina, unele persoane au rămas însărcinate, accidental.

Sarcinile neplanificate s-au înregistrat, în mod egal, atât în grupurile vaccinate, cât  și în cele nevaccinate, ceea ce demonstrează că vaccinurile nu au împiedicat sarcina.

Persoanele care au rămas însărcinate au fost urmărite îndeaproape și au avut o evoluție normală a sarcinii.

La începutul campaniilor de vaccinare, se vorbea despre aşa-numita imunitate sterilizantă. Aceasta presupune că un vaccinat nu devine infecţios în momentul contractării virusului.

Confuzia unora ar fi putut fi provocată şi de acest termen folosit în imunologie.

Nu mă vaccinez pentru că, a doua zi după vaccin, un prieten s-a infectat. Dacă l-a infectat vaccinul?

Beneficiul maxim obţinut în urma vaccinării este cuantificabil la cel puţin o lună de la prima doză de vaccin.

În cazul vaccinărilor cu ARN mesager, rapelul are loc la 21 de zile, în cazul Pfizer şi la 28 de zile pentru Moderna.

Studiile de eficienţă au demonstrat că vaccinul asigură protecţie maximă la cel puţin 10 zile după rapel. Există, astfel, posibilitatea ca o persoană să se infecteze între administrarea celor două doze.

Totuşi, studiile spun că, începând cu a şaptea zi de la prima doză, organismul începe să formeze anticorpi, iar, în eventualitatea unei infectări, acest lucru poate fi de mare ajutor organismului. (Liviu Anghel).