(Preluare Inpolitics):

Se tot spune despre Ludovic Orban, în contextul luptei interne din PNL, că e ultimul mohican al politicii relansate în 1990, că are un background de excepție, că face politică la firul ierbii și are o imensă experiență etc. Să fim serioși. Prin tot ce spune și ce (nu) face, Orban e doar o mimoză a politicii. Una atît de jalnică încît nu mai merită titlul de challenger la șefia partidului, ci mai degrabă de mic avertizor de integritate, o voce care doar exclamă ori suspină, de nimeni băgată în seamă, în condițiile în care personajul are pîrghii mari de putere la dispoziție.

De cînd a început bătălia din cadrul PNL pentru șefia partidului, Ludovic Orban dă semne că se face tot mai mic, parcă amintind de celebra replică a lui Băsescu la adresa lui Adrian Năstase, după prezidențialele din 2004.

De săptămîni bune, liderul PNL se rezumă la scîncete politice, sesizînd de-a dreptul retoric varii neajunsuri ale guvernării, dar fără să miște un deget, concret.

”Nu sunt de acord cu nicio remaniere”, spune el, dar Cîțu face schimbări fără să-l ia în seamă.
„Guvernul este emanaţia PNL şi nu PNL este emanaţia Guvernului. Guvernul trebuie să asculte de forurile statutare ale PNL şi nu Guvernul este acela care trebuie să dea dispoziţii PNL şi forurilor statutare ale PNL, asta e logica.” mai spune el.
Cîțu, evident, îi dă ”ignore” cu grație.

”Propunerea pentru noul ministru al Finanţelor trebuie să fie a PNL şi discutată şi cu premierul” afirmă Orban, apoi se miră, tot el, de ce premierul stă 45 de zile interimar la Finanțe și nu desemnează deja un om. Cîțu continuă să-l sfideze.

Cere liderul PNL demiterea imediată a consilierei Mioara Costin, premierul îl ignoră, dîndu-i femeii nu doar posibilitatea plecării din proprie inițiativă, ci chiar laude pentru activitate.

De pe margine, Orban susură duios și retoric: ”Sunt o serie de elemente care dau veridicitate documentului de la guvern”. Și gata!

Confruntat cu problema senatorului penal Eugen Pârvulescu, liderul PNL anunță ”vom proceda conform prevederilor statutare”, asta însemnînd și posibila autosuspendare din partid a anchetatului, ”ca să nu trebuiască să luăm noi o decizie”. Doar că ”prevederile statutare” nu includ asemenea autosuspendare.
Mai spune public Orban că este „absolut revoltător” ce se întîmplă la nivelul organizaţiei PNL Timiş, susţinînd că „acolo sunt epurări de tip stalinist”.

Ori că guvernul Cîțu e departe de a atinge pragul de 62 de miliarde lei investiții promise, doar o treime de bani fiind alocați pînă acum.
Și nici cu vaccinarea nu stăm bine deloc, mai acuză liderul PNL, arătînd, acuzator, spre succesele altor țări.

Orban e indignat și cînd premierul Cîțu spune despre primari că sunt ”doar niște vehicule”.

Altă lamentație: ”Am fost sac de box pentru mulți dintre colegii mei și am mers mai departe și am condus partidul în mod democratic”.

După decizia șoc a demiterii după doar o zi a unui secretar de stat la Ministerul Digitalizării, Orban comentează, curajos: „Chiar nu înțeleg”.
Ori constată, surprins, că ”ministrul Justiției a sesizat Comisia de la Veneția fără să anunțe coaliția”.
Și exemplele ar putea continuă fără număr.

De cînd a intrat în lupta aprigă pentru conducerea PNL, Ludovic Orban se comportă ca o mimoză indignată, dar complet incapabilă să apeleze la butoanele pe care statutul partidului, protocolul coaliției, funcția de președinte al Camerei și poziția de lider al celui mai mare partid de guvernămînt i le oferă.

”Orban a scos sabia la reformiști. Din nenorocire nici o altă sabie din PNL nu i s-a alăturat” scria recent analistul Ion Cristoiu.
O corectură: Orban nu a scos sabia. A scos doar limba!

Liderul PNL refuză cu îndîrjire orice măsură hotărîtă și chiar firească în chestiuni precum cele înșirate mai sus.
Scriam nu demult că Orban e obligat să pună în discuția Biroului Național retragerea sprijinului politic pentru Cîțu după demiterea sfidătoare a ministrului Finanțelor. Liderul PNL nu a îndrăznit nici măcar să rostească asemenea variantă, necum să o aplice.

”La fiecare palmă peste obraz pe care am primit-o am întors și celălalt obraz” se mai tînguie marele politician.
La cum se prezintă lucrurile, nu e parte a corpului pe care Ludovic Orban să nu fi întors-o spre a încasa palme, pumni ori șuturi.

Și vestea proastă e că mai are 80 de zile pînă la congres, timp berechet să se mai indigneze și să se lamenteze de cîteva ori. Și să mai încaseze cîteva scatoalce după ceafă, din toate direcțiile. Poate că nu greșesc prea mult, la urma-urmei, cei care îi sugerează de ceva vreme lui Orban să se retragă din cursă, ar fi o șansă să mai salveze cîte ceva din bruna de imagine de ”politician vechi” care i-a mai rămas.