(Preluare Inpolitics):

Una dintre tezele momentului, venită mai ales dinspre PSD, este încheierea unui acord politic prin care partidele politice și președintele să convină asupra declanșării alegerilor anticipate. Numai că există o mică problemă: procedura dizolvării controlate a parlamentului și, implicit, a declanșării anticipatelor pentru formarea unei alte majorități politice este împotriva Constituției și tranșată clar de către CCR nu mai departe de anul trecut. Iar un acord politic nu ar face, în acest caz, decît să constituie motivul incontestabil pentru dizolvarea partidelor semnatare, conform prevederilor legii 14/2003.

”Noi am venit cu o propunere foarte clară, şi am văzut că a fost îmbrăţişată şi de AUR, dar e insuficient pentru a crea o majoritate. Să învestim pe o perioadă limitată un guvern de specialişti, să avem un acord – când vom avea o majoritate – inclusiv cu preşedintele României, să-şi asume acest lucru, ca după ce trece acest val patru, să organizăm alegeri anticipate. (…) E posibil ca până la consultări să se creioneze o astfel de majoritate care doreşte alegeri anticipate”, a declarat Marcel Ciolacu miercuri seară, la B1 TV.

Anul trecut, însă, Curtea Constituțională a spus răspicat, în decizia nr.85, că dizolvarea Parlamentului nu poate fi un mod controlat de declanșare a anticipatelor, acestea putînd fi organizate doar urmare a unei situații naturale, iar nu artificiale, de respingere a unor guverne în parlament.

La vremea respectivă, decizia CCR a înfierat sever declarațiile publice ale președintelui Klaus Iohannis conform cărora e necesară provocarea de alegeri anticipate.

„Eu am fost și rămân, și v-o spun ca să fie foarte clar, adeptul alegerilor anticipate. Eu îmi doresc să intrăm într-o logică care duce spre alegeri anticipate(…) în acest moment, soluția cea mai corectă pentru România este întoarcerea la electorat. Trebuie să avem alegeri parlamentare. Până atunci, primul pas a fost făcut spre alegeri anticipate. Următorul pas va fi făcut mâine, după consultări, după care voi reveni și vom discuta împreună despre pașii care trebuie făcuți în continuare pentru a ajunge la rezultatul dorit de români.” era citat președintele în decizia CCR.
Și alte declarații similare mai apar în document.

Ce spuneau judecătorii pe marginea lor:

”Aceste declarații, deși au fost invocate în cauză pentru a demonstra bunele intenții, au fost urmate însă de acte ale Președintelui României, precum și ale candidatului desemnat pentru funcția de prim-ministru, care demonstrează faptul că procedura prevăzută de art.103 alin.(1) din Constituție a fost utilizată contrar scopului pentru care a fost instituită, și anume de a forma un nou Guvern. Acestea demonstrează intenția de a declanșa procedura de dizolvare a Parlamentului, în vederea organizării alegerilor anticipate”.

”Interpretarea textelor constituționale de referință exclude, de plano, desemnarea de către Președinte a unui candidat la funcția de prim-ministru care să nu își asume responsabilitatea formării unui nou Guvern, și care să nu acționeze în sensul obținerii votului de încredere al Parlamentului”.

”Președintele României a susținut, prin declarațiile publice și actul desemnării, un candidat la funcția de prim-ministru care, la rândul său, a declarat public că urmărește respingerea de către Parlament a două cereri de învestitură a Guvernului și declanșarea dizolvării Parlamentului în condițiile art.89 din Constituție(…) Urmând logica textelor constituționale de referință analizate și acționând cu loialitate constituțională, Președintele României ar fi trebuit să excludă, de plano, un candidat care se pronunță, atât înainte, cât și în timpul și după consultări, în sensul că va contribui la respingerea celor două propuneri de Guvern care vor fi formulate, pentru a se întruni condițiile constituționale care să permită Președintelui României ”să dizolve acest Parlament”. Desemnarea realizată în aceste condiții, precum și faptul că declarațiile publice ale Președintelui Românei și candidatului la funcția de prim-ministru converg către concluzia enunțată în sesizările ce formează obiectul prezentei cauze, respectiv a existenței intenției comune de a intra ”în logica alegerilor anticipate”, demonstrează, de asemenea, utilizarea procedurii prevăzute de art.103 alin.(1) din Constituție contrar scopului pentru care a fost instituită. În plus, desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru cu scopul de a provoca o criză politică de natură să conducă la alegeri anticipate, implicând, ca etapă intermediară, dizolvarea Parlamentului, determină ca ceea ce constituie, în mod obișnuit, efectul unor încercări nereușite de a forma un nou Guvern să se transforme într-un scop declarat, urmărit și asumat de autorități publice de rang constituțional. Or, o asemenea conduită contravine în mod flagrant spiritului Constituției și loialității constituționale” punctau judecătorii Curții.

Și completau:

”În vederea asigurării stabilității instituționale, legiuitorul constituant a exclus, practic, posibilitatea ”provocării” unei dizolvări a Parlamentului de către Președinte. Dimpotrivă, acesta a consacrat o obligație de diligență pentru Președintele României, în sensul de a depune toate eforturile pentru păstrarea stabilității parlamentare, a ducerii până la termen a mandatului obținut prin alegeri, iar nu a scurtării lui, prin forțarea de alegeri anticipate”.

În fine, CCR mai stipula: ”Desemnarea apare astfel ca un act de voință unilateral, expresie a voinței exclusive a Președintelui României, care se poziționează astfel în afara logicii raporturilor constituționale de separație și echilibru al puterilor în stat și a efectelor pe care această logică le atașează actului desemnării candidatului la funcția de prim-ministru”.

Curtea a decis să admită sesizarea depusă de președinții celor două Camere și să respingă nominalizarea lui Ludovic Orban ca premier imediat după ce fusese demis prin moțiune de cenzură, ca prim pas spre anticipate.

Dacă CCR a stabilit cît se poate de clar că este interzisă premeditarea dizolvării Parlamentului pornind doar de la declarații publice ale lui Klaus Iohannis și ale lui Ludovic Orban, e de la sine înțeles că un Acord politic parafat între marii actori politici înseamnă mult mai mult.

Între altele, înseamnă deschiderea drumului spre dizolvarea de către CCR a partidelor angajate în acel acord.

Legea partidelor nr.14/2003 prevede astfel:

Articolul 3
(2) Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activități pe care le organizează, încalcă prevederile art. 30 alin. (7), art. 40 alin. (2) sau (4) din Constituția României, republicată.

Articolul 43
Un partid politic își încetează activitatea prin:
a) dizolvare, prin hotărâre pronunțată de Curtea Constituțională, pentru încălcarea art. 30 alin. (7) și art. 40 alin. (2) și (4) din Constituția României, republicată;

Aceeași dizolvare, pentru exact aceleași motive, poate fi decisă și pe cale judecătorească, de către Tribunalul București în urma sesizării de către Ministerul Public, conform art.45 din legea partidelor.

Iar Constituția prevede astfel:

ARTICOLUL 40
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

În concluzie, Curtea Constituțională a decis anul trecut că provocarea intenționată de alegeri anticipate ”contravine în mod flagrant spiritului Constituției și loialității constituționale”, deci încalcă principiile statului de drept.

Doar că politicienilor de vîrf ai statului român le-a intrat pe o ureche și le-a ieșit pe alta. Cu riscul să-și dea singuri foc la valiză, în perioada care urmează.