De la „Ținutul Vinului” la „Ținutul Dopajului”

Proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului” s-a dorit a fi un ghid al celor mai frumoase experiențe turistice din județul Prahova. În acest tablou idilic, Hipodromul Ploiești a fost prezentat ca bijuteria coroanei: singurul hipodrom modern destinat curselor de trap din România, un loc unde, oficial, „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile”.

Organizatorii au inclus cu mândrie Hipodromul în traseul lor de promovare, invitându-i pe turiști să descopere „farmecul acestui loc unic”. Până aici, toate bune: pliante lucioase, zâmbete largi, selfie-uri cu cai și promisiuni de „experiențe de neuitat”.

Ce nu scrie în broșură este că experiența memorabilă vine la pachet cu un capitol practic de „Tips & Tricks” despre cum să ocolești, să refuzi sau să compromiți controlul antidoping.

Sursa pentru partea frumoasă: comunicările oficiale ale Hipodromului Ploiești și prezentările din proiectul „Prahova Tips & Tricks”.

Marele Premiu la Trap: spectacol, tribune pline și… scandal la finiș

Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești s-a desfășurat Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică destinată celor mai buni trăpași de 4 ani din țară. Sub deviza „Carol I al României”, evenimentul a bifat toate ingredientele „spectacolului reușit”: vreme superbă, tribune pline, 6 curse cu 37 de trăpași la start, demonstrații ecvestre, surprize pentru copii – totul ambalat ca un show civilizat, european, numai bun de pus în broșurile turistice.

La suprafață, imagine de carte poștală. În culise, alt film.

Conform relatărilor și discuțiilor de la fața locului, după cursa derby-ului, impresarii de concurs au solicitat control doping pentru caii din cursă – procedură normală într-un sport care, în teorie, vrea să pară curat. Numai că aici începe partea de „Tips & Tricks pentru amatorii de reguli relative”.

„Refuzul testului antidoping”: noul sport național?

Potrivit informațiilor vehiculate în jurul reuniunii, proprietarul calului câștigător al derby-ului ar fi refuzat testul antidoping. Situația este cu atât mai gravă cu cât există un regulament clar, public, nu ascuns într-un seif.

În Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat pe site-ul ANARZ :
https://www.anarz.eu/AnarzAdministratorSite/CMSContent/20260403%20REGULAMENTUL%20GENERAL%20AL%20CURSELOR%20DE%20TRAP%20DIN%20ROMANIA.pdf),
articolul 111 reglementează situația refuzului testului antidoping. Pe românește: refuzul testului nu e un „capriciu de proprietar”, ci o problemă gravă, sancționabilă.

Cu toate acestea, în relatarea inițială apare situația aberantă: calul refuză controlul antidoping, dar este declarat câștigător al celei mai importante curse – Derby-ul României de Trap. Comentariul rezumativ al unui martor: „A refuzat test antidoping și a câștigat. E ilegal total.”

Într-o altă formulare, redată în discuțiile ulterioare: „Calul lui Stimatu a refuzat să facă dopaj și a câștigat” – evident, o exprimare confuză, dar care exprimă scandalul perceput: refuz de test antidoping, urmat de omologarea victoriei.

„Toți caii de pe podium au fost drogați!” – declarație explozivă

Și dacă lucrurile nu erau deja suficient de tulburi, potrivit sursei inițiale, președintele Federației Române de Trap, Marian Manea, ar fi făcut o declarație cutremurătoare la finalul reuniunii:

„Mă lupt cu acest flagel de ani de zile! Este extrem de greu să-l eradichez! Toți caii de pe podium au fost drogați! Este inuman, este inadmisibil!”

Dacă această declarație este citată corect, avem oficial recunoașterea unui flagel de dopaj în trapul românesc, chiar la vârful structurii federale. În loc de sport curat, avem un festival de substanțe. În loc de „Ținutul Vinului”, „Ținutul Dopajului”.

Pamflet: Turism ecvestru printre fișe de laborator și dosare penale

Nimic nu ilustrează mai bine „dezvoltarea turistică” decât un hipodrom care se laudă cu experiențe pentru toată familia, în timp ce în spate plutește întrebarea: „Câți dintre cai au trecut testul antidoping? Și câți au refuzat?”

Să recapitulăm, în cheie de pamflet:

• Avem un eveniment turistic: „Prahova Tips & Tricks”, în care Hipodromul Ploiești este prezentat drept atracție de top.
• Avem un Mare Premiu la Trap, „vârful de lance” al curselor de trap pentru trăpașii de 4 ani.
• Avem regulament oficial, articolul 111, care stabilește clar ce înseamnă refuzul testului antidoping.
• Avem suspicuni grave de dopaj, alimentate chiar de declarațiile președintelui Federației Române de Trap, care vorbește de „flagel” și de cai drogați pe podium.
• Avem relatări despre un cal câștigător al Derby-ului României de Trap, asociat cu un refuz de test antidoping, dar declarat campion.

În mod normal, într-un stat serios, după un asemenea tablou, ar urma:

• anchetă oficială,
• verificarea aplicării regulamentului,
• eventuale dosare penale, dacă se constată încălcări grave, inclusiv rele tratamente aplicate animalelor și fraudă sportivă.

În realitate, rămânem cu un gust amar și cu o imagine grotescă: caii transpiră pe pistă, publicul aplaudă, copiii mănâncă popcorn, iar undeva, între tribune și paddock, regulamentul stă liniștit într-un PDF pe site-ul ANARZ, încălcate, după cum se sugerează, la scenă deschisă.

„Experiențe pentru toată familia”: lecții de morală pe viu

Hipodromul era prezentat în cadrul „Prahova Tips & Tricks” drept un loc al „momentelor memorabile” pentru întreaga familie. Din păcate, lecția reală pe care o primesc spectatorii – inclusiv copiii – este simplă și cinică:

• Când câștigi și e vorba de control antidoping, poți să-l refuzi… și să rămâi campion, atâta timp cât sistemul te tolerează.
• Regulile există mai mult pentru afișaj, nu pentru aplicare.
• Sportul ecvestru, măcar în varianta descrisă aici, riscă să devină un spectacol de fațadă, cu „fair-play” doar în broșuri.

Concluzie: „Tips & Tricks” pentru viitor

Dacă autoritățile nu se autosesizează, dacă regulamentul rămâne literă moartă, iar declarațiile despre „toți caii de pe podium drogați” rămân doar vorbe aruncate la nervi, Hipodromul Ploiești riscă să devină studiu de caz nu pentru turism, ci pentru cum să compromiți definitiv credibilitatea unui sport.

Iar pentru turiștii atrași de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi corect să se adauge și un subtitlu onest, în spirit de pamflet:

„…și, din când în când, ocolind laboratorul antidoping”. Vom reveni. (Cerasela N.).

Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XIX): cum se țin bețivii la volan „activi” până la pensie

La IPJ Prahova, Codul Rutier e opțional, dar Codul Jmecherului e obligatoriu. În timp ce șoferii de rând sunt vânați la alcoolemie, în curtea poliției se cresc, la umbră, dosare penale cu politisti prinși băuți la volan, bine conservați în sertare până la ieșirea „în glorie” la pensie.

Există dosare vechi, de ani de zile, privind polițiști implicați în evenimente rutiere cu alcoolemie peste limita legală, în calitate de conducători auto. Ancheta? Un film pe pauză:

• toate probele sunt acolo – inclusiv rezultatele testelor toxicologice;
• cei care fac cercetarea penală nu înaintează cu nimic;
• nu fac demersurile obligatorii ca polițiștii să capete calitatea procesuală de suspect;
• astfel, bețivii cu uniformă nu sunt puși la dispoziție, ci rămân „activi” până mai prind niște ani pentru pensie.

Minunea asta birocratică nu se întâmplă cu binecuvântarea procurorului, ci cu complicitatea discretă a șefilor IPJ, pe ascuns de procurorii care supraveghează cercetarea penală. Procurorul crede că se lucrează, șefii știu că se amână, iar polițistul implicat își face liniștit vechimea la volan, eventual moralist în trafic.

Cazul Ivașcu Cătălin: cum devii „fin” și zbori direct din Post în BOS

Exemplu beton de „performanță” la IPJ Prahova: domnul Ivașcu Cătălin, din cadrul BOS. Omul n-a inventat el apa caldă, dar a descoperit sursa reală de putere: și-a ales bine nașul. După ce a devenit finul celebrului Pintoiu, cariera lui a început să urce ca sifoanele în pahar:

• avansare directă din Postul de Poliție Albești la structura BOS;
• ulterior, își „angajează” și soția în Poliția Prahova, direct din viața civilă;
• doamna sare etapele ca la trap: ajunge ofițer de poliție în IPJ Prahova fără să fi legitimat vreodată o persoană sau să fi aplicat o sancțiune.

Munca de jos, stradă, patrulă, nopți în teren? Astea sunt pentru gândaci, nu pentru fini de nași. Aici, cariera se construiește pe altă bază: relația e regulamentul, pila e procedura.

Gândacul‑șef Sadicovici revine: împuternicit 3 luni, „lucrări de excepție” după 2 luni

Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova” (dezvăluit public de Incisiv de Prahova) îl are ca vedetă recurentă pe comisarul‑șef Marius Sadicovici, deja cunoscut ca „gândacul‑șef” de pe A3, uns cu salariu de merit în timp ce agenții sufocau în autospeciale fără aer condiționat.

Acum, sezon nou, aceeași schemă:

• la data de 27.04.2026, Sadicovici este împuternicit ca șef al Biroului Autostrada A3 (BPA3) pentru 3 luni;
• după două luni de activitate în care, potrivit informațiilor din interior, munca lui a fost făcută de ceilalți ofițeri sau chiar agenți,
• în ședința de la Direcția Rutieră, din tot colectivul A3, singurul propus pentru majorarea salariului pentru „lucrări de excepție” este chiar el.

Adică exact omul care nu a făcut nimic spectaculos, în afară de a-și parca scaunul pe funcție și a se pregăti de pensie unsă cu bonusuri.

„Lucrări de excepție”: pixul, hârtia și tăcerea

Se mai pune o întrebare, de bun‑simț: dacă tot se vorbește de „lucrări de excepție”, cine verifică efectiv ce a făcut comisarul‑șef Sadicovici la Serviciul Rutier Prahova, când era pe o funcție de execuție, cu obiect unic de activitate – soluționarea de petiții?

Ar fi util de controlat:

• ce petiții a soluționat;
• dacă a avut vreo misiune specială;
• dacă există vreo performanță reală sau doar hârtii impecabile pentru șefi.

Poate, într-un exces de onoare, nașul său – șeful Serviciului Rutier Prahova – renunță la vreo recompensă „de merit” în favoarea finului. Sau măcar ne explică opiniei publice în ce constă acea „excepție” în afară de abilitatea de a prinde la fix trenul spre o pensie mai grasă.

Sezonul XX, teaser: pozarul ajuns șef la Plopeni, peste un ofițer care chiar muncea

Dezvăluirile nu se opresc. Urmează, în episodul XX al seriei „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, povestea demnă de manualul de batjocură instituțională a subcomisarului Joița Alexandru.

Decorul: Poliția orașului Plopeni.

• Aproape un an, la conducerea acestei structuri a fost împuternicit un ofițer de la investigații criminale, chiar din Plopeni.
• Om cu dosare la viața lui, respectat, cu bun‑simț, un polițist normal, care chiar știa meserie.
• Toți se așteptau ca la concursul de acum două luni să ia, firesc, șefia – nu pentru că avea vreo pilă, ci pentru că era pregătit.

Doar că, în Grădinița de cadre IPJ Prahova, criteriul „știe să facă dosare” valorează mai puțin decât criteriul „știe să facă poze și să spună «să trăiți!» pe WhatsApp cui trebuie”.

Joita Alexandru: de la „poză pentru Facebook” la vilă la Cocoșești

Pe turnantă intră neașteptat subcomisarul Joița Alexandru, omul de casă – sau, cum îi spun colegii, „sclavul” –unui fost sef, pensionat la un pas de cătușe, și al ….altui sef din rutiera.

Biografia „de succes”:

• în urmă cu aproape 10 ani, simplu agent criminalist – adică pozar profesionist;
• la IPJ Prahova, criminalistica înseamnă, de multe ori, fotograf de Facebook: poze, cadre, imagini „de impact”;
• ia examenul la ofițeri „la apelul bocancilor” și devine mare ofițer pozar, pardon, criminalist;
• cum din poză nu se trăiește regește, se mută la Rutieră;
• în 10 ani nu se remarcă prin cine știe ce expertiză rutieră, dar excelează la alt capitol:
  • știe când să-i sune pe colegii agenți din teren pe WhatsApp,
  • știe pe cine să „roage” să lase în pace anumiți șoferi „anarăți” de pe DN1, care transportă piatră, balast, lemn și alte „neajunsuri”,
  • știe că presiunile nu vin niciodată de la patroni, Doamne ferește – totul e „din milă”.

Rezultatul? Omul care nu s-a atins de dosare penale serioase și nu are legătură cu munca reală de poliție ajunge, brusc, șef la Plopeni. Cel care muncea, ofițerul de la investigații, rămâne pe dinafară. Meritocrație inversată, marca IPJ Prahova.

Vila de la Cocosesti și balastul de pe DN1: beton armat pe banii cui?

Modelul e același, după rețeta „nașul face, finul repetă”:

• domnul nas (unul dintre ei) și-a ridicat o vilă de toată frumusețea la Cocosesti;
• ce era să facă subcomisarul Joița Alexandru? Să rămână mai prejos?
• evident că nu. Și-a ridicat și el, logic, o vilă.
• la atâtea balastiere prin jurul Ploieștiului și atâția patroni generoși, nu se poate să nu se găsească unul dispus la „pomana” unui acoperiș.

Astfel, fotografiile de Facebook se completează armonios cu fotografii de la vila proprie. Din pozar la IPJ, omu’ a ajuns boss la Plopeni. Dosare nu știe, rutieră nu practică, dar știe telefonul cui trebuie.

IPJ Prahova – „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”: bețivi protejați, fini promovați, pozari făcuți șefi

Din episoadele precedente (precum cel dezvăluit de Incisiv de Prahova despre gândacul‑șef Sadicovici și salariul său de merit lipit de pensie) și din noile elemente reiese un tablou clar:

• polițiști prinși cu alcoolemie peste limita legală sunt menținuți „activi” ani de zile, cu dosarele îngropate;
• avansările și transferurile se fac pe pile de nași, fini, prieteni și „sclavi” loiali;
• pozițiile de șef se dau unor oameni care știu mai bine să facă poze și să dea telefoane decât să facă poliție;
• salariile de merit și majorările pentru „lucrări de excepție” se lipesc, ca unsoarea, fix de cei mai bine conectați – ca Sadicovici la A3.

Aici nu vorbim despre derapaje izolate, ci despre un sistem întreg care funcționează după o singură lege:
jos munca, sus combinația.

„Pofta de dezvăluit” abia începe

Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova” nu e literatură. Este doar o oglindă pusă în fața unei instituții care a uitat că există pentru cetățeni, nu pentru clanuri interne de nași, fini, pozari și șefi de gândaci.

Iar după cazurile:

• Sadicovici Marius, gândacul‑șef uns cu sporuri de merit;
• polițiștii beți la volan, ținuți la adăpost până la pensie;
• Ivașcu Cătălin, fin de Pintoiu cu carieră propulsată;
• Joița Alexandru, pozar transformat în șef cu vilă,

un singur lucru e sigur:
abia acum începe pofta de dezvăluit. (Cristina T.).