Connect with us

Featured

Conflictul încălzit din Ucraina se răceşte din nou?

Publicat

pe

Conflictul încălzit din Ucraina se răceşte din nou?În vreme ce în SUA poliţistul Derek Chauvin a fost condamnat pe toată linia pentru moartea accidentală a lui George Floyd (aşa au început manifestaţiile violente ale BLM şi Antifa), în Rusia, Vladimir Putin a ţinut un lung discurs (o oră şi jumătate) despre starea naţiunii în prima sa apariţie publică după declanşarea pandemiei.
Putin s-a arătat preocupat pe larg, cu cifre şi planuri, de soarta familiilor, a copiilor, a elevilor şi studenţilor (lucru pe care nu-l fac Klaus Iohannis şi Florin Câţu), de promovarea învăţământului ştiinţific şi tehnic, şi a atras atenţia asupra liniilor roşii a căror încălcare Rusia nu o va accepta. Liniile roşii le stabileşte Rusia însăşi şi nu se simtă obligată să le anunţe dinainte. Preşedintele rus a ameninţat cu represalii mai dure ca niciodată şi s-a plâns că atacurile şi sancţiunile aplicate Rusiei au devenit un sport pentru Occident, o deprindere banală. O comentatoare de la Moscova sublinia că cetăţenii ruşi sunt obosiţi de geopolitică şi îşi doresc în primul rând creşterea veniturilor.Conflictul încă îngheţat din Donbas (Bazinul Doneţk), din estul Ucrainei se umflă însă cu fiecare zi. Joe Biden i-a propus preşedintelui rus o întâlnire într-o ţară terţă, întâlnire pe care Vladimir Putin pare s-o fi acceptat. În plus, va avea loc, la iniţiativa SUA, şi o conferinţă despre climat şi ecologie, la care preşedintele american vrea să facă uitată iniţiativa predecesorului său, Donald Trump, aceea de denunţare a Tratatului de la Paris. Vor fi prezenţi (virtual, pe Internet) şi preşedintele Chinei, Xi Jinping, şi, aparent, şi preşedintele rus, Vladimir Putin. Preşedintele Joe Biden ar putea anunţa în zilele următoare recunoaşterea masacrului armenilor din Turcia (1915-1916), iniţiativă ce riscă să arunce în aer relaţiile SUA cu partenerul său NATO major, Turcia.

Deşi preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, primul său ministru, Denis Şmihal, şi grupările neonaziste din Ucraina fac tot ce pot pentru a declanşa un conflict deschis cu Rusia, ruşii nu par dispuşi să se lase atât de uşor antrenaţi într-un război cu Ucraina (sprijinită de SUA, Marea Britanie şi NATO). Pentru ruşi există şi alte soluţii decât războiul. De exemplu, Rusia, pe lângă paşaportul rus acordat rusofonilor ortodocşi din estul Ucrainei (peste 600 000 de paşapoarte la o populaţie de 4,6 milioane), poate organiza un mare transfer de populaţie în interiorul frontierelor sale actuale. Deşi Rusia a semnalat de mai multe ori că nu consideră viabilă Ucraina între frontierele trasate de Lenin, Stalin şi Hruşciov (inclusiv la Bucureşti în 2008, la summitul NATO), mai poate aştepta până să-şi adauge estul Ucrainei (Donbasul) şi litoralul Mării Negre din sudul Ucrainei, la fel cum a procedat cu Crimeea în 2014.

În orice caz, dacă Ucraina şi preşedintele său „militarist” vor reuşi până la urmă declanşarea războiului, e cert că actuala Ucraină nu va rămâne întreagă. România nu are de ce să semneze noi tratate cu Ucraina sau să expulzeze (la o eventuală cerere britanică, americană sau NATO) diplomaţi ruşi, aşa cum au făcut-o deja polonezii, cehii şi bulgarii. Atâta vreme cât teritorii româneşti (Transcarpatia, nordul Bucovinei, regiunea Cernăuţi, Bugeacul, regiunea Odesa) sunt locuite de vreo 600.000 de români, a căror identitate şi limbă nu mai sunt respectate, România nu ar trebui să aibă nimic de negociat cu Ucraina. Politicienii care vor semna asemenea acte îşi vor semna şi compromiterea eternă, care poate fi asociată şi cu pedepse destul de concrete într-un viitor nu prea îndepărtat. Vom vedea cu o asemenea ocazie dacă reprezentanţii noştri slujesc interese româneşti sau aparţin de-a dreptul unor puteri străine, fie ele şi „partenere”. Vom vedea dacă „factorul intern” e copleşit de „factorul extern” sau, chiar mai rău, dacă „factorul intern” nu s-a metamorfozat deplin în „factorul extern”, aşa cum a mai făcut-o în anii ’50, de partea sovieticilor, a ruşilor. În orice caz, ca vecin direct, România nu se poate amesteca într-un război între Ucraina şi Rusia. Şi să ne amintim că Ucraina nu e membră NATO şi, după cum dau limpede de înţeles ruşii, nici nu va fi vreodată.

Comentatori avizaţi, cum e analistul militar italian Manlio Dinucci (director executiv pentru Italia al organizaţiei pentru prevenirea războialeor nucleare – premiul Nobel pentru Pace în 1985 -, autor de referinţă în geopolitică), urmăresc cu atenţie şi mişcările militare americane şi ale NATO, nu doar pe cele ruseşti, cum procedează presa din România :

„Aceste manevre militare şi altele care transformă Europa într-o mare garnizoană provoacă o tensiune crescândă cu Rusia, focalizată pe Ucraina. NATO, după ce a dezagregat Federaţia Iugoslavă înfigând cuţitul războiului în fracturile interne, se erijează acum în cavaler al integrităţii teritoriale a Ucrainei. Preşedintele Comitetului Militar al NATO, britanicul Stuart Perch, şef al Royal Air Force, la întâlnirea sa de la Kiev cu preşedintele Zelenski şi cu şeful statului-major Homciak, a declarat că „aliaţii NATO sunt uniţi în a condamna anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia şi acţiunile sale agresive în Ucraina orientală”. El a repetat astfel versiunea conform căreia Rusia ar fi anexat cu forţa Crimeea, ignorând faptul că ruşii din Crimeea au hotărât printr-un referendum să se rupă de Ucraina şi să aparţină Rusiei pentru a evita să fie atacaţi, aşa cum erau ruşii din Donbas, de batalioanele neonaziste ale Kievului. Aceleaşi batalioane folosite în 2014 ca trupe de asalt în puciul din Piaţa Maidan, amorsat de sniper-ii georgieni care trageau asupra manifestanţilor şi poliţiştilor, şi apoi în acţiunile care s-au succedat: sate incendiate şi însângerate, militanţi arşi de vii în Casa Sindicatelor din Odesa, civili neînarmaţi masacraţi la Mariupol sau bombardaţi cu fosfor alb în Doneţk şi Lugansk. O lovitură de stat sângeroasă gestionată de SUA/NATO cu scopul strategic de a provoca în Europa un nou război rece pentru a izola Rusia şi a-şi întări în acelaşi timp influenţa şi prezenţa militară în Statele Unite ale Europei. […]

Nu e o întâmplare că s-a reaprins conflictul din Donbas atunci când, odată cu instalarea Administraţiei Biden, funcţia de secretar de stat i-a revenit lui Antony Blinken. De origine ucraineană, Blinken a fost principalul organizator al puciului din Piaţa Maidan din rolul său de vice-consilier pe securitate naţională în Administraţia Obama-Biden. În postul de secretar de stat adjunct Biden a numit-o pe Victoria Nuland, co-organizatoarea operaţiunii SUA din 2014, care a costat mai bine de 5 miliarde de dolari, pentru a instala în Ucraina „guvernul cel bun” (după propria ei declaraţie). Nu e exclus să existe acum un plan: promovarea unei ofensive a forţelor de la Kiev în Donbas, susţinută de facto de NATO. Acesta ar pune Moscova în faţa unei alegeri care i-ar da, în orice caz, un avantaj Washingtonului: să lase să fie masacrate populaţiile ruse din Donbas sau să intervină militar pentru a le susţine. Cineva se joacă cu focul, şi nu în sens figurat, aprinzând fitilul unei bombe în chiar inima Europei […]” („Ukraine, bombe USA en Europe”, mondialisation.ca, 13.04.2021).

„Escalada nu e doar verbală. În ziua de dinaintea Consiliului Nord-Atlantic, armata SUA din Europa a comunicat că, dat fiind că trebuie să primească în următoarele luni două noi unităţi operaţionale, va păstra în Germania trei baze pe care ar fi trebuit să le restituie guvernului german. În ziua următoare, Consiliul Nord-Atlantic, Statele Unite au anunţat un acord încheiat cu Norvegia care le permite să dispună de patru baze aeriene şi navale aflate la graniţa cu Rusia. Între timp a pătruns în Europa distrugătorul american „Arleigh Burke”, beneficiar al unei modernizări care „îi creşte raza de acţiune şi capacitatea armelor cu care e înzestrat”. „Arleigh Burke” e una dintre cele patru unităţi lansatoare de rachete cu desfăşurare avansată aparţinând Flotei a VI-a, aceea care, aflată la ordinele Comandamentului forţelor navale ale SUA în Europa (având cartierul general la Napoli-Capodichino), operează mai ales în Marea Baltică şi în Marea Neagră. Aceste vase sunt dotate cu lansatoare verticale Mk 41 produse de Lockheed Martin. Ele pot trimite (conform specificaţiilor tehnice oficiale) „rachete cu toate misiunile posibile: antiaeriene, antinavă sau de atac asupra unor obiective terestre”. Cele din urmă, printre care se află rachetele Tomahawk, pot fi purtătoare de capete convenţionale sau nucleare. Neputând şti despre care e vorba, Rusia estimează că la bordul acestor vase din apropierea teritoriului său se găsesc rachete de atac nuclear. În timp ce Londra indică şi ea că va trimite o unitate lansatoare de rachete în Marea Neagră, Moscova anunţă că, între 24 aprilie şi 31 ocotmbrie, nu va fi îngăduită trecerea nici unei nave de război străine prin apele teritoriale ruse în trei zone ale Mării Negre. Situaţia va fi şi mai tensionată atunci când, la vară, se vor derula în Marea Neagră manevrele SUA-Ucraina Sea Breeze („Briza mării” – n.n.) la care vor participa şi alte ţări membre NATO, cu mai mult de 30 de vase, având şi sprijin aerian (avioane, elicoptere şi drone)” („Ordre USA contre la Russie: Italie au garde à vous”, mondialisation.ca, 20.04 2021).

Războiul din Ucraina, cu toate că ucrainenii au abandonat înţelgerile de la Minsk şi atacă intermitent regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk, nu a început totuşi. Germania, prin Angela Merkel, a anunţat ferm că nu intenţionează să oprească proiectul Nord Stream 2 (unul dintre motivele importante ale discordiei). Şi, cu toate marile mişcări de trupe şi armament, cu nenumăratele declaraţii belicoase, pacea mai poate fi încă salvată. Diplomaţia (la vedere sau discretă) nu a fost încă total abandonată. Vladimir Putin şi Rusia şi-au arătat disponibilitatea de a sta de vorbă cu toată lumea, mai ales cu adversarii. Dar probabil că mai puţin cu puterea de la Kiev, considerată lipsită de autonomie. Ministrul rus al Apărării, generalul Serghei Şoigu, a arătat, în 22.04.2021, că Rusia a ordonat comandamentului forţelor sale armate ca trupele să se întoarcă la bazele lor permanente începând de vineri 23.04.2021, după exerciţiile militare din Crimeea şi Marea Neagră.

Petru Romosan

Exclusiv

Gladiatori cu burtă și chei la brâu: Cum prăbușește „prea multul bine” imperiul pușcăriilor românești

Publicat

pe

De

Nu vă mai uitați în zare după hoarde de barbari sau evadați ca-n filmele de la Hollywood dacă vreți să vedeți cum se dărâmă sistemul penitenciar din România. Adevăratul inamic al pușcăriilor noastre nu poartă zeghe, nu sapă tuneluri cu lingura și nu își ascunde pila în pâine, ci are epoleți, suferă de indigestie de la atâta „belșug” salarial și a uitat complet regulamentul de ordine interioară.

Potrivit unui semnal de alarmă cu iz de tragedie antică tras de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), condusă de Cosmin Dorobanțu, Poliția Penitenciară trece printr-o criză existențială demnă de manualele de istorie. După ce a răsfoit scrierile istoricului grec Polibiu, liderul sindical a avut o revelație devastatoare: gardienii patriei urmează, pas cu pas, ciclul prăbușirii marilor civilizații. Schema e simplă și letală: Putere → ordine → belșug → confort → slăbiciune → prăbușire. Iar noi, după cum arată tabloul descris chiar din interior, am cam trecut de faza de glorie și ne lăfăim periculos în anticamera dezastrului.

De la spartanii regulamentului la îmbuibații statului de plată

A fost odată ca niciodată o epocă de aur în care „puterea” în Poliția Penitenciară însemna ofițeri și agenți integri, drepți ca bradul și responsabili, pentru care „ordinea” era biblia procedurilor respectate la sânge. Dar, ce să vezi, peste această cazarmă de spartani incoruptibili a dat năpasta: a venit „belșugul”!

Tradus din greaca veche în limba flututurașului de salariu, belșugul înseamnă, conform analizei FSANP, acele „salarii substanțiale” care le-au adus polițiștilor de penitenciare confortul burghez cu care s-au obișnuit astăzi în societate. Cu conturile rotunjite și ratele la zi, vigilența s-a topit ca untul pe pâinea caldă. Când ai buzunarul plin, parcă nu-ți mai vine să citești legi și proceduri; devin brusc plictisitoare și greoaie.

Amnezia confortului: Când gardianul devine bibelou, deținutul devine director

Aici intervine marea dramă a sistemului: confortul naște slăbiciune, iar slăbiciunea naște amnezie profesională. Îmbuibați de liniște și tihnă, polițiștii de penitenciare nu mai au chef să înțeleagă ce putere dețin, uită normele pe care ar trebui să le aplice și calcă în picioare însăși disciplina pe care o cer altora. Nu mai știu să aplice legea și își pierd până și bruma de respect profesional.

Consecința? Un scenariu de comedie neagră. Pe măsură ce autoritatea în uniformă se moleșește pe scaunul ergonomic, „clienții” din celule preiau ostil, dar sigur, managementul instituției. FSANP avertizează fără ocolișuri că deținuții încep să pună stăpânire pe pușcării încă din clipa în care confortul îi moleșește pe angajați. La finalul acestui ciclu glorios al lenei, infractorii ajung să conducă penitenciarele cu totul. Ni se transmite liniștitor că „încă nu suntem în această fază”, dar, privind în jur, parcă se aud deja manelele din biroul de comandă.

Căderea Romei, varianta cu gratii: Pâine, circ și spor de antenă

Dacă vă întrebați cine sapă groapa Poliției Penitenciare, răspunsul sindicaliștilor lui Cosmin Dorobanțu este de o sinceritate brutală: chiar angajații. Nu deținutul periculos, nu vreun factor extern ocult, ci însăși natura umană a polițistului de penitenciar, care, după ce a tras tare să construiască un sistem puternic, acum îl mănâncă pe pâine prin propria nepăsare. Fiecare angajat mărșăluiește automat, ca un somnambul fericit, spre prăbușirea instituției.

Paralela istorică invocată de FSANP este de-a dreptul savuroasă: Poliția Penitenciară se comportă exact ca Imperiul Roman înainte de invazia barbarilor. Înainte să pice Roma, patricienii dăduseră traiul aspru pe lux, datoria civică pe spectacole, iar disciplina de fier pe „pâine și circ”. Exact așa și în pușcăriile patriei: rigoarea cazonei a fost înlocuită cu dulcele farniente bugetar. Criza te trezește la realitate, dar confortul te adoarme cu un zâmbet tâmp pe buze, în timp ce îți fură deținutul cheile din buzunar.

Ghicitoare pentru șeful cel mare: Mai e cineva treaz pe tură?

La finalul acestui rechizitoriu devastator la adresa propriei bresle, Federația condusă de Cosmin Dorobanțu aruncă cartoful fierbinte direct în poala directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Bogdan Burcu.

Întrebarea de baraj pentru șeful ANP este simplă, dar usturătoare: cum poate instituția să-și detecteze propria fază de lene cronică și confort, înainte ca slăbiciunea să devină ireversibilă și deținuții să preia oficial inventarul? Rămâne de văzut dacă directorul general Bogdan Burcu va găsi antidotul pentru „boala belșugului” sau dacă va asista senin, din loja oficială, la ultimul act al căderii Imperiului Penitenciar.

Citeste in continuare

Exclusiv

Bule de canal, șpagă acidulată și securiști de inox: Cum se îmbuteliază „fericirea” la fabrica de combinații Coca Cola din Ploiești

Publicat

pe

De

Dacă vă întrebați ce gust mai are fericirea la sticlă pe final de 2026, răspunsul vine direct din inima Prahovei: are gust de apă neconformă, de dosare băgate sub preș și de complicitate instituțională la bax. La fabrica Coca-Cola din Ploiești, capitalismul de cumetrie a atins perfecțiunea chimică: se produce fără apă potabilă în parametri, dar cu un flux impecabil de „atenții” către autoritățile statului, care înghit în sec și râgâie a bunăstare.

Pentru cine are stomacul tare și vrea să vadă cum arată întreaga arhivă a acestui miracol industrial românesc, colecția completă de investigații publicată de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova (disponibilă la https://www.incisivdeprahova.ro/?s=coca+cola+) citește ca un manual de supraviețuire a mafiei în mediu acidulat.

Rețeta secretă a economiei de cartel: Zero investiții, sută la sută tupeu

Suntem pe final de 2026 și, în timp ce corporațiile ne țin predici lacrimogene despre sustenabilitate și ursuleți polari, la Ploiești nu s-a băgat un leu în intrarea în legalitate. De ce să investești în filtre, foraje legale și apă potabilă, când e mult mai ieftin să investești în liniștea instituțiilor?

Așa cum dezvăluiau jurnaliștii de la ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova în ancheta despre sifonul penal și apa neautorizată (https://www.incisivdeprahova.ro/2025/10/27/coca-cola-sifon-penal-si-apa-neautorizata-la-fabrica-din-ploiesti-dezvaluiri-incendiare) și în radiografia bălților fără granițe cu gust amar (https://www.incisivdeprahova.ro/2025/07/21/coca-cola-hbc-romania-sucuri-cu-gust-amar-sau-balti-fara-granite), rețeta e simplă: apa trece, bulele rămân, iar avizele sunt opționale pentru cine știe să ungă rotițele sistemului.

Sub „domnia” fostului șef Nan Antim Dragoș, fabrica s-a transformat într-un laborator de alchimie penală, unde apa dubioasă devenea aur lichid, episod documentat pe larg în materialele despre cum a fost carbonatată România sub bagheta „Lordului Nan” (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/02/18/ploiesti-capitala-otravii-fericite-cum-coca-cola-a-carbonatat-romania-cu-apa-de-canal-sub-domnia-lordului-nan) și despre râul de bani murdari și „toxicologie de lux” vândută scump consumatorilor (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/11/coca-cola-ploiesti-raul-de-bani-murdari-si-bule-vandute-scump-cum-a-transformat-nan-fericirea-in-fecale-legale-si-toxicologie-de-lux).

Cinci instituții în comă glicemică și paravanul parteneriatelor de imagine

Cum poți să funcționezi fără autorizație de mediu actualizată și cu probleme grave la sursa de apă fără să te închidă nimeni? Simplu: transformi organele de control în clienți fideli ai „fabricii de combinații”.

Lista instituțiilor care suferă de orbire selectivă la porțile uzinei din Ploiești este un adevărat careu de ași ai neputinței: APM, Garda Națională de Mediu (GNM), DSP, ANPC și DSVSA. Toate aceste cinci citadele ale vigilenței de stat par să fi intrat într-o comă glicemică profundă, fiind alimentate constant cu suc și alte „atenții” tradiționale. După cum arată ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova în ancheta despre „maestrul forajelor-fantomă” și autoritățile conforme cu șpaga (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/30/nan-maestrul-forajelor-fantoma-coca-cola-ploiesti-o-fabrica-de-cosmaruri-cu-apa-neconforma-si-autoritati-conforme-cu-spaga), inspectorii statului nu văd nici lipsa apei potabile, nici absența autorizației de mediu.

Mai mult, tupeul conducerii de la uzină merge până la a-și cosmetiza imaginea publică prin asocierea cu proiectele de dezvoltare ale județului. În timp ce în spatele porților fabrica fierbe în propriul suc de nereguli ascunse sub preș, șefii companiei pozează în parteneri de încredere ai comunității, parafând un acord oficial cu Consiliul Județean Prahova, condus de președintele Virgiliu Nanu – o inițiativă administrativă de bună-credință, consemnată de publicația Gazeta de Prahova (https://gazetaph.ro/virgiliu-nanu-anunta-un-parteneriat-intre-cj-prahova-si-coca-cola).

Practic, în timp ce administrația județeană caută soluții reale și parteneriate pentru Prahova, la nivelul fabricii și în portbagajele inspectorilor de control de la mediu și sănătate, legea rămâne doar o etichetă lipită strâmb pe un PET nereciclat.

Dinastia Albești–Ploiești și „afacerea internă” cu deșeuri

 

Cine credea că plecarea lui Nan Antim Dragoș va spăla păcatele uzinei s-a înșelat amarnic. Sistemul nu moare, doar își schimbă ecusonul. După „împărăția mutărilor strategice” la nivel de grup – manevră demascată tot de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/05/22/imparatia-mutarilor-strategice-la-coca-cola-ploiesti-cum-se-spala-pacatele-la-grup-in-timp-ce-fabrica-fierbe-la-ploiesti) –, frâiele au fost preluate de omul său de încredere, Coman, adus pe filiera Albești direct la cârma din Ploiești.

Sub bagheta lui Coman, caracatița nu doar că a supraviețuit, dar s-a și diversificat: pe lângă producția clasică, în interiorul fabricii înflorește nestingherită o „afacere internă” paralelă cu suc și deșeuri. Totul sub umbrela verde a reciclării de fațadă și a corupției efervescente din jurul sistemului RetuRO SGR, un alt capitol putred documentat în presa prahoveană (https://www.incisivdeprahova.ro/2025/10/14/returo-sgr-si-coca-cola-reciclare-de-fatada-coruptie-efervescenta-si-apa-contaminata).

Big Brother de cuplu: dragostea trece prin camera de supraveghere

Dar pentru ca o asemenea uzină de combinații să funcționeze fără scurgeri de informații, e nevoie de pumn de fier pe plantație. Dacă autoritățile de control sunt întâmpinate cu zâmbete și baxuri, angajații de rând primesc porția zilnică de teroare.

Rolul de cerber-șef îi revine lui Ionuț Cristian Popescu, stăpânul inelelor de la Securitate, care a transformat fabrica într-un penitenciar de maximă siguranță. Și pentru că vigilența e mai dulce în doi, Popescu și-a adus și partenera de viață în același departament. Împreună, cuplul de aur al securității interne stă cu ochii lipiți de monitoare, vânând pe camerele de supraveghere fiecare mișcare, fiecare clipire și fiecare șoaptă a angajaților.

În timp ce din fabrică ies camioane de marfă și deșeuri pe combinații, iar autoritățile de mediu dorm pe-o ureche fără să ceară autorizația la zi, marea problemă de securitate a uzinei rămâne muncitorul care îndrăznește să ridice capul din pământ. La Ploiești, rețeta secretă nu mai e păstrată într-un seif din Atlanta, ci pe monitoarele familiei Popescu și în portbagajele inspectorilor de stat! Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

La M.A.I., legea intră în vigoare după ce câștigi procesul

Publicat

pe

De

Sindicatul „Diamantul” sesizează Avocatul Poporului și avertizează: dacă sporul din concediu nu se plătește de bunăvoie, tribunalele riscă să devină ghișeele ministerului pentru drepturi deja prevăzute de lege

În Ministerul Afacerilor Interne, concediul pare să vină cu o condiție suplimentară: să fi trecut mai întâi pe la tribunal. Potrivit Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, sporul pentru condiții grele de muncă este recunoscut celor care obțin o hotărâre definitivă, dar lipsește din indemnizația colegilor care lucrează în aceleași condiții și nu au deschis proces.

Așa s-a născut o formulă administrativă remarcabilă: aceeași lege, același spor, aceleași condiții de muncă — dar drepturi diferite, în funcție de dosarul de la instanță.

Bugetul: răspunsul care poate aștepta până după buget

Sindicatul afirmă că, într-un răspuns din 20 noiembrie 2026, M.A.I. a transmis că deciziile instanței supreme „nu reprezintă documente de sustenabilitate financiară” și că problema va fi reanalizată după adoptarea bugetului pe 2027.

Între timp, susține sindicatul, legea privind concediul plătit nu condiționează acordarea drepturilor bănești de existența unui buget viitor. Nici hotărârile instanțelor, potrivit organizației, nu lasă loc pentru o interpretare în care sporul dispare când angajatul pleacă în concediu.

Dar între textul legii și fluturașul de salariu s-a instalat, pare-se, un intermediar cu răbdare instituțională: „mai analizăm după buget”. O analiză care se prelungește, în timp ce salariații pot să-și calculeze singuri diferența — eventual cu dobândă, dacă ajung în instanță.

Norme secrete, drepturi la vedere doar pentru unii

Sindicatul a sesizat Avocatul Poporului prin reclamația nr. 415/EP și îi cere să verifice modul în care ministerul aplică regulile privind sporul în concediu. Un punct important este Ordinul M.A.I. nr. S/7/2018, care conține norme de salarizare clasificate.

Pe scurt, polițistul nu poate citi norma care îi stabilește drepturile, iar sindicatul spune că nici nu poate verifica dacă ministerul a făcut demersurile invocate. Avocatul Poporului, în schimb, are acces la informații clasificate și poate solicita documente și explicații, potrivit atribuțiilor prevăzute de lege.

Așadar, miza sesizării este și una de transparență: să se afle ce scrie în normele pe care angajații nu le pot consulta și ce s-a făcut, concret, cu „demersurile inițiate” despre care ministerul ar fi vorbit încă din 2025.

Un drept pentru toți, o plată pentru cei cu dosar

Sindicatul arată că Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a recunoscut obligația de plată în cazul unei hotărâri judecătorești și că a executat-o de bunăvoie, cu actualizarea sumelor cu inflația și dobânda penalizatoare.

Contrastul descris de organizație este greu de trecut cu vederea: doi colegi, același birou, aceleași condiții și același spor; unul primește banii după proces, celălalt nu îi vede în indemnizația de concediu. Legea nu se schimbă între ei. Se schimbă doar numărul de dosar.

De aceea, sindicatul cere Avocatului Poporului să constate încălcarea dreptului la concediu plătit, să recomande ministrului modificarea normelor și plata sporului fără ca fiecare angajat să fie nevoit să dea ministerul în judecată. Dacă recomandările nu sunt urmate, legea permite sesizarea Guvernului și, ulterior, informarea Parlamentului.

1.979 de reclamanți și încă loc pentru multe dosare

S.P.R. „Diamantul” spune că are în evidență 315 dosare privind sporul pentru condiții grele, cu 1.979 de membri reclamanți, aflate pe rolul a 55 de instanțe. Dintre aceste dosare, 121 au fost înregistrate în 2026, iar 51 se află în recurs.

Sindicatul compară numărul reclamanților cu aproximativ 60.000 de polițiști și avertizează că procesele se pot înmulți dacă ministerul continuă să nu aplice dreptul în afara instanței. A transmis o informare și către Înalta Curte, Procurorul General, Consiliul Superior al Magistraturii și conducerile curților de apel.

Judecătorii nu sunt, așadar, doar cei care interpretează legea. În această poveste, riscă să devină și mecanismul prin care fiecare angajat o obține, pe rând.

Justiția, serviciul de relații cu publicul al ministerului?

Întrebarea ridicată de sindicat este simplă: dacă dreptul este recunoscut de lege și interpretat de instanțe, de ce trebuie fiecare polițist să-l obțină separat, prin proces?

Până vin răspunsurile instituțiilor sesizate, M.A.I. are de ales între două variante: aplică legea tuturor sau continuă să o aplice dosar cu dosar. Prima variantă ar putea reduce numărul proceselor. A doua, cel puțin, garantează de lucru instanțelor.

Iar concediul? Pentru unii, rămâne perioada de odihnă. Pentru alții, începutul unui dosar. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv7 ore ago

Gladiatori cu burtă și chei la brâu: Cum prăbușește „prea multul bine” imperiul pușcăriilor românești

Nu vă mai uitați în zare după hoarde de barbari sau evadați ca-n filmele de la Hollywood dacă vreți să...

Exclusiv7 ore ago

Bule de canal, șpagă acidulată și securiști de inox: Cum se îmbuteliază „fericirea” la fabrica de combinații Coca Cola din Ploiești

Dacă vă întrebați ce gust mai are fericirea la sticlă pe final de 2026, răspunsul vine direct din inima Prahovei:...

Exclusiv8 ore ago

La M.A.I., legea intră în vigoare după ce câștigi procesul

Sindicatul „Diamantul” sesizează Avocatul Poporului și avertizează: dacă sporul din concediu nu se plătește de bunăvoie, tribunalele riscă să devină...

Exclusivo zi ago

Stele căzătoare și orgolii pe banii noștri: Cum au confundat boierii din ANP codul legii cu regulamentul de la scara blocului și s-au trezit cu Mircea Decu înapoi pe funcție!

Pe plantația cu gratii a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), acolo unde câțiva vătafi de carton cu epoleți grei trăiesc...

Exclusivo zi ago

REPUBLICA BANANIERĂ TCE PLOIEȘTI: Cum conduce „Nae Comisionaru’” prin Note Interne ilegale, cum a îngropat „Organigrama cu chiloți” a „Slănicioaicei” o societate întreagă și de ce fug directorii financiari ca șobolanii de pe titanicul uns cu vaselină de 300.000 de lei!

Dacă ați crezut că după dezvăluirile explozive din Incisiv de Prahova („Feuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum...

Exclusivo zi ago

Când MAI taie pensii cu pixul, legea devine opțională

La încasări, revizuire „din oficiu”. La plăți, birocrație până la adânci bătrâneți În universul administrativ al Ministerului Afacerilor Interne, legea...

Exclusivo zi ago

Cosmin Dorobanțu, vocea Poliției Penitenciare: reacția președintelui FSANP la numirea lui Lavrin Covaci la Ministerul Justiției

UN NOU SECRETAR DE STAT LA JUSTIȚIE ȘI O VOCE PUTERNICĂ DIN SISTEM Numirea avocatului Lavrin Covaci în funcția de...

Exclusiv2 zile ago

Antrenamente cu tărie și scandal conjugal sub masca legii: Cum își pune în aplicare „tactica de la mascați” o agentă SAS turtă de beată, în timp ce șefii IPJ Prahova țin batista pe țambal și vânează polițiștii corecți!

Dacă mai avea cineva iluzia că Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Prahova este un bastion al siguranței cetățeanului, e cazul...

Exclusiv2 zile ago

Până la 60.000 de euro de polițist: Statul, marele jefuitor din fluturașul de salariu

În România, cel mai eficient jefuitor de polițiști nu e infractorul, ci statul. Nu sparge seifuri, nu atacă bănci, nu...

Exclusiv2 zile ago

Feuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum își pavează „Nae Comisionaru’” curtea cu utilajele și șoferii TCE Ploiești, sub privirea oarbă a unei conduceri de mucava!

Dacă aveați impresia că la Transport Călători Express (TCE) Ploiești s-a atins deja fundul prăpastiei administrative, pregătiți-vă să mai săpați...

Exclusiv2 zile ago

Împăratul „Copy-Paste” cu pistol de lemn și togă de catifea: Cum a vrut avocatul stagiar Alexandru Fulgeanu să tragă țeava din Tisău în Cătina, între 118 flotanți în sufragerie, operații estetice din buget și falimente „active” cu bolnavi la patru ore! (II)

Dacă administrația publică din România și barourile de avocați ar avea un muzeu al absurdului, Alexandru Fulgeanu, fostul primar de...

Exclusiv4 zile ago

Spiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer

Dacă mai avea cineva impresia că Justiția din România se mișcă încet, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vine cu dovada...

Exclusiv4 zile ago

Croitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele

Există în administrația românească o tradiție sacră, aproape mistică: întâi tai panglica, dărâmi zidul și desenezi organigrama din pix, iar...

Exclusiv4 zile ago

Poliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR

În Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Arad s-a descoperit recent o nouă formă de muncă operativă sub acoperire: concursul-fantomă pentru...

Exclusiv5 zile ago

„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!

Dacă cineva mai avea vreo îndoială că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova „școala de croitorie penală” a fostului...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv