Dimineața asta începuse bine. Eram fericit. Apoi m-a mâncat să pornesc televizorul. Delir maxim. Marius Moga și Sebastian Dobrincu (pentru care am un respect mare) prezentau oficial un soft care te ajută să înregistrezi orice piesă cu vocea oricărui om.

Practic poți înregistra oribil o voce, iar apoi o corectezi și o faci să sune ca a lui Meat Loaf. Dacă ăsta este viitorul muzicii… mă bucur că nu mai am chiar mult de trăit. Spuneau cu atâta mândrie că poți să auzi cum sună piesa ta cu vocea lui Taylor Swift. De ce ai vrea să auzi asta? De ce să mă intereseze cum ar suna Metallica cu Bruce Dickinson la voce?

Știu că e la mare modă ca lumea să spună despre tine că ești „elitist” atunci când nu accepți orice căcat muzical ce-ți este aruncat în față. În cazul ăsta doresc din suflet să fiu numit „elitist”.

Aștept să apară și aplicația pentru tinerii netalentați care vor să fie filozofi: tu spui tâmpenii, aplicația le dă o formă, iar tot ce mai ai de făcut este să alegi „stilul” – Kant, Sartre, Nietzsche etc.

Și ca să fiu și mai elitist: niciun muzician real nu va înregistra cu astfel de petarde tehnologice. De la Tom Jones la James Hetfield și de la Beth Heart la Myles Kennedy. Vor intra în studio și vor înregistra zeci de variante pentru fiecare piesă. Voci reale, cu emoție, trecând prin diverse stări, modificând liniile vocale etc.

Alin Dincă

Momentul istoric actual global este deseori descris ca un posibil început al unui al treilea război mondial. Argumentul principal e războiul Ucrainian dintre Rusia și Occidentul Colectiv prin Ucraina ca proxy.

Rușii au vorbit până de curând doar de o „operațiune militară specială”. Conflictul intern din Palestina sau Israel oricât de violent și de comentat este nu prea are nimic de-a face cu un război mondial. Alte conflicte locale din Africa, Asia, America de Sud (Venezuela – Guyana) rămân totuși niște conflicte locale deși au în spate hegemonul american, Franța (în Africa) și Rusia – China – Iran (BRICS). Loviturile de stat și conflictele din Africa au totuși în comun cea de-a doua eliberare, cea adevărată, de sub dominația și exploatarea la sânge colonială occidentală.

Momentul istoric actual pare mai degrabă să fie punerea în operă, în practică a teoriilor lui Samuel Huntington din faimoasa sa carte „The Clash of Civilizations. Remaking of World Order” din 1996, tradusă, citită și apreciată în toată lumea. Aceasta este demonstrația convingătoare a celebrului autor francez Laurent Guyénot din „Les États-națions, c’est fini? La nouvelle geopolitique multipolaire”. Trăim de fapt un nou moment revoluționar comparabil cu 1848 sau chiar cu acela al revoluțiilor americană (1776) sau franceză (1789) de la sfârșitul secolului al XVIII-lea?

„Statele-națiune, așa cum le concepem astăzi, sunt o invenție europeană impusă ca model restului lumii în secolul al XIX-lea, câteodată cu mari lovituri de creion trasate cu rigla pe hărți, în disprețul identităților și rivalităților etnice. Acest decupaj al lumii în State-națiune nu a șters alte realități, faptul că anumite puteri cum sunt Rusia și China sunt State-multinaționale și nu State-națiune, chiar dacă ele posedă cartea de identitate de națiune la Națiunile Unite, la ONU.

Teza după care Statele-națiuni vor pierde rolul lor central în geopolitica mondială este apărată de Samuel Huntington în „Ciocnirea civilizațiilor”, apărută în 1996 și tradusă în lumea întreagă. Este o carte excelentă și chiar indispensabilă. Proasta sa reputație vine în parte de la titlu și de la exploatarea sa de neconservatori. Să notăm mai întâi că articolul publicat de Huntington în Foreign Affairs în 1993, cartea nu este decât o versiune augmentată, avea titlul „The Clash of Civilizations?” cu un semn de întrebare.” (Laurent Guyenot – Statele națiune, s-a terminat? Noua geopolitică multipolară, mai 2024, lesakerfrancophone.fr)

Laurent Guyenot merge mai departe: „Insist: nu putem înțelege politica externă americană din ultimele două decenii dacă nu luăm în considerare deturnarea geostrategiei imperiale tradiționale americane de neoconservatori. Marea viclenie a neoconservatorilor a fost să o drapeze în imperialism «civilizator» american pentru a împinge Statele Unite să distrugă Statele arabe inamice Israelului. Succesul lor cel mai spectaculos este acela de a fi obținut de Bush junior ceea ce tatăl său, care îi numea «nebuni», le-a refuzat în 1991: invazia Irakului și răsturnarea lui Saddam Hussein. Bush tatăl a respectat mandatul consiliului de securitate al ONU alungându-l pe Saddam din Kuweit, și și-a justificat refuzul său de a invada Irakul prin voința de a construi o «nouă ordine mondială» bazată pe dreptul internațional (discursul din 11 septembrie 1990 în fața Congresului). Și nici un președinte american nu a pus atâta presiune asupra Israelului în numele rezoluțiilor ONU, cum a făcut-o Bush tatăl prin secretarul său de stat, James Baker […]

Noua ordine mondială anunțată de Huntington este aproape aceeași cu cea pe care o susține Vladimir Putin: multipolaritatea, adică o lume organizată pe sfere civilizaționale, fiecare fiind centrată pe un stat far (core state în versiune originală) care asigură securitatea regională. „Lumea, a prezis Huntington, va găsi o ordine pe baza civilizațiilor, sau nu va găsi deloc”, „o nouă ordine mondială organizată pe baza civilizațiilor va apare. Societățile care au afinități culturale cooperează unele cu altele; tările se regrupează în jurul Statelor-far ale civilizației lor”. În această nouă configurație, previne Huntington „Occidentalii trebuie să admită că civilizația lor este unică dar nu universală și să se unească pentru ca să-i redea vigoarea împotriva provocărilor puse de societățile non-occidentale. Vom evita un război generalizat între civilizații dacă, în lumea întreagă, șefii politici admit că politica globală a devenit multicivilizațională și cooperează pentru a prezerva această stare de fapt” (Laurent Guyénot, op. cit)
„Rusia trebuie considerată ca un Stat-far al lumii ortodoxe și ca o putere regională esențială, care are interese legitime de securitate la frontierele sale din sud” „și în sfârșit și mai ales, trebuie admis că orice intervenție a Occidentului în afacerile altor civilizații este probabil cea mai periculoasă cauză de instabilitate și de conflict generalizat într-o lume a civilizațiilor multiple” (Samuel Huntington – Ciocnirea civilizațiilor, op. cit)

Analiza lui Laurent Guyénot bazată pe The Clash of Civilizations de Samuel Huntington este mult mai întinsă, analizează între altele și lumea arabo-musulmană ca o mare civilizație și de aceea merită să revenim asupra subiectului. Cei cu adevărat interesați pot merge direct la sursele citate și la bibliografia extinsă a lui Laurent Guyénot.

Petru Romoșan