Featured
S-au inventat emoticoanele LGBT!!! – spunea știrea. Ce contează sănătatea și ce anume se crede un individ „expirat”, medieval, când, iată, „adevărații europeni” de azi fac gesturi abisale pentru salvgardarea sănătății Omenirii?
Mă simt obosit. Am dureri musculare. Am dureri de cap. Iar pe deasupra, mai am și o mentalitate de ev mediu… Apar din ce în ce mai multe voci din lumea medicală care consideră aceste stări de disconfort fizic și psihic drept posibile consecinţe pe temen lung ale trecerii prin infecţia COVID. Se vorbeşte chiar de manifestări surprinzătoare care seamănă cu declanşarea unor boli autoimune.
N-am avut boala, dar conform celor spuse de specialiști sunt bolnav de sindromul „long Covid”. Am mai citit o știre care a avut rolul, în ceeace mă privește, să clarifice totul. „Lenea, refuzul de a duce un stil de viață activ nu este doar un moft, ci reprezintă o problemă de sănătate. Este concluzia la care au ajuns medicii Clinicii Mayo din Statele Unite, conform portalului Med Daily.
Refuzul de a duce un mod de viață activ reprezintă, conform medicilor o manifestare a bolii.” Până să citesc această știre, eram convins că mă vizitează destul de des Demonul amiezii și atât. Iată că nu. Sunt un om iremediabil bolnav. Deodată, tot ce pățisem până acum în viață, (infarct, stenturi, nerv sciatic, plămâni), nu mai era decât un biet pepsi. Abia ținându-mă pe picioare, extrem de afectat, cu greu am mai găsit resurse să citesc o altă știre recentă, menită să mi clarifice și să-mi risipească, cu totul, ceața incertitudinii și emoției continue în care trăiesc de o vreme, dărâmat de întrebarea căreia se subscrie întreaga mea viață, atâta cât mi-a rămas: sunt un european sănătos, sau un balcanic vetust, bolnav și retrograd?
S-au inventat emoticoanele LGBT!!! – spunea știrea. Ce contează sănătatea și ce anume se crede un individ „expirat”, medieval, când, iată, „adevărații europeni” de azi fac gesturi abisale pentru salvgardarea sănătății Omenirii? „Autoritățile europene introduc în legislație prevederi speciale pentru astfel de persoane, în spiritul apărării drepturilor omului. Organizația Unicode Consortium a decis, la rândul său, să susțină persoanele transgender și non-binare însărcinate, precum și femeile cu barbă, din aceleași considerente, și au trecut pe lista finală a emoji-urilor care vin la pachet cu noile actualizări ale software-urilor dispozitivelor electronice o serie de emoji-uri pe măsură.
Într-un moment în care tinerii vor să facă din România „o țară ca afară”, iar din români nemți, finlandezi sau austrieci, îmi dau seama că sunt, și am să rămân, fără nici o îndoială, balcanic. Fiindcă mă sperie fiecare bucățică de tânăr suflet românesc cucerită de globalismul anticreștin neomarxist, și faptul că am ajuns foarte aproape de punctul din care nu ne mai putem întoarce. De-a lungul timpului, imense personalități culturale au atras atenția că ne îndreptăm spre un punct nevralgic al existenței, însă pare că n-am găsit (și poate nici n-am căutat!) soluții pentru a-l evita, ca Omenire. Ce ne rămâne de făcut? Probabil că ne-a mai rămas doar găsirea de soluții personale de ieșire din acest angrenaj, care ne duce, așa cum intuia cu mult timp înainte, în 1931, Aldoux Huxley.
„Dictatura perfectă – scria el -, va avea aspectul unei democrații, dar va fi în esență o închisoare fără ziduri din care prizonierii nici măcar nu-și vor dori să evadeze. Va fi un sistem de sclavie în care, prin consumerism și divertisment, sclavii își vor iubi stăpânii.” „Scriem în timpul liber. În general, timpul liber este atunci când eşti obosit. Rezultă o literatură de oameni obosiţi, asta e literatura secolului nostru”, afirma García Márquez într-un interviu din anul 1993.
Cum Marquez a fost ziarist, ziarist în Columbia tinereții sale, în plin haos politic, într-o vreme în care presa se făcea fără pretenţii (false) de obiectivitate jurnalistică autodeclarată, dar cu pasiune şi, în fond, cu mai multă onestitate, tind să cred că deși aparent nu merită deloc a fi citită o literatură cu și despre contemporani obosiți, expirați și bolnavi, poate că e și mai lipsit de sens să fim la curent cu „oboseala” specifică lumii tinere de azi. E fascinant de trist să vezi cu ochii tăi demonstrația faptului că orice om care nu a trait drama conștiintei e, în fapt, un bou. Să vezi cum din această absență a trăirii se naște ura, invidia și tot ce e mai rău, cel puțin în România de azi, condusă de imberbi cu minte puțină și experiență de viață inexistentă. Ani puțini și trăire roasă de patimi și orgolii.
Merită să încercăm să înțelegem cum gândesc aceste ființe care nu prea mai au nimic scump pe lume, care își părăsesc cu uşurinţă familiile, pământul şi mormintele strămoşilor? Merită să încercăm să vedem unde va ajunge popor construit pe o astfel de generaţie? E de analizat tembelismului și incultura crasă a acestei noi „clase” de IT-ști, niște forme de viață care cred ca lumea incepe cu monitoarele lor si se termină cu limbajul 0-1-0-1 al programarii? E de cuantificat cât analfabetism si neomenie s-a strecurat în lumea de azi, produse de inceputul și dezvoltarea digitalizarii, internetului și rețelelor sociale? Eu zic că da.
Cea mai cumplită lecție a istoriei e aceea că nimeni n-a învățat nimic din lecțiile istoriei. Deci, mergem înainte, fiecare după cum suntem în stare. Știri și zile, printre dușmani și prieteni, așa cum putem, bolnavii și expirații de serviciu, ai unor timpuri care nu mai sunt ale noastre. Și e bine că uneori ne putem bucura de rândurile scrise. Ceeace e scris, nu este altceva, decât eliberare terapeutica. E o bucurie și că bolnavi și leneși, așa cum suntem, avem somn. Viața e suportabilă, (avea dreptate Cioran), doar fiindca exista somn. Omul e prea slab sa reziste treaz, tot timpul.
E vacanță, timpul s-a lăbărțat în diverse direcții. De după un colț de stradă ne pândește boala, de după altul, prostia și răutatea. Singurul refugiu pare lectura. Am terminat de citit zilele trecute minunata carte de călătorii în două volume a lui Patrick Leigh Fermor, un scriitor cum rar mi-a fost dat să citesc. Mi-a plăcut, fiindcă iși subsumează arta scrisului unui subiect devenit azi, în România, o rușine. Balcanii, balcanismul și balcanicii.
Sunt mai bine de 15 ani, de când împreună cu romancierul Alexandru Vlad l-am ascultat pe conu Alecu Paleologu vorbind despre Balcani și balcanism. Alexandru Paleologu a fost un om minunat, cu care ne făcea mare plăcere să ne întâlnim pe Calea Victoriei, la terasa din curtea interioară a librăriei Humanitas, la o cafea povestită și o pipă; scriitor, eseist, critic literar, diplomat şi om politic, descendent al dinastiei Paleologu, ultima care a condus Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) şi înrudit cu Sf. Domnitor Constantin Brâncoveanu, conu Alecu ne povestea prin fumul dulce-amar de tutun „Balkan sobranie”, (o mixtură preparată la Londra din sorturi de tutun de Virginia, Latakia și din rarissimul sort de Yenidje, acel „Sobranie’s oldest blend offers a mild yet rich taste. A cool and long-lasting smoke)”, că a susține ideea că Europa trebuie reconstruită numai pe principii economice şi monetare este o pură barbarie.
Europa, spunea el, s-a construit singură tip de un mileniu şi jumătate, iar fundamentele Europei sunt de origine balcanică. Occidentul, mai spunea el scuturând cu un gest elegant pipa -, nici nu exista când Balcanii au redat Europei configuraţia ei intelectuală şi socială…Există în percepția acestui scriitor-călător, Patrick Leigh Fermor, o artă de o sensibilitate desăvârșită. Aceea de a zugrăvi și a depune mărturie despre toată frumusețea și minunea permanenței spiritului balcanic, atât de înjurat astăzi.
Pe acești „înjurători” îi vezi mai bine când sunt grupați – PLUSR e cel mai pregnant caz de grup de tineri pe care dacă-i privești atent începi să regreți că family planning ul încă nu era inventat pe vremea părinților lor…
Vor o țară „ca afară”, nu le plac deloc țăranii, amărâții fără dinți în gură, nu le plac nici săracii, nici superbul peisaj uman al unei pitorești dezolări întâlnite la tot pasul, al bolnăvicioaselor voluptăți ale geniilor pierdute în cafenele; noii „europeni” vor să devenim niște momâi îngenuncheate gata, scoase direct din imprimantele lor 3D, fără personalitate, zămislite ad-hoc, după model german, nordic, englez sau american.
Recomand cu căldură cele două volume ale lui Fermor, „Între păduri și ape – la pas spre Constantinopol – de la Dunărea de mijloc până la Porțile de Fier”, și volumul doi, „Drum Întrerupt – de la Porțile de Fier până la Muntele Athos”, un omagiu adus acelui Homo balcanicus, europeanului de pe cele două maluri ale Dunării, sălbatic, ospitalier, aristocrat, orgiastic. Cu însușirea uimitoare a englezului se a se acomoda rapid oriunde, Patrick Leigh Fermor învață românește, bulgărește, grecește, își găsește hogeac într-o coibă la Rusciuk, doarme la fel de adânc în patul somptuos al unui aristocrat bucureștean. Printr-o arheologie personală, ne spune Georgeta Filitti în prezentarea cărții, autorul dibuiește cuvinte definitorii ale sufletului românesc: doină, dor, zbucium, dar și filonul hedonist: țuică, mititei „rulați pe coapsă”, ori femei splendide pe care le privește „cu ochi de mojic”.
Recursul la istorie lămurește climatul balcanic, prea adesea învrăjbit, unde dușmănia, răzbunarea, neuitarea alternează cu împăcarea vremelnică, cu interacțiunea gastronomică, ori cu strategia matrimonială. Nu știi ce te atrage mai mult: descrierea trufașului București interbelic, cu nota lui acuzat occidentală, satul bulgăresc rânduit între rigoare și fățărnicie, ori cosmopolitul Munte Athos, unde viețuiesc călugări greci, ruși și români într-o înțeleaptă detașare de cele lumești. Este o percepție multisenzorială a omului din acest spațiu ce transformă narațiunea scriitorului într-un ghid cu perspectivă inedită. încerci să-i calci pe urme, căci cartea lui Leigh Fermor o inițiere desăvârșită în permanențele spiritului balcanic.
Octavian Hoandră
Exclusiv
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?
De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.
Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.
La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.
Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:
- 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
– Împuternicit în aprilie 2014
– Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!) - 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
- 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
- 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
- 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
- 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
– numai împuterniciri și desemnări,
– fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.
Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)
- Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
– Împuternicit inspector-șef
– În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
– Rezultatul: obține nota 1
– În aprilie 2023, împuternicirea încetează.
Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.
Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”
- 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
– Împuternicit inspector-șef
– Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
– Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.
În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.
Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.
Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine
- Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
– Împuternicit inspector-șef
– Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
– Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
– Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.
Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.
Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!
- Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
– Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.
Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.
Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă
Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.
Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.
Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”
Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?
În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.
La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe
Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:
- Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
- Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.
Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.
Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.
Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu
Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.
- În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
- Astăzi este 4.050 lei.
- De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.
Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.
Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.
În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.
Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat
An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.
Traducere din birocratic în română:
- Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
- Salariul minim a urcat în lumea reală.
- Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.
Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.
Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.
Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.
Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta
Șablonul e deja clasic în România:
- Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
- Nu o aplici integral niciodată.
- Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
- „etape”,
- „perioade tranzitorii”,
- „eșalonări”,
- „implementare graduală”.
Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.
Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:
Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?
Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.
În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.
- Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
- Nu cer aviz de la minister.
- Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.
Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.
Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.
Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș
Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.
Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.
În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.
Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).
Featured
Specialiști „din pix” în energia eoliană: CERONAV, prins de Curtea de Conturi cu pregătiri fictive pentru experți internaționali
„Apucături mioritice” la un centru cu pretenții internaționale
Curtea de Conturi a descoperit că Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) Constanța, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a „format” specialiști în energia eoliană doar pe hârtie.
Potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, mai multe persoane au fost trecute ca absolvenți de cursuri internaționale, fără să fi participat vreodată la pregătire. Practica a afectat grav credibilitatea centrului pe plan internațional, în condițiile în care vorbim despre instruiri esențiale pentru siguranța muncii la înălțime, proceduri de salvare și manevrarea în siguranță a sarcinilor grele.
Absolvenți „invizibili”: în WINDA, dar nu și în sălile de curs
Controlul Curții de Conturi a vizat perioada 2024–2025 și cursurile pentru turbine eoliene organizate de CERONAV. Inspectorii au constatat înscrierea, în platforma internațională WINDA – baza de date oficială a Global Wind Organization (GWO) pentru personal calificat în industria eoliană – a unor persoane care:
- nu au participat fizic la cursurile GWO;
- nu apar pe listele de prezență și în cataloage;
- nu figurează în baza de date internă a CERONAV;
- în unele cazuri nici măcar nu au plătit taxele aferente cursurilor.
Din cele 13 persoane verificate, 8 au fost înregistrate ca absolvenți și înscrise în WINDA, deși în realitate nu au trecut prin procesul de formare, se arată în constatarea Curții de Conturi, citată de Cotidianul Național.
Nici cursuri, nici bani: pregătire zero, factură neplătită
Situația este agravată de faptul că o parte dintre „absolvenți” nici măcar nu au achitat contravaloarea cursurilor. Curtea de Conturi notează că:
- 6 din cei 8 beneficiari nu au plătit taxele, în sumă totală de 14.197 lei;
- ceilalți 2 au beneficiat de gratuitate, fiind angajați ai CERONAV, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
Cursurile GWO, organizate în baza unor standarde internaționale (9 standarde, 28 de module de specialitate), sunt puse la dispoziție prin platforma electronică GWO și livrate de experți ai CERONAV. În mod normal, doar parcurgerea integrală a acestor module permite înscrierea în WINDA.
Cursuri opționale, certificate globale: cum funcționează sistemul GWO/WINDA
Cursurile GWO sunt opționale și sunt organizate de CERONAV în baza unei acreditări acordate de INTERTEK INDUSTRY SERVICES ROMÂNIA SRL, firmă la rândul ei acreditată de Global Wind Organization.
GWO administrează baza de date WINDA (Wind Industry Database), platformă globală care gestionează și verifică calificările lucrătorilor din industria eoliană.
Standardele internaționale publicate de GWO nu impun emiterea unor certificate tipărite; este suficientă înscrierea în WINDA. Pentru angajatori, verificarea se face online, direct în această bază de date. Cu alte cuvinte, odată înscris în WINDA, un lucrător este tratat ca fiind calificat la nivel internațional.
Curtea de Conturi: înscrieri ilegale, riscuri majore de siguranță
Curtea de Conturi concluzionează că CERONAV a înscris ilegal persoane în WINDA, oferindu-le, de facto, acces la piața globală de muncă în domeniul turbinelor eoliene, fără ca acestea să fi parcurs pregătirea obligatorie.
Raportul avertizează că lipsa cunoștințelor poate genera:
- incapacitatea de a reacționa corect în situații critice;
- riscuri majore pentru siguranța persoanelor;
- consecințe juridice și economice semnificative.
Pe plan calitativ, Curtea notează efecte negative asupra bunei gestiuni financiare și asupra climatului de legalitate și credibilitate a cursurilor CERONAV – un centru care ar fi trebuit să fie reper de profesionalism în formarea personalului de specialitate.
Ce ar fi trebuit să învețe „specialiștii” din dosare
Cursurile GWO vizate de controlul Curții de Conturi sunt dedicate personalului din industria energiei eoliene, inclusiv offshore, și au ca scop:
- prevenirea accidentărilor la ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea sarcinilor grele;
- reducerea riscurilor asociate cu lucrul în medii periculoase;
- asigurarea procedurilor corecte de lucru și de salvare în situații de urgență;
- formarea în tehnici de legare a sarcinilor, în funcție de greutate, centru de greutate și formă;
- utilizarea semnelor standard internaționale pentru ghidarea macaralei și coordonarea în siguranță a ridicării sau coborârii materialelor.
În lipsa parcurgerii efective a acestor module, așa-zișii „specialiști” sunt validați doar scriptic, dar lipsiți de pregătirea practică esențială pentru activitatea la înălțime și în condiții de risc crescut.
Imaginea României, subminată în industria eoliană
Dezvăluirile prezentate de Cotidianul Național și confirmate de constatări ale Curții de Conturi ridică semne de întrebare asupra modului în care un centru național de pregătire, cu acces la platforme și certificări internaționale, a gestionat un domeniu extrem de sensibil: siguranța în industria eoliană.
„Apucăturile mioritice” descrise în articolul Claudiei Marcu nu afectează doar reputația CERONAV, ci riscă să compromită credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, într-un sector strategic pentru tranziția energetică și pentru piața muncii specializate.
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical? De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere...
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept...
Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile
O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane...
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
IPJ Prahova, de la „dați-ne sursele” la „stați cuminți, că vă dăm în judecată” Seria de dezvăluiri publicată de Incisiv...
Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro
„Investigații pe mutește, moloz la vedere” Corpul de Control confirmă ce scrie presa (Incisiv de Prahova, pardon), DNA-ul miroase a...
Marea țeapă a Legii 153: Cum a reușit Statul să transforme salariile polițiștilor într-o glumă de prost gust
România este țara unde legile sunt scrise cu cerneală simpatică: apar pe hârtie, par frumoase sub lumina reflectoarelor din Parlament,...
Marea scamatorie a legii-fantomă: Cum a evaporat statul salariile polițiștilor sub privirile blajine ale Parlamentului
În timp ce guvernanții exersează piruete retorice pe holurile ministerelor, polițiștii români au ajuns să trăiască într-o realitate paralelă, unde...
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
O nouă ligă a rușinii la Boldești-Scăeni: cum fotbalul e ținut în liga a 4-a ca să joace în liga...
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la...
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără...
Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii
„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct...
O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie
O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a...
ANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp
„Milioane de hectare protejate” – slogan oficial, nu realitate agricolă În România, Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor...
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
PRAHOVA, MOȘIE DE PILE ȘI ÎMPUTERNICIȚI PE VIAȚĂ De mai bine de un deceniu, IPJ Prahova arată ca o casă...
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
DICTATURA CIORBEI LA BOLDEȘTI-SCĂENI: REPUBLICA BANANIERĂ UNDE LEGEA E PREȘ, IAR NEPOTISMUL E SPORT NAȚIONAL! Măcelul de la stadion: Cum...
-
Exclusivacum 2 zile
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 21 de ore
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 3 zile
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 21 de ore
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 3 zile
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 5 zileFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE
-
Exclusivacum 2 zile
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 5 zilePLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor