Ministerul contabilului suprem. Cum a fost împuşcată la secret salarizarea poliţiştilor 2003–2025

Ministerul capturat de un contabil

În Ministerul Afacerilor Interne, legea se scrie în Monitorul Oficial, dar se aplică în subsol, cu ştampilă „SECRET” şi pixul unui contabil ajuns „chestor”. Nu e o metaforă, ci concluzia unui tablou normativ halucinant, reconstituit de Sindicatul Poliţiştilor SPR „Diamantul”: peste 20 de ani de salarizare a poliţiştilor, plămădită la vedere prin legi publice şi măcelărită în spate prin hotărâri secrete, ordine clasificate şi „precizări” ilegale.

Ceea ce ar trebui să fie un sistem transparent de plată a oamenilor în uniformă a fost transformat, programatic, într-un cancer al secretizării. Iar metastaza poartă nume şi număr de înregistrare.

Legea la vedere, banii la întuneric

Cronologia este, la început, banală. Avem legislaţie-cadru, publică, aparent clară:

• O.G. nr. 38/2003 – actul de bază privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Forma în vigoare la 31.12.2009 devine reperul magic: „salariul aflat în plată”. Publicat în Monitorul Oficial, desigur.
• Legea-cadru nr. 330/2009 – salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă de la 01.01.2010.
• Legea-cadru nr. 284/2010 – altă „unitară”, tot pentru personal plătit din fonduri publice.
• Legea nr. 285/2010 – stabileşte pentru 2011 valoarea de referinţă de 600 lei.
• Legea-cadru nr. 153/2017 – marea reformă a salarizării bugetarilor, în vigoare din 01.07.2017. Prevede soldele/salariile de funcţie din Anexa VI, aplicabile etapizat, cu menţinerea în plată a nivelului din iunie 2017 până la 31.12.2017.
• O.U.G. nr. 26/2024, art. VIII – introduce celebra „majorare Bayraktar”: până la 30% în plus la solda/salariul de funcţie pentru apărare, ordine publică şi securitate naţională. Cine, cât şi când primeşte, se stabileşte prin C.S.A.T. şi prin ordinul şefului de instituţie. În M.A.I., metoda e îngropată în anexa 18 la O.M.A.I. S/7/2018, prin O.M.A.I. S/84/2024.

Pe hârtie, totul e luminos şi european. În realitate, între legea din Monitor şi salariul poliţistului de la rutieră se interpune o pădure de acte clasificate, unde matematica devine informaţie de stat.

Coeficientul-fantomă: când salariul tău e secret de stat

Adevăratul motor al salariului poliţistului nu stă în lege, ci în nişte hotărâri de guvern pe care poliţistul nu are voie să le vadă. Coeficientul de ierarhizare – adică multiplu din care rezultă cât iei pe lună – este, în România, secret de stat.

Lista sinistră, reconstituită de SPR „Diamantul” pe baza răspunsurilor oficiale M.A.I. şi I.G.P.R.:

• H.G. nr. 0663/1999 – coeficienţii de ierarhizare ai soldelor de funcţie pe grade militare (în temeiul Legii nr. 138/1999). Clasificare: secret de stat, nivel „secret”.
• H.G. nr. 070/29.01.2004 – coeficienţii de ierarhizare pe grade profesionale pentru funcţiile poliţiştilor (art. 3 alin. 3 din O.G. 38/2003). Tot secret de stat, nivel „secret”.
• H.G. nr. 0154/03.03.2010 – funcţiile de bază pe grade militare/profesionale (înlocuită ulterior de H.G. 0292/2011). La fel, secret de stat.
• H.G. nr. 0292/23.03.2011 – funcţiile pe grade, clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare ai soldelor/salariilor de funcţie, în temeiul Legii-cadru nr. 284/2010 şi art. 4 din Legea 285/2010; a înlocuit H.G. 0154/2010. Şi aceasta: secret de stat, nivel „secret”.
• H.G. nr. 0610/23.08.2017 – succesoarea H.G. 0292/2011, stabileşte funcţiile pe grade, coeficienţi şi solde/salarii de funcţie, în aplicarea art. 36 şi art. 18, 80 din Anexa VI la Legea 153/2017. Desigur, secret de stat, nivel „secret”.

În schimb, banalul salariu minim pe economie – care influenţează şi el salarizarea – e perfect public:

• H.G. nr. 1017/30.12.2015 – salariul minim garantat în plată.
• H.G. nr. 1/2017 – salariul minim brut 1.450 lei, aplicabil inclusiv în M.A.I. pentru personal civil şi poliţişti/militari.
• H.G. nr. 846/2017 – salariul minim brut 1.900 lei.

Pe scurt: cât ia un poliţist la început de carieră e public; de ce ia atât, prin ce coeficient şi în ce logică de ierarhizare – e informaţie de nivel „secret”.

Ordinul de ministru – când pixul devine armă de clasificare

Dacă hotărârile de guvern stabilesc matricea, ordinele de ministru o traduc în bani efectivi. Aici, secretomania atinge perfecţiunea birocratică.

Lanţul cronologic arată aşa:

• O.M.A.I. nr. 132/09.02.2004 – aplicarea prevederilor legale privind salarizarea poliţiştilor (în aplicarea O.G. 38/2003). Iniţial neclasificat. A fost odată ca niciodată transparenţă.
• O.M.A.I. nr. S/629/2008 – aplicarea prevederilor legale privind salarizarea poliţiştilor din M.A.I.; introduce normele privind sporurile pentru condiţii periculoase/vătămătoare. Deja clasificat.
• O.M.A.I. nr. S/255/2010 – salarizarea personalului militar, a poliţiştilor şi a personalului civil din M.A.I. Clasificat.
• O.M.A.I. nr. S/214/2011 – aceeaşi materie: salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi civililor din M.A.I. Clasificat.
• O.M.A.I. nr. S/I/2166/19.10.2017 – stabileşte asimilarea funcţiilor (grad, studii, salariu/soldă de funcţie şi coeficient) pentru posturile din statele de organizare ale M.A.I.; emis în aplicarea H.G. 0610/2017. Clasificat ca secret de serviciu, în temeiul O.M.A.I. nr. S/66/2009 (lista informaţiilor secrete de serviciu în M.A.I.). Ulterior, actul este declasificat, dar rămâne exceptat de la accesul liber conform art. 12 lit. a din Legea 544/2001. Adică „nu mai e secret, dar tot nu-l vezi”.
• O.M.A.I. nr. S/7/31.01.2018 – aprobă Normele metodologice pentru aplicarea salarizării (Legea-cadru 153/2017). Cuprinde:
  • anexa 1 – conţinutul anexei la dispoziţiile de numire,
  • anexa 18/18A – ierarhia funcţiilor → procentul majorării salariale,
  • anexa 19 – măsuri anuale.
    Totul sub regim de secret de serviciu.
• O.M.A.I. nr. S/84/31.05.2024 – modifică şi completează O.M.A.I. S/7/2018, integrând în anexa 18 metodologia majorării „Bayraktar” din art. VIII al O.U.G. 26/2024.
• O.M.A.I. nr. S/16/23.01.2025 – completează O.M.A.I. S/7/2018 cu măsurile pe 2025 (anexa 19).

Rezultatul? Drumul banilor arată aşa:

1. Legea-cadru 153/2017, Anexa VI – publică şi transparentă (Monitorul Oficial);
2. → H.G. 0610/23.08.2017 – secret de stat, stabileşte funcţiile pe grade, coeficienţii şi soldele/salariile de funcţie;
3. → O.M.A.I. S/I/2166/19.10.2017 – secret de serviciu, face asimilarea funcţiei la coeficient;
4. → O.M.A.I. S/7/31.01.2018 – secret de serviciu, norme metodologice de aplicare, inclusiv anexa 18 cu procentul de majorare.

Cu alte cuvinte: legea e publică, ce scrie concret în fluturaşul tău de salariu e opera unei infrastructuri normative clasificate.

Îngheţata salarială anuală: ordonanţa care nu se mai termină

După ce sistemul a fost „construit”, a început sportul naţional: îngheţarea lui an de an, printr-o succesiune de acte care au amânat în cascadă aplicarea H.G. 0292/2011 şi a art. 4 din Legea 285/2010. Salariul poliţistului a rămas blocat, formal, la nivelul din decembrie al anului anterior.

Lista „anilor pierduţi”, aşa cum o reconstituie SPR „Diamantul”:

• Legea nr. 283/2011 – pentru 2012
• O.U.G. nr. 84/2012 – pentru 2013
• O.U.G. nr. 103/2013 – pentru 2014
• O.U.G. nr. 83/2014 – pentru 2015
• O.U.G. nr. 57/2015 – pentru 2016
• O.U.G. nr. 99/2016 – pentru 2017
• O.U.G. nr. 9/2017 – tot pentru 2017
• O.U.G. nr. 90/2017 – pentru 2018
• O.U.G. nr. 114/2018 – pentru 2019
• O.U.G. nr. 226/2020 – pentru 2021
• O.U.G. nr. 130/2021 – pentru 2022
• Legea nr. 318/2022 / O.U.G. nr. 168/2022 – pentru 2022–2023.

În acelaşi film, apar şi acte conexe:

• Legea nr. 152/2017 – aprobă O.U.G. 99/2016 şi acordă majorări salariale de 10% sau 15% pentru personalul din apărare, ordine publică şi securitate naţională.
• O.U.G. nr. 79/2017 – „revoluţia fiscală”: modifică Codul fiscal (Legea 227/2015) şi transferă contribuţiile sociale la angajat din 01.01.2018, cu efect direct asupra veniturilor nete.

După ani de îngheţ, poliţistului i s-a servit o combinaţie toxică: un sistem normativ ascuns şi o serie de ordonanţe care i-au îngheţat drepturile în timp ce i-au „reformat” fiscal fluturaşul.

„Precizările” – pseudo-legile scrise de cine nu are voie să facă legi

Când legea e neclară şi ordinul de ministru întârzie, în M.A.I. intră în scenă un personaj fantomă: „precizarea” sau „informarea” emisă de Secretariatul General. Nu e act normativ, nu e în Monitorul Oficial, nu are baza legală de a stabili reguli generale, dar se aplică în toate unităţile ca literă de lege.

SPR „Diamantul” a identificat câteva piese-cheie din această categorie:

• Precizări M.A.I. nr. S/13630/08.02.2011 – „măsuri pentru aplicarea unitară” a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în 2011. 12 pagini, emise de ministru către toate unităţile, născute cu marcajul „secret de serviciu”, ulterior declasificate. Pe exemplarul de la dosar, menţiunea „SECRET DE SERVICIU” apare barată şi suprascrisă cu „DECLASIFICAT / NESECRET”.
• Informare Secretar General M.A.I. nr. 347.698/01.02.2018 – „precizări privind aplicarea legislaţiei de salarizare de la 1 ianuarie 2018” (majorarea de 25% din art. 38 al Legii-cadru 153/2017), adresată structurilor. Document neclasificat, care expune negru pe alb metodologia ce va fi îngropată ulterior în O.M.A.I. S/7/2018, ordin clasificat.

Tiparul este grotesc: mai întâi reglementezi materia la vedere, apoi o faci „la secret”, fără ca natura informaţiei să se fi schimbat vreodată.

Exemplele invocate de SPR „Diamantul”:

• Salarizarea – începută cu O.M.A.I. nr. 132/2004, nesecret, urmată de avalanşa de ordine clasificate: S/629/2008, S/255/2010, S/214/2011, S/7/2018.
• Permanenţa – reglementată iniţial prin Regulamentul M.I. nr. 459/2003, nesecret (modificat prin O.M.A.I. 1139/2006, tot nesecret), apoi abrogată şi re-clasificată brutal prin O.M.A.I. nr. S/108/2011, „secret de serviciu”.

Concluzia este limpede: secretizarea nu este o necesitate obiectivă, ci o opţiune politică şi administrativă, născută din reflexe securiste şi comoditatea aparatului central.

Justiţia dă cu lumină: „domeniul în sine nu reclamă secretizarea”

Acest raţionament nu aparţine doar sindicaliştilor. Instanţa confirmă oficial abuzul.

În sentinţa civilă nr. 1842/2025 (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a, dosar nr. 3411/2/2025), în urma acţiunii intentate de SPR „Diamantul”, M.A.I. este obligat să declasifice O.M.A.I. nr. S/108/2011. Curtea reţine explicit că „domeniul în sine nu reclamă în mod necesar regimul de secretizare”.

Ca să consacre absurdul până la capăt, M.A.I. însuşi recunoaşte, prin propria conduită, că secretul a fost artificial: prin Nota-Raport a D.G.M.O. nr. 400.097/26.01.2026, ministerul aprobă declasificarea art. 42 alin. (1) din O.M.A.I. S/108/2011.

Pe româneşte: au secretizat ce nu era secret, au primit-o în instanţă şi, tot ei, au recunoscut apoi că secretul era inutil.

Legal, dar nu pentru toţi: cine are voie să dea norme în M.A.I.

Din punct de vedere juridic, lucrurile sunt simple şi, exact de aceea, devastatoare pentru practica M.A.I.:

• Art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I. spune clar: în exercitarea atribuţiilor, ministrul emite ordine şi instrucţiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.
• Art. 9 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă precizează că secretarul general (şi secretarii de stat) se ocupă de organizarea şi conducerea structurilor, potrivit competenţelor stabilite prin lege, hotărâre de Guvern sau ordin al ministrului. Cu alte cuvinte, rol de coordonare, nu de legiferare.
• O.U.G. nr. 57/2019 (Codul administrativ), art. 57 confirmă: normele metodologice se aprobă prin ordin al ministrului.

Deci, când o „informare” sau „precizare” a Secretarului General M.A.I. stabileşte, de facto, regulile obligatorii de aplicare a salarizării, acel document îmbracă haina unei norme metodologice emise de cineva fără competenţă normativă.

Conform SPR „Diamantul”, aceste improvizaţii normative au apărut exact atunci când ministerul trebuia să iasă public cu acte clare, legale, semnate de ministru: la intrarea în vigoare a Legii 153/2017 şi pe parcursul şirului de ordonanţe de îngheţare. În loc de norme, s-au servit „precizări” pe sub masă.

Reflexe securiste pe salariul de poliţist

Puse cap la cap, documentele arată un tipar pe care SPR „Diamantul” îl descrie fără menajamente: materia salarială – adică drepturi patrimoniale individuale – a fost clasificată contra legii, din reflex securist al funcţionarilor din aparatul central M.A.I. şi al DGPI.

Sindicatul susţine o teză de bun-simţ într-un stat de drept: o lege de salarizare publicată în Monitorul Oficial nu poate avea aplicarea concretă – coeficienţi, procente, metodologie – ascunsă chiar faţă de personalul căruia i se aplică. De aceea, SPR „Diamantul” militează pentru publicarea integrală a tuturor normelor de salarizare.

Între timp, în teren, poliţistul află din fluturaş că a primit sau nu „majorare Bayraktar”, dar dacă vrea să ştie de ce şi la ce rubrică din anexă se încadrează, trebuie să treacă de un zid de clasificări.

Europa bate la uşă, M.A.I. încuie dinăuntru

La 7 iunie 2026 a expirat termenul limită pentru implementarea Directivei Europene privind transparenţa salarială. În timp ce Europa cere ca angajatul să ştie clar cum i se calculează salariul, în M.A.I. termenul a fost ignorant cu o seninătate balcanică.

Potrivit informaţiilor prezentate de SPR „Diamantul”, în proiectul noii legi de salarizare se regăsesc deja „seminţele” puse de M.A.I. pentru continuarea secretizării metodologiei salariale, tot în detrimentul poliţiştilor şi militarilor. Interesaţii direcţi în menţinerea perdelei de fum: direcţiile generale financiare din M.A.I., SRI, M.Ap.N.

Ministerele de forţă ale statului român se comportă, aşadar, ca nişte micro-feude bugetare, în care calculul salariului devine informaţie strategică la nivelul unui plan de mobilizare.

ROF la secret: când contabilul devine stăpân peste Poliţie

Un alt detaliu simptomatic, semnalat de SPR „Diamantul”, loveşte direct în inima mecanismului: **regulamentele de organizare şi funcţionare (ROF) ale majorităţii direcţiilor generale din aparatul central M.A.I. sunt publicate în Monitorul Oficial.

Toate? Nu chiar.

Exceptat de la lumină rămâne exact ROF-ul Direcţiei Generale Financiare – creierul care decide şi gestionează banii M.A.I. ROF-ul acestei structuri este „secret de serviciu”, ferit de ochii poliţiştilor şi ai publicului, de parcă am vorbi de planurile de mobilizare în caz de război, nu de un regulament de birou.

În fruntea acestei cetăţi opace tronează contabilul „chestor” Grecu Răzvan, omul pentru care, după cum sugerează SPR „Diamantul”, serviciul public de poliţie pare să fie doar o anexă contabilă neînsemnată la structura financiară centrală.

În mintea unor personaje bolnave de egocentrism şi secretomanie, Poliţia Română nu este o instituţie de ordine publică, ci un capitol de cheltuieli în fişierul Excel al Direcţiei Generale Financiare.

În timp ce ROF-urile unităţilor de poliţie au fost recent declasificate – şi asta doar în urma proceselor deschise şi câştigate de SPR „Diamantul” – regulamentul Direcţiei Generale Financiare rămâne, simbolic, buncărul de hârtie al contabilului-şef.

Ministerul şi sindicatul: cine scoate adevărul din seif

Pentru a înţelege pe deplin dimensiunea abuzului, SPR „Diamantul” nu se limitează la vorbe. Sindicatul pune pe masă documente concrete, rezultate din ani de solicitări, plângeri şi procese:

• O.M.A.I. nr. 132/2004 – primul ordin de aplicare a salarizării poliţiştilor, emis ca act nesecret, care arată că se poate reglementa transparent.
• O.M.A.I. nr. 66/2009 – act inclus în pachetul normativ relevant pentru salarizare şi clasificare în M.A.I.
• Precizările M.A.I. nr. S/13630/2011 – documentul care impunea, pe ascuns, aplicarea Legii nr. 285/2010, ulterior declasificat, probând cum s-au folosit „precizările” ca norme mascate.
• Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. 3411/2/2025 – decizia prin care M.A.I. este obligat să declasifice O.M.A.I. S/108/2011, cu afirmarea clară că domeniul nu justifica secretizarea.
• Notificarea M.A.I. privind declasificarea art. 42 din O.M.A.I. S/108/2011, aprobată prin Nota-Raport D.G.M.O. nr. 400.097/26.01.2026 – recunoaşterea oficială, de către minister, că „secretul” a fost abuziv.

Aceste documente, anexate materialului de SPR „Diamantul” şi prezentate public de Emil Paşcuţ, nu mai lasă loc pentru scuza clasică „aşa prevede legea”. Legea e publică; abuzul e cel care a fost băgat la sertar.

Concluzie: stat paralel cu fluturaşul de salariu

Tabloul reconstituit de SPR „Diamantul” nu e un simplu istoric tehnic al salarizării poliţiştilor între 2003 şi 2025. Este radiografia unui minister capturat de propriul aparat financiar, în care:

• legile se dau la vedere,
• hotărârile-cheie se pun la „secret”,
• ordinele de aplicare se ascund sub ştampila „secret de serviciu”,
• iar „precizările” unui secretar general ajung să ţină loc de norme metodologice.

În timp ce Europa cere transparenţă salarială, în M.A.I. coeficientul de salariu al poliţistului este tratat ca informaţie strategică, iar regulamentul Direcţiei Generale Financiare – condusă de contabilul-chestor – rămâne ferecat.

Sindicatul SPR „Diamantul” arată negru pe alb că nu legea este problema, ci modul în care un minister a decis, deliberat, să o aplice pe întuneric.

Dacă salariul poliţistului rămâne în continuare „secret de stat”, atunci nu mai vorbim despre un minister al afacerilor interne, ci despre un seif bugetar în care democraţia intră doar cu parola contabilului. (Cerasela N.).