K. O.

Unui colaborator al „României Libere” i s-a părut că fotografia de pe prima pagină a „Libertăţii” de alaltăieri ar fi reprezentat un cetăţean bătut de scutieri. Întîmplarea face însă ca cetăţeanul în cauză, să fie domnul ambasador al Franţei, Vignal. Iar supărarea domniei sale să fie pricinuită nu de scutieri, ci chiar de către „România Liberă”, prin furtul şi publicarea unui document de uz intern. Remarcabil faptul că R.L. încredinţează comentarea acestui fapt de politică externă unui nume predestinat celebrităţii — chiar dacă se află la debutul absolut — domnul Andrei Dumitru. Cît despre insinuarea că „România Liberă” s-ar vinde condiţonat, împreună cu „Libertatea”, nu ne întrebăm decît ce mai căuta în stand, seara, „România Liberă”, care apare la 6 dimineaţa?

Ziarul Libertatea din 26 aprilie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• CINE PREVINE… „TRAGEDIA” ?!

Deci, să recapitulăm o programare strategică la cele doua cinematografe dispuse în coasta Pieţei Universităţii. Ieşi de la cinema, cu „creierul spălat”, direct ne cimpul de bătaie. „De Ia „Scala“ s-a mers aproape în coloană pe mijlocul bulevardului” (mărturia credibilă a d-lui P. M. Băcanu în „România Liberă” din 24 aprilie)! Unica premieră cinematografică a săptămînii e „Piaţa Universităţii”. Nu se oferă alternative. Vrei film nou? Vezi „Piaţa”! Nu vrei? Te priveşte! Sigur că mai eficace ar fi fost să se Programeze filmul, concomitent, în toate sălile bucureştene. Pesemne că n-au ajuns copiile, altfel în obedienţa lor, doamnele şi domnii de la Centrala „România film” ar fi făcut-o cu siguranţă.

Eficacitate-a economică a sălilor nu e luată în seamă. Nu conteazăr că în ziua de 23 aprilie primele patru spectacole de Ia „Luceafărul” au fost vizionate de 586 de spectatori la o capacitate de 3 200 locuri. Cum cinematografele n-au fost încă scoase la licitaţie, birocraţii din centrală îşi fac de cap, călare pe situaţie. Totuşi, sălile plîng după public. Ce-i de făcut ? Ce-au învățat domnii din cinematografie în „Epoca de aur”? Aşa cum la „Cu poporul, pentru popor” şi la „Sub semnul marilor împliniri” veneau încolonaţi, în vesela vară a lui 1989, şiruri de securişti însetaţi de cultură, se recurge şi în 1991 la aşa-zise  „spectacole vîndute”, nou mod de a se subvenţiona „arta-manifest”. Miercuri 24 aprilie, la „Scala”, spectacolul de la ora 19,30 era vîndut „Alianţei Civice” ; pentru vineri, la aceeaşi oră, a fost cumpărat de „Liga Studenţilor”. Monarhiştii stau încă deoparte. Probabil că n-au fonduri !

Și ca să sporească, cît de cît, interesul pentru filmul primit de spectatori cu indiferenţă, în emisiunea ei subintitulată cu distincţie „BAFTA !“, doamna Jeana Gheorghiu lansa marţi seara, zvonul că cineva — nu ştie cine, dar…. a auzit ! — ar avea intenţia nici mai mult nici mai puţin. decît să… interzică filmul „ceea ce ar fi o tragedie” ! N-a fost destul programarea preferenţială în cele două săli vecine, la cel mai bun vad cu putinţă, trebuie să se mai creeze şi impresia că ar exista „forţe oculte“ care manevrează din culise să întrerupă, înaintea falimentului previzibil, „strălucita carieră” a documentarului realizat în coproducţie de „Alianţa, Civică” şi  Ministerul Culturii. Finalitatea e clar publicitară se sugerează spectatorului că dacă nu fuge să umple sala, rămîne de căruţă. Întrebarea este: de cînd au unele emisiuni Tv. rolul să lanseze zvonuri? Si dacă e reclamă, sumele care onorează această inventivă publicitate intră in portmoneul televiziunii, sau în vreun buzunar personal ?…

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 26 aprilie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Un interviu acordat, în exclusivitate, ziarului „LIBERTATEA”:

PETRE ROMAN: „Singurul lucru care m-a interesat în viaţă a fost statutul meu de om cinstit!”

— Domnule prim-ministru, ati fost recent ţinta unui atac violent din partea uni Cotidian influent. La acuzele — grave — lansate cu acest prilej, guvernul a dat un răspuns succint prin domnul Baltazar. Consideraţi modalitatea suficientă?
— Nu. Răspunsul complet va fi dat prin acţiunea în justiţie, pentru că ea este, aşa cum a fost construită, o ofensă adusă autorităţii, o ţesătură de acuzaţii care nu se sprijină pe nimic. În consecinţă, ea reprezintă, după cum am spus o ofensă adusă autorităţii. Mi-am pus întrebarea de ce atacul a fost îndreptat asupra mea și nu asupra altor personalităţi care ar îi putut fi luate în calcul? Fără îndoială că acest atac a servit interese diverse al căror „purtător de cuvînt“ s-a făcut — „România Liberă” —, fie că aceste interese sînt de dreapta sau de stînga…

— Într-un fel v-aţi aflat, la mijloc, sub foc încrucişat…
— Nu mă văd nici la mijloc, nici sub foc pentru că, aşa cum s-a putut constata nu există nici un fel de elemente probatorii. Singurul lucru care m-a interesat în viață a fost statutul meu de om cinstit. Ăsta îl am de la părinţii mei și întîmplarea face că soţia mea are acelaşi statut ca şi mine, şi părinţii mei de la părinţii lor, de aceea sper din toată inima ca această încercare de calomniere să rămînă fără nici un fel de urmă în mintea oamenilor care au citit aceste acuzații nedemne.

— Nu vă îngrijorează absența unui precedent juridic de acest gen?
— Nu m-am constituit eu parte civilă. Repet, este un lucru oare se produce din oficiu, ca urmare a ofensei la adresa autorităţii.

— Nu credeți că acest veritabil val de suspiciune din ultima vreme are cauze reale? Ce amploare are, în acest moment, fenomenul corupţiei şi care credeţi că sînt factorii care-l favorizează?
— Ştiţi, corupţia este în floare, cum se spune la noi, şi lucrul acesta e adevărat, fiind favorizată de două aspecte: pe de o parte de libertăţile economice incomparabil mai mari decît altădată, iar pe de altă parte de faptul că încă nu s-a constituit acea autoritate care funcţionează de drept. Deci, e posibil, se întîmplă acest lucru; zilnic şi în proporţie de masă, ca funcţionarii să profite de acest lucru în sensul de a cere avantaje materiale, bani sau mai ştiu eu ce, pentru ceea ce el trebuie să facă in mod obişnuit. Este adevărat că criteriile pe care ei le au la dispoziţie de multe ori sînt extrem de subiective. De exemplu, atribuirea unei case sau atribuirea unui sediu. Toate aceste lucruri sînt în situaţia de a fi supuse unei presiuni extraordinar de mari la care se adaugă un fel de demagogie foarte populară în momentul în care cineva nu obţine satisfacţii pentru că efectiv nu se poate, este acuzat imediat de cel căruia nu i le acordă, că-i ceauşist, că-i nu ştiu cum că n-a înţeles democraţia. Realitatea este că foarte mulţi oameni nu ştiu ce este democraţia, mai ales că nu știu care sînt răspunderile lor. Noi trebuie să ajungem în situaţia ca toate aceste lucruri să depindă numai de o stare economică, pe de o parte, și atunci eşti foarte clar — starea economică primează, sau pe calea protecţiei sociale, și atunci avem de-a face numai cu oameni, devotaţi care să fie purtătorii, vectorii protecţiei sociale. Pentru aceste categorii de protecţie socială şi pentru această activitate ne trebuie oameni foarte devotaţi, aşa cum sînt ei în ţăriile dezvoltate, care fac treaba aceasta dintr-un crez profund. De astfel de oameni ducem lipsă astăzi.

— Puteţi să băgaţi mîna în foc pentru colaboratorii dvs.? De ce posibilităţi de prevenire a unor atitudini neconforme cu legalitatea şi cu codul moral, în anturajul dvs., dispuneţi în acest moment?
— Eu dispun, din punct de vedere al instrumentelor de control de foarte puţine elemente. Pe de altă parte, societatea dispune de foarte puţini oameni de control. Dacă vă referiți la membrii guvernului, ar fi foarte trist ca astfel de instrumente ale statului să opereze asupra lor. Asta ar îi foarte grav. Există însă un instrument de control foarte important, care este al opiniei publice. Presa, de exemplu. Dacă el se desfăşoară foarte corect, pe bază de informaţii corecţie, cu documente care arătă ceva, dovedesc ceva… De aceea eu spun următorul lucru: pentru cei care sînt colaboratorii mei apropiaţi în Guvern, de exemplu, nu am nici o îndoială. Cum s-ar zice, aș fi capabil să-i pun alături de anine, considerîndu-i incapabili de vreo acţiune care să le compromită în vreun fel imaginea, care să însemne din partea lor un abuz. Asta este clar. Pe de altă parte, ceea ca vă spuneam mai înainte), dacă autoritatea nu funcţionează de drept, faptul face că hotărîrile noastre ajung prin intermediari la funcţionarii cărora dacă nu le convin încearcă să le răstălmăcească, iar dacă au posibilitatea să le transforme în privilegii, o fac. Mulţi dintre ei. Asta este ceea ce ne macină pe noi. Eu zic. totuşi, că nu e un cancer, pentru că societatea evoluează către un statut în care democraţia trebuie să ne permită să avem în mînă instrumentele necesare de control.

— S-au exprimat rezerve în legătură cu vizita particulară pe care aţi făcut-o în America. Credeţi că a fost un gest inspirat? Ea poate avea efecte concrete asupra delicatelor relaţii româno-americane?
— E foarte interesant că toţi ziariştii români pun întrebarea: care sînt rezultatele concrete și care sunt  efectele concrete? Dvs. ştiţi foarte bine, că multe lucruri care nu sînt concrete, au valoare politică şi diplomatică mult mai mare. Nu vreau să fac o comparaţie cu ce-am realizat eu. Lucrurile concrete pot veni pe neaşteptate, cu o foarte bună acumulare în plan politic și diplomatic şi în planul imaginii. Suferim toţi, sau cîştigăm toţi, asta-i realitatea, din păcate pentru noi, din felul în care ne construim imaginea. Eu cred că vizita mea în Statele Unite este foarte importantă, o spun cu toată răspunderea. Toate discuţiile întilnirile pe care le-am avut — şi au fost foarte multe, senatori, comisii, congresmani, oameni politici, importanţi, patru mari personalităţi din administraţia americană, culminind cu Baker. Toate acestea au constituit prilejuri de a fi întrebat ce se întimplă, de fapt, de a afla răspunsuri de la cineva care este îndreptăţit să răspundă cum stau lucrurile şi de a opera corecturi reciproce de imagine. Și noi, care am suferit atîta vreme de îndoiala aceasta față de americani, şi noi avem rezerve nejustificate, avem prejudecăţi. Prejudecata, după părerea mea este întotdeauna negativă. Aşa încît acele rezerve care s-au exprimat în presa română au avut un pur caracter de opoziţionism politic. Pe fondul chestiunii, în Statele Unite percepţia vizitei este corectă, reprezintă un progres în relaţiile româno-americane şi fără îndoială, un pas către continuarea îmbunătăţirii relaţiilor.

— Vă simţiţi în dificultate? Vă întreb asta pentru că ultima perioadă v-a pus o serie de probleme dificile: tentativa de sciziune din cadrul Convenţiei Naţionale, conflictul cu Parlamentul, diferenţele de vederi faţă de preşedinţie în problemele reformei, demersurile opoziţiei pentru un guvern de uniune naţională etc. Consideraţi că aveţi suficiente rezerve morale şi fizice pentru a le face faţă?
— Trebuie să le am. Asta este o chestiune care, pentru un om ce și-a asumat o răspundere politică, capătă o importanță fundamentală. Cu toate acestea, să ştiţi că dificultăţile pe care le-aţi menţionat dvs. nu sînt întîmplătoare, în mediul în care există, o dificultate economică de fond, de care depind o mulţime de factori. Şi, în primul rînd, de sursele de finanţare. Vedeţi, este o percepţie greşită sau, în orice caz, parţială, asupra dificultăţilor pe pare le-a traversat guvernarea provizorie, şi îndeosebi guvernarea legitimă toate de natură obiectivă. Ca să fiu mai clar, nu au fost dificultăţi, au fost pur şi simplu lovituri de berbece. Dintre ele, vreau să menţionez patru: În situaţia critică a finanţării activităţii economice, a tpebuit să ne facem o analiză foarte serioasă. Am mai spus-o şi cu alte prilejuri, dar acum o sintetizez în câteva cuvinte. E vorba de dispariția barterului şi cliringului cu ţările din est. Și în special cu U.R.S.S. Noi, ani de zile am trăit pe surse din U.R.S.S., obţinute foarte uşor. Prin clirinng, prin barter, deci nu pe valută — gaze naturale, cocs, minereu de fier. Sigur că am plătit pentru ele, dar am plătit prin ceea cei noi am putut să facem. Deci, aveam piaţă pentru acestea, prim cliring nu pe valută convertibilă. Cliringul era o simplă echivalare în moneda naţională, rubla fiind considerată convertibilă in raport cu leul. Disparaţia acestui sistem înseamnă 2 mi-

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 26 aprilie 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 26 aprilie 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

• „ROMÂNIA ÎN NOUA EUROPĂ” este articolul semnat de generaiul Ion Antonescu, în „Berliner Boersenzeitung“, din care spicuim: „România ocupă în sud-estul – Europei o poziţie dominantă, adevărată cheie de destine (…). Din evul mediu Principatele Româneşti au jucat un rol de civilizaţie (…). Teritoriu bogat, stăpânind cele mai mari rezerve de petrol în Europa şi mari posibilităţi agrare, România este un adevărat tezaur european. Popor vechi cu suflet nou, neamul românesc are generozitatea blândeţii, bravura drepturilor şi onoarea, luptătorului. Conştienţi de aceste avantaje naţionale, vom face din ele datorii şi nu drepturi (…). Lumea de azi constituie o generaţie de sacrificii, o generaţie de mari ziditori. Lumea de mâine va fi o altă lume, deosebită de aceea trăită până azi, prin idealurile ei sociale. Credinţa în muncă. Credinţă în împlinirea rosturilor de viaţă ale mulţimilor printr’o dreaptă repartizare a drepturilor. Acesta va fi orizontul lumii noui“ • LA 26 APRILIE se împlinesc 23 de ani de la moartea lui George Coşbuc, „unul dintre cei mai mari şi autentici poeţi ai neamului nostru”. În „Universul literar” apar articole semnate de G. C. Nicolescu, Matei Alexandrescu, Vasile Netea, Z. Sandu, Al. Raicu, Pericle Martinescu, Vasile Netea, „MOR păsările” • EXAMENUL DE DEFINITIVAT al învăţătorilor • O CATEGORIE DE PENSIONARI așteaptă îmbunătăţirea soartei lor • ROSTUL ÎNTREVEDERII FUERERULUI CU REGENTUL HORTHY : „Ea face parte din – seria primelor contacte luate în vederea reorganizării politice a Balcanilor, cum au fost şi întrevederile avute cu regele Boris al Bulgariei şi contele Ciano“

Rubrică realizata de ION BUTNARU