Featured
Context: în plină reformă și reorganizare la Academia de Poliție, decan al Facultății de Poliție a fost numit un profesor de sport/Putea fi un banc bun cu milițieni, dar nu e/E doar începutul reformei
Azi, are loc proba scrisă la examenul de licență. Subiectele – de drept (penal, civil, proceduri etc.) După deschiderea plicului cu subiecte, merge comisia prin sălile de examen pentru a le da lămuriri studenților sau pentru a le răspunde la întrebări. Împreună cu comisia merge și decanul.- Ministrul de Interne continuă să păstreze în funcțiile de rector și prorector al Academiei de Poliție persoane suspecte de plagiat, care blochează procesul de reorganizare descris de ministru drept „un pilon fundamental al procesului de reformă al MAI”;
- Mai nou, Senatul a decis că toate funcțiile academice – inclusiv prorectori și decani – pot fi ocupate de persoane care nu sunt cadre didactice și nici nu au doctorat;
- În prezent Facultatea de Poliție – care a absorbit și fostele facultăți de Jandarmi, Poliție de Frontieră și Drept – este condusă de un profesor de sport;
- Conducerea Academiei ignoră de 46 de zile cererea expresă a ministrului ca fostul prorector Petrică-Mihail Marcoci, condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare în dosarul amenințării mele cu moartea, să fie îndepărtat din Academie;
- Toate acestea sunt dirijate din umbră de Marius Florin Mihăilă, directorul de cabinet al ministrului și unul dintre cei care au blocat ani la rând verificarea tezelor suspecte de plagiat.
Reformarea Academiei de Poliție, promisă și anunțată cu mare pompă de ministrul de Interne Lucian Bode, s-a oprit înainte să înceapă.
Mâine se împlinesc două luni de când Guvernul României a aprobat hotărârea de reorganizare a universității transformate – sub nasul miniștrilor – în una dintre cele mai mari fabrici de plagiat și impostură cunoscute în mediul academic românesc.
Hotărârea de guvern care ar fi trebui să fie piatra de hotar pentru începerea reformei a ajuns rapid o formă lipsită de fond.
Toate demersurile făcute în cele două luni trecute de la adoptarea documentului duc mai degrabă la ideea de contrareformă, decât la cea de reformă.
Un mic exemplu, pentru început: rectorul David Ungureanu, care are două teze de doctorat, ambele plagiate – despre care am scris în exclusivitate pe PressOne – a fost reîmputernicit de ministrul Lucian Bode pentru încă trei luni la conducerea Academiei de Poliție la exact 21 de zile de la ședința de Guvern în care s-a adoptat hotărârea de reorganizare a Academiei.
Problema acestei numiri e ușor de înțeles de oricine: e iluzoriu să-ți poți imagina că reforma va putea fi făcută cu aceiași oameni care au sufocat ani de zile prin impostura lor instituția, iar un plagiator poate elimina plagiatorii din corpul profesoral al universității care pregătește viitorii oameni ai legii.
Că aceiași oameni care au perpetuat plagiatul și frauda academică, aducându-le la rang de artă, pot primi din mâinile ministrului misiunea de a schimba actele esențiale pentru funcționarea Academiei – Carta universitară și Regulamentul de funcționare – și că ei o vor face temeinic și cu bună-credință.
***
Criza de la Academia de Poliție, despre care primele dezvăluiri au apărut în 2015-2016, a atins un punct critic în 2019, când rectorul Adrian Iacob și prorectorul Petrică-Mihail Marcoci au fost puși sub acuzare în dosarul amenințării mele cu moartea.
Amenințarea, pusă în practică de un ofițer din subordine, a venit la trei săptămâni după ce am dezvăluit în PressOne că Adrian Iacob și-a plagiat teza de doctorat în proporție de 70%, fapt confirmat ulterior de CNATDCU, care i-a retras titlul de doctor.
În ziua în care Curtea de Apel făcea publice sentințele date fostului rector și fostului prorector al Academiei de Poliție, ministrul Bode afla cu stupoare că Marcoci încă preda la Academia de Poliție, la Facultatea de Pompieri. Iacob fusese mutat la Direcția Pașapoarte încă din mai 2019.
Lucian Bode a cerut imperativ ca Marcoci să fie pus la dispoziția ministrului și mutat din Academie, considerând că este inadmisibil ca cineva condamnat chiar și în primă instanță să mai predea studenților de la Academia de Poliție.
Solicitarea ministrului ar fi trebuit să fie operaționalizată de actuala conducere a Academiei, formată exclusiv din apropiați ai lui Iacob și Marcoci. Nici acum, după 46 de zile, cerința ministerului nu a fost pusă în aplicare.
O reformă imposibilă?
În cele două luni trecute de la adoptarea hotărârii de guvern – documentul care oferă cadrul legal pentru scoaterea Academiei de Poliție din coma instituțională profundă în care se află de ani de zile – cuvântul care descrie cel mai bine situația la zi este contrareformă.
Grupurile de influență din interiorul Academiei de Poliție s-au repoziționat în tot acest răstimp cu ajutorul lui Marius Florin Mihăilă, fost rector al Academiei de Poliție în vara anului trecut pentru doar șase zile, care acum ocupă poziția de director de cabinet al ministrului de Interne Lucian Bode.
Marius Florin Mihăilă i-a fost coleg de clasă lui Bode la Grupul Școlar „Iuliu Maniu” din Șimleul Silvaniei, județul Sălaj, iar de la începutul anului este mâna dreaptă ministrului.
La Academia de Poliție, Mihăilă a fost trei ani președintele Comisiei de Etică, poziție din care a protejat plagiatorii din instituție și a blocat curățenia în privința doctoratelor plagiate.
Cu Mihăilă în preajma lui Bode, reforma Academiei a rămas doar o caraghioasă promisiune guvernamentală, frânată discret în culise de directorul de cabinet, care a reușit dibace să-l manevreze pe ministru astfel încât a blocat toate demersurile începute pentru a schimba lucrurile.
***
Hotărârea de reorganizare a Academiei de Poliție cuprindea câteva decizii importante:
- reducerea numărului de facultăți de la șase la doar două, Facultatea de Poliție și Facultatea de Pompieri;
- introducerea masteratelor profesionale care dau posibilitatea de a acorda grade de ofiţer absolvenţilor;
- desființarea școlilor doctorale, cărora ministrul Monica Anisie le-a retras acreditarea din octombrie 2020.
Imediat după ședința de Guvern din 13 mai, în care s-a votat hotărârea nr. 535, la nivelul Ministerului de Interne s-a format un mic grup de lucru care să gândească o nouă viziune instituțională.
Liderul acestui grup a fost numit istoricul Lucian Nastasă-Kovács, de la Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române și director al Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, care a devenit și consilierul personal al ministrului Lucian Bode.
Toate propunerile lucrate în acest grup de lucru și înaintate Academiei de Poliție au fost respinse fie de conducerea universității, fie de Senatul acesteia.
Alte măsuri, cerute direct de ministru, au fost ocolite abil după ce directorul de cabinet al ministrului a reușit să manevreze lucrurile astfel încât nu s-a mai pus nimic în practică.
Tabloul contrareformei, format asemeni unui puzzle din mici piese, l-am reconstituit din cu ajutorul a multiple surse convergente, din Academia de Poliție și din Ministerul de Interne.
Să le luăm pe rând.
Rectorul
Una dintre primele preocupări ale ministrului de Interne Lucian Bode a fost găsirea unui rector care să ocupe interimar poziția, până la organizarea unui concurs pentru ocuparea funcției, așa cum prevede Carta universitară.
Schimbarea trebuia făcută cu atât mai mult cu cât pe data de 4 iunie 2021, împuternicirea pe care ministrul i-o semnase pe 4 martie 2021 rectorului în funcție David Ungureanu avea să expire.
Semnalul dat de Bode la conferința de presă de după ședința de guvern în care s-a adoptat hotărârea de reorganizare părea unul categoric: fără plagiatori la Academia de Poliție.
„Cu siguranţă, profesorii de la Academia de Poliţie care – Doamne fereşte! – ar avea teza plagiată, demersurile pe care noi le facem, o să vedeţi în lege, vor preciza exact: nu mai pot preda la Academia de Poliţie, dacă au avut o teză care s-a dovedit a fi plagiată”.
E drept că în cazul rectorului David Ungureanu nu există încă un verdict din partea CNATDCU pentru niciuna dintre cele două teze de doctorat ale acestuia, însă funcția de rector este cea mai vizibilă poziție dintr-o universitate, iar în cazul lui Ungureanu suspiciunea vizează nu una, ci ambele lucrări științifice ale acestuia, după cum am arătat în martie în investigația „Urgia la Academia de Poliție (XII): Un rector. Două doctorate. Două plagiate”.
În plus, una dintre cele două teze de doctorat ale lui Ungureanu a fost trecută prin softul anti-plagiat al Academiei de Poliție în două rânduri, în cadrul unor verificări interne făcute în 2016 respectiv 2018.
În cazul tezei susținute de Ungureanu în 2013, softul a indicat depășiri semnificative ale pragurilor de la care o lucrare este suspectă de plagiat și trebuie verificată: coeficientul 1 s-a ridicat la 42,2% (față de 30%), iar coeficientul 2 la 16,6% (față de 5%).
Aceste suspiciuni ar fi trebuit verificate de Comisia de Etică a Academiei, condusă pe atunci de Marius Florin Mihăilă, actualul director de cabinet al lui Bode, însă lucrul acesta nu s-a întâmplat niciodată.
Tocmai pentru a nu mai avea în funcție un rector asupra căruia planează suspiciuni de plagiat, grupul de lucru i-a propus ministrului ca funcția de rector să fie ocupată de cineva din afara Academiei, care nu deține titlul de doctor, pentru a elimina orice potențială vulnerabilitate.
Deși ideea era foarte atractivă, Bode a acceptat, la data de 3 iunie 2021, reîmputernicirea lui Ungureanu în funcție.
Cum a reușit ministrul să îi acorde lui Ungureanu un nou mandat de trei luni, în ciuda suspiciunii de plagiat în două teze de doctorat?
Directorul de cabinet Marius Mihăilă este cel care i-a conturat ministrului o imagine înfricoșătoare: degringoladă sau chiar un eșec al examenului de admitere din vara anului 2021, dacă la cârma instituției nu se va afla un om din interiorul Academiei, care să știe bine instituția.
Eventualul eșec al examenului de admitere și gândul la un scandal public l-au determinat pe Bode să accepte prelungirea mandatului lui Ungureanu.
Totuși, din cauza pandemiei, admiterea la Academia de Poliție nu se organizează, propriu-zis, în interiorul instituției, ci în 5 centre regionale, la fel cum a fost și anul trecut, ceea ce face mult mai facilă gestionarea propriu-zisă a examenului la centru, presiunea fiind acum în teritoriu.
Secunzii lui Ungureanu
Justificarea ministrului Lucian Bode de a începe reorganizarea Academiei a fost dată tocmai de problemele de etică ale profesorilor din instituție.
„În contextul acumulării în ultimii ani a unor probleme legate de funcţionarea Academiei de Poliţie, îndeosebi din perspectiva corpului profesoral şi al eficienţei pregătirii corpului poliţienesc, am decis reorganizarea Academiei de Poliţie”, a spus Bode la conferința de presă de la Guvern din 13 mai.
Probleme de integritate nu are doar rectorul David Ungureanu, ci și cei doi prorectori pe care i-a numit în funcție.
Bogdan Țonea are o sesizare de plagiat în teza de doctorat depusă la CNATDCU din 12 mai 2021. Mai multe surse din Academia de Poliție susțin că el conduce, de facto, instituția.
Toate ședințele de comandă sunt moderate de acesta, iar la alt tip de întâlniri interne sau externe instituției Țonea conduce discuțiile în numele lui Ungureanu, chiar dacă acesta este prezent.
Cel de-al doilea prorector al Academiei de Poliție este Cristian Eduard Ștefan. În urmă cu un an scriam despre acesta că în doar zece ani a semnat 63 de cărți, cursuri, tratate sau monografii și 69 de articole publicate în reviste științifice.
Prin analize comparative și corelații, am arătat că între 27 de cărți și 15 articole științifice sunt reciclate sau plagiate, ceea ce conturează proporțiile unei fraude academice care sfidează conceptul de etică și deontologie.
Cristian Eduard Ștefan le predă viitorilor polițiști de la Academia de Poliție etică și deontologie.
Conducerea Școlilor doctorale
„Reorganizarea Academiei de Poliţie vizează desfiinţarea celor două şcoli doctorale care, din păcate, au adus mari prejudicii de imagine instituţiei”, spunea ministrul Lucian Bode în conferința de presă de după ședința de Guvern în care s-a votat hotărârea care ar trebui să stea la baza reformei instituției.
Deși cele două școli doctorale ale Academiei de Poliție au rămas mai întâi fără acreditare prin decizia istorică luată de fostul ministru al Educației Monica Anisie în octombrie 2020, iar mai apoi au fost desființate de ministrul de Interne Lucian Bode prin hotărârea de reorganizare a Academie de Poliție, universitatea trebuie să le asigure doctoranzilor înmatriculați la momentul octombrie 2020 finalizarea studiilor.
Surse din mediul academic susțin că Academia de Poliție a încercat să găsească soluții de finalizare a studiilor doctorale sau de transfer în alte universități pentru cei 95 de doctoranzi înmatriculați, însă a fost refuzată.
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” și Academia Națională de Informații a SRI, care au studii doctorale în științe militare, i-au refuzat pe cei 68 de studenți înscriși la Academia de Poliție la doctorat în Ordine Publică și Siguranță Națională. Restul de 27 de doctoranzi sunt de la Școala doctorală de Drept, însă și aceștia au fost refuzați inclusiv de unele universități private care au școli doctorale în drept.
După mai multe adrese trimise la Ministerul Educației și după discuții între conducerile celor două instituții, s-a ajuns la decizia ca școlarizarea celor 95 de doctoranzi să fie finalizată în Academia de Poliție.
***
Mandatul șefei școlilor doctorale din Academie, Anca Lorincz, a expirat în aprilie, la puțin timp după instalarea actualei conduceri a Academie de Poliție, iar surse din instituție susțin că aceasta a refuzat o nouă împuternicire.
Rectorul David Ungureanu a găsit rapid soluția de înlocuire a acesteia: l-a desemnat în funcție pe actualul director administrativ, Mihai Gheorghe, fost ofițer în serviciul secret al Ministerului de Interne, adus în Academie de fostul rector Adrian Iacob.
Acesta nu are nici doctorat, nu este nici cadru didactic și ocupă două funcții simultan, una prin împuternicire, a doua prin desemnare. Spre deosebire de împuternicire, care presupune remunerarea pentru funcția ocupată, desemnarea înseamnă exercitarea funcției fără a încasa bani.
La începutul lunii iunie, când începuse vânzoleala pentru împărțirea funcțiilor de conducere rezultate după dispariția a patru funcții de decan, Marin-Claudiu Țupulan, celebru pentru episodul în care a încercat să-l spele de plagiat pe fostul ministru de Interne Petre Tobă și suspectat el însuși de plagiat în teza de doctorat, a fost împuternicit ca director al școlilor doctorale.
Informația a stârnit rumoare pe culoarele din sediul central al Ministerului de Interne. Surse convergente susțin că ministrul Bode ar fi cerut ca împuternicirea lui Țupulan să fie revocată.
În Academie s-a răspândit rapid zvonul că împuternicirea lui Țupulan a deranjat atât de mult încât ministrul personal a cerut punerea la dispoziție a acestuia, ceea ce ar fi însemnat că i-a aplicat un fel de sancțiune.
Pedeapsa s-a dovedit a fi o promovare orchestrată de același Marius Florin Mihăilă, directorul de cabinet al lui Bode, care i-a aranjat lui Țupulan funcția de director general adjunct la Direcția Generală Organizare Mobilizare.
Surse din Academia de Poliție susțin că Mihăilă, care a fost subalternul lui Țupulan la Facultatea de Poliție, i-a întins acestuia o mână de ajutor pentru a ocupa o funcție de conducere bine plătită timp de șase luni astfel încât să poată ieși la pensie cu o sumă foarte mare.
În Ministerul de Interne pensia se calculează în funcție de veniturile încasate pe ultimele șase luni. Țupulan (51 de ani) îndeplinește condițiile de pensionare, însă funcțiile de director de departament pe sau de decan pe care le-a ocupat în ultimele luni sunt plătite mai puțin decât cea de director general adjunct într-o direcție generală a Ministerului.
Director al școlilor doctorale a rămas tot fostul ofițer „Doi ș-un sfert” fără doctorat și fără grad didactic Mihai Gheorghe.
Decanul Facultății de Poliție
După marea reorganizare, în Academia de Poliție au rămas doar două facultăți: cea de Poliție și cea de Pompieri, pentru care nu a existat niciodată o bătălie aprigă, având în vedere că aceasta scoate doar 50 de ingineri, iar criteriile de admitere sunt diferite, bazate în principal pe matematică.
În schimb, după contopirea facultăților de Poliție de Frontieră, de Jandarmi și de Științe Juridice și Administrative cu cea de Poliție, mizele s-au învârtit în jurul ocupării funcției de decan.
Pe 17 iunie, rectorul David Ungureanu l-a împuternicit decan al Facultății de Poliție pe Marian Gabriel Crețu, care nu este cadru didactic și care a fost adus în Academie înainte de reorganizare și împuternicit decan la Facultatea de Poliție de Frontieră.
Doar că la nici două zile după împuternicirea lui Crețu ca decan al proaspăt reorganizatei Facultăți de Poliție, acestuia i-a venit decizia de numire pe postul de director general adjunct la Inspectoratul General de Imigrări.
Pe funcția rămasă vacantă a fost numit lectorul universitar Roberto Gabriel Madotto, care este profesor de sport și care nu are nicio pregătire juridică sau de specialitate în ordine și siguranță publică.
Funcții de conducere fără doctorat și fără condiția de a fi cadru didactic
„În urma adoptării hotărârii de guvern de reorganizare se reduc, practic, o serie de funcţii de conducere, de exemplu 4 funcţii de decan”, declara ministrul Bode în conferința de presă de după ședința de guvern în care s-a decis reorganizarea Academiei de Poliție.
E adevărat că au dispărut 4 funcții de decan, dar au fost înființate altele: trei funcții noi de prodecan și una de director general adjunct administrativ, care înainte nu existau.
Toate aceste funcții au fost introduse în noua Cartă universitară a Academiei de Poliție, document care reglementează „aspectele fundamentale ale autonomiei universitare”.
Noua Cartă a fost adoptată și apoi modificată anul acesta prin nu mai puțin de trei hotărâri ale Senatului Universitar: nr. 139/2021, nr.145/2021 și HSU nr. 150/2021.
Surse multiple susțin că grupul de lucru numit de ministrul Bode pentru a contribui la reorganizarea Academiei a făcut mai multe propuneri și recomandări conducerii instituției pentru corecta unele încălcări ale legislației Educației strecurate în vechea Cartă.
Cele mai importante propuneri și recomandări ale grupului de lucru ministerial au fost respinse de conducerea Academiei de Poliție.
De departe, cea mai importantă recomandare de care nu s-a ținut cont la Academia de Poliție viza introducerea în Carta universitară a unei prevederi care menționa faptul că posturile de conducere didactică trebuie ocupate de cadre didactice deținătoare a titlului de doctor.
Această prevedere a fost propusă de grupul de lucru tocmai pentru a împiedica în mod explicit anomaliile precum cea de la fosta Facultate de Poliție de Frontieră, unde actuala conducere a Academiei a împuternicit o persoană care nu avea calitatea de cadru didactic, pe Marian Gabriel Crețu.
Legea Educației precizează, de altfel, faptul că funcția de decan „reprezintă funcție în domeniul didactic” (art. 207 alin. 2 ind. 1), iar Carta universitară a Academiei în vigoare când Crețu a fost împuternicit preciza faptul că funcția de decan este o „funcție de conducere academică” (art. 132, lit. c).
Mai mult, Legea Educației nr. 1/2011 prevede faptul că la concursul pentru postul de decan pot participa „persoane din cadrul universității sau din orice facultate de profil din țară ori din străinătate care, pe baza audierii în plenul consiliului facultății, au primit avizul acestuia de participare la concurs” (207, alin. 5, lit. b). Acest articol de lege arată clar faptul că funcția de decan nu poate fi ocupată de o persoană care nu deține un grad didactic.
Actuala Cartă a păstrat, totuși, articolul care enumeră funcțiile de conducere academică: rectorul, prorectorul, directorul consiliului pentru studii universitare de doctorat, decanul, prodecanul, directorul Colegiului Național de Afaceri Interne și directorul de departament. Astfel, funcțiile rămân unele academice, dar ele pot fi ocupate de persoane non-academice, fără teze de doctorat și fără grade didactice.
***
Esența acestei schimbări, care elimină obligativitatea ca posturile de conducere didactică să fie ocupate de cadre didactice deținătoare a titlului de doctor, se regăsește într-un set de reguli gândite și elaborate de o Comisie de analiză a posturilor, numită de rectorul David Ungureanu începutul lunii mai.
Șeful Comisiei a fost desemnat liderul de facto al Academiei de Poliție, prorectorul Bogdan Țonea.
Scopul Comisiei de analiză a posturilor a fost de a modifica fișele de post pentru funcțiile de conducere din Academia de Poliție astfel încât, după preconizata reorganizare a Academiei și mai ales după o eventuală verificare a tezelor de doctorat ale profesorilor, funcțiile și privilegiile celor care conduc acum Academia să nu fie afectate.
Modificările la fișele de post s-au făcut la grămadă atât pentru funcțiile de conducere academică (rector, prorectori, decani, șefi de departament etc.), cât și pentru cele administrative (directorul general administrativ, șefi de serviciu sau de birou).
Documentul de care s-a ținut cont pentru modificările operate la fișele de post a fost Ordinul de ministru nr. 140/2016 privind activitatea de management și resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului de Interne, deși ele privesc mai ales funcții de conducere academică, reglementate prin Legea educației.
Activitatea tuturor universităților – inclusiv a celor de învățământ militar – este reglementată de Legea Educației, care la art. 5, alin. 1 prevede fără echivoc că dispozițiile acestei legi „prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative”, și că, în caz de conflict între prevederi, se aplică dispozițiile din Legea Educației.
Construirea fișelor de post în funcție de prevederile Ordinului de ministru nr. 140/2016 este ilegală, având în vedere că elimină criteriile din Legea Educației care se referă la cadrele didactice.
Astfel, de la obligația de studii s-a scos condiția de a avea doctorat, dar și masterat. Cursurile de masterat sunt incluse la capitolul „pregătire de specialitate”, alături de cursuri de management de nivel strategic, cursuri de comandanți de companie, modulul psihopedagogic, sau cursuri postuniversitare.
Documentul redactat de Comisia de analiză a posturilor prevede foarte clar faptul că condițiile necesare ocupării funcțiilor de conducere sunt adaptate la Legea 360/2001 privind statutul polițistului, care prevede doar „studii postuniversitare sau studii universitare de master în management sau în specialitatea funcției de bază”.
În același document sunt incluse, de exemplu, condițiile de vechime în muncă, deși Legea Educației nu prevede nicio obligație cu privire la acest lucru. Astfel, funcția de rector a fost asimilată celei de inspector general în aparatul central al Ministerului de Interne, pentru care există obligația unei vechimi de 7 ani de la terminarea facultății și de 4 ani în funcții de conducere.
De altfel, Comisia de analiză a posturilor a introdus condiții de vechime în studii și în funcții de conducere pentru toate funcțiile de conducere academică, ceea ce Legea Educației nu cere!
Toate aceste modificări sunt făcute cu un singur scop, explică sursele consultate: concursurile pentru funcțiile de conducere ce urmează să fie ocupate în viitor să fie organizate pe Legea 360/2001 privind statutul polițistului și nu pe Legea nr. 1/2011 a educației naționale.
***
O anomalie din vechea Cartă, păstrată și în actuala, îl plasează pe directorul general administrativ în categoria funcțiilor de conducere academică.
O altă recomandare a grupului ministerial de lucru făcea referire la eliminarea din Cartă a mențiunii că decanul prezidează Consiliul facultății (art. 119, alin. 1), dar și a celei care prevede că „decanul este președintele Consiliului facultății” (art. 158, alin. 3).
Această dispoziție este împotriva Legii Educației nr. 1/2011, care precizează că una dintre atribuțiile Consiliului Facultății este de controla activitatea decanului și de a aproba rapoartele anuale de activitate (art. 213, alin. 10.)
O altă recomandare a grupului ministerial de lucru, respinsă de actuala conducere, se referea la ocuparea funcției de decan în situația vacantării poziției. Cutuma la Academia de Poliție a fost întotdeauna ca la vacantarea unei funcții de conducere, rectorul să împuternicească pe cine dorea ea, în baza Legii nr. 360/2001 a statutului polițistului, deși acest lucru este ilegal din perspectiva Legii Educației nr. 1/2011.
Grupul de lucru recomandase ca, în cazul vacantării funcției de decan, atribuțiile acestuia să fie preluate interimar de un prodecan ales de Consiliul facultății, până la desemnarea noului decan.
O altă prevedere care a rămas în actuala Cartă, deși recomandarea a fost de eliminare a ei, este cea referitoare la existența unor membri de onoare ai Senatului Universitar.
***
Una dintre cele cinci sancțiuni aplicate în octombrie 2020 Academiei de Poliție la recomandarea Consiliului de Etică și Management Universitar (CEMU) de către ministrul Educației Monica Anisie prevederea introducerea instituției în procedură specială de monitorizare a Ministerului Educației.
Această procedură de monitorizare a activității Academiei a fost considerată necesară de către CEMU din cauza continuității „încălcărilor legislației de resort”, dar și a derapajelor manageriale și a nerespectării normelor de etică universitară.
O echipă de control a Ministerului Educației a făcut deja o serie de verificări la Academia de Poliție tocmai pentru a stabili modul în care instituția corectează derapajele pentru care a fost sancționată.
Monitorizarea implică verificarea respectării de către Academia de Poliție a reglementărilor privind organizarea și funcționarea instituției, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară și asigurarea calității.
Raportul consemnează faptul că prin noua organigramă au fost corectate o serie de nereguli, unele constatate de Minister încă din 2019:
- înființarea funcțiilor de prodecani;
- înființarea funcțiilor de secretar șef la nivelul facultăților;
- înființarea Centrului de orientare și constituire în carieră;
- includerea Comisiei de Etică în organigramă.
Obligația înființării Centrului de orientare și constituire în carieră din cadrul Direcției Coordonare Formare Continuă a reprezentat o altă oportunitate pentru actuala conducere să împartă funcțiile fidelilor.
Rectorul David Ungureanu a împuternicit-o în funcția de șef al Centrului pe Andreea Rurela Cârciumaru, care a fost adjuncta lui Marius Florin Mihăila la Comisia de Etică în perioada în care au fost emise cele mai scandaloase decizii de neplagiat.
Cu Mihăilă și Cârciumaru la cârma Comisiei de Etică, aceasta le-a dat decizii de neplagiat fostului rector al Academiei, Adrian Iacob, și fostului șef al Direcției Generale Anticorupție din Ministerul de Interne, chestor Cătălin Ioniță, ambii având titlurile de doctor retrase ulterior de către CNATDCU pentru plagiat.
Surse convergente susțin că, recent, prorectorul Bogdan Țonea a încercat să tragă sfori prin Ministerul de Interne cu ajutorul lui Mihăilă astfel încât Direcția Coordonare Formare Continuă să fie ridicată ca importanță, iar conducerea acesteia să fie prevăzută cu grad de chestor.
https://pressone.ro/urgia-la-academia-de-politie-xiv-cum-a-esuat-reforma-ministrului-bode-inainte-de-a-incepe
După ani de scandaluri, morți la apel, evadări ca-n filme proaste și o „afacere de familie” demnă de manualul de anticorupție – la rubrica „așa nu” – povestea lui Marius Lucian Fulga la Penitenciarul Giurgiu pare să se fi încheiat, în sfârșit, cu un „adio” lacrimogen pe grupul de WhatsApp al unității. Dar întrebarea nu este cum a plecat Fulga, ci cum de a fost ținut în brațe atâta timp. Și, mai ales, de ce un întreg sistem a acceptat ca Penitenciarul Giurgiu să devină o combinație între SRL de familie, sală de forță pe steroizi și cimitir statistic pentru deținuți.
Incisiv de Prahova a documentat, în repetate rânduri, acest carusel grotesc de incompetență și complicități – de la morți suspecte și evadări, până la „afaceri dentare” de familie. Demiterea de acum nu este un fulger pe cer senin, ci doar confirmarea oficială a unui eșec managerial prelungit, girat ani de zile de Administrația Națională a Penitenciarelor și de Ministerul Justiției.
Giurgiu, mormântul miniștrilor: patru revocări, zero lecții
Penitenciarul Giurgiu a fost prezentat, ani la rând, ca un model de siguranță maximă. În realitate – așa cum a relatat Incisiv de Prahova – a devenit un caz-școală de „așa se face praf o instituție”.
Sub bagheta lui Marius Lucian Fulga, justiția a fost trimisă la colț, iar regulamentele au ajuns hârtie igienică administrativă. Omul a fost revocat de mai multe ori, de miniștri diferiți, pentru „grave nereguli”. Apoi, miraculos, readus în funcție, de fiecare dată mai lustruit în funcție decât înainte.
În dreptul lui Fulga s-au adunat, în timp, acuzații și scandaluri pe care, într-un stat normal, nici măcar nu le-ai pune în aceeași propoziție cu termenul „director de penitenciar”:
- puneri în libertate eronate, urmate de operațiuni de recapturare costisitoare – detalii relatate în investigațiile Incisiv de Prahova;
- evadări în serie de la Giurgiu, inclusiv deținuți „foarte periculoși” strecurați printre foi de externare medicală;
- un deces în timpul unui control inopinat al Corpului de Control al ministrului Justiției Cătălin Predoiu – coincidență administrativă, desigur;
- sancțiuni disciplinare pentru acte de corupție, constând în primirea de bunuri de la familia unui deținut;
- un dosar penal „rezolvat” la nivel de sancțiune administrativă, după cum a semnalat presa, în loc să fie dus până la capăt în instanță.
Și, peste toate, eterna întrebare: cum ajunge un astfel de personaj să fie „împuternicit” iar și iar, fără concurs, în fruntea unei unități de maximă siguranță?
Clanul Fulga: de la celulă la biroul directorului, tur-retur
Dacă tot vorbim despre „resurse umane”, cazul Fulga seamănă mai degrabă cu o dramă de familie decât cu o organigramă serioasă.
Potrivit informațiilor apărute în presă, inclusiv în Incisiv de Prahova, fratele lui Marius Fulga, poreclit „Struțu”, și cumnata sa se află în detenție la Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova pentru trafic de persoane și alte fapte penale. O coincidență de destin: rude după sânge, despărțite doar de tipul de legitimație – unii cu card de acces, alții cu cartela de deținut.
Nici soția nu lipsește din tablou. Ofițer educator la Penitenciarul Giurgiu, aceasta este cercetată penal, conform relatărilor din presă, pentru fals în înscrisuri, uz de fals și înșelăciune, într-un dosar privind deconturi medicale fictive pentru lucrări stomatologice inexistente. Decontul acestor „lucrări” ar fi fost aprobat chiar de directorul Fulga, în calitate de șef al unității – motiv pentru care și el a ajuns vizat într-un dosar de abuz în serviciu.
Când fratele și cumnata sunt la Craiova pentru trafic de persoane, soția e în dosar cu deconturi „cosmetizate”, iar tu, director, ești asociat cu abuz în serviciu și scandaluri succesive, nu mai vorbim de „imagine instituțională”. Vorbim de un caz-școală al prăbușirii credibilității unei întregi structuri.
Dosarele se spală la ANP: „împăcări” cu pixul și ședințe la UPU
Pamfletarul ar râde, dar juriștii se înfioară. Incisiv de Prahova a dezvăluit cum, pentru a-și salva soția și, implicit, propria poziție, Marius Fulga ar fi încercat în repetate rânduri să-și împingă subalternii în zona penală.
Concret, comisarul Dinu Dănuț, director adjunct pe pază, ar fi fost presat să semneze în locul directorului un acord de împăcare între părți, în dosarul privind deconturile medicale. Actul ar fi fost oricum ilegal, împăcarea nefiind posibilă în lipsa recuperării prejudiciului și a acordului real al părților.
Omul, nevrând să devină complice, a ales soluția disperată: „boală administrativă”. A lipsit de la ședințele cheie invocând stări de rău și ajungând la UPU Giurgiu exact când se pregătea „spălătoria” de dosar. Când cadrele de conducere intră în Urgențe ca să nu intre în ilegalitate, sistemul nu mai e bolnav. E în colaps moral.
Pe alt palier, Fulga ar fi reușit să obțină semnătura directorului Direcției Management Resurse Umane din ANP pe un astfel de acord, în ciuda unei adrese clare a directorului general al ANP care interzicea explicit semnarea oricărui document legat de dosar. Acolo unde litera legii spune „nu se poate”, pixul „relațiilor” a scris „ba se poate”.
Giurgiu – unde morții răspund la apel și steroizii intră pe poartă
În timp ce conducerea jongla cu acorduri, rude și intervenții, în penitenciar se murea. La propriu.
Incisiv de Prahova a relatat despre cazuri de deținuți găsiți morți în celule, în condiții suspecte. În martie 2022, un deținut a fost descoperit decedat, existând suspiciuni că ar fi fost victima unei agresiuni, pe fondul unei violențe tot mai greu de controlat în interiorul unității. Cel mai recent, pe 2 ianuarie 2026, un deținut de 55 de ani, condamnat pentru conducere sub influența alcoolului, a fost găsit fără suflare la apelul de dimineață. Oficial, „fără urme de violență”. Neoficial, după atâtea episoade obscure, încrederea în comunicatele standard a ajuns la zero.
La capitolul „siguranță”, Giurgiu a bifat și evadări care au făcut deliciul presei. Un deținut considerat periculos a reușit să fugă de sub escortă, din spital (Floreasca sau Bagdasar Arseni – detaliul exact e insignifiant într-un tablou general de haos).
Pe partea de integritate a personalului, Incisiv de Prahova a prezentat cazul unui angajat prins cu aproape 400 de comprimate de dianabol, substanță dopantă, încercând să le introducă în penitenciar. Când unitatea începe să semene cu un amestec între sală de forță, farmacie la negru și cimitir statistic, oricât „comunicat oficial” ai emite, realitatea urlă mai tare.
Mascații, ultimul capitol: cine plătește nota de plată?
Elementul de noutate: mandatul lui Marius Lucian Fulga la conducerea Penitenciarului Giurgiu s-a încheiat. Plecarea lui este privită de mulți angajați nu ca o reformă, ci ca o constatare tardivă a unui eșec managerial pe care ei îl suportă de ani de zile.
În paralel, un nou scandal lovește unitatea: mai mulți angajați ai structurii de intervenție sunt cercetați pentru modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu. Pentru oamenii din interior, întrebarea este clară: de ce răspund doar cei de jos, în timp ce arhitecții climatului toxic au fost protejați ani la rând?
Lipsă de personal, volum uriaș de muncă, ore suplimentare, stres cronic, riscuri profesionale gestionate defectuos – toate acestea nu pot fi separate de deciziile conducerii. Orice manager minimal decent știe că răspunderea nu înseamnă doar semnături pe programe, ci asumarea efectelor acelor decizii asupra oamenilor din subordine.
ANP, între orb și complice: cum se reciclează un director cu probleme
Demiterea actuală nu este primul episod în care numele lui Fulga dispare de pe ușa biroului de director. Au existat și alte revocări, alte „pauze”, alte rocade de culise.
Inevitabil apare întrebarea: care sunt criteriile reale după care Administrația Națională a Penitenciarelor selectează, evaluează și menține managerii în funcții de conducere?
Când un director:
- este revocat de mai multe ori;
- este asociat public cu dosare disciplinare și penale;
- are familia direct implicată în scandaluri judiciare;
- conduce o unitate unde au loc decese suspecte, evadări, scandaluri de corupție și trafic de substanțe;
… și totuși este reîmputernicit din nou și din nou, problema nu mai este „cazul Fulga”. Problema este sistemul care îl reangajează în vârf.
Aici nu mai vorbim de o eroare de resurse umane. Vorbim de un mecanism de protecție reciprocă, în care managerul cu schelete în dulap devine, paradoxal, mai ușor de controlat.
Mesajul de adio: lacrimi pe grup, tăcere în fișele de post
„Bună ziua. Dragi colegi țin să va mulțumesc pentru activitatea desfășurată pe perioada cât am îndeplinit atribuțiile de director al unității.
Sunteți oameni minunați, oameni care știu să facă lucrurile cât mai bine, oameni cu care mă mândresc. Din păcate în aceste zile unitatea s-a confruntat cu un incident f grav, pe care nu și l-a dorit nimeni. Ca urmare a acestei situații, am solicitat încetarea împuternicirii în funcția de director al unității. Urmează ca în viitor să avem un nou director care va ști să facă unitatea să funcționeze la alte standarde sub îndrumarea conducerii eșalonului superior.
Le mulțumesc tuturor pentru activitatea desfășurată în această perioadă. În această unitate sunt oameni deosebiți. În această unitate, mulți oameni țin la această unitate și pun mult suflet în activitatea desfășurată. Vă doresc tuturor multă sănătate și mult succes în continuare în tot ceea ce vă propuneți să realizați. Cu deosebit respect, Marius Fulga”.
Este mesajul de adio al lui Marius Lucian Fulga pe grupul penitenciarului. Un text plin de cuvinte calde, de elogii la adresa personalului și de regret față de „incidentul foarte grav” care, iată, „l-a obligat” să ceară încetarea împuternicirii.
Nicio vorbă însă despre:
- dosarele disciplinare și penale relatate de presă;
- evadările și morții de la Giurgiu;
- presiunile asupra subordonaților;
- climatul de frică și uzură profesională;
- „afacerile” de familie care au compromis moral instituția.
Un mesaj de adio impecabil ca formă, gol ca asumare. Exact tipul de discurs care a îngropat credibilitatea sistemului penitenciar: politicos, corect gramatical, complet divorțat de realitate.
După Fulga, potop sau reformă?
Demiterea lui Marius Lucian Fulga nu trebuie tratată ca schimbarea unui nume în organigramă, ci ca proba scrisă a falimentului unui model de management.
Angajații Penitenciarului Giurgiu – cei care trag ture suplimentare, intră în secții cu risc, gestionează conflicte și se întorc acasă cu stres și oboseală cronică – au dreptul la ceva mai mult decât lozinci și „mulțumesc pentru activitate”. Au dreptul la:
- criterii clare și stricte de numire a directorilor;
- evaluări reale, nu formale;
- protecție în fața abuzurilor de sus;
- un climat de lucru în care integritatea nu e opțională.
Incisiv de Prahova a descris, pas cu pas, cum Penitenciarul Giurgiu a devenit oglinda strâmbă a unui sistem întreg: combinație toxică de incompetență, complicitate politică și lipsă totală de asumare.
Dacă după acest episod ANP și Ministerul Justiției se mulțumesc să numească „un alt Fulga” cu alt nume, spectacolul grotesc va continua. Morții vor răspunde în continuare la apel prin „fără urme de violență”, evadările vor fi „incidente izolate”, iar mesajele de adio vor curge lacrimogen pe grupuri interne.
EPILOG:
Mascații pot închide, pentru o zi, ușa unui birou de director. Dar doar o lustrare reală a criteriilor de numire și menținere în funcție poate închide, cu adevărat, fabrica de scandaluri numită „management penitenciar la români”.
Până atunci, cortina rămâne întredeschisă. Pentru că, în România, chiar și când pare că s-a terminat spectacolul, de obicei urmează… bis-ul. (Cerasela N.).
Exclusiv
REPUBLICA PARALELĂ A ȘTAMPLEI „STRICT SECRET”. Cum a fost răpită piața 5G de CSAT, pusă la adăpost de Justiție și împachetată în „interes național”
Democrație pe hârtie, dictatură de CSAT în practică
România trăiește, oficial, într-o „democrație constituțională”. Neoficial, însă, pare mai degrabă o republică a cărților de vizită fără nume, unde miliarde de euro se decid la „diverse” pe ordinea de zi a unor ședințe secrete, sub pretextul comod și elastic al „securității naționale”.
Cazul în care gigantul tehnologic chinez Huawei a dat în judecată statul român – solicitând anularea Deciziei Prim‑ministrului nr. 81/2024 și a Hotărârii CSAT nr. 35/2024, prin care i s-a respins autorizarea pentru 5G – a smuls cortina de pe una dintre cele mai toxice aberații legislative din ultimii ani: Legea nr. 163/2021. Aceasta, prezentată public drept gardian al „infrastructurilor informatice și de comunicații de interes național” și al „condițiilor implementării rețelelor 5G”, este, în fapt, manualul prin care structurile de securitate națională își bagă bocancul direct în piața economică liberă.
Textul complet al minunii legislative poate fi admirat, în deplină splendoare birocratică, în Monitorul Oficial, prin intermediul portalului legislativ al statului român:
https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/279515
CSAT – noul regulator de piață: „Nu-ți spun de ce, dar ești periculos”
Mecanismul e simplu și brutal: CSAT emite un aviz – negativ, desigur – pe baza unor criterii atât de vagi și geostrategice încât nici măcar nu mai contează realitatea tehnică. Nu trebuie demonstrat nimic public, nu trebuie făcut niciun audit tehnic transparent, nu trebuie explicat cum, când și de ce este un furnizor periculos. E suficient să fie „dintr-un stat care nu ne place la știri”.
În baza Legii 163/2021, aceste avize secrete devin, practic, acte de condamnare economică. Companii reale, cu investiții reale, cu echipamente reale, sunt decapitate prin hârtii clasificate, inaccesibile, transformate în ghilotine administrative puse în mișcare de Guvern, cu Decizia Prim‑ministrului nr. 81/2024 ca exemplu de manual.
Întrebarea elementară rămâne: cum poate o companie să se apere de acuzații pe care nu are voie să le citească, să le verifice sau să le combată?
Curtea de Apel București oprește banda rulantă: „Până aici!”
Sistemul juridic de la București, în ciuda reflexului tradițional de „executare cu explicațiile la dosar”, a intrat într-un blocaj interesant. Curtea de Apel București a făcut un gest rarisim: a admis cererea Huawei și a trimis Legea 163/2021, în întregime, în fața Curții Constituționale a României (CCR), ridicând o excepție de neconstituționalitate care zguduie din temelii întreaga construcție legislativ-securistică a „5G-ului românesc”.
Ca să fie circul complet, instanța a pus cauza și pe pauză, până când Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) va lămuri, prin cauza-pilot C‑354/24 – Elisa Eesti AS, cum se împacă „securitatea națională” cu dreptul european, atunci când politicienii încearcă să pună lacăt pe piața telecom sub acoperire militarizată.
La termenul din 1 iulie 2026, Curtea de Apel București a decis suspendarea judecății. Soluția consemnată în stilul inimitabil al limbii de lemn judiciare spune, de fapt, un lucru foarte clar: instanța nu mai este dispusă să semneze în alb deciziile secrete ale CSAT:
„În baza art. 413 alin.1 indice 1 CPC suspendă judecarea cauzei până la soluţionarea de către CJUE a cauzei C‑354/24 Elisa Eesti. Prorogă aprecierea asupra oportunităţii suspendării cauzei în temeiul disp art 413 al 1 CPC generată de sesizarea CCR, până la reluarea judecăţii cauzei. Prorogă examinarea cererii privind suplimentarea probatoriului, inclusiv asupra aspectelor referitoare la tardivitatea formulării cererii de suplimentare a probatoriului în şedinţa din data de 03.06.2026, până la reluarea judecăţii. Cu recurs pe toată durata suspendării. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 01.07.2026.”
Documentul oficial poate fi consultat, în toată gloria lui tehnică, pe portalul instanțelor:
https://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=200000000433823&id_inst=2
Dublul front: Constituția vs. CSAT, Europa vs. „Strict Secret”
Legea 163/2021 se află acum sub un dublu microscop – unul național, la CCR, și unul european, la Luxemburg.
1. CCR: Constituția, decor sau instrument real?
Prin sesizarea CCR, Curtea de Apel București a recunoscut, implicit, că ceva este profund putred în structura Legii 5G. Îndoielile nu sunt „tehnice”, ci de esență:
- CSAT primește puterea de a emite avize negative pe baza unor „criterii” care nu trec nici testul clarității legii, nici pe cel al controlului judiciar: factori „geostrategici”, suspiciuni difuze, evaluări care nu au nevoie să fie susținute de expertize tehnice transparente.
- Deciziile bazate pe aceste avize secrete afectează direct drepturi și libertăți fundamentale: libertatea economică, dreptul de proprietate, dreptul la un proces echitabil, principiul proporționalității. Cu alte cuvinte, Constituția este invitată politicos să ia loc în spate, în timp ce CSAT conduce mașina.
Miza la CCR este uriașă: se va decide dacă România mai are un stat de drept funcțional sau doar un decor constituțional, folosit pentru poze festive în timp ce deciziile reale se iau în birouri fără ferestre.
2. Secretizarea probelor: Justiție „în orb” la ordin
În fața instanței, statul român nu s-a obosit cu argumente tehnice: a fluturat, în schimb, stegulețul roșu al „secretului de stat”. Hotărârile CSAT sunt clasificate, deci nu se discută, nu se verifică, nu se contrazic. Guvernul a urmat linia, mecanic, prin Decizia Prim‑ministrului nr. 81/2024, transformând un act politico-militar opac într-o condamnare administrativă fără motivare tehnică publică.
Rezultatul: compania afectată nu are acces la acuzațiile care o privesc în mod direct. Statul se judecă cu tine invocând documente pe care nu ai voie să le cunoști. Iar această farsă procedurală este vândută drept „stat de drept” și „protecția interesului național”.
Luxemburgul taie macaroana: securitate națională, da; cec în alb, nu
În timp ce autoritățile române par convinse că sintagma „securitate națională” funcționează ca un detergent universal pentru orice abuz, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin cauza C‑354/24 – Elisa Eesti AS, vine cu o analiză rece și devastatoare pentru asemenea practici.
În concluziile sale, Avocata Generală Tamara Ćapeta – document public disponibil aici, în limba română:
https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/document/C/2024/C-0354-24-00000000RP-01-P-01/CONCL/317929-RO-1-html
și referința de pe portalul de jurisprudență:
https://infocuria.curia.europa.eu/tabs/jurisprudence?sort=DOC_DATE-DESC&searchTerm=%2522C%252D354%252F24%2522&publishedId=C-354%2F24 – trasează câteva linii roșii clare:
- Securitatea națională nu anulează dreptul UE. Articolul 4 alineatul (2) TUE spune clar că securitatea națională rămâne responsabilitatea statului membru. Dar măsurile adoptate trebuie să respecte Directiva (UE) 2018/1972 – Codul European al Comunicațiilor Electronice (CECE). Cu alte cuvinte, nu poți pune ștampila „Strict Secret” pe o decizie și să pretinzi că ești deasupra dreptului european.
- Nu există interdicții pe bază de „miros” geopolitic. Excluderea unui furnizor de pe piață este o restricție severă a libertății de a presta servicii (art. 12 CECE). Ca să fie acceptabilă, trebuie justificată printr-o analiză de risc concretă și demonstrabilă:
- Cum influențează statul terț furnizorul?
- Ce parte din rețea este afectată – nucleul (Core) sau doar segmentul periferic (RAN)?
- Care este natura și intensitatea riscului? Suspiciunile politico-mediatice, conferințele de presă și comunicatele alarmiste nu țin loc de probă.
- Proporționalitate și drept de proprietate (art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale). Interdicția nu poate transforma echipamente cumpărate legal în fier vechi peste noapte, doar pentru că așa a decis, pe tăcute, un consiliu de securitate. Statul trebuie:
- să prevadă perioade de tranziție rezonabile;
- să minimizeze pierderile disproporționate pentru operatori;
- să evite, pe cât posibil, declanșarea unor avalanșe de despăgubiri plătite din bani publici.
Cu alte cuvinte, ceea ce în București se vinde ca „strategie de securitate” riscă să fie interpretat la Luxemburg drept simplă improvizație abuzivă, ascunsă sub mantia secretului.
Factura finală: cine plătește delirul securistic?
Dincolo de limbajul tehnic, litigiul dintre Huawei și statul român este un test de maturitate instituțională. Și, ca orice test serios, vine cu costuri concrete:
- Consumatorii români vor plăti, în facturi, prețul jocurilor de culise:
- investiții blocate;
- întârzieri în extinderea rețelelor de mare viteză;
- tarife mai mari pentru servicii digitale, pentru că piața este ciuntită cu dalta politico-securistică.
- Bugetul public este plasat într-o loterie rușinoasă:
- dacă Legea 163/2021 va fi declarată neconstituțională de CCR;
- dacă deciziile administrative vor fi sancționate la nivel european pentru lipsă de proporționalitate;
- dacă vor apărea cereri masive de despăgubiri. Toate acestea vor fi plătite, desigur, nu de arhitecții legii sau de semnatarii avizelor secrete, ci de contribuabil.
- Statul de drept devine o lozincă golită de conținut atunci când deciziile economice strategice sunt luate pe baza unor anexe clasificate ale CSAT, inaccesibile controlului public și aproape intangibile pentru controlul judiciar.
Lecția amară: magistrații nu mai vor să fie notari la decizii secrete
Ridicarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea de Apel București și trimiterea Legii 163/2021 pe masa CCR, concomitent cu suspendarea procesului până la decizia CJUE în cauza Elisa Eesti, arată un lucru rarisim în peisajul autohton: o parte a magistraturii române refuză să mai joace rolul de mașină de parafat hotărâri venite „de sus”.
Mesajul este clar: securitatea cibernetică și securitatea națională nu pot fi construite pe:
- avize secrete inaccesibile celor afectați;
- criterii geostrategice elastice și nedovedite;
- decrete de stat major ferite de ochii justiției și ai publicului.
Într-o democrație reală, securitatea se construiește pe:
- audit tehnic serios;
- reguli clare și transparente;
- garanții constituționale respectate, nu ocolite;
- control judiciar efectiv, nu mimat.
Până când CCR și CJUE vor vorbi, România rămâne suspendată între două lumi:
una a Constituției, a dreptului european și a principiilor,
și alta a deciziilor cu ștampilă „Strict Secret”, unde nici dreptul, nici economia și nici logica nu au voie să pună întrebări. (Cristina T.).
Exclusiv
O nouă eră în salarizarea polițiștilor: DGF apasă pe Maisal, finanțiștii din teritoriu numără taste, nu bani
DGF a transformat personalul structurilor de financiar din teritoriu în simpli operatori de calculator, dezvăluie Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”. Oameni care ar trebui să știe să calculeze, să verifice și să explice drepturile salariale au ajuns să fie, în practică, dactilografi ai aplicației Maisal: apasă butoane, scot hârtii, ridică din umeri. Restul – „se decide la centru”.
Centralizare cu orice preț: fluturaș unic pentru toată poliția din România
Sindicatul „Diamantul” semnalează tranșant: structurile de financiar din teritoriu nu au habar să calculeze și să explice singure drepturile salariale. S-a ajuns în punctul în care unitățile de poliție cu personalitate juridică nu au nici măcar dreptul să stabilească un format propriu al fluturașului de salariu.
Totul este făcut de Maisal, aplicația informatică administrată exclusiv de Direcția Generală Financiară (DGF) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Rezultatul: un fluturaș de salariu unic, „model național obligatoriu”, în care polițistul trebuie să creadă pe cuvânt, iar finanțistul local doar îl tipărește și îl distribuie. Explicații? „Așa scoate sistemul”.
Răspuns oficial de la IPJ Dâmbovița: noi doar printăm, nu gândim fluturașul
Toată această absurditate este confirmată negru pe alb de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, în adresa nr. 15542 din 21.07.2026, transmisă Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, în atenția președintelui Vitalie Josanu (solicitare formulată prin e-mail la petitii.sprdiamantul@yahoo.com).
Sindicatul „Diamantul” a cerut lămuriri în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Cererea, înregistrată la IPJ Dâmbovița sub nr. 15524 din 20.06.2026, viza modul de prezentare și conținutul fluturașului de salariu, precum și competențele unității în adaptarea lui la nevoile polițiștilor.
Răspunsul IPJ Dâmbovița, document oficial:
- salarizarea personalului se realizează „centralizat, pentru întreg aparatul propriu al Ministerului Afacerilor Interne, exclusiv cu ajutorul aplicațiilor informatice”, în conformitate cu art. 86 alin. (7) din anexa VII a Legii nr. 153/2017;
- aplicația Maisal, gestionată de DGF, „generează fluturașii de salarizare într-un format unic, pentru întreg personalul”.
Concluzia IPJ Dâmbovița: inspectoratul nu are competența de a modifica sau elabora un înscris distinct, în format fizic sau electronic, asemănător fluturașului de salariu, adaptat cerințelor salariaților. Mesajul către propriii angajați: „nu noi decidem fluturașul, nu noi îl înțelegem, noi doar vi-l dăm”.
Legea 153/2017, scutul de protecție al DGF: nu e vina noastră, așa zice legea
În aceeași adresă nr. 15542/21.07.2026, IPJ Dâmbovița se baricadează regulamentar în spatele Legii nr. 153/2017:
- art. 86 alin. (7), anexa VII: salarizarea se face centralizat și exclusiv prin aplicații informatice;
- art. 86 alin. (1), anexa VII: documentele specifice resurselor umane se elaborează, se avizează și se aprobă la nivelul fiecărei instituții publice.
Interpretarea practică este halucinant de comodă:
- când polițiștii cer un fluturaș clar, adaptat, li se spune că doar DGF, prin Maisal, poate modifica formatul;
- când vine vorba de responsabilitate, fiecare unitate dă din colț în colț: „nu avem competență, totul e centralizat, totul e pe aplicație”.
În același timp, în baza titlului II al anexei VI la Legea nr. 153/2017, compartimentele de resurse umane și financiar au, teoretic, obligații clare:
- întocmesc, verifică și prezintă spre aprobare statele de funcții;
- calculează și verifică drepturile salariale;
- consiliază salariații în domeniul salarizării.
Teoretic, adică pe hârtie. Practic, consilierea se rezumă la formula magică: „verificați cu DGF, noi nu putem schimba nimic, Maisal știe mai bine”.
Maisal, oracolul salarial al MAI: dacă a ieșit din aplicație, devine adevăr absolut
Aplicația Maisal, gestionată exclusiv de DGF, capătă statut de zeitate tehnologică în salarizarea polițiștilor:
- generează fluturașul unic pentru întreg personalul MAI;
- impune formă, structură și conținut;
- elimină, practic, rolul de specialist al finanțiștilor din teritoriu, reduși la funcția de „operatori de calculator”, exact cum dezvăluie Sindicatul „Diamantul”.
Polițistul întreabă ce reprezintă o anumită sumă sau o anumită reținere de pe fluturaș.
Finanțistul din unitate, care ar trebui să fie capabil să explice, indică spre imprimantă și apoi spre DGF: „așa a venit din sistem, noi doar am tipărit”.
Sindicatul „Diamantul” scoate la iveală un adevăr crud:
- structurile financiare nu mai calculează efectiv și nici nu-și mai asumă explicații detaliate;
- unitățile cu personalitate juridică nu au voie să adapteze nici măcar forma grafică a fluturașului la nevoile polițiștilor;
- toată puterea de informare și interpretare este capturată în mâinile DGF și ale aplicației Maisal, prezentate ca intangibile.
Concluzie amar-ironică: polițistul întreabă de salariu, sistemul răspunde „vezi la Maisal”
Documentul IPJ Dâmbovița nr. 15542 din 21.07.2026, emis ca răspuns la solicitarea sindicală formulată în baza Legii nr. 544/2001 de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, descrie involuntar un tablou de pamflet:
- finanțiștii din teritoriu, descriși de sindicat ca fiind reduși la statutul de simpli operatori de calculator, nu-și mai exercită real meseria;
- DGF controlează formatul, conținutul și „adevărul oficial” al fluturașului prin aplicația Maisal;
- unitățile de poliție cu personalitate juridică sunt transformate în puncte de distribuție de printuri, fără drept de inițiativă;
- polițistul de rând rămâne cu un fluturaș tipărit centralizat, greu de înțeles și imposibil de adaptat.
Lanțul „responsabilității” arată așa:
- polițistul întreabă: „ce înseamnă suma asta?”;
- financiarul local spune: „nu știm, așa a venit din Maisal”;
- Maisal tace, dar fluturașul e deja „lege”;
- DGF privește de sus, acoperită de Legea 153/2017 și de centralizarea absolută.
Textul acesta e scris ca pamflet. Din păcate, ceea ce îl inspiră nu e ficțiune satirică, ci un răspuns oficial al unei instituții a statului român, care confirmă exact ce acuză Sindicatul „Diamantul”: finanțiști reduși la operatori de calculator, polițiști lăsați în ceață, iar adevăratul șef al salarizării – o aplicație informatică numită Maisal, păzită cu strășnicie de Direcția Generală Financiară. (Cristina T.).
Mascații închid lumina la Giurgiu: „Mandatul” lui Fulga, evacuat cu escortă morală
După ani de scandaluri, morți la apel, evadări ca-n filme proaste și o „afacere de familie” demnă de manualul de...
REPUBLICA PARALELĂ A ȘTAMPLEI „STRICT SECRET”. Cum a fost răpită piața 5G de CSAT, pusă la adăpost de Justiție și împachetată în „interes național”
Democrație pe hârtie, dictatură de CSAT în practică România trăiește, oficial, într-o „democrație constituțională”. Neoficial, însă, pare mai degrabă o...
O nouă eră în salarizarea polițiștilor: DGF apasă pe Maisal, finanțiștii din teritoriu numără taste, nu bani
DGF a transformat personalul structurilor de financiar din teritoriu în simpli operatori de calculator, dezvăluie Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”....
O nouă eră în aplicarea „selectivă” a legii: șeful Poliției Române și pixul care face ravagii la baza sistemului
Șeful e în toane bune, legea e pe modul „opțional” Șeful Poliției Române este în toane excelente zilele acestea, după...
Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene
România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o...
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă...
O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți
Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță,...
Hipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
Culise murdare la trap: regulamentul, călcat în picioare Pe hipodromul din Ploiești nu se mai aleargă doar caii, ci și...
IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!
PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are...
„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor” Când polițiștii și militarii cer bani,...
TIR-istul cu „curaj” de cauciuc: beat criță, fără permis și cu tupeu cât DN 57
Așa arată inconștiența la volan: 40 de tone, alcool și zero creier AȘA CONDUCE UN ȘOFER INCONȘTIENT! – o spun...
„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii
„Unde s-au evaporat experții de serviciu?” Unde sunt acum „experții” care strigă, cu mâna pe tastatură și curajul în spatele...
De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
Grădinița de cadre – sezonul XXIX: întoarcere la Blejoi, unde cadrele cresc pe tractor Serialul „Grădinița de cadre – IPJ...
„Prescripția salvează hoția”: cum a ajuns România cimitirul dosarelor cu fonduri europene, pus la zid de CJUE
„Dragi hoți de fonduri europene, nu vă mai bazați pe calendar!” Prescripția dosarelor cu fonduri europene din România a fost...
MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001 și a Constituției, să afle cine, de ce și cum...
-
Exclusivacum 3 zile
De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum o zi
Hipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 8 ore
Mascații închid lumina la Giurgiu: „Mandatul” lui Fulga, evacuat cu escortă morală
-
Exclusivacum 3 zile
MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum o zi
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
-
Exclusivacum o zi
Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene