Connect with us

Exclusiv

„La șmecherul Monaco -Dragoş Emil Săvulescu – este o întreagă complicățenie legală”

Publicat

pe

La șmecherul Monaco Săvulescu este o întreagă complicățenie legală:
– are o pedeapsă cu executare la 5 ani jumătate în România dată în 2019
– are un mandat european de arestare emis tot de România încă valabil în ciuda comutării pedepsei
– are o pedeapsă comutată de Italia la 2 ani jumătate cu suspendare în care Italia a judecat și mandatul de arestare emis.
Deci:
*Cum naiba a intrat și ieșit Săvulescu în Franța ( că înainte de Grecia a fost în Franța)? De ce Franța n-a operat ca Grecia mandatul de arestare prin Interpol dacă acesta încă nu fusese retras de România în urma deciziei Curții din Napoli?
*Cum a intrat în Grecia fără să fie arestat/ pe aceeași idee (mandatul european era încă valabil)?
*Ce decizie vor lua Grecii pentru că avem 2 pedepse diferite pe același dosar date de 2 instante diferite din 2 tari diferite, același teritoriu UE, și 1 mandat de arestare european încă valabil, dezvaluie Sorina Ruxandra Matei?
De altfel, sursa citata a publicat o investigatie compleza inca din 12 februarie 2019: „EXCLUSIV. #JafulRetrocedărilor. În timp ce în România trafichează drepturi litigioase, milionarul condamnat la închisoare al grupării Monaco, Dragoş Săvulescu s-a mutat în Los Angeles, lângă Beverly Hills, şi-a făcut un trai într-un lux orbitor şi stă într-o vilă evaluată la peste 6,6 milioane de dolari”

Datele oficiale ale Secretariatului de Stat al Californiei arată că omul de afaceri, Dragoş Emil Săvulescu, condamnat definitiv în România la 5 ani şi 6 luni de închisoare cu executare în dosarul Retrocedărilor şi, ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei, 3 ani interzicerea unor drepturi, este înregistrat de 4 ani ca agent pe teritoriul american, în Los Angeles, California, în numele firmelor pe care le-a înfiinţat în 2015 şi 2016 şi pe care le controlează – Amber Alert Entertainment Inc şi Rising Glen Entertainment Inc.

Aceleaşi date arată că de cel puţin 4 ani, Dragoş Emil Săvulescu, acum dat în urmărire internaţională de către autorităţile române, şi-a trecut ca rezidenţă atât pentru el cât şi pentru corporaţiile sale, vila din Los Angeles de aproape 4000 de metri pătraţi, evaluată pe piaţa imobiliară americană la 6,68 milioane de euro. În iunie 2018, pe aceeaşi vilă din Los Angeles, West Hollywood, de lângă Beverly Hills unde locuieşte de multă vreme, Dragoş Emil Săvulescu a înregistrat şi o societate ce aparţine noii sale soţii, fotomodelul albanez, Angela Martini, şi a înregistrat-o şi pe aceasta ca agent la aceeaşi adresă, cei doi mutându-se împreună.

Din 2016, după ce a întâlnit-o pe Martini în Los Angeles, California, viaţa afaceristului român samsar de terenuri în România, asociat al grupării Monaco, a devenit, aşa cum şi mărturiseşte, “un film”: călătorii numai cu avioane private sau elicoptere, diamante, maşini de lux cadou, petreceri de Oscar şi sejururi scumpe peste tot în lume.


Dragoş Săvulescu, băiatul din Rahova, asociat al grupării Monaco, ajuns în 6 ani milionar al României din imobiliare, drepturi litigioase şi fotbal

Dragoş Emil Săvulescu (46 de ani) este un băiat din cartierul Rahova. “M-am chinuit, am făcut business, am intrat în afaceri imobiliare, m-am chinuit şi acolo mulţi ani de zile, am muncit foarte mulţi ani de luni dimineaţa la prima oră până duminică seara până la, nu ştiu, ora 21.00, 22.00. Am fost foarte stresat. Părinţii mei mi-au asigurat totul, părinţii mei sunt ingineri. Dar am vrut mai mult decât acel “obişnuit”, decât doar să am ce să mănânc şi să dorm. În Rahova stăteam. E foarte greu, sunt foarte puţini oameni norocoşi”, mărturisea în februarie 2018, Săvulescu pentru Antena Stars. Visul băiatului din cartierul Rahova, după cum povesteşte chiar Săvulescu, a fost să facă bani: “Sunt o persoană care face afaceri, este adevărat, care trăiește într-un mediu strălucitor astăzi, numai că valorile care stau la baza a ceea ce sunt acum sunt de natură morală și spirituală. Îmi voi aminti întotdeauna de un moment din copilărie, când am văzut un bolid, în Rahova, acolo unde locuiam eu și mă întrebam dacă vreodată voi putea să am propria mașină, o astfel de mașină. Părea un vis, ceva foarte greu de realizat pe atunci”.

Astfel că din 2004, de acum 15 ani, de la 31 de ani, băiatul din Rahova se apucă de afaceri. Presă, fotbal şi imobiliare. Închiriere şi subînchiriere de bunuri imobiliare, agenţii imobiliare, tranzacţionând de-a lungul timpului drepturi litigioase din care a câştigat bani, mulţi bani.

Revista Forbes îl cota la nivelul anilor 2010-2011 pe Dragoş Săvulescu în topul primilor 500 milionari ai României, cu o avere între 12 şi 15 milioane de euro, cu un parc auto de lux de invidiat (Lamborghini LP640 Roadster, un Porsche GT, o limuzină Mercedes S65 AMG şi un SUV Mercedes G55 AMG), cheltuind la nuntă de 500.000 de euro, nuntă făcută la Palatul Regal în Sala Tronului, Săvulescu fiind în tot acest timp un răsfăţat al presei sportive şi al showbizului românesc.

Datele oficiale arată că din 2004 şi până în prezent, Dragoş Săvulescu a fost implicat în mai multe societăţi comerciale sau pe acţiuni care au avut legătură cu presa, domeniul imboliliar sau sportul/fotbalul.

În 2004, Dragoş Săvulescu apare în acţionariatul SC High Life Trust SRL, alături de afaceristul Dragoş Dobrescu, lider al grupării Monaco specializat în afaceri imobiliare, alături de Oreste Scarlat Alexandru Teodorescu şi Felix Aurelian Rache, şi alte personaje, milionari ai grupării Monaco. Societatea SC High Life Trust SRL a fost dizolvată chiar pe 15 noiembrie 2018, din ea mai făcând parte la acel moment doar Ioan Radu Budeanu, tot din gruparea Monaco şi Dragoş Săvulescu.

Dragoş Săvulescu a mai făcut parte ca acţionar şi/sau administrator din SC Fastserv Prodcom SRL/imobiliare, SC Expoinvestment SRL/imobiliare, SC Global Invest Group Societate de Investiţii şi Dezvoltare SA/imobiliare alături de afaceristul Dragoş Dobrescu, SC Four Seasons Imobconsult SRL/imobiliare, SC Mandrake Productions SRL/film, SC Ivana Chubbuck Mandragora Movies Acting Studio SRL/film şi SC Dinamo 1948 SA unde a deţinut şi 20,8 % din societate, a fost membru în Consiliul de Administraţie, finanţator şi asociat în acţionariat de-a lungul anilor cu Nicolae Badea, Vladimir Cohn, Gheorghe Neţoiu, Vasile Turcu, Cristian Borcea, iranianul Karimzadeh Hagh Mohammad Bagher, Corneliu Dinu şi Florian Bucşă/Florian Walter.


Din România, Dragoş Săvulescu pleacă în Los Angeles şi îşi face două societăţi de “film making”, una chiar cu denumirea străzii pe care locuieşte

În timp ce în România a continuat să tranzacţioneze drepturi litigioase din retrocedări până chiar la finele anului trecut, afaceristul Dragoş Săvulescu, trecut prin divorţ, a decis la sfârşitul lui 2012 să plece de la Dinamo şi ulterior să plece şi din ţară în SUA.

Datele Secretariatului de Stat al Californiei arată că pe 13 noiembrie 2015, Dragoş Săvulescu îşi înregistra prima societate pe teritoriul american: Amber Alert Entertainment Inc, unde este şi unic acţionar şi administrator. Tipul afacerii în care se reprofila Săvulescu: “film making”, devenind astfel agent înregistrat oficial pe teritoriul american al firmei cu sediul afacerii şi adresă chiar în casa în care locuia: 1889 Rising Glen Road, Los Angeles, California.

După doar 4 luni, registrele statului american arată că Dragoş Săvulescu mai înregistrează o societate. Pe 22 martie 2016, Săvulescu înfiinţează tot în Los Angeles, California şi societatea Rising Glen Entertainment Inc, cu acelaşi profil ca şi precedenta “film making” şi cu denumire chiar adresa sa. Aşa se face că Săvulescu devine agent înregistrat pe teritoriu american şi al acestei societăţi. Iar după ce se căsătoreşte în decembrie 2017 cu modelul albanez Angela Martini, după 6 luni, pe 19 iunie 2018, mai înregistrează o societate. De această dată, pe numele soţiei.

Societatea nouă- a treia înregistrată- se numeşte May23 Inc, cu denumire chiar ziua de naştere a soţiei, acţionar şi administrator este Angela Martini, domeniul în care activează este “beauty business” însă adresa este aceeaşi, 1889 Rising Glen Road, Los Angeles, California, Angela Marini mutându-se cu Dragoş Săvulescu. Astfel că pe adresa lui Dragoş Săvulescu din Los Angeles sunt înregistrate oficial la Secretariatul de Stat al Californiei, trei societăţi- două ale lui Dragoş Săvulescu: Amber Alert Entertainment Inc şi Rising Glen Entertainment Inc, una a soţiei: May23 Inc şi doi agenţi: Dragoş Săvulescu şi Angela Martini.  


Vila de lux de aproape 4000 de metri pătraţi din Los Angeles în care a stat în ultimii 5 ani afaceristul Dragoş Săvulescu, evaluată la 6,68 milioane de dolari

Începând cu 2014 până în 2018, Dragoş Săvulescu încearcă să se lipească de lumea Hollywoodului, joacă diverse roluri în filme ca Love by Design, Palatul Pionierilor, Criminal, High Strung, Limani şi shot drama ca A Way Out şi îşi încearcă norocul şi ca producător prin SUA şi România.

În acelaşi timp, Săvulescu îşi stabileşte cartierul general în Los Angeles, California, pe Rising Glen Road, aşa cum şi-a denumit şi una dintre firmele de producţie, numărul 1889.

Vila de 3821 de metri pătraţi, construită în 1960 şi recondiţionată după 2010, înălţată şi cu un etaj, este situată în West Hollywood (WeHo), Los Angeles, lângă Beverly Hills.

Datele Registrului Proprietăţilor din Los Angeles, California, arată că vila din Los Angeles în care stă Dragoş Săvulescu are 4 dormitoare, 3 băi, piscină, terasă, spa, remodelată, refinisată, cu îmbunătăţiri şi înălţări de-a lungul timpului, deşi prima oară a fost vândută în 1998 pentru 1 milion de dolari, deşi are o valoare numai a terenului de 1,98 milioane de dolari, este în prezent evaluată pe piaţa imobiliară din SUA la 6,68 milioane de dolari SUA.

În ciuda faptului că a afaceristul a anunţat în ianuarie 2018 presa de showbiz că şi-a cumpărat casă cu 3 milioane de dolari, pe care şi-a şi filmat-o singur de mai multe ori, datele Registrului Proprietăţilor din Los Angeles arată că pe 25 septembrie 2018, vila din 1889 Rising Glen Road, Los Angeles, California, îl avea în continuare proprietar pe dezvoltatorul imobiliar al Los Angelesului, West Hollywood, Malibu, Bel Air şi Beverly Hills, Stephen Resnick.

Astfel că proprietatea în care stătea de câţiva ani Dragoş Săvulescu şi ulterior şi soţia sa, Angela Martini, aparţine Stephen B Resnick 2014 Living Trust şi Resnick Stephen B Trustee care au de plătit o datorie pentru vilă la banca Premier America Credit Union până în 2033 de 1.380.000 de dolari. Contactat pentru a lămuri situaţia imobiliară a lui Dragoş Săvulescu în legătură cu proprietatea de pe 1889 Rising Glen Road, până în prezent, dezvoltatorul Stephen Resnick nu a oferit niciun răspuns. Piaţa imobiliară americană evaluează chiria pentru vila în care stă Dragoş Săvulescu în Los Angeles între 6500 şi 10.000 de dolari pe lună.


Din 2016, după ce a întâlnit-o pe Angela Martini, viaţa lui Dragoş Săvulescu devine un film: luxury private jets, elicoptere, yachturi, diamante, maşini de lux cadou, petreceri de Oscar, şi ia globul la picior în sejururi de lux

La începutul lui 2016, afaceristul Dragoş Săvulescu începe să se afişeze cu modelul Angela Martini. Angjela Martini (33 de ani) este un fotomodel născut în Albania şi crescut în Elveţia care a câştigat titlul Miss Universe Albania în 2010, a plecat în SUA, a lucrat în New York pentru Elite Model Management, a adus Martini Bikini la Miami fashion week în Miami în 2012 şi acum este “life coach” în SUA.

Odată mutată în Los Angeles “să-şi întâlnească dragostea”, Martini l-a întâlnit la o petrecere dată în casa afaceristului, pe 1889 Rising Glen Road, chiar pe afaceristul Dragoş Săvulescu. Iar totul a început să se transforme într-un film, viaţa celor doi derulându-se într-un lux orbitor.

Eu am vrut să intru în filme şi am intrat atât de mult în filme încât viaţa mea proprie a devenit un film. Da, de câţiva ani, practic de când am făcut pasul din România, nu pot să spun că m-am mutat total, dar o bună parte, cea mai mare parte a timpului sunt în Los Angeles şi probabil că pe măsură ce va trece timpul voi fi şi mai mult timp în Los Angeles. Cam din momentul ăla viaţa s-a schimbat pentru că locaţia şi lumea de acolo şi ceea ce faci şi modul în care interacţionezi cu oamenii şi totul, absolut totul te inspiră şi te motivează şi, într-adevăr, viaţa mea a devenit un film. Dar sigur în ultimii 2 ani de zile viaţa mea a devenit într-adevăr un film pentru că atunci când eşti împlinit într-adevăr viaţa devine ca un film”, mărturisea Săvulescu, încântat şi entuziasmat, la începutul lui 2018.

Angela Martini s-a mutat în vila unde locuieşte românul afaceristul din Los Angeles, California iar Săvulescu a început să-şi umple aleasa de cadouri scumpe, bijuterii cu diamante, maşini de lux, călătorii la fel de scumpe, multe dintre ele făcute cu luxury private jets. Astfel, au călătorit împreună în Zurich/Eveţia, în Roma/Italia, la Festivalul de Cannes/Franţa, în Dubai/Emiratele Arabe Unite, în Maldive, pe yachturi, vacanţe, hoteluri şi tot felul de petreceri de lux.

În iulie 2016, cei doi ajung şi la Bucureşti, inclusiv prin cluburile din Mamaia, ca apoi să se ducă în Londra, în Mykonos cu private jet şi în Zurich cu un elicopter. Tot în vara lui 2016, Dragoş Săvulescu şi Angela Martini filmează şi un videoclip în casa din 1889 Rising Glen Road, Los Angeles, participă în Elveţia la nunta finanţatorului britanic, Nat Rothschild, din familia Rothchild, se întorc în România, se văd şi cu Ilie Năstase, naşul lui Săvulescu din precedenta căsătorie, se duc la Paris, în Ibiza Spania, pe yachturi, se întorc la Bucureşti şi după aceea pleacă în Los Angeles.

Cei doi îşi petrec apoi ceva vreme în New York participând la tot felul de petreceri, în Londra, la invitaţia lordului John Alderdice, iar mama Angelei Martini este invitata premierului albanez la primul summit al Diasporei organizat la Tirana. Crăciunul 2016 cei doi şi-l fac în Los Angeles ca apoi Revelionul să-l petreacă, călătorind iar cu un private jet, în Miami, pe un yacht, şi apoi în Mexic.

În 2017, Dragoş Săvulescu începe să dea petreceri de Oscar la casa sa din Los Angeles, apoi pleacă iar cu Angela Martini în Roma, petrec acolo Paştele iar cu o lună înainte de ziua sa, Martini primeşte de la Săvulescu un SUV AMG G63 Class Luxury Off Road Mercedes ce ajunge şi până la 255.000 de dolari.

Apoi cei doi iar călătoresc la Festivalul de la Cannes, în iunie 2017 revin în Bucureşti, fac antrenamente în poligon, se duc la Mamaia, ca apoi să se întoarcă vara în aceeaşi casă din Ibiza Spania, unde călătoresc iar cu jetul. Vara lui 2017, Săvulescu este numai alături de Angela Martini prin petreceri, yachturi şi jeturi, călătorind din Spania în Italia, din Ibiza, în Marbella, în Pisa, Sardinia, ca în Septembrie să se întoarcă în Los Angeles. În octombrie 2017, de ziua lui Săvulescu, cei doi se duc în Viena, vin apoi la Bucureşti, ca în noiembrie să se întoarcă în New York şi apoi Los Angeles.

În decembrie 2017, Dragoş Săvulescu se căsătoreşte intempestiv cu Angela Martini în Las Vegas. Iar Săvulescu îi cumpără lui Martini, devenită soţie, un Bentley decapotabil de alte câteva sute de mii de dolari. Apoi cei doi se întorc în California şi filmează împreună un videoclip. Revelionul 2017, Dragoş Săvulescu şi-l face cu Angela Martini în Elveţia.

În ianuarie 2018, cei doi se duc în insulele Seychelles într-un resort de lux de luna de miere. Apoi se duc la Zurich ca să ia “inelul” şi vin în Februarie la Bucureşti. Lunile următoare cei doi şi le petrec în California, în casa din Los Angeles, mai trag câteva videoclipuri, se duc la Disneyland/Paris, vin în Bucureşti, ca ziua de naştere a lui Martini, în mai, să se ducă amândoi în Maldive, afaceristul rezervând cu această ocazie toată plaja şi restaurantul resortului pentru soţia sa.

Cei doi se întorc apoi în Los Angeles, în iulie revin în România, ca apoi să călătorească tot cu un private jet în Turcia. Se duc în restaurante celebre ca cel al lui Nusret, unde sunt serviţi de celebrul chef şi, ulterior, ajung tot cu un luxury private jet la Bodrum.

În vara lui 2018, cei doi ajung din Turcia în Grecia, în Mikonos, şi ulterior în Italia. În Santorini pe yachturi, apoi tot pe yachturi şi cu luxury private jets în Capri, Italia, în vile luxoase din Positano, în Porto Cervo, Sardinia. Cei doi ajung în toamnă iar în Bucureşti unde sărbătoresc ziua lui Săvulescu cu Ilie Năstase, Delia, alţi priteni dar şi un tort cu chipul afaceristului. Angela Martini se mai duce în Milano, se întoarce în Los Angeles unde îşi prezintă casa de lux din Los Angeles televiziunilor din Albania, pentru ca în decembrie cei doi să se întoarcă în România. Crăciunul şi-l făcuseră în Saint Moritz, Elveţia. Dragoş Săvulescu şi Angela Martini au petrecut Revelionul 2018 – 2019 în România.

Nu poţi să-ţi dai seama cât timp, câtă energie, câte resurse cheltuiesc bărbaţii pentru măcar o clipă cu o asemenea persoană”- afaceristul grupului Monaco, Dragoş Săvulescu, despre viaţa sa după ce a întâlnit-o pe Angela Martini.


Samsar de terenuri şi traficant de drepturi litigioase, afaceristul grupării Monaco, Dragoş Emil Săvulescu a fost condamnat în februarie 2019 la 5 ani şi 6 luni de închisoare cu executare şi, ca pedeapsă complementară, alţi 3 ani de interzicere a unor drepturi. Dragoş Săvulescu este în prezent dat în urmărire internaţională

După o anchetă care a durat 2 ani, în octombrie 2008, Dragoş Emil Săvulescu este trimis în judecată de DNA alături de alte 36 de persoane, pentru infracţiuni comise în tranzacţionarea drepturilor litigioase pentru terenuri, plaje şi faleze preţioase şi întinse aflate în Constanţa, unde Săvulescu, alături de alţi reprezentanţi ai grupării Monaco, acţionau ca mandatari sau cesionari cumpărători de drepturi succesorale.

În uriaşul dosarul de corupţie le mai fuseseră reţinute o serie de infracţiuni lui Radu Mazăre, primarul Constanţei, lui Nicuşor Constantinescu, preşedinte al CJ Constanţa, milionarului grupului Monaco, Georgică Giurgiucanu, milionarului asociat cu el Cristian Borcea, notarului Andrei Aurel Jean, soţul celei care a devenit ulterior şefa Tribunalului Bucureşti, funcţionarilor din primărie, funcţionari din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publictate Imobiliară, moştenitori, membri ai comisiei de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei Constanţa, cesionari cumpărători de drepturi succesorale, interpuşi cumpărători de terenuri şi evaluatori agreaţi de primăria Constanţa, faptele petrecându-se în perioada noiembrie 2002-iulie 2005, prejudiciul adus statului român evaluat la această oră fiind de peste 500 de milioane de euro.

Procurorii stabiliseră că membrii grupului Monaco, milionarii Cristian Borcea, Georgică Giurgiucanu şi Dragoş Emil Săvulescu s-au asociat în societatea Holiday Club Neptun SA şi au intrat ilegal în posesia unor drepturi succesorale ce aparţineau unei persoane în vârstă, Aline Ivonne Movilă Buzescu. Aceasta moştenise proprietăţi impresionante în Bucureşti şi Constanţa şi lăsase partea ei de moştenire de fapt Academiei Române, printr-un testament încheiat în primăvara lui 2001.

Cu complictatea notarilor, milionarii grupului Monaco au acţionat ca mandatari au moştenitoarei şi au solicitat Primăriei Constanţa să intre în posesia unor suprafeţe uriaşe de teren. Apoi, milionarii au vândut succesiv drepturile succesorale unor cunoscuţi sau rude la alte preţuri.

Samsar de terenuri şi traficant de drepturi litigioase, după 9 ani de judecată, afaceristul Dragoş Emil Săvulescu, în iulie 2017, în timp ce se afla în România, a fost condamnat în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti la 3 ani de închisoare cu suspendare.

Pe 7 februarie 2019, după 11 ani de judecată, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au găsit vinovat în mod definitiv pe Dragoş Emil Săvulescu de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, îl condamnă la 5 ani şi 6 luni de închisoare cu executare şi, ca pedeapsă complementară, îi interzice după executarea pedepsei, pentru următorii 3 ani, o parte din drepturi.

Toate acestea în condiţiile în care în cazul afaceristului Dragoş Săvulescu încetase procesul penal pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, complicitate la fals intelectual, fals în formă continuată, instigare la complicitate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, mai multe fapte de instigare la fals intelectual, instigare la uz de fals, ca urmare a intervenirii prescripţiei penale.

Alături de 32 de inculpaţi şi condamnaţi din dosar şi chiar şi de mama sa, Geta Săvulescu, Dragoş Săvulescu are de plătit şi el 33.000 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Exclusiv

IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!

Publicat

pe

De

PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL

La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are treabă cu legea și nici cu examenele corecte. Adevărata „situație operativă” pare să fie una singură: nu verificarea abuzurilor, ci identificarea colegului care a avut îndrăzneala să spună adevărul.

Conform informațiilor făcute publice de Sindicatul Europol, în loc să se ocupe de situațiile în care unor polițiști li s-au cerut angajamente contrare legii, înainte de examenul de definitivare în profesie, conducerea inspectoratului ar fi preocupată să prindă „vinovatul” suprem: polițistul care a scos gunoiul de sub preș și l-a arătat publicului.

„VICTIMA INOCENTĂ” IPJ CONSTANȚA: LACRIMI DE CROCOSIL ÎN COMUNICATELE OFICIALE

Instituția, ne spune Sindicatul Europol, continuă să pozeze într-o biată victimă neînțeleasă, aproape sfântă, nedreptățită de sindicat și de opinia publică. Totul ar fi, după cum lasă să se înțeleagă, o simplă invenție a Sindicatului Europol.

Numai că, pentru a risipi ceața, sindicatul vine cu „proba materială”: modelul de angajament primit de polițiștii absolvenți ai promoției decembrie 2024, încă de anul trecut, înainte ca aceștia să susțină examenul de definitivare în profesie. Un angajament scris, în care agentul se obligă să nu își modifice raporturile de serviciu decât într-un anumit cadru, document care devine, în context, piesa-cheie a acestui puzzle instituțional.

ÎNTREBĂRILE LA CARE IPJ CONSTANȚA NU VREA SĂ AUDĂ RĂSPUNSUL

Într-un comunicat de presă, IPJ Constanța afirmă nonșalant că nu a fost sesizat de niciun polițist privind vreo presiune pentru completarea unor astfel de angajamente. Până aici, manualul clasic de „spălat pe mâini”.

Numai că rămâne o listă incomodă de întrebări, pe care, după cum arată Sindicatul Europol, inspectoratul refuză cu grație să o deschidă:

  • Cine a conceput acel tip de angajament?
  • Cine l-a distribuit polițiștilor pentru completare, înainte de susținerea examenului de definitivare în profesie?
  • În baza cărei prevederi legale a fost solicitat?
  • Cine și-a asumat răspunderea pentru folosirea lui?

Răspunsuri? Zero. În locul lor, se aude doar foșnetul „hârtiilor interne” și tropăitul grăbit al celor care vor să închidă subiectul, nu să-l lămurească.

CÂND ABUZUL NU DERANJEAZĂ, DAR DERANJEAZĂ DOVEZILE

Conducerea inspectoratului, potrivit relatării Sindicatului Europol, nu a făcut o prioritate din a clarifica legalitatea acestor angajamente. În schimb, la nivelul Serviciului Siguranța Transporturilor, „misiunea zilei” ar fi fost alta: identificarea polițistului care a pus documentul la dispoziția sindicatului.

Pe scurt, nu documentul deranjează. Nu conținutul lui. Nu suspiciunea de practici ilegale.
Deranjează faptul că a ieșit la lumină. Că a ajuns în spațiul public. Că nu mai poate fi băgat la loc în sertarul cu „așa se face la noi”.

LOGICA INFRACȚIONALĂ A „CAZANULUI CU TĂCERI”

Sindicatul Europol pune degetul pe rană: această mentalitate seamănă izbitor cu ceea ce întâlnim în mediul infracțional. Nu fapta e problema, ci denunțătorul. Nu încălcarea legii deranjează, ci cel care îndrăznește să o arate.

Hoții – spune logica simplă a străzii – nu se grăbesc să-și recunoască vina, ci să afle cine i-a „turnat”. Iar când acest tip de reflex apare, după cum reclamă sindicatul, chiar într-o instituție de aplicare a legii, contrastul devine grotesc.

În loc de „ne-am înșelat, corectăm, respectăm legea”, avem „cine a vorbit?”. Un fel de cod al tăcerii transformat în politică de personal.

DE CE POLIȚIȘTII NU SE MAI DUC LA ȘEFI, CI LA SINDICAT

Nu întâmplător, tot mai mulți polițiști aleg, conform Sindicatului Europol, să se adreseze organizației sindicale, și nu conducerii inspectoratului sau structurilor de control intern.

Explicația este devastator de simplă: mulți au convingerea că, prea des, anchetele interne nu urmăresc să lămurească faptele, ci să identifice persoana care a îndrăznit să le reclamat. Nu adevărul contează, ci vânătoarea celui care l-a spus.

Într-un astfel de climat, frica devine instrument de management, iar sindicatul devine, de facto, singura supapă pentru cei care nu vor să intre în jocul tăcerii.

IPJ CONSTANȚA: PROBLEMA NU ESTE „DENUNȚĂTORUL”, CI SISTEMUL TOLERAT

Mesajul transmis de Sindicatul Europol către conducerea IPJ Constanța este cât se poate de clar: orice tentativă de a găsi „denunțătorul” nu face decât să confirme problema, nu să o stingă.

Nu sindicatul este problema. Nu polițistul care a vorbit este problema.
Problema, așa cum reiese din acest caz, sunt practicile ilegale sau abuzive care continuă să fie tolerate în interiorul instituției, acoperite de comunicate liniștitoare și de o tăcere disciplinată.

Atâta vreme cât prioritatea nu va fi adevărul și respectarea legii, ci identificarea celui care „a îndrăznit să vorbească”, IPJ Constanța riscă să-și confirme singur, zi de zi, propriul pamflet: un model de management în care abuzul este „incident”, dar cel care îl expune devine „dușmanul” de vânat. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale

Publicat

pe

De

Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor”

Când polițiștii și militarii cer bani, nu poezie, reacția „morală” o știm pe dinafară:
„Ați ales o vocație, nu o meserie. Ați jurat. Serviți țara. Onoarea uniformei nu se măsoară în bani.”

Subtitlu nespus, dar urlat din toți rărunchii:
„Dacă vrei salariu, ești trădător de jurământ. Dacă ceri drepturi, dezonorezi uniforma.”

Ce pare, la prima vedere, o românească ieftină de ultimii 30 de ani – marca „te-am făcut, fraiere”, servită de politicieni ipocriți și de boșii din structurile centrale cu reflexe de secretar de partid – e de fapt o schemă veche de 250 de ani.

Adam Smith, părintele capitalismului, cel pe care îl flutură toți gură-cască atunci când justifică „piața liberă”, a descris exact acest mecanism în 1776, în „Avuția națiunilor”.
Nu ca ideal, ci ca șmecherie de preț: cum să plătești mai puțin pentru munca cea mai grea, îmbrăcând restul în „onoare”.

Analiza este readusă în actualitate, în cheie românească, de Sindicatul Diamantul, prin vocea lui Emil Păscuț. Și e nimic mai usturător pentru discursul oficial decât să vii peste el cu Adam Smith însuși.

Regula lui Smith: muncă grea și periculoasă = bani mai mulți. Cu o excepție monstruoasă

În Cartea I, capitolul X, Adam Smith pune întrebarea simplă: de ce diferă câștigurile între profesii?

Răspunsul lui, devenit clasic în economie:
pe o piață liberă, avantajele și dezavantajele diferitelor ocupații tind să se compenseze.

Cu alte cuvinte:

  • munca ușoară, curată, sigură = bani mai puțini;
  • munca grea, murdară, periculoasă = bani mai mulți.

Exemplele lui:

  • calfa de croitor câștigă mai puțin decât țesătorul;
  • țesătorul, mai puțin decât fierarul;
  • minerul, care își riscă pielea în subteran, câștigă în 8 ore cât potcovarul în 12.

Riscul, murdăria, oboseala, răspunderea se plătesc.
Asta e regula. E manual de economie, nu fluturaș sindical.

Exemplul extrem la Smith: călăul public:

„The most detestable of all employments, that of public executioner, is, in proportion to the quantity of work done, better paid than any common trade whatever.”

Tradus:
Cea mai detestabilă dintre toate îndeletnicirile, aceea de călău public, este, raportat la cantitatea de muncă prestată, mai bine plătită decât orice meserie obișnuită.

De ce? Pentru că e odioasă, detestată.
Societatea îl urăște, deci trebuie să-l plătească regește.
Dezonoarea e o taxă pe care angajatorul o plătește în plus.

Reversul otrăvit: când „onoarea” nu se adaugă la salariu, ci îl taie

Tot acolo, Smith formulează fraza care spulberă discursul cu „vocația”:

„Honour makes a great part of the reward of all honourable professions. In point of pecuniary gain, all things considered, they are generally under-recompensed.”

Tradus pe românește, fără livraj cu fundiță:
Onoarea constituie o mare parte din recompensa tuturor profesiilor onorabile. Din punctul de vedere al câștigului bănesc, ele sunt în general insuficient recompensate.

Deci:

  • la profesiile onorabile, onoarea nu se adaugă la salariu;
  • onoarea este o parte din salariu – adică o parte pe care angajatorul nu o mai plătește în bani.

Cu cât profesia e mai „onorabilă”, cu atât portofelul e mai subțire.
Diferența se achită în stimă, ceremonii, medalii, drapele și poze.

Statul a înțeles perfect schema:

  • banii dor bugetul;
  • moneda simbolică (stegulețe, diplome, „eroism”, „vocație”, „onoare”) nu costă nimic.

Sindicatul Diamantul nu inventează nimic: doar arată că ceea ce azi e prezentat ca morală patriotică, Adam Smith a despuiat, acum 250 de ani, ca mecanism rece de exploatat profesii onorabile.

Polițistul și militarul: combinația perfectă pentru a fi înșelat legal

Orice polițist sau militar care citește își recunoaște fișa zilnică:

  • ture de noapte,
  • expunere la violență,
  • risc de moarte sau invaliditate,
  • răspundere penală pentru decizii luate în secunde,
  • uzură fizică accelerată,
  • restrângeri de drepturi pe care alții nici nu le concep.

După regula lui Smith, ar trebui să fie plătiți cu vârf și îndesat.
De ce nu sunt?

Pentru că polițistul / militarul nu este o excepție de la teoria lui Smith, ci cazul-limită unde două reguli ale aceluiași sistem se ciocnesc frontal:

  1. Muncă extrem de periculoasă → ar cere cea mai mare primă de risc.
  2. Profesia extrem de onorabilă → duce, conform lui Smith, la subplată în bani, diferența fiind plătită în „onoare”.

Rezultatul, notează Adam Smith și confirmă România lui 2026:
cea mai periculoasă profesie ajunge plătită sub cea mai banală.

Polițistul și militarul sunt pe diagonala blestemată:

  • periculoși la maximum,
  • onorabili la maximum,
  • plătiți la minim.

Călăul – detestabil, bine plătit pentru dispreț.
Soldatul/polițistul – onorabil, plătind el pentru stima primită.

Formula lui Smith, rezumată dur:

„Călăul este plătit pentru disprețul pe care îl suportă; soldatul plătește pentru stima pe care o primește.”

Nota de plată a uniformei: dublu minus, zero plus

Aplicată la polițist/militar, harta lui Smith arată așa:

  • pentru componenta onorabilă:
    statul taie din salariu și plătește în „stimă” – ceremonii, discursuri, medalii, parade, „eroi în uniformă”.
  • pentru componenta periculoasă:
    aceeași regulă cere o primă masivă de risc
    exact cea care la polițiști și militari lipsește de facto.

Bilanțul omului în uniformă, pe contabilitatea smithiană, în România:

  • la rubrica „onoare” – debit (i se scad bani);
  • la rubrica „pericol” – zero credit (nu primește nimic în plus).

Dublu debit, zero credit.
Același casier – Statul – aplică doar regula care îi convine: invocă „onoarea” când trebuie să nu plătească, „riscul” când trebuie să ceară mai multă obediență.

„Întreg prețul sângelui lor”: cum se cumpără viață cu speranțe romantice

Adam Smith nu se oprește la salariu. Lovește direct în mecanismul de recrutare:

„These romantic hopes make the whole price of their blood. Their pay is less than that of common labourers, and in actual service their fatigues are much greater.”

Aceste speranțe romantice alcătuiesc întreg prețul sângelui lor. Plata lor este mai mică decât a muncitorilor de rând, iar în serviciul efectiv oboseala lor este mult mai mare.

Tradus pe șleau pentru uniforma din 2026:

  • Nu solda plătește sângele soldatului/polițistului.
  • Sângele este cumpărat cu vise de glorie, decorații, „onoare națională”.

Iar marfa e mereu disponibilă, spune Smith, pentru că:

  • tinerii supraestimează șansele de reușită,
  • subestimează riscurile reale,
  • se lasă ademeniți de viața de aventuri, nu de viața reală cu hernie, infarct, dosare și pensii tăiate.

„The dangers and hairbreadth escapes of a life of adventures, instead of disheartening young people, seem frequently to recommend a trade to them.”

Primejdiile și scăpările la limită ale unei vieți de aventuri, în loc să-i descurajeze pe tineri, par adesea să le recomande o asemenea meserie.

Comentariul românesc, cum îl subliniază Emil Păscuț – SPR DIAMANTUL:

  • nimeni nu intră în poliție la 20 de ani gândindu-se la hernia de disc de la 45,
  • la bolile de inimă care îl bagă în groapă cu 10 ani mai devreme,
  • la procesele pe care le va da propriului angajator ca să își primească ce scrie deja în lege.

Statul exploatează exact ce știa Smith:

  • optimismul vârstei,
  • prestigiul uniformei,
  • dorința de aventură și de respect.

„Compensația de risc” în România: lege vie pe hârtie, moartă pe fluturaș

Te-ai aștepta ca România să fie atât de „balcanică” încât nici măcar să nu fi auzit de compensația de pericol.
Realitatea e mai cinică: a auzit, a scris, a votat, a publicat… și apoi a înghețat.

Sindicatul Diamantul arată clar:

  • Legea-cadru 153/2017, Anexa VI, art. 14 alin. (1):
    pentru „munca cu grad ridicat de risc sau în condiții de pericol deosebit”, personalul militar și polițiștii „beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit”.

Pe hârtie – impecabil, occidental.
În realitate – Adam Smith + OUG made in Romania:

  • dreptul există,
  • aplicarea lui este eșalonată „în trepte”,
  • iar fiecare treaptă este înghețată anual prin OUG-uri succesive de „încetinire”, „prudență bugetară” și alte minciuni ambalate tehnic.

Două legi-cadru succesive (L. 284/2010 și L. 153/2017) au făcut aceeași mișcare:

  1. au creat dreptul la compensație de risc;
  2. au amânat intrarea lui în vigoare „treptat”;
  3. guvernele, an de an, au venit cu OUG-uri care blochează exact treptele.

Mecanism perfect:

  • dreptul există suficient cât să nu mai poată fi cerut;
  • nu ajunge niciodată în buzunar.

În 16 ani, compensația de risc/pericol deosebit:

  • nu a fost plătită nici sub Legea 284/2010,
  • nici sub Legea 153/2017,
  • nici astăzi.

Dreptul trăiește în Monitorul Oficial;
moare pe fluturașul de salariu.

Statutul polițistului: „Adam Smith” scris cu mâna statului român

Legea 360/2002 – Statutul polițistului conține, fără să-și dea seama, esența lui Smith.

  • Art. 1 alin. (2):
    Exercitarea profesiei de polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.

    Deci: riscul e structural, nu accidental.

  • Art. 1 alin. (3):
    Statutul special este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite…

    Cu alte cuvinte: tot „statutul special” se sprijină pe risc.

  • Art. 6:
    Polițistul beneficiază de drepturi compensatorii acordate… pentru condițiile speciale și riscurile pe care le implică exercitarea profesiei.

Lanț logic simplu:

  1. profesia are risc mare, prin natura sa;
  2. acesta justifică „statutul special”;
  3. riscul trebuie compensat în bani.

Realitatea:

  • „statutul special” este invocat zilnic ca motiv de restrângere a drepturilor,
  • riscul – ca motiv de datorie sporită,
  • dar nu ca motiv de plată sporită.

Statul ia din Smith ce îi convine:

  • partea cu „onoarea profesiei”,
  • taie partea cu „diferențialul de risc”.

Statul minimal al lui Smith: primele două datorii – apărarea și ordinea. Fix ce plătește România la discount

În Cartea a IV-a și a V-a, Adam Smith reduce statul la esență.
„Suveranul sau statul” – spune el – are trei mari îndatoriri:

  1. Să protejeze societatea de violența și invazia altor societăți (apărarea).
  2. Să protejeze fiecare membru al societății de nedreptatea sau opresiunea celorlalți (ordine, justiție).
  3. Să susțină lucrări și instituții publice pe care piața nu le poate finanța singură.

Adică, în termeni actuali:

  • armata, poliția, justiția – pe primul loc;
  • restul – după.

Smith nu se rușinează să scrie:

„defence… is of much more importance than opulence”
apărarea este cu mult mai importantă decât opulența”.

Cu alte cuvinte:
Statul care își plătește prost oamenii din apărare și ordine nu face economie; își sabotează propria existență.

Mai mult, Smith spune clar:

  • războiul și ordinea nu produc bunuri vandabile,
  • deci oamenii din aceste domenii sunt întreținuți din munca celorlalți, prin stat.
  • deci nu pot fi lăsați pieței.
    Nu există „poliție privată care să țină loc de stat”.

„E vocație, nu salariu”: nu e omagiu, e refuz de plată

Sindicatul Diamantul, citând și explicându-l pe Adam Smith, închide cleștele:

  • Pe de o parte, Smith spune:
    apărarea și ordinea sunt primele datorii ale statului, nu mofturi.
  • Pe de altă parte, tot el explică:
    statul trişează folosind „onoarea” ca monedă de plată în locul banilor.

De aici vine discursul oficial de azi:

„Meseria de polițist e o vocație, nu o sursă de venit.”
„Ați depus un jurământ, nu ați semnat un contract de salariu.”

Pare elogiu.
În analiza lui Smith, e altceva: refuz de plată mascat în limbaj patriotic.

Adam Smith, scos din raft și pus pe masa discuției de Emil Păscuț și SPR DIAMANTUL, spune negru pe alb:

  • onoarea e reală și nimeni nu v-o poate lua;
  • dar nu e treaba statului să o contabilizeze ca formă de salariu.

Onoarea aparține omului.
Solda este datoria statului.

Cine le amestecă:

  • nu înalță uniforma,
  • ci arată cât de puțin îi respectă pe polițiști și militari.

Concluzie: când îți flutură drapelul, îți achită în natură ce îți datorează în bani

De la 1776 la 2026, firul e același:

  • Statul are obligația esențială să asigure apărarea și ordinea.
  • Pentru asta angajează oameni în uniformă.
  • Le restrânge drepturi, le cere viața la nevoie, îi umple de „onoare” la ceremonii.
  • Când vine vorba de bani:
    • invocă „vocația”,
    • invocă „jurământul”,
    • blochează compensația de risc prin OUG-uri,
    • lasă drepturile să trăiască doar pe hârtie.

Ce arată Sindicatul Diamantul, cu Adam Smith în mână, e simplu:

  • când ți se spune „serviți țara, nu salariul”,
  • ți se comunică, de fapt:
    „onoarea ta e moneda cu care îți plătești singur riscul, noi nu mai băgăm nimic în cont.”

Data viitoare când vreun șef, ministru sau comunicator îți spune „nu mai vorbiți de bani, purtați cu mândrie uniforma”,
deschide în minte Cartea I, capitolul X din „Avuția națiunilor” și articolul 14 din Legea 153/2017.

Nu e lipsă de vocație să ceri bani.
Este lipsă de onoare a statului să te plătească în drapele în loc de soldă. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

TIR-istul cu „curaj” de cauciuc: beat criță, fără permis și cu tupeu cât DN 57

Publicat

pe

De

Așa arată inconștiența la volan: 40 de tone, alcool și zero creier

AȘA CONDUCE UN ȘOFER INCONȘTIENT! – o spun clar și documentat cei de la Sindicatul Europol, nu e pamflet, e realitatea din trafic.

Pe DN 57, în zona Poliției Orașului Moldova Nouă, un șofer de ansamblu de mare tonaj (adică nu o trotinetă electrică, ci un mastodont pe roți) a fost depistat de polițiști conducând haotic, ca și cum șoseaua ar fi fost o sală de dans, iar tirul – partenerul de vals.

Testarea cu aparatul etilotest a indicat „modestul” scor de 0,96 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Rezultatul:

  • dosar penal,
  • permisul de conducere reținut,
  • fără drept de circulație.

Orice om cu bun-simț, un minim instinct de conservare și o brumă de respect pentru viața altora ar fi priceput că aventura la volan s-a încheiat. Dar nu și protagonistul nostru, care pare să fi confundat DN 57 cu barul personal și legea cu o glumă proastă.

Din categoria „Nu mă învață pe mine legea ce să fac”

După câteva ore, când orice om normal ar fi stat cuminte, eventual cu avocatul lângă el, „eroul” nostru decide să mai dea o tură. Exact:

  • se urcă din nou la volanul aceluiași autocamion,
  • pornește din nou la drum,
  • deși nu mai avea dreptul să conducă.

Dacă la prima oprire polițiștii l-au oprit de la un posibil dezastru, la a doua, deja vorbim despre recidivă în prostie.
Reperat în trafic, este tras din nou pe dreapta de polițiștii rutieri.

Noua testare cu aparatul etilotest arată că omul nostru nu s-a lecuit, ci doar a mai diluat „combustibilul”:

  • rezultat: 0,15 mg/l alcool pur în aerul expirat,
  • din nou condus la o unitate medicală pentru recoltarea probelor biologice.

Pe scurt: mai puțin beat, dar la fel de periculos.

Când polițiștii gândesc, iar șoferul… insistă

De data aceasta, experiența și profesionalismul polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Moldova Nouă au făcut diferența dintre o știre de prevenție și un breaking news cu saci de plastic pe carosabil.

Faptul că aceiași colegi l-au depistat din nou la volan, înainte ca inconștiența lui să se transforme într-o tragedie, a dus la ceea ce trebuia să se întâmple de la prima dovadă de sfidare a legii:

  • acest individ a fost eliminat de pe drumurile publice,
  • și reținut pentru 24 de ore în arestul IPJ Caraș-Severin.

Cu alte cuvinte, de pe DN 57 a ajuns pe un drum mai scurt: direct în arest.

Felicitări polițiștilor, condoleanțe bunului-simț al șoferului

Sindicatul Europol transmite clar: felicitări polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Moldova Nouă!
Profesionalismul, vigilența și fermitatea lor au scos din trafic un individ care, în mai puțin de 12 ore, a demonstrat că:

  • nu respectă legea,
  • nu respectă siguranța celorlalți participanți la trafic,
  • nu respectă nici măcar avertismentul dur reprezentat de un dosar penal și de pierdera permisului.

Pentru astfel de personaje, dosarul penal e doar „hârtie”, iar pierderea permisului – un inconvenient temporar, nu un semnal de alarmă. Îl vezi căzut în picioare ca pisica, doar că pisica nu cară zeci de tone de metal pe șosea.

Când legea nu-i ajunge la cap, trebuie să-l ajute cătușa

Astfel de cazuri, cum dezvăluie Sindicatul Europol, arată limpede că există oameni pentru care:

  • „Nu ai voie să conduci” nu înseamnă nimic.
  • „Ești cercetat penal” sună ca un mic deranj birocratic.
  • „Pui vieți în pericol” pare o piesă de teatru, nu realitatea de pe DN 57.

Pentru aceștia, doar măsurile preventive ferme – reținerea, scoaterea din trafic, îndepărtarea imediată de la volan – mai pot proteja oamenii nevinovați.

Legea nu este opțională, nu este „sfat”, nu este „recomandare”.
Nu e „dacă vrei, o respecți, dacă nu, mai dai o tură cu tirul”.

Final pe scurt: fără permis, cu alcool, cu tupeu – rețeta perfectă pentru dezastru

În timp ce majoritatea șoferilor se străduiesc să respecte regulile și să ajungă acasă teferi, există specimene care tratează drumurile publice ca pe un joc video: reset la fiecare oprire a poliției.

De data aceasta, datorită polițiștilor din Moldova Nouă, „jocul” s-a oprit înainte de ecranul cu mesajul „Game Over” pentru niște oameni nevinovați.

Și da, așa conduce un șofer inconștient: beat, fără permis, cu tirul pe șosea și cu bunul-simț complet deraiat. Din fericire, de data aceasta, nu el a avut ultimul cuvânt, ci cătușa și arestul. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv20 de ore ago

IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!

PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are...

Exclusiv21 de ore ago

„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale

Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor” Când polițiștii și militarii cer bani,...

Exclusiv21 de ore ago

TIR-istul cu „curaj” de cauciuc: beat criță, fără permis și cu tupeu cât DN 57

Așa arată inconștiența la volan: 40 de tone, alcool și zero creier AȘA CONDUCE UN ȘOFER INCONȘTIENT! – o spun...

Exclusiv21 de ore ago

„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii

„Unde s-au evaporat experții de serviciu?” Unde sunt acum „experții” care strigă, cu mâna pe tastatură și curajul în spatele...

Exclusiv2 zile ago

De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX

Grădinița de cadre – sezonul XXIX: întoarcere la Blejoi, unde cadrele cresc pe tractor Serialul „Grădinița de cadre – IPJ...

Exclusiv2 zile ago

„Prescripția salvează hoția”: cum a ajuns România cimitirul dosarelor cu fonduri europene, pus la zid de CJUE

„Dragi hoți de fonduri europene, nu vă mai bazați pe calendar!” Prescripția dosarelor cu fonduri europene din România a fost...

Exclusiv2 zile ago

MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001 și a Constituției, să afle cine, de ce și cum...

Exclusiv3 zile ago

Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii

Un proiect nou, o lege veche „ucisă din pix” La 16 iulie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale...

Exclusiv3 zile ago

Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul

De la „nu am fost eu” la „da, recunosc!”: când tractorul minte, camera de bord vorbește Totul a pornit de...

Exclusiv3 zile ago

Noul proiect al legii salarizării: polițiști la tarif de chilipir, promisiuni la preț de lux

Sindicatele bat la ușă, parlamentul se preface că nu e acasă Federația Sindicatelor Democratice din România (FSDR), organizație reprezentativă la...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane

Breaking-ul mic, gunoiul mare În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult...

Exclusiv4 zile ago

Cum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară

Sindicatul „Diamantul” deschide sertarul cu rușini Există dosare care schimbă jurisprudența. Și există dosare care schimbă manualul de prostie instituțională....

Exclusiv4 zile ago

CCR dă cu OUG-ul de gard: Guvernul inventează urgențe, Curtea le stinge lumina

Guvernul, prins cu „urgența” falsă în buzunar Nu există urgență, nu există ordonanță de urgență – asta este, pe scurt,...

Exclusiv5 zile ago

Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică

Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv...

Exclusiv5 zile ago

Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD

„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă În timp ce la București se plâng politicieni și...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv