Connect with us

Featured

Efectul Drulă/Oare Curtea de Conturi o să bage din nou ”marfă” la DNA?/Gruia Stoica știe cum a preluat GFR contractele ”pierdute” de CFR Marfă

Publicat

pe

(Preluare National – Catalin Tache):

După cum avertizam cu doar câteva zile în urmă, multă ”lume bună” tremură după ce ministrul Cătălin Drulă a fost ”cablat” de procurorii Direcției Naționale Anticorupție. Mai ales că există temerea majoră că ”la căști” s-ar putea afla un Florian Coldea care, odată ”recuperat” de SIE, este mânat acum mai mult decât oricând de dorința răzbunării totale.

Oare ce părere o mai avea Liviu Dragnea despre Bogdan Stan…?

Astfel că deja tremură toți liderii liberali care au încercat să își securizeze influența avută asupra Ministerului Transporturilor pe vremea când conducerea a fost asigurată de docilul Lucian Bode. Dar și oamenii președintelui, cei care au crezut că ”aerele de Cotroceni” vor fi suficiente pentru ca prezidențiabilul din mâneca serviciilor secrete externe franceze DGSE să nu miște în front. Ca să nu mai vorbim de oamenii de afaceri care deschiseseră deja șampania, așteptând miliardele de euro care ar urma să fie alocate Transporturilor prin PNRR.

Oare Curtea de Conturi o să bage din nou ”marfă” la DNA?

Numai că, după cum reiese din informațiile de ultimă oră intrate în posesia noastră, ”efectul Drulă” ar urma să fie unul de-a dreptul devastator asupra ”ultimului bastion” păstrat de oamenii lui Liviu Dragnea la vârful statului român! Este vorba, desigur, de Curtea de Conturi, de acolo de unde se așteaptă să fie reluată ”aprovizionarea” cu ”marfă angro” a Direcției Naționale Anticorupție. Mai ales că Bogdan Stan nu doar că a căzut pe tehnică în cadrul anchetei ”cu mantă” de la Ministerul Transporturilor, dar chiar a fost ”călcat” de procurorii anticorupție și ofițerii de poliție judiciară care lucrează la acest caz. Numai că, surpriză, informațiile despre perchezițiile efectuate atât la biroul, cât și la domiciliul fostului șef al ANAF, Bogdan Stan au fost trecute ”la secret”.

”Momeala” Drulă a prins tot!

Semn clar pentru structura contrainformativă care documentează din umbră această operațiune că omul din conducerea Curții de Conturi care răspunde tocmai de segmentul Transporturilor trebuie să plătească acum ”prețul corect” pentru această ”discreție” care chiar nu îi caracterizează pe procurorii DNA. Mai ales că Bogdan Stan știe atât de bine ”regula jocului”, încă de pe vremea când el și doar el a scăpat ca prin minune nu doar de acuzare, dar a beneficiat și de ”audieri secrete” pe când era președintele Casei, în ”Lotul CNAS”. Și la fel ca atunci când, după excesul de zel dovedit în fruntea ANAF – cel care de altfel i-a și adus la acea dată eticheta de ”Călăul lui Dragnea” i s-a permis să se ”retragă ordonat” în board-ul Curții de Conturi. Procurorii DNA alegându-se în schimb cu un dosar ”TELDRUM” predat ”la cheie” și cu care îl poate bloca ”la mantinela” politicii pe Liviu Dragnea, oricând au ei chef!

Bogdan Stan stă pe 400 milioane de euro!

Acesta este avertismentul pe care îl trăgea un raport informativ încă din luna mai a anului trecut, atunci când ”beneficiarii legali” erau înștiințați printr-un ”plic galben” intrat și în posesia noastră că șeful Curții de Conturi responsabil cu verificarea a tot ceea ce mișcă pe segmentul Transporturilor ar fi dat semne de ”fraternizare” cu cei pe care ar fi trebuit să îi controleze ”la sânge”. Raportul respectiv documentând cum s-a ajuns la aberanta situație în care cel mai mare scandal privind ”schema financiară” în trei suspectată a masca un ajutor de stat de 400 milioane de euro dispărut în ”Triunghiul Bermudelor” CFR Infrastructură – CFR Marfă – ANAF să stea în pixul unui singur om. Fie el și Bogdan Stan, omul aflat parcă mai mereu în preajma unor scandaluri uriașe, cu mize financiare de zeci și sute de milioane de euro și anchete spectaculoase, cu audieri paralele, așa cum a fost și la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Gruia Stoica știe cum a preluat GFR contractele ”pierdute” de CFR Marfă

Sau atunci pe când se afla la președinția Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Și când, în scurtul său mandat a cam pus cruce definitiv proiectului cu Banca Mondială de Informatizare a ANAF. Rezultatele văzându-se mai mult decât oricând în chiar plină pandemie, atunci când informatizarea ANAF o fi fost ea sublimă pe hârtie, dar în realitate a lipsit cu desăvârșire. Ceea ce nu a făcut decât să întărească o dată în plus legendarea lui Bogdan Stan de ce tot cade mereu în picioare, fiind ”extras” întotdeauna la timp, exact înainte de declanșarea procedurilor judiciare la vedere.

Astfel că poziția sa în cadrul actualei anchete de la Ministerul Transporturilor este cu atât mai interesantă cu cât, ce-i drept, au fost efectuate percheziții care l-au vizat direct, numai că acestea și doar acestea au fost ținute în tăcere… Dar să revenim la rolul veșnic ”tinerei speranțe” a sistemului, Bogdan Stan, cel care a devenit șeful de facto al Comisiei care efectuează operațiunile de control ale Curții de Conturi pe cazul CFR Marfă – CFR Infrastructură – ANAF. Acesta fiind, pe scurt, circuitul, de fapt ”galeria subterană” care a făcut Comisia Europeană să preseze primirea unor răspunsuri de la București despre unde au ajuns de fapt cei 400 milioane de euro. Numai că toate autoritățile s-au ”exonerat”, ridicând impasibile din umeri și respectând astfel ”ordinul pe unitate” cu privire la așteptarea raportului Curții de Conturi. Cel care, coordonat de chiar Bogdan Stan, ar fi trebuit să lămurească următoarea situație de fapt… Mai întâi, dacă CFR Marfă avea datorii la CFR Infrastructură și la ambele companii statul român era acționar majoritar, prin Ministerul Transporturilor, atunci de ce nu s-a găsit o soluție transparentă de rezolvare la nivel guvernamental? Să zicem însă că opacitatea și dezinteresul meschin al funcționarilor publici aflați vremelnic la conducerea Ministerului Transporturilor au făcut ca factorii de decizie să nu își asume nicio responsabilitate.

Astfel că CFR Infrastructură a început să execute CFR Marfă, după ce o banală decizie care ținea de managementul companiilor din MT a fost pasată direct judecătorului. Și de aici începe toată nebunia, prin care CFR Infrastructură a ajuns peste noapte creditorul majoritar al CFR Marfă! Și prin care prima companie ba a preluat de la cea de a doua active importante, ba datorii, în cele din urmă reducându-se astfel datoria CFR Marfă către ANAF. ANAF care a înghițit și a avizat astfel toate operațiunile financiare prin care ”s-au dat jos” banii datorați. Și care a făcut ca înaltul comisar al Comisiei Europene să solicite explicit Guvernului României să  recupereze de îndată barem cele 400 milioane de euro ”plimbate” prin acte între cele două companii ale aceluiași minister, sub ochii visători ai ANAF-ului.

Toate șinele duc la Gruia Stoica!

Numai că ”bomboana pe coliva” CFR Marfă pare să fi fost la acea dată decizia cel puțin stranie prin care compania a fost aruncată direct ”în ghearele” concordatului preventiv, fără licitație sau orice alt procedeu transparent și legal de selecție! Conducerea CFR Marfă doar asumându-și oficial faptul că a ales CITR Filiala Ilfov SPRL, pentru că este ”compania de casă” cu care a mai lucrat în trecut!

Numai că inițiații sistemului știu bine că Bogdan Stan chiar nu putea descoperi acest document intrat în posesia noastră, nici dacă i l-am fi pus pe birou, datorită ”legăturilor primejdioase”, pe persoană fizică, cu respectiva casă de insolvență, despre care se vorbește în șoaptă până și în birourile structurilor de securitate din ANAF. Și astfel, cu un ”controlor” ca Bogdan Stan, i s-a permis și conducerii CFR Infrastructură să ia o decizie managerială cel puțin la fel de halucinantă. Prin care, deși are de luat mulți, foarte mulți bani de la ”sora” CFR Marfă, îi cere penalități și o dă astfel afară tocmai pe aceasta din licitațiile privind transportul de marfă pe calea ferată, clasând-o din start pe ultimul loc printre ofertanți. Și uite cum CFR Infrastructură refuză practic să își recupereze banii de la CFR Marfă, în timp ce astfel toate aceste licitații de sute de milioane de euro sunt câștigate pe bandă rulantă de favorizații operatori privați. Iar Gruia Stoica devine ”beneficiarul final” al contractelor pe care grupul său de firme le încheie cu statul român care în schimb își ”omoară” propriile companii.

Iar dacă Bogdan Stan a ținut ”în studiu” prezentarea publică a raportului despre circuitul CFR Infrastructură – CFR Marfă – ANAF atât ”cât a trebuit”, uite că barem structura contrainformativă  care a monitorizat cum se ”închide cercul” banilor a trecut la ”next level”, abordând subiecte și mai sensibile, precum ”Transilvania” sau ”GRAMPET”. Iar situația pare trasă la indigo și în dosarul navelor de salvare de la Transporturi, acolo unde rămâne doar de încadrat ”pasivitatea” lui Bogdan Stan. Cu singura diferență că, de această dată au căzut pe tehnică și niscai ”pițipoance”, așa după cum vom dezvălui atunci când dinamica oeprativă a anchetei o va permite…

Exclusiv

M.A.I. – „Funcționar public cu statut special”: prostul statului, cu normă întreagă și pensie la ofertă

Publicat

pe

De

De ce să nu te faci polițist în România: îți iei adio de la drepturi, îți iei țeapă la bani și te alegi cu un „statut special” de sclav cu legitimație.

 Statut special: cum să-ți spună statul în față că te ia de prost, cu legea în brațe

Legea zice pompos că polițistul e „funcționar public civil, cu statut special” și că profesia lui are „îndatoriri și riscuri deosebite”. Traducere pe românește:
– Tu îți asumi riscurile, noi îți luăm drepturile.
– Tu te bagi la scandal, noi te băgăm la înghețat salariu, chirie, pensie și nervi.

„Statut special” în România înseamnă așa: tu ești special doar prin cât de mult poți înghiți. Statul îți ia tot ce prinde, apoi îți aruncă pe jos, cu piciorul, niște mici „drepturi compensatorii” desenate frumos în PowerPoint la minister.

Dreptul la grevă: la alții e drept, la polițiști e infracțiune morală

Funcționarul public normal are drept la grevă. Scrie în Codul administrativ. Dacă nu-i convine ceva, pune jos pixul, iese cu pancarta.

Polițistul? Nu, el nu. Lui i se spune:
– N-ai voie, că cine mai apără populația?

Frumos, emoționant. Numai că, dacă tot îi interzici greva în numele „siguranței publice”, normal ar fi să-l și plătești ca pe cineva fără de care se prăbușește civilizația. În realitate, îl plătești ca pe unul pe care-l poți înlocui mâine cu un „call center” și un afiș: „Rugați-vă să nu vi se întâmple nimic.”

Rezultatul:
– Funcționarul are drept la grevă și salariu decent.
– Polițistul n-are drept la grevă și are salariu în care „drepturile” lui circulă doar pe hârtie, ca unicornii.

Drepturile politice: cetățean de mâna a doua, dar cu pistol

Funcționarul public: poate fi membru de partid, poate candida, poate ajunge primar, deputat, ministru.

Polițistul:
– N-ai voie în partid.
– N-ai voie să candidezi.
– N-ai voie să-ți spui părerile politice NICI în public, nici la serviciu.

Adică:
– Ai drept de port armă, dar n-ai drept de port opinie.
– Ai voie să păzești urna de vot, dar să nu-ți treacă prin cap că tu, personal, ai vreun cuvânt de spus în democrație.

„Funcționar public civil, cu statut special” înseamnă de fapt: civil fără drepturi civile.

Viața economică: toți pot să mai câștige un ban, polițistul poate să mai apuce o țeapă

Funcționarul public:
– Poate avea al doilea loc de muncă în privat, poate câștiga bani legal în domenii fără legătură cu funcția lui. Nu are voie doar în anumite structuri de stat și firme de stat.

Polițistul:
– Nu doar că are aceleași interdicții, dar în plus NU are voie să facă comerț, nici direct, nici prin interpuși.
– NU are voie să participe la conducerea unei societăți comerciale.
– Singura excepție: poți fi acționar tăcut. Adică bagi bani (dacă ai), dar să nu te prindă statul că știi ce faci cu ei.

Concluzie:
– Dacă ești polițist, ești bun doar ca să fii plătitor de taxe și muncitor la negru pentru propriul stat. N-ai voie să fii și prea inteligent în economie, nu cumva să-ți treacă prin cap să devii independent.

Ce primește „prostul statului” în schimb: salariu sub lupă, drepturi sub lacăt

Legea promite: „drepturi compensatorii” pentru condițiile speciale și riscuri.
Realitatea: „drepturi” înghețate, amputate, clasificate, reduse la „hai, mă, taci din gură, că e bine că ai serviciu”.

Sporul de pericol: există doar la muzeu, în vitrină

Se numește „spor de pericol deosebit”. Sună eroic. Din 2010, pentru foarte mulți, nu mai există decât pe hârtie. Pericolul e real, sporul e teoretic.
Pe scurt:
– Riscurile cresc, sporul scade la 0.
– Gloanțele nu s-au declasificat, dar sporul da – în sensul că a dispărut din fluturaș.

Salariu calculat după rețete secrete: statul contabil-jongler

Metodele după care M.A.I. calculează salariile? Ascunse într-un ordin CLASIFICAT: OMAI nr. S/7/2018. Sindicatele cer declasificare? Ministerul le răspunde afectat, prin adrese oficiale: „nu se poate”.

Traducere:
– Tu, polițist, ai voie să investighezi evazioniști, dar nu ai voie să știi cum ți se calculează propriul salariu.
– Fiecare fluturaș e o loterie de stat: azi atât, mâine vedem ce visează șeful de la Financiar.

„Statut special” în varianta M.A.I.: nu doar prost plătit, ci și ținut în întuneric, cu tot cu LED-urile de la autospecială.

Chirie pentru polițist: nici măcar un container nu meriți

Polițistul primește o compensație de chirie calculată la nivelul salariului DIN DECEMBRIE 2009. Adică din vremea când smartphone-ul era lux, nu prost obligatoriu.

– Un agent de poliție: 600–700 de lei compensație (658 lei la o chirie de 1.000).
– În București, chiar și un container maritim de 15 m² pentru depozitare costă de la 750 lei/lună. Și oricum nu ai voie să LOCUIEȘTI acolo.

Magistrații?
– Plafon de până la 600 de euro.
Polițistul?
– Plafon de „mai taci, mă, că-ți dăm container imaginar”.

Practic, mesajul statului e clar:
– Tu, polițist, meriți mai puțin decât un spațiu rece de depozitare.
– Ești bun să protejezi magistrații, dar nu meriți să trăiești în aceleași condiții de bază.

Permanența: sclavon call-center, 24/24, moca

Până la final de 2017, permanența de la domiciliu se plătea cu +40%. Aveai program, stăteai în stand-by, luai ceva bani în plus.

Din 2018:
– Gata cu plata, nu mai avem „cadru”.
– Dar graficele de permanență au rămas, frumos, în excelurile lor, ascunse și ele în OMAI-uri clasificate.

Exemplu beton:
– Agent-șef de poliție Alin Rusu, la Poliția de Frontieră Siret.
– Zile întregi de permanență × 24 de ore, adică de la 08:00 la 08:00 a doua zi.
– Trebuie să răspundă la telefon oricând, să vină la sediu oricând, DUPĂ programul normal.
– Și totul pentru… nimic. Zero lei.

Când a refuzat permanența neplătită și nu a răspuns la unele apeluri din afara programului?
– 5 cercetări disciplinare.
– 5 sancțiuni.
– Ultima: trecerea într-o funcție inferioară.

Adică:
– Statul îți cere să fii disponibil non-stop gratis.
– Dacă refuzi să fii sclav voluntar, statul te retrogradează oficial.

Pensia „de recunoștință”: recunoștință indexată negativ

Pensiile militare de stat (inclusiv ale polițiștilor) sunt, teoretic, semn de „recunoștință a statului”. Practic, sunt semn de „mai tăiem de aici, că nu se mai plânge nimeni”.

– 2018: fără indexare.
– 2021, 2025, 2026: înghețări prin ordonanțe de urgență.

Raport 2017–2026:
– Pensiile militare ajung la indice 130.
– Prețurile ajung la 167.
Rezultat: rezervistul pierde ~22% din valoarea reală a pensiei.

Mesajul este limpede:
– Cât timp te avem la muncă, te stoarcem.
– Când ieși la pensie, îți spunem că e „recunoștință”, dar în realitate îți mâncăm o cincime din putere de cumpărare.

Dacă ritmul continuă, pensia polițistului o să ajungă mic frumos, de comparat la aceeași categorie cu indemnizația unui asistat social… doar că asistatul n-a avut 30 de ani de nopți pierdute și riscuri.

Contribuția de 25%: jecmăneală oficială cu chitanță

Din salariul polițistului se ia lunar:
– 25% contribuție la bugetul de stat, din venitul brut.

În 2025, la mediană:
– ~2.634 lei/lună pentru un agent.
– ~3.748 lei/lună pentru un ofițer.

Total strâns la nivel de sistem, împreună cu alte contribuții: peste 7,7 miliarde de lei.

Și acum partea grotescă:
– PENSIA militară de stat e considerată „necontributivă”, acordată din „recunoștință”.
– Sporul pe care Legea nr. 223/2015 îl promite pentru aceste contribuții ajunge, practic, la ZERO în plată, pentru că pensia calculată depășește plafonul legal.

Adică:
– Tu plătești un sfert din salariu la stat toată viața.
– Când ieși la pensie, statul se face că nu știe nimic de banii ăia.
– „Necontributivă”, frate, așa scrie la carte: mare recunoștință, zero recunoaștere.

Socoteala finală: din „statut special” în „prostul statului”

Dacă pui totul pe hârtie, iese ceva așa:

Polițistul CE DĂ:

  • Dreptul la grevă.
  • Dreptul la apartenență politică.
  • Dreptul la candidatură la alegeri.
  • Dreptul de a-și exprima public opiniile politice.
  • Dreptul la activitate economică normală (comerț, conducere firmă).
  • Dreptul la timp liber real (permanență neplătită).
  • 25% din venitul brut, lună de lună, ca „contribuție”.

Polițistul CE PRIMEȘTE:

  • Salariu cu sporuri fantomă.
  • Norme de salarizare clasificate, ca să nu poată înțelege nimic.
  • Compensație de chirie cu care nu-și închiriază nici măcar un container, d-apoi o locuință.
  • Permanență de la domiciliu neplătită, cu riscul de a fi sancționat dacă nu e sclav 24/24.
  • Pensie militară înghețată și mâncată în termeni reali cu peste 20%.
  • Spor de contribuție la pensie care în decizii se vede frumos: zero lei.

Concluzie de pamflet:

Cât timp „statutul special” înseamnă doar să ai mai puține drepturi decât un funcționar de birou și mai multe obligații decât o plantă de pază, întrebarea „De ce să nu te faci polițist?” nici nu mai e întrebare.

Răspunsul corect, în actualul regim:
– Te faci polițist dacă vrei să fii:

  • contribuabil premium,
  • cetățean de mâna a doua,
  • angajat cu drepturi amputate,
  • rezervist cu pensie cosmetizată,
  • și, peste toate, „prostul statului” cu ștampilă oficială și pistol la curea.

Semnat, în spirit:
S.P.R. „Diamantul” – sindicatul care are tupeul să-ți arate cât de tare își bate joc statul de tine . (Cristina T.).

Pamflet inspirat din analiza S.P.R. „Diamantul”

Citeste in continuare

Anchete

Procuror la cununie, ofertă la „pachet”: vinuri fine și „fetițe” de ocazie. Mireasa a scăpat florile, noi cădem de pe scaun

Publicat

pe

De

Cununie civilă cu bonus: procurorul de serviciu la „distracții”

Publicația Lumea Justiției relatează o scenă de antologie, de parcă ar fi scenariu prost de film românesc: la cununia civilă a unui avocat, printre invitați apare și un procuror, prieten de familie cu socrii avocatului. Nimic spectaculos până aici, doar că cei doi – avocatul și procurorul – nu se cunoșteau între ei.

Se cunosc, dau mâna, zâmbete, politicos, atmosferă festivă. Și, cum nașul spiritual al combinațiilor dubioase nu putea lipsi, procurorul deschide discuția nu cu un „multă fericire”, ci cu o invitație de colecție: hai, mă, pe la mine în oraș, să vezi ce vinuri și ce fetițe avem, ce chefuri tragem!

Cam așa se inaugurează o relație „instituțională” în anumite cercuri: nu cu codul de procedură penală, ci cu „catalogul” de petreceri.

„Să vezi ce vinuri și ce fetițe avem”: oferta specială a Parchetului vesel

Potrivit relatării din Lumea Justiției, procurorul nu se jenează deloc. Nu șoapte, nu discreție, nu „hai să vorbim după”. Omul livrează pachetul promoțional direct, ca la reclamă de supermarket:

– „Să vezi ce vinuri și ce fetițe avem – ce chefuri o să tragem!”

Nu „hai să facem schimb de contacte profesionale”, nu „poate colaborăm în dosare”, nu „ne vedem la o conferință juridică”. Nu. Vinuri și fetițe, domnule! Combo-ul clasic al unora care au înțeles „justiția” ca prelungirea cabinei de la club.

Și, ca să fie circul complet, replicile nu sunt deloc susurate conspirativ. Nu. Procurorul livrează invitația de parcă ar anunța meniul zilei.

Nuntași șocați, mireasa paralizată, procurorul în transă

Evident, dacă tot e să te faci de râs, măcar s-o faci cu audiență maximă. Procurorul vorbește tare, cu încrederea omului care e obișnuit să nu i se întâmple niciodată nimic, indiferent ce spune sau ce face.

Așa că aud conversația:

  • nuntașii,
  • mireasa,
  • probabil și primarul,
  • dacă era și vreun copil prin zonă, sigur a întrebat pe mama ce-s alea „fetițe” la ofertă cu vin.

Mireasa, șocată, scapă florile din mână. Cum să reacționezi, ca femeie, când la propria cununie auzi cum prietenul de familie al socrilor – procuror, nu vreun neica-nimeni – îți invită proaspătul soț să vină la degustare de vinuri și femei?

În loc de „Casă de piatră!”, moment solemn, urmează „Hai la chef, frate, că avem marfă bună!”

Prieten de familie sau agent de turism pentru destrăbălare?

Scena relatată de Lumea Justiției nu e doar anecdotică, e radiografia unei mentalități:
Procurorul nu se percepe ca reprezentant al legii, ci ca băiat de gașcă, cu acces la „resurse”: vinuri, fetițe, chefuri. Și nu se gândește două secunde că vorbește la o cununie civilă, în fața miresei, în fața familiei.

Ce fel de „prieten de familie” e ăsta, care la prima întâlnire cu ginerele nu îl întreabă ce planuri are de viață, ci îl ia la ofertă: „las-o pe nevastă-ta, vino să-ți arăt eu ce distracții avem la mine în oraș”?

Dacă așa se vorbește la un eveniment oficial, în public, ne putem imagina liniștiți ce se discută la mese private, la grătare, la „petreceri între prieteni”, unde nu scapă nimeni florile, dar poate mai scapă câte un dosar…

Concluzie: justiția între buchetul miresei și „fetițele” procurorului

Pățania ajunsă la urechile redacției Lumea Justiției spune mai mult decât o mie de comunicate sterile despre „integritatea magistraților”. În timp ce lumea încă mai speră la decență și profesionalism, realitatea te pocnește în față: unii reprezentanți ai sistemului se recomadă prin sticlele de vin și „fetițele” de pe inventar.

Mireasa a scăpat florile din mână.
Noi, ceilalți, am scăpat ultimele iluzii.

Și, în această poveste, cea mai mare tragedie e că replica procurorului nici măcar nu pare ceva ieșit din comun în lumea lui. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Featured

Reactoare îngropate la Doicești, bani aruncați în aer la București: cum a devenit Nuclearelectrica pușculița unui experiment mort din start

Publicat

pe

De

Adio, NuScale, bun venit, Nescai de bani publici

Proiectul reactoarelor modulare NuScale de la Doicești a murit oficial. Neoficial, era mort de mult, doar că mai consuma bani și oxigen prin birourile Nuclearelectrica și ale celor care au semnat cu ochii închiși. Așa cum a relatat în repetate rânduri „Cotidianul Național”, într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu, mini-reactoarele americane erau, de fapt, un fel de copil-minune care nu s-a născut niciodată, dar a înghițit o zestre de peste 250 de milioane de dolari de la compania de stat.

Reactoarele NuScale nici măcar nu erau terminate în curtea companiei americane, dar România s-a grăbit să bage bani într-un proiect privat, devenind cobai energetic pe banii propriei populații. Costurile? Nesustenabile. Logica? Inexistentă. Entuziasmul? Maxim, cât timp nu plăteau „entuziștii”, ci contribuabilul.

Doicești: de la „viitor hub nuclear” la groapa de bani

Doicești a fost vândut românilor ca viitor Silicon Valley al energiei nucleare. În realitate, a ajuns cimitirul unui experiment financiar. Nuclearelectrica a alimentat cu bani un proiect privat american, fără să obțină nimic concret pentru statul român. Zero kilowați, zero reactoare, dar sute de milioane de dolari plecați cu zâmbetul pe buzele celor care au „dezvoltat” proiectul.

Ca să fie circul complet, Corpul de Control al prim-ministrului a descoperit, în sfârșit, ceea ce orice om sănătos la cap putea vedea de la început: ițele încâlcite ale afacerii de la Doicești și „mica” problemă geologică – gazele descoperite sub viitorul amplasament al unor reactoare nucleare. Un detaliu minor, nu-i așa? Să pui reactoare peste gaz, ce poate să meargă prost?

Ministrul Energiei la Luxemburg: mut, surd și orb la SMR-uri

La reuniunea Alianței Nucleare de la Luxemburg, noul ministru al Energiei, Dumitru Chisăliță, a făcut un număr de magie: a făcut proiectul SMR NuScale să dispară din discurs. Nici măcar un cuvânt despre Doicești, nici o silabă despre milioanele aruncate. Ca și cum totul ar fi fost doar un vis urât colectiv.

Singurul lucru pomenit: retehnologizarea reactorului 1 de la Cernavodă. Despre Doicești, liniște totală. Când e vorba de o gaură de peste 250 de milioane de dolari, se pare că e mai comod să apeși pe „mute”.

Adunarea Generală a Acționarilor: operațiunea „Spălăm cadavrul, nu urmele”

În ultima ședință a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor (AGEA) de la Nuclearelectrica, Ministerul Energiei – acționarul principal – nu a ieșit să recunoască dezastrul, ci a inventat formula elegantă: „actualizarea strategiei de implementare a proiectului SMR”.

Tradus din birocrațească în română: proiectul NuScale moare, noi ne prefacem că-l „reevaluăm”.

Hotărârea AGEA Nuclearelectrica vine cu fraze bine lustruite:
acționarul cere „evaluarea comparativă a tehnologiilor disponibile”, „analiză obiectivă, fundamentată tehnic și economic”, luarea în calcul a „riscurilor specifice unui proiect de tip FOAK” și a „maturității tehnologiilor analizate”.

Toate aceste cuvinte frumoase nu șterg însă întrebarea simplă și brutală: cine răspunde pentru faptul că România a băgat bani într-o tehnologie nematură, într-un proiect FOAK (adică primul de acest fel) pe banii unei companii de stat, fără niciun beneficiu concret?

250 de milioane de dolari mai târziu: cine a semnat, cine plătește, cine tace

Cei peste 250 de milioane de dolari cheltuiți din bugetul Nuclearelectrica – din care 232 de milioane împrumuturi – nu sunt o eroare de rotunjire, ci o gaură serioasă. Bani care trebuiau să producă energie, au produs doar hârtii, deplasări și prezentări frumos colorate.

Proiectul la care americanii au renunțat când au văzut că se umflă costurile a fost resuscitat eroic de România, ca un doctor nebun care insistă să readucă la viață un pacient declarat mort de restul lumii medicale. Fără eficiență economică, fără eficiență financiară, dar cu un apetit uriaș pentru împrumuturi.

Cine răspunde pentru asta?
– politicienii care au împins proiectul?
– „specialiștii” care au semnat analizele?
– managerii Nuclearelectrica care au validat investițiile?

Toți sunt, brusc, foarte discreți.

Anchetă „criminalistică economică”: lupul, numit paznic la stână

Nuclearelectrica anunță, grav, că se va desfășura „o anchetă criminalistică economică” în companie. Sună impresionant, aproape hollywoodian. Dar oamenii așteaptă altceva decât decor: vor capete responsabile, nu rapoarte frumos capsate.

Instituțiile statului ar trebui să fie deja la ușă, nu să se uite pe geam. Dar, după modelul clasic românesc, mai întâi se anunță „analize interne”, „verificări” și „audituri”, iar timpul are grijă să șteargă indignarea publică.

Între timp, dobânzile la împrumuturile făcute pentru acest experiment continuă să curgă liniștit.

SMR: de la salvatorul sistemului energetic la fantoma din dulap

Proiectul SMR a fost vândut opiniei publice ca soluția viitorului: reactoare modulare, tehnologie avansată, independență energetică, parteneriat strategic cu SUA. Pe hârtie, viitorul suna bine.

În realitate, România s-a trezit partener minor într-un proiect în care compania americană nu reușise să finalizeze nici măcar un reactor, iar costurile o luaseră razna. Când americanii au văzut factura, au renunțat. România, în schimb, a hotărât să bage bani în continuare.

Azi, când noul ministru al Energiei nu mai suflă nici un cuvânt despre SMR la reuniunile internaționale, rămâne doar factura. Și întrebarea: de ce a fost nevoie ca „Cotidianul Național”, prin dezvăluirile jurnalistei Claudia Marcu, și apoi Corpul de Control al premierului să tragă de manivela realității, înainte ca cineva din sistem să recunoască evidența?

Concluzie: Doicești, simbolul perfect pentru „România experimentală”

Cazul Doicești-NuScale este lecția pe care nimeni nu vrea s-o învețe:
– un proiect imatur tehnologic;
– împins politic sub sloganul „viitorului energetic”;
– finanțat generos din banii unei companii de stat;
– abandonat discret când devine evident că e o gaură neagră.

Între timp, România rămâne cu același sistem energetic plin de probleme, dar cu încă o notă de plată pe masă.

Iar întrebarea „Cine răspunde pentru găurile de la Nuclearelectrica?” rămâne, deocamdată, fără răspuns. În timp ce ziarele – precum „Cotidianul Național”, prin anchetele Claudiei Marcu – arată cu degetul spre vinovați, oficialii se ascund după „reevaluări strategice” și „analize comparative”.

Pamfletul acesta nu poate recupera sute de milioane de dolari, dar poate să numească lucrurile pe nume: la Doicești nu se îngroapă doar reactoare care nu au existat niciodată, ci și ultima brumă de credibilitate a celor care se joacă de-a strategia energetică pe banii tuturor.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv3 ore ago

M.A.I. – „Funcționar public cu statut special”: prostul statului, cu normă întreagă și pensie la ofertă

De ce să nu te faci polițist în România: îți iei adio de la drepturi, îți iei țeapă la bani...

Exclusivo zi ago

Juriștii cameleon de la IGPR: polițiști la leafă, contabili la minte, avocați împotriva propriului salariu

Avocatul „Diavolului”? Nu, Avocatul împotriva propriului portofel Îți poți imagina un avocat care intră în sală, își drege vocea și...

Exclusivo zi ago

Poliția Capitalei se „reorganizează”: se taie criminalistica, se umflă organigrama și se plimbă scaunele dintr-o cameră în alta

Consiliu de conducere la DGPMB: se mișcă hârtiile, nu și străzile La sediul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București...

Exclusivo zi ago

Reforma lui Burcu: tăcere, aroganță și PowerPoint la secret. Poliția Penitenciară pusă la perete, fără să i se spună de ce

Când „dialogul social” înseamnă: veniți la ședință, dar veniți proști și pe întuneric SNPP, FSSP și FSANP au făcut ce...

Exclusiv2 zile ago

BINGOUL GUNOIULUI: CUM DISPAR MILIOANELE, IAR CETĂȚENII RĂMÂN CU SACII ÎN BRAȚE

Bingo–Rosal – datoriile uriașe și „eroii” care țin spatele unei firme îngropate în gunoi și miliarde vechi de lei CURTEA...

Exclusiv2 zile ago

Polițist acuzat că „închide ochii” la propriile fapte: deversare suspectă, intervenție contestată și suspiciuni de abuz de funcție în I.P.J. Prahova

Sesizare la 112, dar cu prea puține răspunsuri Un caz din Starchiojd ridică semne de întrebare despre verificarea reclamațiilor cetățenilor...

Exclusiv2 zile ago

Specialist de clasă, datornic de serviciu: MAI îți dă sporul, apoi îți trimite nota de plată

În administrația românească, salariul poate deveni o surpriză cu termen de rambursare. Astăzi primești o majorare prin dispoziția unității. Mâine,...

Exclusiv2 zile ago

DOMNULE MINISTRU, V-AȚI MUTAT MINISTERUL PE FACEBOOK? Poliția Penitenciară află de pe „news – feed” ce se întâmplă cu propriul sistem

„Mulțumim că aflăm și noi de pe Facebook!” – noua formă de dialog social În România anului 2026, reforma nu...

Exclusiv3 zile ago

Serviciul Protecția Mediului al Poliției Locale Ploiești: munți de gunoi, dar eroina Constantinescu Camelia vânează parcări

Ploieștiul înecat în gunoaie, dar „spațiul verde” e dușmanul public nr. 1 Orașul sufocat de gunoaie, Poliția Locală sufocată de…...

Exclusiv3 zile ago

MAI spală pe „program scurt” – prin Corpul de Control: intră o plângere, iese „nu se impune”

La Corpul de Control, rufele nu se cercetează. Se limpezesc din condei. Există spălătorii unde se spală haine. Și există,...

Exclusiv3 zile ago

M.A.I. – Libertate de circulație, cu notificare obligatorie: excursia e liberă, dar întâi să afle aplicația

Registrul a fost tras pe dreapta. Birocrația a schimbat doar vehiculul. La I.T.P.F. Sighetu Marmației, polițistul de frontieră a primit,...

Exclusiv3 zile ago

Apt limitat, răbdare nelimitată? ANP numără bolnavii, dar nu prea spune de ce

Centralizarea misterioasă: protecție medicală sau inventar pentru austeritate? Administrația Națională a Penitenciarelor a cerut unităților să numere polițiștii de penitenciare...

Exclusiv3 zile ago

Diagnoză organizațională sau „batista pe țambal”? La IPJ Călărași, testul e pentru climat — nu pentru șefi

După sesizarea SIDEPOL, IGPR anunță verificări și o diagnoză organizațională. Sindicatul se teme că, în loc să lumineze problemele, instituția...

Exclusiv4 zile ago

„Ambiții la ea acasă”. Arhitecta-șefă Veronica Rădună îl pune în întârziere pe primarul Polițeanu și anunță plângeri penale dacă hotărârea definitivă nu este executată

Un abuz turnat în beton, o hotărâre definitivă și un primar care preferă platoul „TV” Conflictul de la vârful Urbanismului...

Exclusiv4 zile ago

Rachete, minciuni și iodură de argint: fermierii prahoveni CONFIRMĂ dezvăluirile Incisiv de Prahova despre mafia antigrindină!

Mafia antigrindină, prinsă între secetă, rachete și minciună: fermierii îi dau în judecata Cum a ajuns o „minune tehnologică” netestată,...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv