Formula de calcul dată de art. 4 din Instructiunea nr.997/28.09.2021 a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor  ne bagă din noua in divergentă de interpretare ,

Ore_spor luna 1          +       ore_spor luna2   +     ore_spor luna 3

———————-                  ——————             ———————–   X   ore- program lucru

TFL luna 1                              TFL luna 2                      TFL luna 3

X

pentru că nu este corectă in raport cu toți politistii de penitenciare și , mai rău, incalcă unele hotărâri judecătoresti rămase definitive și care impun un alt mod de retribuire al politistilor de penitenciare pe timpul efectuării concediului de odihnă .

Federația Politistilor de Penitenciare nu a observat această inadvertență dată de formula de calcul, insă a fost sesizată de către angajatii din penitenciare, cei mai vehementi fiind cei care se află sub efectul unor hotărâri judecătoresti si care, de la data aplicării acestei instructiuni , ar fi prejudiciati, sens in care am reactionat.

Unde greșesc oficialii ANP si nu vor să inteleagă este tocmai zona asta tampon de 3 luni, aceasta zonă menită să fie restart, cea la care se raportează algoritmul de calcul.

O reexeplicăm intr-un mod mai popular ca să fim mai ințeleși și să se vadă in mod clar diferenta de tratament la care sunt supusi politistii de penitenciare și cărora ar trebui să li se aplice in mod egal reglementările.

Prevederile art. 1 din Instructiunile nr. 997/28 09 2021 prevăd ca mod de calcul media ultimelor 3 luni a cuanumurilor sporurilor cu caracter permanent in raport de conditiile specifice ultimului loc de muncă.

Si asta ar fi o prevedere legală , pentru că e validată de prevederile art.150 din Legea 53/2003 Codul Muncii, dar problema porneste de la modul de aplicare a acestui RESTART in sistemul penitenciar, dar mai ales de viziune de aplicare si pentru viitor.

Concret, ANP sustine că această formulă de calcul este corectă si dreaptă in raport de cei care sunt la muncă in toată perioada care se ia in calcul ( ultimele 3 luni) si cei care mai au concediu efectuat in ultimele 3 luni.

Pozitia noastră este că ANP iar reinterpretează vointă leguitorului și a judecătorului.

Lucrurile ar fi stat asa , ca interpretarea ANP, daca in cele 3 luni luate ca baza de calcul ANP nu ar fi facut nedreptatea de a nu acorda in mod corect salariu pe timpul cat politistul de penitenciare se afla in concediu de odihna.

Concret, ca exemplu, din formula si interpretarea ANP se pot naste cel putin 3 situatii discriminatorii:

1. Situatia 1

Angajat care solicită efectuarea concediului de odihna incepand cu 01.09.2021, dar care in ultimele 3 luni a mai avut concediu efectuat, de exemplu, cate o saptamana de concediu in cele 3 luni anterioare datei solicitarii. După formula de calcul a ANP  acestia vor avea o salarizare mai mica pentru ca anterior datei de 01.09.2021 perioada de c.o. era calculate  altfel, fără sporuri , deci cuantumul celor 3 luni având o valoare mai mica ca bază de calcul.

• Situația 2

Angajat care solicită efectuarea concediului de odihnă incepând cu 01.09.2021, dar care in ultimele 3 luni nu a lipsit de la serviciu va avea o bază de calcul mai mare a ultimelor 3 luni pentru ca nu a fost sub efectul interpretarii eronate a ANP privind plata salariului pe timpul efecuării c.o. si implicit va avea o remuneratie mai mare dacă efectuează c.o. de la 01.09.2021 in viitor, pentru ca baza de calcul este mai mare.

• Situatia 3

Angajat care solicită efectuarea concediului de odihnă incepând cu 01.09.2021, dar care in ultimele 3 luni a avut un salariu platit corect, pentru ca unitatea a fost obligată prin sentinta judecatoreasca sa ii plateasca corect salariul pe timpul efectuării c.o., chiar daca in ultimele 3 luni a fost si in concediu de odihnă , va avea o bază mai mare de calcul a ultimelor 3 luni si implicit un alt salariu pe timpul efectuarii concediului de odihnă după data de 01.09.2021.

Iată, explicat simplu, cum o viziune a ANP pune in 3 situatii diferite politistul de penitenciare.

Care este de fapt voința leguitorului si a judecătorului?

Aceste doua autorități sustin :

Aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 150 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, în ceea ce priveşte stabilirea indemnizaţiei de concediu pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare (în prezent, poliţiştii de penitenciare) prin includerea, în cuantumul acestei indemnizaţii, a sporurilor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi pentru condiţii grele de muncă, de care această categorie de personal beneficiază, în perioada de activitate și  care au făcut parte din salariul aferent timpului normal de lucru.

De ce au hotărât asta?

Potrivit art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 – dispoziţii ce nu au fost abrogate prin legile de salarizare unitară – funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare primesc pe timpul cât se află în concediu de odihnă salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii.

De asemenea, conform art. 89 din Legea nr. 293/2004, mentinuyte si in actualul Statut, Legea 145/2019,  prevederile referitoare la drepturile salariale ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare se completează cu dispoziţiile Codului muncii, iar potrivit art. 150 alin. (1) din Codul muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă.

Prin urmare, întrucât art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 nu face distincţie între sporurile cu caracter permanent şi cele cu caracter variabil, iar în sensul Codului muncii, sporuri permanente sunt cele acordate pentru munca prestată în mod regulat în condiţiile respective, având în vedere şi că reclamanţii lucrează permanent în condiţii de muncă, vătămătoare, grele, periculoase, excluderea sporurilor al căror cuantum lunar se determină pe bază de pontaj (cu caracter variabil, evident doar în ceea ce priveşte câtimea, nu şi regularitatea desfăşurării activităţii) – operată prin art. 1 pct. 26.1 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 399/C/2007, care le exclude din calculul indemnizaţiei de concediu contravine actelor normative cu forţă juridic superioară menţionate (Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 coroborată cu prevederile din Codul muncii).

Acordarea, de către legiuitor, a sporurilor pentru condiţii vătămătoare, grele sau periculoase are ca raţiune faptul că aceste condiţii sunt de natură să influenţeze negativ organismul uman, astfel încât nu se poate susţine cu temei că, în perioada concediului de odihnă, efectele condiţiilor vătămătoare de muncă dispar pur şi simplu.

Dreptul funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare de a beneficia de concediu de odihnă suplimentar nu presupune anularea dreptului acestora de a beneficia de indemnizaţia pentru concediul de odihnă calculată prin luarea în considerare a tuturor sporurilor cu caracter permanent incluse în venitul brut, nefiind vorba despre o dublă compensaţie. Astfel, concediul de odihnă suplimentar a fost stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1946/2004; în schimb, dreptul la o plată corectă a salariului pe timpul efecuării co este recunoscut prin art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006, act normativ superior, emis ulterior, fiind deci evidentă intenţia legiuitorului de a acorda mai multe facilităţi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

De altfel, dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1946/2004 – în baza cărora funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ce îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite (vătămătoare, grele sau periculoase) beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar – nu reglementează şi nici nu exclud dreptul politistilor de penitenciare  de a beneficia de includerea în indemnizaţia de concediu a sporurilor pentru condiţii de muncă.

Faptul că sporurile politistilor de penitenciare  sunt variabile şi ţin de prezenţa efectivă la locul de muncă nu le transformă în sporuri temporare, ele fiind sporuri permanente chiar dacă sunt stabilite în considerarea unor condiţii specifice de muncă, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare emise de autorităţile abilitate în acest sens.

Astfel, caracterul variabil al sporului se referă la cuantumul său, opusul acestuia fiind sporul fix, în vreme ce opusul sporului permanent este sporul temporar.

Prin urmare, remuneraţia plătită pentru concediul anual trebuie calculată, în principiu, astfel încât să corespundă remuneraţiei obişnuite primite de lucrător şi trebuie să includă şi sporurile legate în mod intrinsec de exercitarea sarcinilor lucrătorului în perioada în care acesta a prestat activităţi, precum şi toate elementele aferente statutului său personal şi profesional.

În considerentele Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 15.11.2011 (Cauza Williams şi alţii – C-155/10), pronunţate în interpretarea art. 7 alin. (1) din Directiva nr. 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 04.11.2003 s-a arătat că, „deşi structura remuneraţiei obişnuite a unui lucrător, ca atare, intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor şi a practicilor reglementate de dreptul statelor membre, aceasta nu poate avea un impact asupra dreptului lucrătorului (…) de a se bucura, în perioada de repaus şi de relaxare, de condiţii economice comparabile cu cele privind perioada în care îşi exercită activitatea”, astfel încât „orice inconvenient legat în mod intrinsec de executarea sarcinilor care revin lucrătorului potrivit contractului său de muncă şi care este compensat printr-o sumă de bani ce intră în calculul remuneraţiei globale a lucrătorului, […], trebuie să facă parte în mod obligatoriu din suma la care lucrătorul are dreptul pe durata concediului anual”.

Astfel, chiar dacă au un caracter variabil, în măsura în care sunt permanente, sporurile pentru condiţii de muncă se includ în indemnizaţia de concediu, atunci când „au fost avute”, în sensul că au intrat în compunerea salariilor plătite poliţiștilor de penitenciare anterior efectuării concediului de odihnă, iar cuantumul indemnizaţiei de concediu urmează a fi stabilit prin aplicarea algoritmului prevăzut de art. 150 alin. (2) din Codul muncii, fiind indiferentă, din această perspectivă, înprejurarea că ele se acordă proporţional cu timpul lucrat, de vreme ce acest aspect ţine de caracterul variabil al sporurilor în discuţie şi nu vizează caracterul lor permanent.

Aceeaşi concluzie rezultă şi din observarea scopului instituirii concediului de odihnă şi aplicarea principiului egalităţii în faţa legii.

Astfel, concediul de odihnă este destinat refacerii capacităţii de muncă a salariatului, se efectuează în fiecare an şi, ca regulă, în natură, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat fiind permisă numai în cazul încetării raporturilor de muncă (art. 146 din Codul muncii).

Aşa fiind, întrucât concediul de odihnă este intrinsec legat de activitatea desfăşurată de salariat anterior efectuării acestuia, fiind destinat să asigure refacerea capacităţii de muncă afectată – între altele – de condiţiile de muncă, este firesc ca şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă să fie stabilite în raport de salariul lunar corespunzător perioadei de activitate, deci cu luarea în considerare a sporurilor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.

De asemenea, prin aplicarea în acest sens a prevederilor art. 150 alin. (1) şi (2) din Codul muncii se asigură egalitatea de tratament între poliţiştii de penitenciare în ceea ce priveşte drepturile băneşti aferente concediului de odihnă, insă prin formula de calcul inclusă in art.4 din Instructiunile dg nr. 997/28.09.2021 rezultă situatiile descrise la cele 3 Situatii prezentate  și implicit la neasigurarea unui tratament de egalitate intre politistii de penitenciare.

Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în jurisprudenţa dezvoltată în interpretarea art. 7 alin. (1) din Directiva nr. 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 04.11.2003 privind unele aspecte ale organizării timpului de lucru. Conform art. 7 alin. (1) din Directivă, „Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice lucrător să beneficieze de un concediu anual plătit de cel puţin patru săptămâni în conformitate cu condiţiile de obţinere şi de acordare a concediilor prevăzute de legislaţiile şi/sau practicile naţionale”. În interpretarea acestor dispoziţii, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat înr-o bogată jurisprudenţă18 că : (i) dreptul la concediul anual plătit „este consacrat în mod expres la articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, căreia articolul 6 alineatul (1) TUE îi recunoaşte aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor” şi „trebuie considerat un principiu al dreptului social comunitar de o importanţă deosebită”, (ii) expresia „concediu anual plătit” ce figurează în art. 7 alin. (1) din Directivă „are drept semnificaţie faptul că, pe durata «concediului anual» în sensul acestei directive, remuneraţia trebuie menţinută şi că, altfel spus, lucrătorul trebuie să primească remuneraţia obişnuită pentru această perioadă de repaus (…) obiectivul cerinţei de a plăti acest concediu fiind acela de a pune lucrătorul, în timpul concediului menţionat, într-o situaţie care este, în ceea ce priveşte salariul, comparabilă cu perioadele de muncă şi (iii) „deşi structura remuneraţiei obişnuite a unui lucrător, ca atare, intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor şi a practicilor reglementate de dreptul statelor membre, aceasta nu poate avea un impact asupra dreptului lucrătorului, (…),de a se bucura, în perioada de repaus şi de relaxare, de condiţii economice comparabile cu cele privind perioada în care îşi exercită activitatea”, astfel că „orice inconvenient legat în mod intrinsec de executarea sarcinilor care revin lucrătorului potrivit contractului său de muncă şi care este compensat printr-o sumă de bani ce intră în calculul remuneraţiei globale a lucrătorului, (…), trebuie să facă parte în mod obligatoriu din suma la care lucrătorul are dreptul pe durata concediului anual”.

Prin urmare, dreptul politistilor de penitenciare  de a beneficia de includerea acestor sporuri în indemnizaţia de concediu există atâta timp cât ele au fost incluse în indemnizaţia primită pentru perioada de lucru efectiv, insă pentru faptul că anterior datei de 01 09 2021 ANP , dintr-o eroare de interpretare juridică  nu le-a  cuprins, prejudiciază baza de calcul care se va rostogoli  spre viitor și implicit va duce la punerea in practică , intr-o formă  eronată , a vointei leguitorului si judecătorului.

Toate cele de mai sus nu le spunem noi, le spun actele normative in vigoare, judecătorii si insuși Procurorul General al României.

Ce nu au prevăzut acestia este faptul că niciodată nu le-a trecut prin cap că peste voința lor este voința A.N.P., dezvaluie sindicatul Equitas Targsor. (Cerasela N.).