(Preluare Inpolitics):

Mandatul de primar al sectorului 1 pare să aibă, pentru Clotilde Armand, o singură coordonată în primul an de activitate: eliminarea companiei Romprest de la butoanele salubrității, fie și cu prețul îngropării locuitorilor în gunoaie. Ceea ce este cu adevărat ciudat e că problema Romprest a năvălit peste primăriță dintr-o dată, după ce, în precedentul mandat de consilier local și în cursa pentru primărie, compania în cauză abia fusese ”atinsă” de Armand, mai degrabă en-passant. Cine ori ce, cum și, mai ales, de ce a pus, aproape peste noapte, problema Romprest în vîrful-vîrfului agendei noii primărițe?

Să o luăm metodic.

Ca orice useristă respectabilă, Armand a folosit din plin rețelele sociale pentru a-și face imagine și campanie electorală, astfel că Facebookul i-a fost mereu un purtător de cuvînt de calibru, avînd postări zilnic ori chiar mai des.
Analizînd respectivul cont de Facebook începînd din perioada dinaintea campaniei pentru localele din 2016, surpriza e maximă: Romprest și chestiunea salubrității au lipsit aproape cu desăvîrșire. Cu totul altele erau bubele Capitalei.

La acea vreme, Armand prezenta clar problemele cele mai grave, în viziunea sa:

”Siguranța noastră: nu ne simțim în siguranță pe trotuarele pline de mașini sau în clădirile prost verificate pe partea de incendiu sau de cutremur
Sănătatea noastră: spitalele noastre nu sunt la standard european, orașul este poluat, parcurile noastre sunt amenințate la fel ca piețele agroalimentare
Urbanismul: clădirile care se construiesc nu respectă legea, mai ales pe partea de parcări subterane. Turnurile noi, în general, nu au decât 1/5 din parcările prevăzute de lege. Se construiesc blocuri în cartiere de case”.

Iar marele proiect de suflet anunțat era construirea litoralului bucureștean pe marginea lacurilor municipale, care să fie legate de o pistă de biciclete.

Nimic despre Romprest ori gunoi, în general.

În cel mai fericit caz, Armand era preocupată de situația gropilor de gunoi: ”Pe lângă muntele de deșeuri de la Rudeni (şi înaintea lui groapa de gunoi de la Giuleşti Sârbi), mai sunt celebrul pisc de la Glina şi versantul de la Vidra. E o realitate. Producem gunoi şi trebuie să-l stocăm undeva. Ca şi cum groapa de gunoi n-ar fi de ajuns, fix lângă ea operează compania Stericycle un incinerator de deşeuri medicale provenite de la spitalele din Bucureşti, dar şi mai multe companii de sortare a deşeurilor pentru reciclare. Tot acolo se află şi parcul auto care colectează gunoiul din Sectorul 1 al firmei Romprest”.
Unica referire la Romprest înaintea alegerilor.

Cu totul altele erau prioritățile candidatei:
”Domeniul public este foarte prost gestionat. Sunt foarte multe case, foarte multe locuri care sunt în domeniul public și care sunt subfolosite. Noi ne gândim să le folosim pentru creșe, pentru grădinițe, dar pot fi folosite și pentru locuințe. Eu cred că bani și locuințe sunt”.
”Sunt încă locuri în sectorul 1, sunt case care nu au nici apă, nici canalizare, nici asfalt. Cred că au electricitate. Trebuie neapărat ca toţi locuitorii din sectorul 1 să aibă infrastructura de bază, să aibă acces la apă, canalizare, gaz dacă se poate si o stradă asfaltată. Şi unul dintre primele lucruri pe care vreau să le fac, un alt exemplu, este să pun apă şi canalizare în toate străzile din Sectorul 1”.
”Dacă la București se va construi o moschee, atunci aceasta trebuie să respecte și să țină cont de faptul că România e o țară preponderent creștină”.
”Capitala României are nevoie să-şi regăsească strălucirea arhitectonică pentru locuitorii ei şi pentru turişti. Milităm pentru protejarea clădirilor declarate monumente istorice şi dorim ca lista să fie extinsă şi la alte clădiri”.
”Problemele Sectorului 1 nu sunt puține: de la distrugerea parcurilor, la construcţii ilegale de blocuri, de la pieţe desfiinţate, la blocuri cu risc seismic crescut, de la mașinile parcate haotic, la lipsa pistelor pentru biciclişti şi nesiguranța pietonilor. Proiectele noastre constau în transparența fată de cetățean, consolidarea clădirilor cu risc seismic, extinderea piețelor agroalimentare, sistematizarea zonei Pasajul Constanţa, încurajarea activităților culturale, redeschiderea parcului Cireșarii și Litoralul București”.
”Victimele de la „Colectiv” au murit și milioane de români sunt tratați în spitale dezinfectate cu substanțe pe care statul nu le controlează niciodată în laborator. Nu s-a analizat nivelul real al infecțiilor intraspitalicești, nu s-au căutat cauzele infecțiilor multirezistente care au uimit spitalele din Europa”.

La adresa nașului contractului cu Romprest, Andrei Chiliman, candidata avea reproșuri, dar din cu totul alte motive:
„Chiliman Andrei Ioan, în exercitarea funcției de autoritate publică de primar al Sectorului 1 al municipiului București, cu încălcarea atribuțiilor legale (dispoziții ale Legii administrației publice locale și Regulamentului de organizare și funcționare a Primăriei Sectorului 1), a dat ajutor unei persoane interesate să distrugă, în perioada 3 aprilie -19 decembrie 2008, prin folosirea de utilaje grele, construcțiile monument istoric, anexe ale Palatului Știrbei, situat în centrul municipiului București (Calea Victoriei)”
Ori ”DNA a descoperit de ce hingherii de maşini erau toleraţi în Sectorul 1. Consilierul lui Chiliman primea „comision” de 20% din încasări”.
Ori că ”Fondurile europene au fost sistematic ignorate de această administrație”.

Nici în perioada cît a fost consilier la sectorul 1 Armand nu s-a omorît cu firea vizavi de contractul cu Romprest, deși avea, de acum, acces la informații concrete. Nițel scandal într-o ședință de consiliu din decembrie 2016, cînd s-a arătat revoltată că directorul companiei fusese invitat să dea răspunsuri la orice eventuale întrebări ale aleșilor.

Abia în ianuarie anul trecut vine o luare de poziție mai concretă:
”165 milioane lei/an x 28 ani… aproape 1 miliard de euro. Atât îi costă pe locuitorii din Sectorul 1 contractul cu Romprest. Dar se pare că această sumă nu este de ajuns pentru primarul Sectorului 1. Administrația Domeniului Public Sector 1 tocmai le-a mai dat un ”mărunțiș” de vreo 10 mii euro celor de la Romprest (prin atribuire directă) pentru ‘Servicii privind deșeurile”. În schimb, sectorul este tot mai murdar. Așa arată ”Capitala Capitalei” și acestea sunt serviciile cumpărate de ADP S1” scria candidata (din nou), postînd și o imagine sugestivă.

În februarie, un anunț sec: ”Acolo unde există stații pentru transport în comun, școli, grădinițe, și alte instituții ale statului să știți că trotuarele trebuie deszăpezite de către firma Romprest. Vă rog mult să sesizați firma Romprest sau să lăsați un comentariu aici dacă încă nu s-a intervenit în zonele descrise mai sus”.

În fine, în luna mai citim:
”Ce mai face primarul PSD de la Sector 1 pe timp de pandemie? Umple conturile firmei Romprest prin Administrația Domeniului Public Sector 1. Pentru cine nu știe: Primăria Sectorului 1 a semnat un contract păgubos la sfârșitul anului 2008 pe o perioadă de 28 de ani cu firma Romprest. Liberalul A. Chiliman era primar și pesedistul D. Tudorache era viceprimar. Ei au făcut contractul. Ce înseamnă păgubos? Vreo 165 milioane lei/an x 28 ani… aproximativ 1 miliard de euro din banii cetățenilor către firma Romprest. Acum, în plină pandemie, se pare că această sumă nu este de ajuns pentru primarul Sectorului 1. Administrația Domeniului Public Sector 1 dorește să achiziționeze alte servicii de depozitare deșeuri prin atribuire directă tot de la firma Romprest. Un ”chilipir” de 17.000 euro. Licitația este în deliberare și se poate anula. Dacă se vrea asta…”.

Cam astea au fost poziționările anti-Romprest ale candidatei Armand de-a lungul celor mai bine de patru ani în care s-a bătut pentru funcția de primar al sectorului 1, obținută finalmente.
Neajunsurile contractului cu Romprest erau mai degrabă la rubrica ”etc” pe agenda candidatei de origine franceză, care se preocupa înverșunat de probleme precum eutanasierea maidanezilor, calitatea vieții, construcții, piețe, poluare, șosele, parcuri, clădiri istorice, sprijinirea artiștilor și chiar unirea cu Moldova, o strînsă relație cu primăria Chișinău fiind obligatorie, conform afirmațiilor sale.

Toate aceste probleme vehiculate ani de zile au dispărut peste noapte după alegerea ca primar, unicul punct pe agendă devenind, de aproape un an, bătălia contra companiei de salubritate.

A fost o decizie strict a noii primărițe, sau vreun eveniment misterios s-a produs și a determinat-o să-și schimbe din temelii prioritățile?
Cine, cum și, mai ales, de ce să fi deturnat dramatic, după alegeri, promisiunile electorale ale primăriței de sector în favoarea unei unice obsesii?