Connect with us

Anchete

Moartea ”regelui” Arthur: cui ii pasa de blana ursului din padure?

Publicat

pe

(Preluare Inpolitics):

Se întîmpla în noiembrie 2019: un urs a agonizat 18 ore pe marginea unui drum de țară, lovit de mașină, mai înainte de a i se pune capăt chinurilor de către vînători. Explicația oficială a intervenției tîrzii a fost că trebuia respectată legea, altfel se ajungea la dosar penal. Nimeni nu s-a gîndit atunci să-l cheme de urgență pe prințul de Liechtenstein ca să rezolve situația, pentru că el nu ar fi dat doi bani pe lege. Povestea ursului Arthur zguduie în acest moment România, dar, foarte probabil, într-o zi-două, se va pune praful pe toată tărășenia. La fel cum se întîmplă mereu în asemenea cazuri, nu rare, la noi.

Două asociații de mediu au amorsat ieri un scandal de proporții internaționale, după ce au lansat acuzația că un nobil occidental a pus mîna pe un mare trofeu de vînătoare, ucigînd ”din confuzie” un urs despre care se bănuiește că ar fi cel mai mare din Europa.
Din capul locului au apărut probleme: pe piață a fost lansat greșit numele prințului Emanuel de Liechtenstein, adăugîndu-i-se un ”Josef” care nu există, ceea ce a produs confuzia cu un alt prinț, nepotul actualilor conducători ai statelor Luxemburg și Liechtenstein. Eroarea nu e foarte mare, totuși, pentru că și Emanuel Friedrich of Liechtenstein, eroul zilei de ieri, face parte din familia Liechtenstein, deci e tot o rudă, doar ceva mai îndepărtată, a celor sus pomeniți.
La jumătatea lunii martie, prințul a venit în România la volanul unui Mercedes negru și a împușcat, după două zile de vînătoare, un urs, în baza unei derogări speciale acordate de ministerul Mediului, în condițiile în care vînătoarea de urși e interzisă de cîțiva ani.

Numai că prințul avea aprobare pentru uciderea unei ursoaice agresive care teroriza gospodăria unui particular, nu pentru un urs de proporții imense.

De aici marea întrebare: a fost o confuzie, sau un șmen ilegal menit să ducă la obținerea unui trofeu mult rîvnit de vînători?

O anchetă la sînge ar fi lesne de făcut, doar că ea nu se va face niciodată, în opinia noastră.

Cum a intrat prințul în România, în condițiile în care, în luna martie, atît Austria, țara de domiciliu, cît și Liechtenstein, a cărui cetățenie o deține, se aflau pe lista galbenă a guvernului Cîțu și se impunea carantină de 14 zile după sosirea oricărei persoane de acolo? S-a declarat Emanuel, la plesneală, în vizită de business?

Cum a fost posibilă eroarea, atît timp cît legislația de la noi impune prezența permanentă la asemenea partide a unui însoțitor de vînătoare, expert care are misiunea de a coordona și supraveghea operațiunea, inclusiv identificînd și indicînd vînatul ce trebuie împușcat? Să zicem că prințul se putea înșela, confundînd un mascul imens cu o ursoaică, dar însoțitorul ce scuză are?

Pentru cei care nu știu, însoțitorul oficial e obligat să contabilizeze pînă și focurile greșite trase de vînători, și să includă asta în raportul pe care îl întocmește la final. Fiecare foc greșit este plătit cu bani grei de către vînătorul nepriceput. Practic, niciun element specific vînătorii nu poate scăpa atenției însoțitorului oficial, deci cum ar fi putut acesta, în calitatea lui de expert cinegetic, să nu observe că ursul vînat nu e ursoaica din acte?

Dacă prințul a greșit animalul, de ce i s-a permis să preia și să scoată din țară trofeul vînătoresc, care, conform normelor noastre, este de patrimoniu național?
Legislația internă stabilea încă din anii 2000, în acord cu metodologia internațională, că un punctaj de peste 580 de puncte la blana de urs îl califică la statutul de trofeu de patrimoniu național (conform legii 182/2000), or, ursul Arthur are, conform fișei oficiale, 592,8, deci mult peste normă.

În 2015, parlamentul stabilea prin legea 149 că se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă scoaterea din ţară a trofeelor de vânat cu valoare de patrimoniu naţional, fără respectarea reglementărilor emise de administratorul fondului de vînătoare.
Ori, dacă adminstratorul a stabilit că prințul trebuia să împuște o ursoaică și el a împușcat altceva, se cheamă că nu a respectat reglementările, se încadrează la braconaj, deci nu poate obține trofeul.
Doar că actele oficiale arată negru pe alb că trofeul rămîne la vînător, ba chiar și carnea ursului, deși aceasta se plătește separat cu 2 euro per kilogram.
Ca să facem o comparație, e ca și cum trupele antitero sparg din greșeală altă locuință decît cea a infractorului, dar îl arestează, totuși, pe nevinovatul peste care dau, dacă tot s-au deranjat.

 

Cazul ursului Arthur, unde autoritățile de la noi deja o scaldă jenant, vezi declarația stupidă a premierului Cîțu, deja deținător al informațiilor că nu ar fi vorba de cel mai mare urs din România, are șanse aproape nule să fie lămurit. În cel bun caz, acarul Păun va fi însoțitorul de vînătoare.

Exact cum s-a întîmplat în cazul celebru, din 2015, al leului Cecil din Zimbabwe, cel mai mare leu african fiind ucis de un bogat medic american. Atunci, însuși ministrul Mediului zimbabwean a cerut extrădarea americanului, dar, finalmente, singurul anchetat penal a fost însoțitorul oficial de vînătoare.
Americanul a continuat, bine mersi, să ucidă alte și alte animale rare.
Pentru că era american și pentru că își permitea.

Totuși, la acea vreme s-a reușit ceva măcar, și anume stigmatizarea profundă a medicului, în urma unei reacții furibunde a societății civile, a presei, a organizațiilor de mediu etc. Cabinetul doctorului a trebuit închis, casa lui de vacanță a fost vandalizată, în curte i s-au aruncat picioare de porc, pe străzi i se striga ”Asasinule”.

Trofeul lui Cecil nu a mai ajuns niciodată la ucigașul lui, devenind un simbol al luptei anti-braconaj.

Mari companii aeriene au luat decizia de a nu mai permite transportul trofeelor de vînătoare. Pe piață a fost lansată o jucărie-Cecil, încasările mergînd la organizații de protecția marilor feline.

În România nu vom vedea așa ceva nici pe departe.
Presa face tapaj, deocamdată, dar nu pentru mult timp, estimăm.
Cu excepția AUR, partidele tac; cînd liderul opoziției, Marcel Ciolacu, mergea la vînătoare cu teroristul Hayssam la ce reacții să ne așteptăm?


Foarte interesant însă, chiar exploziv: lipsește reacția nervoasă a ONG-urilor românești de protecția mediului.
În România, din cele peste 120.000 de asociații și fundații neguvernamentale, sunt înregistrate oficial zeci, dacă nu sute de asemenea ONG-uri eco, grupate pe domeniile Conservare şi protecţia resurselor naturale, Protecţia şi îngrijirea animalelor, Rezervaţii naturale ori Combaterea şi controlul poluării.
Pînă acum, ele tac.
Nicio solidarizare cu cele două ONG-uri, Agent Green și VGT (Austria), care au scos la lumină scandalul.
Șeful Agent Green, Gabriel Păun, se luptă aproape singur cu indolența autorităților, lăsat de izbeliște de ”coledzi”. ”Sunt hotărît să mă bat pînă la capăt, inclusiv prin plîngeri la DNA, dacă va fi cazul și dacă se va încerca mușamalizarea cazului de către Poliția și Parchetul din Covasna” spune el, pentru Inpolitics.
La noi, ”capătul” este, însă, mai mereu, pierdut în ceață.

Singura reacție notabilă e a românilor indignați care au luat cu asalt siteul castelului prințului de Liechtenstein, scăzîndu-i ratingul, și a presei internaționale, care relatează pe larg incidentul, vorbind chiar de ”braconaj sub acoperire de stat”.

Asta nu va duce, însă, automat, la rezultate concrete.
Nu altfel s-a întîmplat în toamna anului 2004, cînd însuși regele Juan Carlos al Spaniei a descins în România, lăsînd în urmă un masacru: cca.10 urși, un lup și cîțiva mistreți. Regele avea chemare pentru vînătoare: la 18 ani își împușcase mortal propriul frate, cu un pistol dăruit de dictatorul Franco.
Fapta lui din 2004 a făcut valuri imense în presa internațională, dar nu și în cea de la noi. Carnagiul din România e, pînă azi, inclus pînă și în pagina de Wikipedia a regelui și a constituit, alături de alte cazuri similare, unul dintre motivele pentru care coruptul Juan Carlos a căzut în dizgrația propriilor supuși pînă la abdicarea rușinoasă din 2014.

E inutil să ne iluzionăm că un vlăstar al casei princiare de Liechtenstein, cu ai cărei lideri se întîlnește la nivel înalt președintele Klaus Iohannis, ar putea trage ponoase de pe urma braconajului mascat din martie.
Un dosar penal deschis la mișto în Covasna, cîteva luni de cercetări ”temeinice” și niște concluzii care vor veni odată cu cele ale anchetelor de la spitalele din Balș ori Piatra Neamț. Adică la Sf.Așteaptă.

Din nou, românii se confruntă cu sentimentul trist al colonizaților în fața cărora străinii cu bani își pot permite orice, oricînd și oricum: vin, ”servesc” pe alese copii, fetițe minore, urși, la preț modic, apoi pleacă veseli și sfidători. Nimic  nu îi poate atinge.

În România, legea se aplică nemilos doar unor ONG-uri care au tupeul să salveze ”ilegal” doi pui de urs, nu și marilor braconieri milionari însetați de trofee.

Anchete

USR-istul de lux de la gunoaie: când un șef de salubritate câștigă mai mult decât un judecător

Publicat

pe

De

„Regimul Bolojan” și propaganda anti-magistrați: până la bani, totul e moral

Dacă v-ați lăsat vreodată vrăjiți de propaganda anti-magistrați a așa-numitului „regim Bolojan”, cu refrenul lor preferat „judecătorii sunt prea bine plătiți”, merită să vă opriți un minut și să vă uitați la niște cifre foarte concrete. Nu vin din „bula magistraților”, ci din realitatea administrativă în care un userist ajuns șef peste gunoaie încasează mai mult decât un judecător de Curte de Apel cu peste două decenii de vechime.

Publicația Lumea Justiției dezvăluie o situație care face praf discursul anti-magistrați: în timp ce vedem zilnic atacuri la adresa judecătorilor, în curtea administrațiilor „salvatoare” se aruncă cu bani publici în personaje de partid care ajung să fie plătite regește.

Șeful de la salubritate: 35.000 lei pe lună ca să „salveze” gunoaiele

Personajul principal: useristul Ionuț Inași (foto dreapta). În august 2025, primarul USR al Timișoarei, Dominic Fritz, îl numește la conducerea SALUT – firma de salubritate a municipalității, aflată în subordinea Primăriei Timișoara.

Funcție „tehnică”, responsabilitate mare, desigur, dar și un salariu pe măsură: nici mai mult, nici mai puțin de 35.000 de lei pe lună. Pentru o firmă de salubritate. Din bani publici. Sub umbrela „fără corupți în funcții publice”, slogan repetat până la sațietate de aceeași zonă politică ce defilează cu lupta pentru „moralizare” și „reformă”.

35.000 de lei lunar pentru șeful de la gunoaie – asta este măsura reală a „austerității” și „eficienței” clamate în conferințe de presă și postări inflamatorii împotriva altora.

Judecătoarea cu 22 de ani vechime: 20.000 lei pe lună pentru a aplica legea

În colțul opus al ringului: judecătoarea Adriana Stoicescu (foto stânga), de la Curtea de Apel Timișoara. Un magistrat cu 22 de ani vechime, definitiv pe funcție, cu carieră construită în timp, în sistemul care, ne place sau nu, ține în picioare statul de drept de care se agață toată lumea în discursuri.

Salariul ei: 20.000 de lei pe lună.

Așadar, în România spectacolului politic, un judecător cu 22 de ani de muncă în spate valorează – la nivel de venit – semnificativ mai puțin decât un userist instalat la vârful unei firme de salubritate controlate de primărie. Aceasta este „corectitudinea” pieței muncii în varianta celor care tună și fulgeră împotriva „privilegiilor” magistraților.

Cifrele care ard: 35.000 vs 20.000, direct de pe Facebook

Nu vorbim despre zvonuri, ci despre cifre clare, publice. Luni, 7 septembrie 2026, timișoreanul Corneliu Neculau publică pe Facebook datele referitoare la veniturile lui Ionuț Inași și ale judecătoarei Adriana Stoicescu, însoțite de descrierea: „fără corupți în funcții publice”.

Postarea nu rămâne anonimă. Judecătoarea Adriana Stoicescu distribuie informațiile, cu următorul comentariu: „Nu o spun eu…. SALUT e firma de salubritate din subordinea Primăriei… Hai, jos corupțea!”

Dintr-odată, sloganul „fără corupți în funcții publice” capătă o tentă amar-comică, atunci când este pus lângă un salariu de 35.000 lei lunar pentru un șef de firmă de salubritate numit politic, și un salariu de 20.000 lei pentru un magistrat cu 22 de ani vechime.

„Jos corupțea!”: când gunoaiele devin mai valoroase decât dreptatea

Comentariul judecătoarei Stoicescu – „Hai, jos corupțea!” – lovește exact în ipocrizia discursului public. Ani de zile, aparatul de propagandă anti-magistrați a vândut imaginea unui sistem judiciar „plin de privilegii”, în timp ce pe tăcute, prin consilii de administrație, firme publice și direcții subordonate primăriilor, se împart salarii de zeci de mii de lei pentru oameni de partid.

SALUT, firma de salubritate subordonată Primăriei Timișoara, devine simbolul acestei „noi lumi”: una în care șeful de la gunoaie, numit de primarul USR Dominic Fritz, este mai bine plătit decât un judecător de Curte de Apel. Nu pentru că justiția ar fi ieftină, ci pentru că loialitatea de partid, în unele structuri locale, pare mai scumpă decât competența juridică.

Concluzia usturătoare: nu magistrații sunt problema, ci „selectați” de partid bine plătiți

Din toate aceste date – relevate în spațiul public, inclusiv de Lumea Justiției și amplificate prin postarea lui Corneliu Neculau și reacția Adrianei Stoicescu – se conturează o imagine simplă și dureroasă:

  • Ionuț Inași, userist, numit în august 2025 de primarul USR Dominic Fritz la conducerea SALUT, firma de salubritate a municipalității Timișoara, încasează 35.000 lei pe lună.
  • Judecătoarea Adriana Stoicescu, Curtea de Apel Timișoara, magistrat definitiv cu 22 de ani vechime, câștigă 20.000 lei pe lună.
  • Cifrele sunt făcute publice pe 7 septembrie 2026, pe Facebook, de Corneliu Neculau, sub sloganul: „fără corupți în funcții publice”.
  • Judecătoarea Stoicescu distribuie și comentează: „Nu o spun eu…. SALUT e firma de salubritate din subordinea Primăriei… Hai, jos corupțea!”

Pamfletul nu trebuie să inventeze nimic. E suficient să pună cifrele una lângă alta. Pentru că, atunci când un șef userist de la gunoaie este plătit mai bine decât un judecător de Curte de Apel, întrebarea nu mai este „de ce sunt magistrații prea bine plătiți?”, ci „cine a decis că loialitatea politică face mai mult decât 22 de ani de justiție?”

Restul este doar propagandă. Și un imens „SALUT” ipocriziei, plătit cu 35.000 de lei pe lună. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Anchete

„Consiliera Hello Kitty” a lui Nicușor Dan: fake news cu fundiță roz și minte cât un thumbnail

Publicat

pe

De

Internetul a mai născut o „bombă”: consiliera pe securitate națională în roz bonbon

Pe internetul românesc, unde zvonul face mai mult rating decât realitatea, a apărut, de cel puțin două zile, o nouă „capodoperă” de dezinformare: o tânără pasionată de „Hello Kitty” ar fi, chipurile, noua consilieră pe securitate națională a președintelui României, Nicușor Dan.

Fotografii cu domnișoara – în ținute colorate, cu accesorii inspirate din cultura pop japoneză – au fost aruncate pe rețelele sociale cu titluri bombastice, menite să provoace indignare: „Asta e consiliera pe securitate națională?”, „Așa arată strategia de apărare a României?” și alte asemenea „analize” de canapea.

Ca să fie circul complet, unii „experți” în copy-paste au mers până la a susține că tânăra ar fi chiar Martina Orlea, consilieră de stat la Departamentul Securității Naționale. Adică au luat o persoană reală, cu funcție oficială, au lipit peste ea fața altei persoane și au apăsat cu entuziasm pe butonul „Distribuie”.

Informația este, evident, o minciună sfruntată – demontată inclusiv de publicația Lumea Justiției, care a avut răbdarea să verifice faptele, nu doar să comenteze poze.

De la „scandal național” la ridicol: cine este, de fapt, tânăra din imagini

În spatele „scandalului” cu fundiță Hello Kitty stă, în realitate, o situație banală: tânăra nu este nici consilieră prezidențială, nici strateg militar, nici „creierul din umbră” al securității naționale.

Este una dintre cei 268 de magistrați172 de judecători și 96 de procurori – numiți prin decretele prezidențiale din 27 iulie 2026. Președintele Nicușor Dan le-a vorbit tuturor la ceremonia de la Palatul Cotroceni, organizată marți, 1 septembrie 2026.

Tânăra în cauză se numește Ioana-Mădălina Sadovec și a fost numită procuroare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu. Adică exact invers decât povestea care face turul internetului: nu „fata președintelui pe securitate națională”, ci magistrat proaspăt intrat în sistem, cu o carieră abia începută.

„Martina Orlea” din meme-uri și Martina Orlea din viața reală

Ca în orice fake news lucrat neglijent, și aici apar două ingrediente clasice:

  1. o persoană reală, cu nume și funcție oficială;
  2. o altă persoană, folosită ca „material vizual”, doar pentru efect emoțional.

Numele Martina Orlea, consilieră de stat la Departamentul Securității Naționale, este folosit în postări ca să dea greutate minciunii. Doar că Martina Orlea arată cu totul altfel decât tânăra din imaginile virale – lucru verificabil prin simpla consultare a fotografiilor oficiale.

Cu alte cuvinte, propaganda de canapea funcționează așa: se ia o funcție serioasă, se lipește o fotografie găsită pe Instagram și se servește publicului indignat sub forma unei „revelații”. Realitatea? Un amestec toxic de neglijență, rea-credință și lene intelectuală.

Instagram, sursa preferată a specialiștilor în nimic

Fotografiile cu Ioana-Mădălina Sadovec provin din propriul ei cont de Instagram, unde își exprimă relaxat gusturile pentru universul „Hello Kitty” și estetica japoneză. Adică exact ce face jumătate de planetă: oameni normali, cu conturi personale, care își împărtășesc preferințele, hobby-urile, stilul.

Din acest gest perfect normal, „detectivii” de Facebook au scos o „probă” de incompetență națională: dacă o persoană care iubește Hello Kitty poate fi consilier de stat, atunci „s-a dus țara de râpă”. Doar că problema nu este la țară, ci la cei care nu disting între o poză de Instagram și un CV oficial.

Pe scurt: imaginile private au fost scoase din context, transformate în muniție pentru glume proaste și teorii conspiraționiste, apoi răspândite cu viteza cu care se dă scroll, nu cu viteza cu care se verifică informații.

Când prostia dă share: consecințele unui fake „amuzant”

Unii ar spune că „e doar o glumă”, „un meme simpatic”, „un pamflet spontan al poporului”. În realitate, efectele sunt cât se poate de serioase:

  • Imaginea unei persoane reale este călcată în picioare, înainte să apuce măcar să își înceapă liniștit cariera de magistrat.
  • Încrederea în instituții este sabotată, prin insinuarea că funcțiile sensibile, precum cele din securitatea națională, ar fi acordate pe criteriul „cine are cele mai roz poze pe Instagram”.
  • Este alimentată o cultură a disprețului față de aparențe, în care un sticker Hello Kitty cântărește mai mult decât un examen dat, o facultate terminată sau o numire prin decret.

Iar cei care apasă „Distribuie” devin complici – nu la o glumă, ci la un linșaj subtil, ambalat în poze vesele și texte „spirituale”.

Lecția pe care internetul refuză s-o învețe

Cazul „consilierei Hello Kitty” ar trebui să fie lecție de manual despre cum nu se consumă informație în era rețelelor sociale:

  • înainte să urli „scandal național!”, verifici dacă persoana din poze chiar ocupă funcția din titlu;
  • înainte să arunci cu ironii, cauți măcar o poză oficială a persoanei despre care se vorbește (în acest caz, Martina Orlea);
  • înainte să îți dai cu părerea despre „decăderea statului”, verifici dacă nu cumva ești doar victima unui meme transformat în „știre”.

Publicația Lumea Justiției a făcut ceea ce trebuia să facă oricine cu pretenții de luciditate: a verificat și a demontat povestea. A arătat că tânăra este, de fapt, Ioana-Mădălina Sadovec, procuroare numită la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, nu „șefa din umbră a securității naționale”.

Final cu fundiță (dar nu roz): vina nu e la Hello Kitty, ci la noi

În timp ce Ioana-Mădălina Sadovec își începe cariera de magistrat, internetul românesc își continuă cariera de fabrică de fake news cu iz de bârfă de scară de bloc.

Personajele reale – ea, Martina Orlea, magistrații nou-numiți, instituțiile statului – sunt trase într-un carusel de ridicol doar pentru că cineva a decis că este „prea bună poza ca să nu o folosim”.

Adevărul este simplu:

  • nu există nicio „consilieră Hello Kitty” la Cotroceni;
  • există, în schimb, o tânără procuroare, folosită abuziv ca material de meme;
  • iar există, mai ales, o mare masă de oameni care dau „share” înainte să dea „click” pe o sursă serioasă.

Concluzia? Hello Kitty n-are nicio vină. Nici Ioana-Mădălina Sadovec. Nici măcar Martina Orlea. Singurul personaj ridicol în toată povestea rămâne internetul care confundă Instagramul cu Monitorul Oficial și bârfa cu jurnalismul. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Anchete

O întâlnire la Cotroceni, urmată de o scenă neașteptată în sala de judecată

Publicat

pe

De

Noii magistrați, invitați de președinte la Cotroceni

Președintele Nicușor Dan i-a primit marți, 1 septembrie 2026, la Palatul Cotroceni, pe tinerii judecători și procurori care au absolvit în acest an Institutul Național al Magistraturii. Decretele de numire ale acestora au fost emise în această vară, iar o mare parte dintre noii magistrați și-au început deja activitatea în luna august, relatează publicația Lumea Justiției.

O adresare neobișnuită într-un dosar privind un ordin de protecție

Potrivit sursei citate, una dintre judecătoarele participante la întâlnirea de la Cotroceni a povestit, într-o notă amuzată, o situație petrecută chiar a doua zi, în timpul unei ședințe de judecată.

Într-un dosar referitor la emiterea unui ordin de protecție, reclamanta, o femeie în jurul vârstei de 50 de ani, i s-a adresat în mod repetat judecătoarei folosind formula „doamna avocat”. Femeia, despre care publicația precizează că avea un nivel redus de școlarizare, nu a făcut distincția între rolul unui judecător și cel al unui avocat.

Magistrata a preferat să păstreze solemnitatea ședinței

Inițial, judecătoarea s-a gândit să îi explice reclamantei diferența dintre cele două profesii juridice. Ulterior, însă, a renunțat, considerând că o corectare în acel moment ar fi putut stârni amuzamentul celor aflați în sală și ar fi afectat atmosfera solemnă a ședinței.

Astfel, magistrata a lăsat situația să treacă fără să o întrerupă pe femeie de fiecare dată când aceasta i s-a adresat cu „doamna avocat”.

Comentariul ironic al judecătoarei

Relatând întâmplarea, judecătoarea a făcut o glumă pe seama coincidenței dintre întâlnirea de la Cotroceni și incidentul din sala de judecată:

„Mi-o fi purtat ghinion întâlnirea cu Nicușor?”, a comentat ironic magistrata, potrivit Lumea Justiției. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv4 ore ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi

„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...

Exclusiv4 ore ago

Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională

Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...

Exclusiv4 ore ago

Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton

Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...

Exclusivo zi ago

Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS

Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...

Exclusivo zi ago

„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră

Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...

Exclusivo zi ago

Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof

Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...

Exclusiv2 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...

Exclusiv2 zile ago

De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc

Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...

Exclusiv2 zile ago

IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță

Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...

Exclusiv3 zile ago

MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” –  Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul

De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...

Exclusiv3 zile ago

Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură

În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...

Exclusiv3 zile ago

TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane

În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...

Exclusiv4 zile ago

Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect –  Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”

Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...

Exclusiv4 zile ago

„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex

Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...

Exclusiv4 zile ago

TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)

Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv