Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) a intrat oficial în stare de mobilizare, anunțând o serie de acțiuni sindicale ferme ca răspuns la intenția Guvernului de a reduce cheltuielile de personal sau de a recurge la disponibilizări în anul 2026. Decizia a fost luată în cadrul unei ședințe decisive a Biroului Executiv al FSANP, desfășurată pe 19 ianuarie 2026, chemând polițiștii de penitenciare la acțiune.

Decizia Guvernului care aprinde scânteia: Reduceri drastice de personal vizate

Potrivit unui comunicat al FSANP, Biroul Executiv a analizat cu îngrijorare decizia luată de Coaliția de guvernare, care vizează o reducere de 10% a cheltuielilor de personal sau chiar disponibilizări, raportat la nivelul din 2025. Această măsură, percepută ca un atac direct la adresa stabilității profesionale a angajaților, a determinat FSANP să stabilească o foaie de parcurs pentru ripostă, marcând începutul unei etape de mobilizare reală.

Strategia de luptă: De la presă la strada, către o uniune a forțelor de ordine

Prima etapă a mobilizării sindicale include o serie de acțiuni vizibile și strategice, menite să exercite presiune asupra decidenților politici. Printre acestea se numără:

• Difuzarea unor comunicate de presă și declarații publice, pentru a atrage atenția opiniei publice asupra impactului negativ al deciziilor guvernamentale.
• Organizarea de acțiuni de pichetare la sediile principalelor partide politice din coaliția de guvernare – PNL, PSD și USR.
• Inițierea demersurilor pentru mobilizarea angajaților din toate structurile de apărare, ordine publică și securitate națională.
• Deschiderea discuțiilor cu celelalte organizații sindicale din sistemul de apărare, cu scopul de a ralia la un demers comun, înainte ca măsurile bugetare să devină ireversibile.

Amenințări cu „consecințe majore”: Etapa a doua, in funcție de reacția autorităților

Biroul Executiv al FSANP a subliniat că acțiunile deja anunțate reprezintă doar prima etapă a unui plan sindical complex. O a doua etapă, ce ar putea include măsuri cu „consecințe majore”, va fi analizată și decisă ulterior, în funcție de reacția autorităților la presiunile sindicale și de evoluțiile demersului politic. Pentru o coordonare eficientă și o consolidare a frontului comun, o ședință cu toți liderii organizațiilor sindicale afiliate FSANP este convocată pentru data de 20 ianuarie 2026, la ora 20:00.

„Răzvan Chilărașu, Secretar General al FSANP”, a semnat procesul-verbal al ședinței, oficializând intrarea în mobilizare a polițiștilor de penitenciare și deschizând un nou capitol în relația dintre sindicatele din sistemul de apărare și Guvern. (Sava N.).

Realitatea crudă a iernii a devoalat o fisură majoră în retorica „verde” a Uniunii Europene, scoțând la lumină un dublu standard energetic care afectează profund statele membre, în special România. În timp ce Germania, locomotiva economică a blocului comunitar, a apelat masiv la cărbune pentru a-și asigura necesarul energetic, României i-a fost interzisă utilizarea acestei resurse, o situație analizată de jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național.

Cărbunele german, soluția de urgență a Europei

Pe 19 ianuarie 2026, o duminică obișnuită de iarnă geroasă, centralele pe cărbune din Germania au devenit principala sursă de energie a țării. Cu o pondere de 23,84% din producția totală (față de o medie recentă de 27%), cărbunele a depășit eolienele (21,96%) și gazele (20,55%), demonstrând o reorientare pragmatică în fața necesităților imediate. Potrivit analizei din Cotidianul Național, acest fenomen, observat la nivel european, arată cum „entuziasmul pentru energia verde… a început să se stingă în fața realității”, iar statele UE „se întorc, tip-til, la combustibilii clasici”, pe fondul concentrării atenției pe alte conflicte internaționale.

Mitul verde se clatină: De ce nu pot eolienele tine de cald?

Declarațiile jurnalistei Claudia Marcu sugerează că declinul energiei verzi în fața solicitărilor iernii nu este un secret. Conceptul de „încălzire globală” și soluțiile bazate exclusiv pe panouri fotovoltaice și eoliene se lovesc de limitări fundamentale. Birocrații de la Bruxelles, în frunte cu Ursula von der Leyen, subestimează realitatea că energia verde nu poate susține sisteme energetice complexe. Mitul stocării energiei în baterii, ca soluție minune, s-a prăbușit rapid, necesitând o infrastructură dublă pentru fiecare MW instalat și ridicând probleme legate de dependența de materii prime critice (majoritar din China) și de ocuparea terenurilor agricole. O privire pe electricitymaps.com, citată de sursa menționată, arată o hartă globală predominant „maroniu închis”, indicând emisii ridicate de CO2, majoritar din cărbune. Și alte națiuni europene se bazează puternic pe surse convenționale: Polonia produce 50,5% din energie din cărbune, Cehia 41,47%, iar Olanda 61,92% din gaze și 12,75% din cărbune.

România „anemică”: Sacrificiul strategic pe altarul verde?

Contrastul cu România este izbitor. În timp ce alte țări apelează la cărbune, României „i-a fost interzis” să o facă, asumându-și, conform acuzațiilor din articol, „prin trădători de țară”, renunțarea totală. Pe 19 ianuarie, țara noastră producea doar 6,57% din energie din cărbune. După negocieri cu Comisia Europeană, România a fost forțată să închidă alți 827 MW pe cărbune, ajungând la o putere instalată de doar 1.935 MW, din care se mai produc doar 600 MWh. Preferința autorităților pentru importuri, în detrimentul producției interne, este de neînțeles, mai ales când principala sursă de energie a devenit gazul (peste 1.900 MWh), deși are cel mai mare cost și ar trebui să intervină doar pentru echilibrare.

Bilanț sumbru: Importuri masive și scăderea capacității naționale

Acest declin intern a transformat România într-un importator net. Pe 19 ianuarie, 11,6% din necesarul de energie provenea din Bulgaria, 5,91% din Serbia, 2,63% din Ungaria și chiar 1,85% din Ucraina, o țară cu un sistem energetic distrus de război. Paradoxal, în același timp, 13% din energia României era exportată către Republica Moldova. Această „generozitate inexplicabilă” este cu atât mai problematică, cu cât puterile totale instalate ale României au scăzut de la 19.367 MW în iulie 2025 la 19.223 MW în ianuarie 2026. Situația, așa cum este descrisă de Cotidianul Național, subliniază o vulnerabilitate crescândă a securității energetice a României, contrastând puternic cu pragmatismul afișat de alte state europene în fața crizei energetice.