Căpitanul Adrian Leuștean are 34 de ani, este șef birou coordonare logistică, îndeplinind prin cumul și atribuțiile funcției de șef logistică, întrucât funcția nu este încadrată, la Centrul 85 Comunicații Aero General Doroftei Ghermănescu.
Este creierul coordonator a tot ceea ce ține de administrarea bunurilor materiale din unitate, aprovizionare și achiziții, precum și infrastructură. Rememorând, spune că n-a fost nimic spectaculos, asezonat, eventual, cu scântei revelatoare, în alegerea pe care a făcut-o la 14 ani când a ales liceul militar. Pur și simplu, un profesor din gimnaziu care avea obiceiul să-i direcționeze, cu un sfat, spre armată pe copiii buni la învățătură, l-a condus, mai întâi cu gândul, la examenul de admitere.
N-am avut un declic de moment, nu pot să zic că am fost atras de ținuta militară sau de cine știe ce paradă. Nu știam foarte multe lucruri despre armată, dar mi s-a părut un domeniu interesant, cum simt și acum. În primul rând, a fost o provocare pentru adolescentul care se gândea deja la cum va ajunge să-și câștige banii. Am absolvit Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu, iar, după ce am fost repartizat, armata a rămas aceeași pentru mine: un loc de muncă unde să-mi pot pune în valoare abilitățile.
După o scurtă perioadă petrecută în Statul Major al Forțelor Aeriene, în 2013 s-a transferat la Centrul 85. Din primele schimburi de cuvinte, am observat că Leuștean este o persoană pragmatică, astfel că l-am întrebat dacă s-ar putea întoarce în timp ar mai alege armata.
Sincer, nu! Cu imaginea pe care o am acum, când armata trece printr-o perioadă destul de dificilă din cauza lipsei de personal, nu aș mai face acest pas. Motivele pentru care nu aș mai apuca pe acest drum sunt multiple, dar trebuie să amintesc că militarul nu are o meserie ușoară. Aria de selecție s-a diminuat foarte mult, probabil și din cauza contextului actual, cu război la graniță.
De ce nu mai sunt atrași tinerii de cariera militară? Prima cauză ar fi, probabil, nivelul de salarizare, provocările și pericolele la care ești expus, dar și dificultățile pe care le întâmpini în momentul în care îți exerciți atribuțiile. Deficiența de personal se vede și din exterior, iar acesta nu e un stimulent pentru tineri. Nicio sarcină nu este ușoară în armată, eu am trecut prin multe, am rezistat, motiv pentru care încă am rămas în sistem și nu am de gând să-l părăsesc.
Ceea ce înțeleg că vrea să spună căpitanul Leuștean despre tinerii civili, demotivați de lipsa de personal să aleagă haina militară, poate fi comparat cu ceea ce simte un client care intră într-un magazin cu rafturi parțial goale. Abundența aduce, de la sine, convingerea că în acel loc activitatea este eficientă și de succes.
Momentan, motivul principal al acestei fidelități este atașamentul față de colectivul de la Centrul 85, alături de care a reușit să aducă unitatea la standarde dintre cele mai înalte. Alegerea de a veni în sistem a fost proprie, astfel că nu aș putea învinui pe cineva pentru eventualele nemulțumiri ulterioare. Mi-am asumat acest rol, vreau să merg până la capăt.
Stabilitatea din armată invocată de mulți nu a fost pentru mine un reper în alegerea acestei cariere sau în decizia de a rămâne în acest sistem. Eu, pur și simplu, mă hrănesc cu provocările cotidiene, mai mici sau mai mari. Faptul că am și reușit să trec peste ele, mi-a întărit convingerea că nu poate exista un loc mai bun pentru mine niciunde.
Când s-a mutat în această unitate, pornind de la partea de infrastructură și condițiile de muncă până la multele neajunsuri legate de aprovizionare și tehnică, erau multe de îmbunătățit. Ne-am pus pe treabă și, cu ajutorul comandanților, am făcut eforturi pentru inițierea demersurilor de modernizare. Avem un pavilion administrativ nou, dat în folosință anul trecut, despre care putem spune că a îmbunătățit foarte mult condițiile de muncă la nivelul unității.
Urmează recepția unui complex sportiv care, printre altele, cuprinde bazin de înot, săli de forță, terenuri exterioare de tenis și fotbal, care, la un loc, vor concura la îmbunătățirea condițiilor de antrenament ale întregului personal.
De facilitățile acestui complex vor beneficia toți colegii din Forțele Aeriene. De asemenea, am reușit să reabilităm toate rețelele exterioare, subterane și nu numai. De la alimentarea cu energie electrică și rețeaua de canalizare până la infrastructura rutieră totul este nou. Toate au fost făcute prin forțe proprii, nu am apelat la firme decât în ultimul timp când n-am mai făcut față din cauza lipsei oamenilor.
Pe lângă faptul că el a fost cel care a inițiat hârtiile, a gândit și a proiectat, la nivelul unității, modul de dezvoltare a infrastructurii, trebuie să se ocupe și de partea de logistică, de la primitul misiunii și schițarea necesarului de materiale până la stabilirea legăturilor cu personalul locației unde se face deplasarea. Suntem în măsură în momentul de față să trimitem de la tehnică, grup electrogen până la platforme de transport și tot ceea ce este nevoie, astfel încât să ne executăm misiunea în condiții optime.
Pentru un militar cu experiența sa, care și-a creat anumite automatisme, iar echipa știe deja ce are de făcut, un proces de dislocare decurge fără emoții. După cum s-a văzut în primele zile ale războiului din Ucraina și nu numai, logistica este esențială în angrenajul mișcărilor de trupe.
Oamenii care stau în spate și se îngrijesc în permanență ca lucrurile să funcționeze depun un efort extraordinar de mare. În mod special, logistica își face treaba noaptea, pentru ca a doua zi, la prima oră, totul să fie pregătit pentru cei din față. Oamenii care nu se văd sunt esențiali, fără logistică este foarte complicat să-ți îndeplinești misiunea. Armata nu presupune doar ieșirea cu o armă în spate pe câmp, este nevoie de o interconectivitate între multele domenii funcționale din spate.
Referitor la militarii tineri, la început de drum în unitate, Leuștean spune că cei cu state vechi le împărtășesc din expertiza și experiența dobândite de-a lungul timpului. Îi țin mereu aproape, îi verifică, după care le urmăresc activitatea, astfel încât să poată fi luate măsuri din timp dacă nu și-au însușit de la început ceea ce li s-a predat.
Generația mea a fost nevoită să învețe tot timpul. Eu am fost nevoit să mă dezvolt multilateral și să învăț despre infrastructură și logistică, pentru că eu la bază sunt specializat în apărare CBRN. Restul am preluat din mers și a trebuit să învăț și să aplic, întrucât logistica are legătură foarte mare cu achizițiile, cu infrastructura. (L. Anghel).