Actualitate
„On the Naturalness of Things”, expoziție personală Maia Ștefana Oprea, în realitate virtuală
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Marți, 20 aprilie 2021, se lansează, în realitate virtuală, pe platforma Theopen-art.com, expoziția personală „On the Naturalness of Things” a artistului vizual Maia Ștefana Oprea, curator Ana Sultana Cipariu. Selecția expozițională reunește lucrări recente de artă digitală, fotografie și pictură, care reflectă ca tematică preocupările recurente ale Maiei Ștefana Oprea, printre care se numără redistribuirea materiei, sustenabilitatea atât în artă cât și în viață, comuniunea cu natura și maternitatea. Titlul expoziției se revendică de la eseul eponim al antropologului cultural Mary Catherine Bateson, în care autoarea consideră că folosirea cuvintelor „natură” și „natural” influențează o perspectivă clară asupra lumii în care trăim.
„[…] Acest uzaj reprezintă cheia spre înțelegerea mai multor fenomene social-economice actuale, întrucât proiectează natura ca fiind ceva în afara noastră, teorie ce trimite către dezbateri filozofice cu teme precum dualismul cartezian concretizat în dihotomia minte-corp. În sens mai larg, această dihotomie devine natură-cultură.
Prin practica sa artistică și prin stilul său de viață ecologic, Maia Ștefana Oprea reușește să reconcilieze cele două fețe ale aceleiași monede, propunând, în selecția de față, o reîntoarcere la momentul de dinaintea creării celor două paradigme, feluri de cauzalitate, respectiv sfere separate de discurs.
Torsuri, tipare vegetative, lumi privite la microscop și reprezentări ale elementelor specifice limbajului său artistic, aflate într-o evoluție ciclică, se regăsesc în lucrări de fotografie, artă digitală și pictură, ce ne supun unui exercițiu de imaginație asupra modului în care un anumit mediu determină dezvoltarea unei plante, a unei vietăți, a unui om. În mod subtil, tematica expoziției se înscrie unei tendințe eco în arta contemporană și, totodată, unei mișcări globale de conștientizare a impactului pe care noi ca umanitate îl avem asupra planetei.” (Ana Sultana Cipariu, curator)
Expoziția „On the Naturalness of Things” face parte din proiectul cultural „RoART goes virtual“, demers realizat la inițiativa și invitația managerului cultural și galeristului Arbor.art.room, Victoria Nagy Vajda. Proiectul propune publicului o experiență virtuală de întâlnire cu arta, prin intermediul realității virtuale. În perioada aprilie – octombrie 2021, Asociația pentru cultură și arte Arbor va lansa cinci expoziții de artă în realitate virtuală ale unor importanți reprezentanți ai artei contemporane românești: Maia Ștefana Oprea, Giuliano Nardin, Elena Bria, Theodor Grigoraș și Virgil Scripcariu. Expozițiile vor fi accesibile pe site-ul de expoziții virtuale www.theopen-art.com și de pe ochelari VR Oculus Quest.
„Maia Ștefana Oprea a făcut „epocă“ prin expozițiile sale în diverse galerii de prestigiu bucureștene și din țară, de neuitat rămânând expoziția „Stivuire“ (AnnArt Gallery, 2016), pentru care a fost distinsă și cu premiul Constantin Brâncoveanu, iar de curând a uimit mediul artistic și a făcut „senzație“ cu decizia sa de a se muta, împreună cu întreaga familie, în mediul rural, decizie asumat luată pentru a merge pe urma propriilor obsesii artistice și existențiale, de tip emersonian și thoreau-ian („Walden sau viața în pădure“). Un patos whitmanian, ca să rămânem în această zonă – a Americii primare, virgine, ca un tărâm plin de promisiuni –, se simte din întreaga creație a Maiei Ștefana Oprea de până acum, inclusiv din lucrările alese pentru această expoziție de curatoarea Ana Sultana Cipariu. Reputata artistă „debutează“ astfel în „realitatea virtuală“, putând vorbi și de o „retragere“ similară cu cea efectuată în lumea reală, dar expoziția „On the Naturalness of Things“ reprezintă o premieră și pentru Asociația pentru cultură și arte Arbor și Arbor.art.room, organizatoarele acestor expoziții virtuale: pentru prima oară în galeria virtuală se expune artă digitală, multe dintre lucrările alese fiind realizate de artistă în această tehnică.” (Doinel Tronaru, jurnalist cultural)
Maia Ștefana Oprea este absolventă UNArte București, cu burse de studii în Franța și SUA. Din 2016 este reprezentată de Galeria AnnArt din București, iar din 2019 locuiește împreună cu familia sa în satul Inotești, județul Prahova. A expus în cadrul Bienalei Internaționale de Pictură de la Chișinău, la Vienna Contemporary, ICR Londra, ICR Veneția, Galeria Națională de Artă din Ruse, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, Castelul Cantacuzino din Bușteni, Muzeul de Artă din Ploiești, Muzeul de Artă din Constanța, Muzeul Național al Literaturii Române din București, Muzeul Național Cotroceni din București, precum și în numeroase galerii de artă autohtone și internaționale.
Ana Sultana Cipariu este curator independent și consultant artistic la creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București. A colaborat cu instituții precum ICR Viena, Centrul Cultural Internațional de la Cracovia, Muzeul de Artă din Timișoara, Forumul Cultural Austriac București și Muzeul Municipiului București. Licențiată în filologie și în științele comunicării, a absolvit un master în curatoriat la Universitatea de Artă Aplicată din Viena, iar din 2019 este doctorandă în cadrul Universității din București și ține o rubrică de comentariu de artă pe Agenția de cArte. Locuiește și activează în București.
Platforma Theopen-art.com (www.theopen-art.com) a fost lansată pe 21 august 2020 și are drept scop susținerea și promovarea online a artiștilor din spațiul cultural românesc. Platforma a fost creată de Asociația pentru cultură și arte Arbor și instituția satelit de la Chișinău, Arbor Institute for Culture, cu sprijinul Biroului de Cooperare al Elveției din Republica Moldova, de pe lângă Ambasada Elveției. Este deschisă artiștilor de pe ambele maluri ale Prutului, dar și artiștilor internaționali.
Responsabili de transpunerea expoziției în VR, Augmented Space Agency se prezintă ca exploratori ai frontierelor virtuale, arhitecți ai spațiilor augmentate și designeri ai noilor experiențe mediate digital. Viziunea lor caută să depășească barierele dintre spațiul fizic și cel virtual prin intermediul soluțiilor tehnologice inovativ creative a noilor tehnologii media. Demersul lor aflat la intersecția dintre artă și tehnologie oferă un spectru variat de soluții tehnologice AR, VR, MR, noi forme de conținut audiovizual, experiențe imersive și interactive cu o gamă largă de aplicabilitate.
Proiectul cultural „RoART goes virtual“ este organizat cu sprijinul ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Actualitate
Geeks with Guns”: Duș rece de realism pentru utilizarea Inteligenței Artificiale în misiunile speciale
În timp ce Pentagonul accelerează integrarea tehnologiilor de ultimă oră, amiralul Frank Bradley, șeful operațiunilor speciale ale SUA, lansează un avertisment critic: entuziasmul pentru Inteligența Artificială (IA) trebuie temperat de realitățile dure ale câmpului de luptă. În cadrul unei intervenții recente, acesta a solicitat o „evaluare lucidă” a modului în care aceste instrumente sunt implementate în teatrele de operațiuni, subliniind că tehnologia nu poate înlocui discernământul uman în momentele critice.
Mitul IA pe front: Între eficiență administrativă și realitatea din prima linie
Deși recunoaște că Inteligența Artificială transformă deja forțele pentru operațiuni speciale, făcându-le mai eficiente în gestionarea datelor și a logisticii, amiralul Bradley atrage atenția asupra unei confuzii periculoase. În prezent, foarte puține sisteme desfășurate efectiv pe front utilizează o „IA reală” la marginea rețelei (edge AI).
„Trebuie să fim extrem de precauți cu privire la modul în care integrăm aceste soluții în livrarea forței letale”, a punctat acesta. Mesajul este clar: deși potențialul există, distanța dintre un algoritm de laborator și un sistem autonom capabil să ia decizii corecte sub foc inamic rămâne considerabilă.
Mașinile nu pot fi trase la răspundere: Etica războiului rămâne o sarcină umană
Pilonul central al argumentației amiralului Bradley este responsabilitatea juridică și morală. Fundamentul oricărui conflict armat modern este guvernat de Legile Conflictului Armat, care impun distincția între combatanți și civili, proporționalitatea forței și umanitatea.
„La finalul zilei, comandantul, omul, este cel care decide utilizarea violenței letale. El trebuie să aibă încrederea că această violență este exercitată în limitele legii”, a explicat acesta. Argumentul decisiv împotriva autonomiei totale a mașinăriilor este unul simplu, dar imbatabil: „Mașinile nu pot fi trase la răspundere”. Indiferent cât de avansat devine arsenalul, de la praștia antică la rachetele Tomahawk sau dronele ghidate prin IA, „omul din buclă” (human in the loop) rămâne o condiție nenegociabilă.
„Doctori în științe capabili să câștige o bătaie de bar”: Noul profil al soldatului de elită
Pentru a naviga în această nouă eră digitală, comandamentul forțelor speciale caută un nou tip de operator. Bradley a descris acest profil folosind o imagine plastică: „Geeks with Guns” (intelectuali înarmați). Este vorba despre militari care sunt simultan letali în teren și fluenți în limbaj tehnologic, capabili să înțeleagă și să manipuleze software-ul care rulează echipamentele de ultimă generație.
Acești „doctori în științe” ai câmpului de luptă trebuie să posede abilitatea rară de a gestiona instrumente complexe fără a-și pierde instinctul de luptător. Totuși, amiralul a insistat pe necesitatea smereniei în fața tehnologiei.
Limitele algoritmului în fața „lebedelor negre” ale războiului
În ciuda promisiunilor oferite de analiza predictivă, amiralul Bradley avertizează că războiul rămâne, prin excelență, un domeniu al imprevizibilului. Niciun algoritm, oricât de sofisticat ar fi, nu poate modela perfect evenimentele de tip „lebedă neagră” – acele situații imprevizibile care pot schimba soarta unui conflict într-o secundă.
„Incertitudinile războiului rămân ceva ce nicio mașină nu poate prezice”, a concluzionat acesta, reafirmând că, în fața haosului din teren, intuiția și etica umană rămân singurele busole sigure. Astfel, viitorul apărării nu aparține mașinilor, ci oamenilor capabili să stăpânească mașinile fără a deveni dependenți de ele.
Actualitate
Investiție record pentru viitorul aviației navale: Marina SUA plusează cu un miliard de dolari pentru noile avioane de antrenament
Într-o mișcare strategică menită să asigure superioritatea aeriană a viitoarelor generații de piloți, Marina Statelor Unite a decis suplimentarea bugetului pentru noul avion de antrenament cu aproape 900 de milioane de dolari. Decizia vine ca un răspuns direct la presiunile industriei de apărare, care a avertizat că subfinanțarea ar putea periclita unul dintre cele mai critice programe de modernizare ale flotei.
Programul, cunoscut sub numele de Undergraduate Jet Training System (UJTS), a suferit o modificare financiară spectaculoasă. Dacă în luna martie plafonul maxim pentru faza de proiectare și producție era stabilit la 1,8 miliarde de dolari, noile date oficiale indică o creștere la 2,7 miliarde de dolari. Această ajustare reflectă o reevaluare realistă a costurilor de producție pentru primele aeronave, într-un context economic și tehnologic tot mai complex.
Realism financiar sub presiunea gigantilor din industrie
Creșterea bugetului nu este doar o cifră într-un tabel, ci rezultatul unui dialog tensionat între oficialii militari și marii contractori de apărare. Reprezentanții Marinei au confirmat că actualizarea plafonului de preț a fost necesară pentru a integra noile estimări de cost rezultate din informațiile recente primite de la potențialii furnizori.
Criticile din partea industriei nu au fost deloc voalate. Lideri din sectorul aviației și securității au subliniat anterior că bugetul inițial de 1,8 miliarde de dolari ar fi reprezentat un „obstacol major”, riscând să sufoce programul încă din primii doi ani din cauza constrângerilor bugetare severe. Această „gură de oxigen” financiară pare să fie biletul de siguranță pentru ca următoarea generație de avioane de școală să nu ajungă un proiect eșuat înainte de a decola.
Arena competitorilor: Cine se luptă pentru contractul de miliarde
Miza este uriașă: un contract care vizează livrarea a până la 216 aeronave moderne. Printre principalii competitori se numără Textron Aviation Defense, care propune modelul Beechcraft M-346N, dezvoltat în parteneriat cu Leonardo. Compania rămâne fermă pe poziții, declarând că este concentrată pe oferirea unei soluții de antrenament probate, capabilă să răspundă nevoilor stricte ale misiunilor navale.
Pe de altă parte, consorțiul format din SNC, Northrop Grumman și General Atomics mizează pe proiectul Freedom Trainer. Deși unii oficiali ai grupului s-au arătat sceptici față de viabilitatea financiară a proiectului în formatul vechi, noua injecție de capital ar putea schimba dinamica negocierilor. Totodată, gigantul Boeing monitorizează atent situația, deși păstrează o discreție totală asupra detaliilor ofertei sale.
Surpriza Lockheed Martin: O posibilă revenire în cursă?
Unul dintre cele mai comentate momente ale competiției a fost retragerea surprinzătoare a celor de la Lockheed Martin, care plănuiau să ofere modelul TF-50N în colaborare cu Korea Aerospace Industries. În lumina noilor realități bugetare, se ridică întrebarea dacă gigantul aeronautic își va reevalua decizia.
Deși oficialii companiei nu au confirmat o revenire, aceștia au punctat că evaluează constant oportunitățile portofoliului lor pentru a se asigura că rămân aliniați cu strategiile de business și misiunile clienților militari. Cu un buget acum mult mai atractiv, competiția pentru formarea piloților de elită ai Marinei intră într-o nouă etapă, una în care excelența tehnologică trebuie să fie susținută de o finanțare pe măsură.
Actualitate
Un nou centru de inovație la US Cyber Command: Pentagonul vrea să elimine „valea morții” pentru tehnologiile digitale
Statele Unite fac un pas decisiv în modernizarea capacităților de război electronic prin lansarea Cyber Warfare Innovation Center (CWIC). Această inițiativă are scopul de a aduce împreună operatorii militari și experții din industrie pentru a accelera dezvoltarea tacticilor și a echipamentelor, eliminând blocajele care împiedicau până acum trecerea tehnologiilor noi de la stadiul de prototip la cel de utilizare pe câmpul de luptă.
Parteneriat direct pentru eliminarea decalajelor tehnologice
Noua structură a fost concepută ca un poligon de testare unde militarii și dezvoltatorii privați vor lucra cot la cot. Obiectivul principal este depășirea așa-numitei „văi a morții”, un fenomen prin care inovațiile tehnologice rămân blocate în faze experimentale fără a mai ajunge să fie folosite în operațiuni reale. Prin această colaborare strânsă, conceptele noi vor fi testate împotriva unor amenințări realiste, asigurându-se că doar cele mai eficiente instrumente ajung în dotarea forțelor cibernetice.
Proiectul CYBERCOM 2.0 și restructurarea forțelor digitale
CWIC reprezintă unul dintre cei trei piloni centrali ai planului de reformă cunoscut sub numele de CYBERCOM 2.0. Această strategie de amploare vizează îmbunătățirea modului în care sunt generate și pregătite forțele cibernetice, fiind însoțită de o organizație dedicată managementului talentelor și un centru avansat pentru educație și instruire. Departe de a fi doar o simplă facilitate administrativă, acest centru este un concept de inovare menit să creeze o legătură directă între cei care construiesc instrumentele digitale și cei care le utilizează în teatrele de operațiuni.
Dincolo de software: Modificarea doctrinelor și a tacticilor de luptă
Impactul acestui centru nu se va limita doar la achiziția de tehnologie, ci va genera schimbări profunde în modul în care armata luptă în spațiul digital. Feedback-ul rapid oferit de operatori va permite nu doar ajustarea uneltelor informatice, ci și actualizarea doctrinelor militare și a procedurilor tactice. Implementarea unei noi tehnologii va atrage după sine schimbări în politicile de apărare și în programele de instruire, asigurând o integrare completă a inovației în mecanismul de luptă.
Accelerarea circuitului informațional pentru un avantaj strategic
Scopul final este crearea unui circuit de feedback mult mai rapid, care să permită inovațiilor din sectorul privat să influențeze capacitatea de luptă aproape instantaneu. Prin eliminarea birocrației și aducerea experților privați cât mai aproape de nevoile reale ale militarilor, Pentagonul urmărește să obțină un avantaj tehnologic esențial în fața provocărilor globale moderne, transformând ideile inovatoare în capabilități operaționale într-un timp record.
-
Exclusivacum 3 zilePata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 4 zileDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 3 zilePermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Administratieacum 4 zileSărbătoare în comunitate: Festivalul Cireșelor revine la Păulești cu un regal folcloric și voie bună
-
Exclusivacum 4 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 3 zileConfirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro
-
Exclusivacum o ziCasa de Pensii MAI, juristul de birt: își dă singură deciziile în judecată și pierde cu legea pe masă
-
Exclusivacum o ziRACHETE ÎN NORI, MINTE ÎN CEAȚĂ. MAFIA ANTIGRINDINA. Cum a ajuns România captivă într-o pseudo-știință scumpă, unsă cu iodură de argint și propagandă



