Connect with us

Exclusiv

Felicitari Monica! Bravo mai Florin! Cum sa o feliciti pe Monicuta, sotia de procuror de protocol ca facand parte din echipa castigatoare?,

Publicat

pe

Felicitari Monica! Bravo mai Florin! Cum sa o feliciti pe Monicuta, sotia de procuror de protocol ca facand parte din echipa castigatoare?, se intreaba analistul Radu Teodor Soviani.

Detalii in articolul publicat in data de 04.12.2019: „Evaluarea PISA, după 9 ani. O poveste cu turnatori, cu o camasa de forta si cu SRI – al doilea serviciu NATO. (Video)”

În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), România era în recesiune profundă. Criza internațională a venit PESTE dezechilibrele interne majore (care au generat propria criza a economiei interne) iar indiferenta, iresponsabiltitatea si incompetenta autoritatilor combinate (monetare, fiscale, șef CSAT) au facut din recesiunea economiei Romaniei, una draconica. La nivelul anului 2015 am făcut și o estimare cât ne-a costat criza din 2008-2012 evaluând șapte criterii.Am evaluat costul PIB-ului pierdut, scaderea averii gospodăriilor, deteriorarea activelor financiare, pierderile de capital uman în termen de salarii, pierderile de capital uman în termeni de locuri de muncă, costurile asociate cu majorarea TVA și reducerea salariilor bugetarilor, costurile asociate cu majorarea datoriilor publice.Estimarea a condus la un cost al crizei cuprins între 130,5 miliarde de Euro și 233,5 miliarde de Euro. Costuri asociate politicilor ,,găștii”. Adică, pe cap de locuitor (inclusiv nou- născuți) între 6..529 și 11.675 de Euro. Mai mult decât pune de-o parte, în economisire, într-o viață întreagă, un român mediu.

Gasca sus mentionata (in esenta aceeasi care gestioneaza si acum economia Romaniei) a favorizat criza pana in 2008, a ignorat criza in 2008 si 2009 (ca sa se realeaga Mugur Isarescu guvernator BNR si Traian Basescu – Presedinte al Romaniei) si a luat masuri tardive, draconice si disproporționate in 2010 (majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, taierea salariilor cu 25%), care au prelungit recesiunea.

Și despre Isărescu (Manole) și despre Băsescu (Petrov) cărora li se datorează o bună parte din factura de aproape 12.000 de Euro/capita indusă de gestionarea de către ei a crizei, opinia publică a aflat că au fost turnători la Securitate și că și-au clădit identitatile publice, cu cheiță, sau dacă preferați, cu lanț. Unul turna despre divorțuri și despre colegele care ,,enervau colegii” iar celalălat despre are deja decizie instanță că a făcut poliție politică, asigurându-și din timp propagarea până la cel mai înalt nivel al României ,,democrate”.

Turnătorul Petrov a mai prins un mandat, mintind populația in campania electorală din 2009 că ,,nu vom tăia salarii și pensii”. Sicofantului Manole i-a mers chiar mai bine: el a mai prins trei mandate (2009, 2014, 2019) și chiar bonus de 95.000 de Euro de pensionare fără să se pensioneze, mintind populația că nu vom avea niciun fel de criză: ,,poate criză de nervi”.

Turnătorul Petrov a fost succedat la Cotroceni de un beneficiar de escorcherii cu case, Klaus Iohannis, căruia i-a și predat ordinul Steaua României în grad de colan(foto). Averea imobiliară personală a lui Iohannis, originată prin documente false, s-a majorat semnificativ in urma tergiversarii restituirii in patrimoniul statului a sursei alfa a averii sale imobiliare (casa obținută prin fraudă, cu un testament falsificat) și a încasării de chirii în continuare pe perioada tergiversării, prin aportul unui alt turnător al securității: turnătorul Miron, cel care în perioada în care Manole și Petrov turnaseră deja demult pentru prima oară la Securitate, fusese infiltrat în închisoarea de la Aiud, pentru a înrăutăți situați deținuților politici ai regimului comunist.

Nu ar fi reușit la Aiud fără sprijinul decisiv al lui Augustin Lazăr, fost procuror comunist, care, în baza turnătoriilor lui Miron, îl mai condamna practic încă o dată pe deținutul politic Iulius Filip, respingându-i dreptul la eliberare condiționată: ,,Te întreb, frate române, chiar dacă faci parte din aparatul de represiune, nu auzi durerea?”, îi scria Iulius Filip lui Augustin Lazăr, din pușcăria unde ,,erai transformat într-un animal. Aveam 39 de kilograme”. Peste mult timp, în România ,,democrată”, Augustin Lazăr avea să ajungă procuror general al României, convingându-l pe Iohannis să îl numească după ce a ,,strecurat” în dosarul de candidatura la cea mai înaltă funcție din Parchet, o hotărâre de clasare a infracțiunilor de escrocherii cu case ale familiei Iohannis.

Acum, Klaus Iohannis poartă epigonic ordinul Steaua României în grad de colan, care i-au fost înmânate de turnătorul Petrov. La dreapta lui, stă doamna Carmen. Despre ei, scrie în sentința definitivă a Curții de Apel Brașov din 2015, prin care familia Iohannis a pierdut casa obținută prin fraudă: ,,(…)pârâtul Klaus Werner Johannis nefiind apărat de prezumția de bună credință față de amploarea operațiunii ilicite, rezultată din hotărârile judecătorești definitiv pronunțate. Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii și fondat pe cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credințe a terțului, mai ales că acesta este soțul celeilalte părți contractante, care la rândul său a participat la întocmirea actului nul inițial.’. Despre colan și despre Steaua României, știm că Iohannis îl are de la turnătorul Petrov. Despre rochia din dreapta Stelei României, probabil că este cumpărată din fructificarae banilor obținuți din chiriile pe case. Într-un stat de drept, probabil că rochia ar fi fost deja executată silită iar Iohannis nu ar fi ajuns vreodată să mai poarte Steaua României în grad de colan. Totuși, doamna Iohannis ar fi putut totuși să poarte rochia de lângă colan, cu unica condiție să  fi obținut în instanță suspendarea provizorie a executări silite.

Dar acest articol nu este despre România stat de drept, deși ruperea protocoalelor prin care SRI a subordonat justiția reprezintă premisele pentru construirea cu adevărat a unui stat de drept și nu al unuia simulat, chiar dacă unii încearcă chiar și în aceste momente, restaurația. Acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România, în ultimii 9 ani: cu turnătorul Petrov Președinte și cu succesorul Iohannis, a cărui singură maculatură din primul mandat a fost un proiect epigonic, simulat: ,,România educată”. În fapt, simularea României educate. În urmă cu mai bine de doi ani, un alt turnător, la 7 ani după ce fusese decorat și care se află și acum în funcție, nici nu se sfia să vorbească despre simularea educației: ,,populația nici măcar nu trebuie să fie educată (financiar)”. Desigur, decorat:

Știrea de acum este că România a înregistrat cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani (2010-2018), la testele PISA (Programul pentru evaluarea internațională a elevilor), care arată performanța sistemului de învățământ. În aprilie 2018, 5.000 de elevi români în jurul vârstei de 15 ani, ,,eșantionați științific” din 180 de școli au participat la evaluarea internațională. Rezultatul? Analfabetismul funcțional în rândul elevilor de 15 ani este de 44%. Adică, aptitudinile lor de citire și scriere sunt inadecvate pentru ,,a face față traiului de zi cu zi și sarcinilor ca forță de muncă ce le revin și care necesită aptitudini de citire mai mari decât nivelul de bază”.

În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), sub mandatul turnatorului Petrov erau făcute publice rezultatele PISA din 2009. Dezastruase, și l-am întrebat exact la acel moment  pe Băsescu, dacă are ceva să își reproșeze ((VIDEO în articol). Atunci, copii de 15 ani testați în 2018 nu erau nici măcar elevi, ei abia în 2010 urmând să intre în clasa întâi. Evaluarea din 2009 se făcea așadar în urma rezultatelor copiilor care aveau 15 ani atunci și care, în anul 2000, se pregăteau să intre în sistemul de învățământ – când premier al României era turnătorul Manole,

Dar revenind la preșcolarii din 2009 care aveau atunci aveau 6 ani și evaluați acum, ei sunt  exact  cei care au beneficiat de politica de educație a turnătorului Petrov din al doilea mandat și din primul mandat al lui Iohannis. De ,,România educată”. Cei nouă ani de reforme simulate de Petrov și de Iohannis au asigurat, cu succes, pentru  5 din 10 elevi de astăzi statutul de analfabet funcțional.

În urmă cu 9 ani, bugetul avea grave probleme financiare iar România era în criză bugetară. Pretigiosul The Economist scrisese numeroase articole despre România. Spre exemplu, în 23 octombrie 2010 scrisese deja articolul ,,How NOT TO run a country”. ilustrând cu votul Parlamentului care redusese TVA-ul ,,din greșeală” la foarte puțin timp după ce îl majoraseră de la 19% la 24%. ,,A părut că este glumă de 1 Aprilie” scria The Economist despre parlamentarii care votasera ,,dupa deget”, adica dupa cum le indica liderul de grup, cu degetul in sus, si de fapt liderul de grup ar fi trebui sa arate degetul in jos.

Votul la deget al parlamentarilor români descris în octombrie 2010 (beneficiari acum de pensii speciale) îi determina pe cei de la The Economist să îl parafrezeze pe Petrov, care ne spusese că acordul cu FMI este ,,o centură de siguranță” și să definească extrem de exact ce a reprezentat în fapt acordul cu FMI: ,,o binevenită cămasă de forță externă pentru politicieni nevrotici și agitați nedecisiv’‘.

Articolul survenea exact în perioda în care erau facute publice rezultatele testului PISA din 2009 (decembrie 2010). Pe vremea aia, președinții nu simulau ,,dezbaterile” cu jurnaliștii. Prin urmare l-am întrebat pe Băsescu, la debutul celui de-al doilea mandat și cu înca 4 ani în față în care să se ocupe de educație: ce își reproșează față de educație vis-a-vis de primul mandat. Înainte l-am întrebat însă despre cămașa de forță și puteți să vedeți dialogul, în următorul fișier VIDEO, foarte rar:

Suntem la 9 ani de la acel moment. Anul 2019 a demonstrat fără dubiu că Traian Băsescu – turnătorul Petrov – a fost cel care de fapt a fost întotdeauna ,,în camășă de forță”. În cămașa de forță a Securității.

În această cămașp și-a derulat și al doilea mandat, centrat în fapt pe protocoale ticăloase prin care SRI subordona justiția de facto, în timp ce, declarativ, o dădea cu educația. Rezultanta? 44% dintre copiii de 15 ani sunt analfabeți funcțional.

La fel s-a derulat și primul mandat al lui Iohannis, în care a simulat proiectul ,,România educată”, ocupându-se în fapt cu păstrarea stats-quo-ului în justiție. În al doilea mandat, se ocupă de restaurație.

Concluziv însă, pot spune că  rezultatul a 9 ani de prioritate ,,educație” și două mandate prezidențiale este cel pe care îl vedem astăzi: dintre preșcolarii din urmă cu 9 ani, aproape jumătate din ei se încadrează la ,,analfebeți funcțional”.

E prea mult dacă îi rog pe foștii sau actuali Președinți, turnători sau nu, să nu se mai ocupe ei de educație și să se întoarcă la casele lor (aia din Mihăileanu, obținută prin fraudă în cazul lui Petrov respectiv la  una dintre cele rămase la Sibiu și care nu vor fi executate silit pentru recuperarea de către stat a sumelor obținute prin fraudarea legii de către familia Iohannis)? E prea mult?

E prea mult dacă îl rog pe Iohannis sau pe paiața lui, Ludovic Orban, să evalueze dacă declarația ministrului educației: ,,Nu trebuie să ne îngrijorăm neapărat de această evaluare a testelor PISA … Accentul la aceste evaluări nu cade neapărat pe ceea ce știu elevii ci pe aplicarea cunoștințelor în situații concrete de viață” se încadrează în definiția analfabetismului funcțional?  Adică dacă aptitudinile ei de citire a evaluării PISA sunt la un nivel mai mare decât cel de bază și dacă face față sarcinilor ce îi revin ca ministru al educației și cercetării. Pentru că sincer, faptul că nu o îngrijorează faptul că aproape 5 din 10 elevi de 15 ani sunt anlafabeți funcțional, mă face să mă întreb: dar ea cum este?

E prea mult dacă rog Serviciul Român de Informații (SRI) să accelereze procesul de lustrație a celor aflați încă în funcții de decizie și a paiațelor lor?

E prea mult dacă învederez SRI-ului că este o problemă MAJORĂ de securitate națională faptul că ,,excepțiile care privesc securitatea națională” în ceea ce privește ,,deconspirarea securității” sunt încă pe la butoane direct sau indirect prin paiațele lor și rezultatele le vedem în fiecare zi?

Dar poate că SRI-ul este mulțumit că 5 din 10 copii de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Unii cu siguranță le pot deveni colegi, după ce vor face 18 ani, în legătura unor paiațe denumite legal și ,,excepții”. Și atunci, poate SRI-ul consideră că nu este prea mult și achiesează la opinia că nu este îngrijorător faptul că 5 din 10 copii de 15 ani eșuează ,,în privința aplicării cunoștințelor în situații concrete de viață”. Aprops, doamna Anisie, soție de procuror ,,partener” cu domnu’ Cumpănașu, are aviz de la SRI? (Cristina T.).

Exclusiv

Cum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege.  După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.

Publicat

pe

De

Scrisoarea care mușcă coada propriilor vorbe

Pe 3 aprilie 2026, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (AASNACP) trimite un bilețel oficial care sună a scuțare: „informațiile solicitate nu vor putea fi expediate în termenul de 10 zile… solicităm prelungirea termenului legal… la cel mult 30 de zile” (vezi Adresa AASNACP nr. 1965/03.04.2026, pagina 1). Traducere liberă: «nu avem date, nu le căutăm, dar cerem voie să nu răspundem». E o admisie de incapacitate mascată în limbaj birocratic — și o promisiune verbală, nu o dovadă.

Cum se fabrică tăcerea: între lege și obrăznicie

Legea 544/2001 prevede termene clare pentru accesul la informații publice. AASNACP a invocat „complexitatea” și „volumul” pentru a-și mări propriul termen — o practică cât se poate de convenabilă pentru cei fără răspunsuri. Dar conveniența nu anulează legalitatea: extinderea pe hârtie devine ridicolă dacă, pe 06.05.2026, instituția încă tace. În limbaj curat: au cerut 30 de zile și n-au respectat nici acel termen — adică au mințit prin omisiune.

Minciuna procedurală, realitatea ecologică

Când instituția spune „vom transmite”, iar apoi nu transmite nimic, nu e vorba doar de un gest urât la adresa presei. E o procedură care acoperă absența studiilor, lipsa monitorizării și, posibil, golurile din arhive. Documentul (pagina 1) nu înseamnă «vom lucra» — înseamnă «nu avem ce arăta». Întrebarea nu mai e retorică: ce ascunde tăcerea? Dacă Arhiva AASNACP ar fi fost plină de date, nu ar fi cerut extindere. Dacă rapoartele ar fi existat, ar fi fost trimise. Tăcerea, în acest context, sună a certificare a absenței.

Legea încă arde sub limbajul lor dulceag

Să fie limpede: cererea de prelungire menționată în adresa AASNACP e un procedeu prevăzut de lege pentru cazuri reale de complexitate. Dar absența răspunsului la 30 de zile transformă prelungirea într-un paravan legal. Pe 06.05.2026, termenul invocat s-a scurs — iar instituția rămâne fără un cuvânt. Și pentru că vorbim de drepturi ale publicului, tăcerea este o încălcare administrativă: nu ți se permite să ceri timp pentru un lucru pe care, oricum, nu-l poți produce.

Dincolo de hârtii: ce înseamnă pentru oameni

Nu e vorba doar de orgolii jurnalistice. Lipsa documentelor despre AgI (iodura de argint) înseamnă lipsa măsurilor de protejare a apei, solului, alimentelor și sănătății. Tăcerea AASNACP, confirmată de adresa lor (pagina 1), echivalează cu un «nu există date» care se transformă, pentru fermieri și consumatori, în «nu avem certitudini» — iar incertitudinea costă: culturile, apele și sănătatea publică plătesc prima tranșă.

Negru pe alb: instituția a recunoscut că n-are ce răspunde

Cităm esența din adresa oficială (vezi pagina 1): „informațiile solicitate nu vor putea fi expediate în termenul de 10 zile… solicităm prelungirea termenului legal…”. Tradus: n-au respectat 10 zile; au cerut 30; la 06.05.2026 nu ne-au informat. Asta nu mai e o ezitare — e un afront procedural. Și ca orice afront, cere un răspuns mai dur decât o simplă rugăminte.

Cine răspunde pentru minciună?

Nu hârtia, ci funcționarii AASNACP poate ascunde lipsa datelor sub timbrul ministerial. Dar hârțiile nu produc fapte, oamenii le produc. Când instituțiile cer prelungiri și apoi se scuză cu «complexitate», cetățeanul trebuie să întrebe: cine a decis să nu țină evidență? cine a omis monitorizarea? cine a considerat opacitatea drept politică de stat? Adresa din 03.04.2026 (pagina 1) confirmă cel puțin un lucru: responsabilitatea administrativă nu a fost tratată cu seriozitate.

Ultimatum pe față: lege, transparență și presiune publică Incisiv de Prahova nu cere favoruri: cere respectarea legii. Documentul AASNACP nu absolvă nimic, ci agravează suspiciunea. Dacă în termenul legal extins nu apar studiile, atunci următorul pas e limpede: sesizarea instituțiilor abilitate, cereri repetate, presiune publică și, dacă e cazul, demersuri legale. Tăcerea nu poate rămâne o strategie.

Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Unde se duc rachetele care nu pornesc? Cine le neutralizează pe cele expirate? Fermierii cer evidența clară a stocurilor și a distrugerilor.

Argintul în aer, minciuna pe hârtie

AASNACP a scris pe 03.04.2026 că are nevoie de timp. Pe 06.05.2026, paradoxul se confirmă: a cerut timp pentru ceva ce, aparent, nu există. E o minciună blândă: nu una de propagandă, ci de administrare defectuoasă. Iar când administrația minte prin inacțiune, cetățeanul trebuie să strige. Căci nu e vorba numai despre cifre sau rapoarte — e vorba despre cine are curajul să răspundă pentru argintul pe care l-a împrăștiat în aer și pentru tăcerea pe care a pus-o peste lege. (Cristina T.).

(Sursa: Adresa AASNACP nr. 1965/03.04.2026 către Ziarul Incisiv de Prahova, vezi document — care solicită prelungirea termenului legal pentru soluționarea petițiilor; constatarea nerespectării termenului de 30 de zile până la data de 06.05.2026 rezultă din lipsa unui răspuns în registrul legal.)

Citeste in continuare

Exclusiv

Recviem pentru un Guvern de carton: Bolojan a plecat, dar „Dinozaurii” rămân la butoane

Publicat

pe

De

S-a mai dus o tură! Guvernul Bolojan a căzut în aplauzele unora și suspinele altora, lăsând în urmă un Minister al Afacerilor Interne (MAI) care arată ca un vapor eșuat, unde echipajul muncește pe gratis în timp ce căpitanii se asigura că nu le pică tresele. Pentru cei în uniformă, plecarea „reformatorului” de la Oradea e doar o altă filă dintr-un calendar al dezunitarizării, o poveste în care singurul lucru care nu se schimbă este umilința.

Marea Bâlbâială a Pensiilor: Vechimea Virtuală și Foamea Reală

Agenda mandatului care tocmai s-a stins ca o lumânare în vânt a fost marcată de obsesia „reformei” pensiilor de serviciu. Conform unei analize acide publicate de Sindicatul Diamantul, polițiștii și militarii au fost priviți din nou ca niște cifre nefericite pe o tablă de calcul. S-a tăiat în carne vie prin modificarea Legii 223/2015, vânând „vechimea virtuală” ca și cum aceasta ar fi fost marea gaură neagră a bugetului național, nu incompetența managerială.

În timp ce se discuta doct despre creșterea vârstei de pensionare, polițiștii din activitate își făceau calculele pentru supraviețuire. Justificările tehnice au curs gârlă, însă realitatea din teren a rămas aceeași: un haos legislativ în care doi colegi cu cariere identice primesc pensii diferite doar pentru că au avut ghinionul să iasă din sistem sub „zodii” legislative diferite. Inechitatea a fost documentată, ștampilată și apoi uitată strategic într-un sertar plin de praf.

Luxul de a fi Polițist: Chiria de pe vremea bunicii și subvenția pentru Stat

Dacă vrei să vezi unde s-a oprit timpul în România, nu te uita la ceasurile de turn, ci la compensația pentru chirie a polițiștilor. Aceasta a înghețat glorios în anul de grație 2009. De 17 ani, prețurile au explodat, dar statul român consideră că un polițist tânăr poate locui într-o garsonieră invizibilă cu banii de pe vremea când încă se mai foloseau telefoane cu clape.

Astăzi, polițistul a ajuns să fie un fel de mecena al Ministerului. Din salariul său și așa ciuntit, el acoperă două treimi din chiria reală, subvenționând practic deciziile de repartizare ale șefilor. E un paradox demn de o comedie neagră: statul te trimite să aplici legea într-un oraș străin, dar te lasă să dormi, metaforic, sub pod, în timp ce restul bugetarilor se bucură de actualizări de care „uniformele” nu au parte.

Sclavia cu „Garda la Domiciliu” și binecuvântarea Contabilului Șef

Deficitul de personal nu mai este o problemă, este o catastrofă structurală lăsată să putrezească. Iar soluția „genială” a sistemului? Permanența la domiciliu, neplătită și obligatorie. Ești de serviciu când ești la muncă, ești de serviciu și când ești acasă, gata să sari în bocanci la orice oră, de Paște sau de Crăciun.

Această formă modernă de sclavie, unde timpul de așteptare nu este recunoscut ca timp de muncă, pare să fie pe placul „marelui prieten” al polițiștilor – contabilul director general al DGF. Deși jurisprudența Curții de Justiție a UE spune clar că dacă nu te poți duce la bere pentru că aștepți telefonul de la unitate, ești la muncă, în România legea europeană se oprește la poarta MAI. Aici, „nu vrea contabilul” bate orice tratat internațional.

Dinozaurii Nemuritori: Arhitecții imobilismului din inima MAI

Dar să nu ne amăgim: problema nu a început și nici nu s-a terminat cu Bolojan. Guvernul a căzut, premierii fac rocada, dar „nucleul dur” din minister rămâne neclintit. Aripa Despescu-Dorobanțu și apropiații lor par să aibă gene de nemuritori, supraviețuind oricărui cataclism politic. Ministerul a fost într-un imobilism cronic sub o serie lungă de miniștri care au variat între „incapabili” și „inexistenți”, de la celebrul Igaș până la mutul Predoiu.

Sindicatul Diamantul punctează chirurgical: nu guvernul e buba cea mare, ci rezistența la reformă a structurilor interne care s-au hrănit din blocaje administrative timp de un deceniu. Niciun guvern nu a avut „bilele” politice necesare să facă curățenie în acest mușuroi.

Austeritatea sub supravegherea DGPI

E drept, Bolojan a încercat să țină linia austerității ca să bifeze jaloanele PNRR, o mișcare privită cu un amestec de interes și groază de către sistem. Dar totul s-a făcut sub atenta supraveghere a „sifonarilor” de la DGPI, care au grijă să raporteze „la stăpânire” orice mișcare în front.

Ce urmează? O altă listă de revendicări, un alt program de guvernare și, probabil, aceleași promisiuni deșarte. Polițiștii nu cer privilegii, cer doar să nu mai fie bătaia de joc a unui sistem care îi vrea proști, supuși și, dacă se poate, pe gratis. Restul e tăcere… și, eventual, o nouă moțiune de cenzură. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Justițiara de serviciu a Băicoiului (I)

Publicat

pe

De

Cum s-a transformat un „luptător cu sistemul” în fabrică de acuzații pe bandă rulantă

În Băicoi, nu mai domină mirosul de gunoi, ci mirosul de scandal. O singură persoană, foarte vocală în online, reușește să țină în șah primari, parlamentari, firme private și instituții ale statului – totul transmis live, cu hashtag-uri, din „Parlamentul European”… de pe TikTok.

Numele personajului apare negru pe alb în documente oficiale: CRISTINA MIHAELA ILIE. Conform plângerilor formulate de VITALIA SALUBRITATE PRAHOVA SRL, dar și propriei sale prezentări publice, este asociată politic (fie prin trecut, fie prin susțineri actuale) cu partide gen AUR și ACT – Acțiunea Conservatoare, pe care le folosește ca decor moral în toate ieșirile ei „civice”.

De la cetățean „indignat” la acuzatorul-șef al orașului

Potrivit plângerilor depuse de VITALIA la TikTok Dublin și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, Cristina Mihaela Ilie nu se rezumă la critici de politică publică sau la întrebări legitime.

Modelul e simplu și repetitiv:

  • alege o țintă: primar, parlamentar, firmă, persoană fizică
  • o lipește de o poveste cu „mafii”, „rețele”, „gropi de gunoi”, „combinații”
  • o prezintă ca și cum ar fi deja condamnată în instanță
  • semnează totul cu o siglă de partid sau cu sloganul „eu doar spun adevărul”.

În plângerea penală, societatea VITALIA arată explicit că doamna Ilie:

  • îl leagă pe un deputat de Prahova de presupusa „deținere reală” a societății
  • implică primarul din Băicoi ca fiind complice la „umplerea județului cu gropi de gunoi”
  • își alege sistematic noi ținte – persoane fizice sau juridice – pe care le prezintă publicului drept „corupte”, „vândute”, „periculoase”, fără a livra probe, ci doar fraze rostite apăsat în fața camerei.

Nu e vorba de satiră sau opinie politică generală, ci de acuzații factuale punctuale, rostite cu nume și prenume, care, dacă nu sunt adevărate, poartă un singur nume juridic: defăimare.

TikTok, noul „tribunal popular”: aici se judecă tot, fără probe

În sesizarea către TikTok Technology Limited (Dublin), VITALIA susține că, prin contul „@cristinamihaelailie”, se diseminează:

  • informații false despre structura și proprietatea societății
  • insinuări că ar exista „avantaje injuste” și „sprijin politic” pentru a „umple județul cu gropi de gunoi”
  • atacuri directe la adresa deputaților, primarilor și administratorilor societății, prezentați ca părți ale unei „rețele”.

Clipul filmat „din Parlamentul European, unde toate se fac și se desfac” este exemplul perfect de decor fals folosit pentru a da greutate unui discurs agresiv. Din imaginile atașate plângerii, susține societatea, nu rezultă că ar fi vorba de sediul real al Parlamentului European, ci de un fundal folosit pentru a sugera autoritate și acces la „marile secrete”.

În loc de probe, avem scenografie. În loc de documente, avem „oameni buni, luați atitudine”.

Defăimarea ca strategie politică: „întâi murdărim, pe urmă mai vedem”

Important de subliniat: în însuși textul trimis de tine, rezultă clar că această persoană nu se oprește la companie. Țintele sunt multiple:

  • parlamentari locali, acuzați că ar controla din umbră firme
  • primari, prezentați drept complici sau finanțatori ai „luptătoarei cu sistemul”
  • persoane fizice cu nume și prenume, puse la zid cu povestiri despre trecutul lor, interpretate unilateral și turnate în limbaj de „demascare”
  • persoane juridice – în special VITALIA – zugrăvite ca fiind simbolul corupției de mediu.

Conform plângerilor societății, nu avem de-a face cu investigații jurnalistice, cu verificări în registrul comerțului sau acces la dosare oficiale, ci cu acuzații aruncate direct pe rețea, construite din:

  • zvonuri
  • „am auzit”
  • asocieri forțate cu diverși actori politici sau de afaceri
  • interpretări personale prezentate ca adevăr absolut.

Într-un astfel de tablou, apartenența (sau apropierea, declarată chiar de ea) de un partid precum AUR sau de structuri gen ACT – Acțiunea Conservatoare, contează. De ce? Pentru că transformă tot acest discurs în capital politic: fiecare video devine o mică tribună electorală, clădită pe reputația sfâșiată a altora.

Când clipul devine plângere penală

VITALIA nu s-a oprit. A mers direct la:

  • TikTok, invocând Regulile Comunității, Digital Services Act și obligația platformei de a elimina conținutul defăimător și instigator
  • Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, unde a formulat plângere penală pentru instigare publică (art. 368 Cod penal), arătând că mesajele de genul „luați atitudine” riscă să degenereze în acțiuni concrete împotriva societății și a conducerii ei.

În plângere, societatea arată și efectele concrete:

  • a fost sesizată Administrația Națională „Apele Române”
  • a urmat un control al Administrației Bazinale Buzău–Ialomița
  • în urma verificărilor, nu s-au constatat abateri și nu s-au dispus măsuri.

Cu alte cuvinte, instituțiile au fost puse în mișcare de un val de indignare produs de un clip viral, iar după ce au controlat, au plecat cum au venit. Rămâne însă în spațiul public doar imaginea: „acolo e ceva în neregulă, altfel nu veneau controalele”.

Episodul anterior: live-ul de la depozit și avertismentul Parchetului

Nu e prima dată când „justițiara de serviciu” a orașului își îndreaptă camera spre VITALIA.

În noiembrie 2023:

  • merge la depozitul din Băicoi, împreună cu alți „colegi de partid” (conform propriilor declarații, legați de AUR)
  • se filmează live pe Facebook, pe pagina unei persoane din anturaj
  • vorbește despre „pericolul grav” pe care l-ar reprezenta activitatea societății pentru sănătatea comunității.

A urmat un dosar penal (nr. 1942/285/P/2023) la Parchetul Câmpina, în care:

  • cauza a fost clasată
  • persoanele implicate au fost audiate și li s-a pus în vedere să șteargă înregistrarea de pe social media.

Cu alte cuvinte, organul de urmărire penală nu a ajuns să tragă la răspundere penală, dar a transmis un mesaj clar: filmările nu sunt „fără consecințe”, iar distribuirea în spațiul public a unor acuzații grave la adresa unor entități identificate nu e joacă de copii.

Faptul că, după această experiență, aceeași persoană continuă în forță pe TikTok întărește ideea de „strategie”, nu de derapaj izolat.

Libertatea de exprimare nu înseamnă dreptul de a murdări pe oricine

În plângerile sale, VITALIA se sprijină masiv pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

  • art. 10 – libertatea de exprimare
  • art. 8 – dreptul la viață privată și reputație.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a spus-o de nenumărate ori (Delfi AS c. Estonia, Pihl c. Suedia, Sanchez c. Franța): platformele online pot fi trase la răspundere, iar statul are obligația de a proteja persoanele – fizice sau juridice – împotriva campaniilor de defăimare.

Nu e vorba doar de dreptul companiei la imagine, ci și de:

  • dreptul primarului să nu fie prezentat ca „cap de rețea” fără probe
  • dreptul unui parlamentar să nu fie declarat „patron din umbră” al unei firme doar pentru că dă bine în storyline
  • dreptul unor persoane fizice (medici, foști angajați în companii de stat, membri de familie) să nu fie târâți în noroiul „investigațiilor” făcute la telefon, cu like-ul pregătit.

Libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de a te urca pe umerii reputației altora doar ca să-ți vezi numele urcând în algoritm.

Partidul ca scut moral: „nu sunt eu, e cauza”

Un element esențial: afilierea politică.

Din materialul transmis de tine și din plângerile oficiale reiese clar că:

  • doamna Ilie și-a făcut constant apariția alături de membri ai unor partide populist-conservatoare (AUR în trecut, ACT – Acțiunea Conservatoare în prezent)
  • și-a prezentat acțiunile ca „luptă împotriva corupției”, „apărarea cetățenilor”, „demascarea mafiei deșeurilor”.

În această cheie, fiecare clip nu e doar un „opinion piece”, ci o piesă de campanie.

Logica e simplă:
– eu, reprezentant al „poporului curat”,
– versus ei, „primari, parlamentari, firme corupte, persoane compromise”,
– totul filmat, strigat și distribuit în timp real.

Problema este că, atunci când „inamicii” sunt numiți și acuzați concret, nu mai vorbim de retorică politică generală, ci de posibile fapte de defăimare, instigare publică și hărțuire, în raport cu persoane perfect identificabile.

Final provizoriu: între tribunalul TikTok și instanța reală

În Băicoi, justiția se face în paralel:

  • pe TikTok, în direct, cu judecătorul de serviciu în persoana Cristinei Mihaela Ilie, învestită cu legitimitate de like-uri și de sigla unui partid „anti-sistem”
  • și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, unde aceeași persoană apare din nou ca făptuitor pentru instigare publică și unde compania VITALIA se constituie parte civilă pentru prejudiciile de imagine.

Până când un judecător real va spune cine are dreptate, un lucru e cert din documentele existente:
– există o persoană politizată, extrem de activă în online, care își construiește imaginea de „apărător al poporului” atacând nominal primari, parlamentari, persoane fizice și persoane juridice,
– iar aceste atacuri sunt defăimări grave, ridicate deja la rang de plângeri penale și sesizări internaționale.

Într-un oraș în care groapa de gunoi are aviz de mediu, dar reputațiile nu au niciun fel de protecție, rămâne întrebarea:
Cine va reuși să curețe primul: VITALIA mediul si  justiția – spațiul public? Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv12 ore ago

Cum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege.  După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.

Scrisoarea care mușcă coada propriilor vorbe Pe 3 aprilie 2026, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a...

Exclusiv12 ore ago

Recviem pentru un Guvern de carton: Bolojan a plecat, dar „Dinozaurii” rămân la butoane

S-a mai dus o tură! Guvernul Bolojan a căzut în aplauzele unora și suspinele altora, lăsând în urmă un Minister...

Exclusiv12 ore ago

Justițiara de serviciu a Băicoiului (I)

Cum s-a transformat un „luptător cu sistemul” în fabrică de acuzații pe bandă rulantă În Băicoi, nu mai domină mirosul...

Exclusiv2 zile ago

ULTIMUL SIGILIU: CIRCUL „TRANSPARENȚEI” SAU CUM SE SPALĂ CADAVRELE POLITICE CU ȘTAMPILA „DECLASIFICAT”

De la „Blitzkrieg-ul” epurator din 2024, la pioșenia de fațadă a Ministerului de Externe din 2026, statul român a transformat...

Exclusiv2 zile ago

„Troznești la genunchi, eu ard la coaste!” — Spectacolul sindical între Diamantul, Europol și acuzațiile IGPR

Lead Emil Pascut, liderul Sindicatului Diamantul, descrie cu un umor negru o scenă demnă de telenovelă administrativă: atacuri coordonate, acuzații...

Exclusiv2 zile ago

Sânge pe pereți la final de trimestru: „Jupânul” greșește, fraierii pleacă acasă! REȚETA DEZASTRULUI LA COCA-COLA PLOIEȘTI

CUM SE TRANSFORMĂ „FABRICA DE FERICIRE” ÎN „PENSIONUL CUMETRIILOR” SUB BAGHETA BARONULUI NAN În timp ce ecranele televizoarelor ne bombardează...

Exclusiv3 zile ago

BALTA RECONCILIERII ȘI GOGOȘILE DE FLOREȘTI: „COMISARUL DE CARTON” Valentin MATEI A SCHIMBAT SCANERUL DE ANVELOPE PE RAMA DE BUZĂU

Epopeea penal-administrativă a fostului director de la Penitenciarul Ploiești, Valentin Matei (aici), a atins noi culmi ale ridicolului în weekend-ul...

Exclusiv3 zile ago

Operațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne

În laboratoarele prăfuite ale „surselor judiciare” din Ministerul Afacerilor Interne s-a născut recent un pui de kompromat, livrat cu fundă...

Exclusiv4 zile ago

OPERAȚIUNEA „ȘTAMPILA”: CUM SĂ FABRICI UN DOSAR PENAL ȘI SĂ TE ALEGI CU UN FIASCO JURIDIC

În laboratoarele prăfuite ale „Sistemului”, unde aburii epoleților asudați se amestecă adesea cu mirosul greu de dosare cusute cu ață...

Exclusiv4 zile ago

GHID DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN JUNGLA MAI: Cum să devii „pion” cu epoleți și acte în regulă

Proaspăt ieșiți de pe băncile școlilor de agenți, viitorii „stâlpi ai ordinii publice” primesc o doză de realism de la...

Exclusiv4 zile ago

Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală

Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de...

Exclusiv4 zile ago

OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani

Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou,...

Exclusiv4 zile ago

Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți

În timp ce restul lumii civilizate se ghidează după legi clare, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să fi rămas blocat...

Exclusiv4 zile ago

„Rambo de birou” și circul din poligon: Cum MAI antrenează polițiștii să facă gimnastică în loc să supraviețuiască în stradă

În timp ce interlopii se antrenează prin săli de lupte și scenarii de gherilă urbană, Ministerul Afacerilor Interne a decis...

Exclusiv6 zile ago

Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate

Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv