Connect with us

Featured

Pentru a marca rezultatele simularii examenului de bacalaureat, facute publice azi, potrivit carora 6 din 10 elevi nu ar trece pragul dupa aproape 7 ani de Romanie educata

Publicat

pe

Pentru a marca rezultatele simularii examenului de bacalaureat, facute publice azi, potrivit carora 6 din 10 elevi nu ar trece pragul dupa aproape 7 ani de Romanie educata, las si eu aici un articol din 2019 – povestea cu turnatori, cu o camasa de forta si cu al doilea serviciu NATO, ca intelligence, dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani.

Evaluarea PISA, după 9 ani. O poveste cu turnatori, cu o camasa de forta si cu SRI – al doilea serviciu NATO. (Video).

În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), România era în recesiune profundă. Criza internațională a venit PESTE dezechilibrele interne majore (care au generat propria criza a economiei interne) iar indiferenta, iresponsabiltitatea si incompetenta autoritatilor combinate (monetare, fiscale, șef CSAT) au facut din recesiunea economiei Romaniei, una draconica. La nivelul anului 2015 am făcut și o estimare cât ne-a costat criza din 2008-2012 evaluând șapte criterii.Am evaluat costul PIB-ului pierdut, scaderea averii gospodăriilor, deteriorarea activelor financiare, pierderile de capital uman în termen de salarii, pierderile de capital uman în termeni de locuri de muncă, costurile asociate cu majorarea TVA și reducerea salariilor bugetarilor, costurile asociate cu majorarea datoriilor publice.Estimarea a condus la un cost al crizei cuprins între 130,5 miliarde de Euro și 233,5 miliarde de Euro. Costuri asociate politicilor ,,găștii”. Adică, pe cap de locuitor (inclusiv nou- născuți) între 6..529 și 11.675 de Euro. Mai mult decât pune de-o parte, în economisire, într-o viață întreagă, un român mediu.

Gasca sus mentionata (in esenta aceeasi care gestioneaza si acum economia Romaniei) a favorizat criza pana in 2008, a ignorat criza in 2008 si 2009 (ca sa se realeaga Mugur Isarescu guvernator BNR si Traian Basescu – Presedinte al Romaniei) si a luat masuri tardive, draconice si disproporționate in 2010 (majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, taierea salariilor cu 25%), care au prelungit recesiunea.

Și despre Isărescu (Manole) și despre Băsescu (Petrov) cărora li se datorează o bună parte din factura de aproape 12.000 de Euro/capita indusă de gestionarea de către ei a crizei, opinia publică a aflat că au fost turnători la Securitate și că și-au clădit identitatile publice, cu cheiță, sau dacă preferați, cu lanț. Unul turna despre divorțuri și despre colegele care ,,enervau colegii” iar celalălat despre are deja decizie instanță că a făcut poliție politică, asigurându-și din timp propagarea până la cel mai înalt nivel al României ,,democrate”.

Turnătorul Petrov a mai prins un mandat, mintind populația in campania electorală din 2009 că ,,nu vom tăia salarii și pensii”. Sicofantului Manole i-a mers chiar mai bine: el a mai prins trei mandate (2009, 2014, 2019) și chiar bonus de 95.000 de Euro de pensionare fără să se pensioneze, mintind populația că nu vom avea niciun fel de criză: ,,poate criză de nervi”.

Turnătorul Petrov a fost succedat la Cotroceni de un beneficiar de escorcherii cu case, Klaus Iohannis, căruia i-a și predat ordinul Steaua României în grad de colan(foto). Averea imobiliară personală a lui Iohannis, originată prin documente false, s-a majorat semnificativ in urma tergiversarii restituirii in patrimoniul statului a sursei alfa a averii sale imobiliare (casa obținută prin fraudă, cu un testament falsificat) și a încasării de chirii în continuare pe perioada tergiversării, prin aportul unui alt turnător al securității: turnătorul Miron, cel care în perioada în care Manole și Petrov turnaseră deja demult pentru prima oară la Securitate, fusese infiltrat în închisoarea de la Aiud, pentru a înrăutăți situați deținuților politici ai regimului comunist.

Nu ar fi reușit la Aiud fără sprijinul decisiv al lui Augustin Lazăr, fost procuror comunist, care, în baza turnătoriilor lui Miron, îl mai condamna practic încă o dată pe deținutul politic Iulius Filip, respingându-i dreptul la eliberare condiționată: ,,Te întreb, frate române, chiar dacă faci parte din aparatul de represiune, nu auzi durerea?”, îi scria Iulius Filip lui Augustin Lazăr, din pușcăria unde ,,erai transformat într-un animal. Aveam 39 de kilograme”. Peste mult timp, în România ,,democrată”, Augustin Lazăr avea să ajungă procuror general al României, convingându-l pe Iohannis să îl numească după ce a ,,strecurat” în dosarul de candidatura la cea mai înaltă funcție din Parchet, o hotărâre de clasare a infracțiunilor de escrocherii cu case ale familiei Iohannis.

Acum, Klaus Iohannis poartă epigonic ordinul Steaua României în grad de colan, care i-au fost înmânate de turnătorul Petrov. La dreapta lui, stă doamna Carmen. Despre ei, scrie în sentința definitivă a Curții de Apel Brașov din 2015, prin care familia Iohannis a pierdut casa obținută prin fraudă: ,,(…)pârâtul Klaus Werner Johannis nefiind apărat de prezumția de bună credință față de amploarea operațiunii ilicite, rezultată din hotărârile judecătorești definitiv pronunțate. Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii și fondat pe cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credințe a terțului, mai ales că acesta este soțul celeilalte părți contractante, care la rândul său a participat la întocmirea actului nul inițial.’. Despre colan și despre Steaua României, știm că Iohannis îl are de la turnătorul Petrov. Despre rochia din dreapta Stelei României, probabil că este cumpărată din fructificarae banilor obținuți din chiriile pe case. Într-un stat de drept, probabil că rochia ar fi fost deja executată silită iar Iohannis nu ar fi ajuns vreodată să mai poarte Steaua României în grad de colan. Totuși, doamna Iohannis ar fi putut totuși să poarte rochia de lângă colan, cu unica condiție să  fi obținut în instanță suspendarea provizorie a executări silite.

Dar acest articol nu este despre România stat de drept, deși ruperea protocoalelor prin care SRI a subordonat justiția reprezintă premisele pentru construirea cu adevărat a unui stat de drept și nu al unuia simulat, chiar dacă unii încearcă chiar și în aceste momente, restaurația. Acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România, în ultimii 9 ani: cu turnătorul Petrov Președinte și cu succesorul Iohannis, a cărui singură maculatură din primul mandat a fost un proiect epigonic, simulat: ,,România educată”. În fapt, simularea României educate. În urmă cu mai bine de doi ani, un alt turnător, la 7 ani după ce fusese decorat și care se află și acum în funcție, nici nu se sfia să vorbească despre simularea educației: ,,populația nici măcar nu trebuie să fie educată (financiar)”. Desigur, decorat:

Știrea de acum este că România a înregistrat cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani (2010-2018), la testele PISA (Programul pentru evaluarea internațională a elevilor), care arată performanța sistemului de învățământ. În aprilie 2018, 5.000 de elevi români în jurul vârstei de 15 ani, ,,eșantionați științific” din 180 de școli au participat la evaluarea internațională. Rezultatul? Analfabetismul funcțional în rândul elevilor de 15 ani este de 44%. Adică, aptitudinile lor de citire și scriere sunt inadecvate pentru ,,a face față traiului de zi cu zi și sarcinilor ca forță de muncă ce le revin și care necesită aptitudini de citire mai mari decât nivelul de bază”.

În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), sub mandatul turnatorului Petrov erau făcute publice rezultatele PISA din 2009. Dezastruase, și l-am întrebat exact la acel moment  pe Băsescu, dacă are ceva să își reproșeze ((VIDEO în articol). Atunci, copii de 15 ani testați în 2018 nu erau nici măcar elevi, ei abia în 2010 urmând să intre în clasa întâi. Evaluarea din 2009 se făcea așadar în urma rezultatelor copiilor care aveau 15 ani atunci și care, în anul 2000, se pregăteau să intre în sistemul de învățământ – când premier al României era turnătorul Manole,

Dar revenind la preșcolarii din 2009 care aveau atunci aveau 6 ani și evaluați acum, ei sunt  exact  cei care au beneficiat de politica de educație a turnătorului Petrov din al doilea mandat și din primul mandat al lui Iohannis. De ,,România educată”. Cei nouă ani de reforme simulate de Petrov și de Iohannis au asigurat, cu succes, pentru  5 din 10 elevi de astăzi statutul de analfabet funcțional.

În urmă cu 9 ani, bugetul avea grave probleme financiare iar România era în criză bugetară. Pretigiosul The Economist scrisese numeroase articole despre România. Spre exemplu, în 23 octombrie 2010 scrisese deja articolul ,,How NOT TO run a country”. ilustrând cu votul Parlamentului care redusese TVA-ul ,,din greșeală” la foarte puțin timp după ce îl majoraseră de la 19% la 24%. ,,A părut că este glumă de 1 Aprilie” scria The Economist despre parlamentarii care votasera ,,dupa deget”, adica dupa cum le indica liderul de grup, cu degetul in sus, si de fapt liderul de grup ar fi trebui sa arate degetul in jos.

Votul la deget al parlamentarilor români descris în octombrie 2010 (beneficiari acum de pensii speciale) îi determina pe cei de la The Economist să îl parafrezeze pe Petrov, care ne spusese că acordul cu FMI este ,,o centură de siguranță” și să definească extrem de exact ce a reprezentat în fapt acordul cu FMI: ,,o binevenită cămasă de forță externă pentru politicieni nevrotici și agitați nedecisiv’‘.

Articolul survenea exact în perioda în care erau facute publice rezultatele testului PISA din 2009 (decembrie 2010). Pe vremea aia, președinții nu simulau ,,dezbaterile” cu jurnaliștii. Prin urmare l-am întrebat pe Băsescu, la debutul celui de-al doilea mandat și cu înca 4 ani în față în care să se ocupe de educație: ce își reproșează față de educație vis-a-vis de primul mandat. Înainte l-am întrebat însă despre cămașa de forță și puteți să vedeți dialogul, în următorul fișier VIDEO, foarte rar:

Suntem la 9 ani de la acel moment. Anul 2019 a demonstrat fără dubiu că Traian Băsescu – turnătorul Petrov – a fost cel care de fapt a fost întotdeauna ,,în camășă de forță”. În cămașa de forță a Securității.

În această cămașp și-a derulat și al doilea mandat, centrat în fapt pe protocoale ticăloase prin care SRI subordona justiția de facto, în timp ce, declarativ, o dădea cu educația. Rezultanta? 44% dintre copiii de 15 ani sunt analfabeți funcțional.

La fel s-a derulat și primul mandat al lui Iohannis, în care a simulat proiectul ,,România educată”, ocupându-se în fapt cu păstrarea stats-quo-ului în justiție. În al doilea mandat, se ocupă de restaurație.

Concluziv însă, pot spune că  rezultatul a 9 ani de prioritate ,,educație” și două mandate prezidențiale este cel pe care îl vedem astăzi: dintre preșcolarii din urmă cu 9 ani, aproape jumătate din ei se încadrează la ,,analfebeți funcțional”.

E prea mult dacă îi rog pe foștii sau actuali Președinți, turnători sau nu, să nu se mai ocupe ei de educație și să se întoarcă la casele lor (aia din Mihăileanu, obținută prin fraudă în cazul lui Petrov respectiv la  una dintre cele rămase la Sibiu și care nu vor fi executate silit pentru recuperarea de către stat a sumelor obținute prin fraudarea legii de către familia Iohannis)? E prea mult?

E prea mult dacă îl rog pe Iohannis sau pe paiața lui, Ludovic Orban, să evalueze dacă declarația ministrului educației: ,,Nu trebuie să ne îngrijorăm neapărat de această evaluare a testelor PISA … Accentul la aceste evaluări nu cade neapărat pe ceea ce știu elevii ci pe aplicarea cunoștințelor în situații concrete de viață” se încadrează în definiția analfabetismului funcțional?  Adică dacă aptitudinile ei de citire a evaluării PISA sunt la un nivel mai mare decât cel de bază și dacă face față sarcinilor ce îi revin ca ministru al educației și cercetării. Pentru că sincer, faptul că nu o îngrijorează faptul că aproape 5 din 10 elevi de 15 ani sunt anlafabeți funcțional, mă face să mă întreb: dar ea cum este?

E prea mult dacă rog Serviciul Român de Informații (SRI) să accelereze procesul de lustrație a celor aflați încă în funcții de decizie și a paiațelor lor?

E prea mult dacă învederez SRI-ului că este o problemă MAJORĂ de securitate națională faptul că ,,excepțiile care privesc securitatea națională” în ceea ce privește ,,deconspirarea securității” sunt încă pe la butoane direct sau indirect prin paiațele lor și rezultatele le vedem în fiecare zi?

Dar poate că SRI-ul este mulțumit că 5 din 10 copii de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Unii cu siguranță le pot deveni colegi, după ce vor face 18 ani, în legătura unor paiațe denumite legal și ,,excepții”. Și atunci, poate SRI-ul consideră că nu este prea mult și achiesează la opinia că nu este îngrijorător faptul că 5 din 10 copii de 15 ani eșuează ,,în privința aplicării cunoștințelor în situații concrete de viață”. Aprops, doamna Anisie, soție de procuror ,,partener” cu domnu’ Cumpănașu, are aviz de la SRI? (Paul D.).

Exclusiv

Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu

Publicat

pe

De

Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”, nu și pe la generali.

În prim-plan, cine altcineva decât eternul nostru personaj principal: Bogdan Despescu, chestor, secretar de stat, specialist în portul uniformei… „după ureche”. După cum îl taie briza, nu după cum scrie în OMAI.

De data asta, omul nu s-a mai obosit să inventeze povești cu „uniformă adusă de Armată” sau „personalizări” trase de păr. A trecut direct la nivelul următor: demonstrație practică de „AȘA NU” în portul uniformei de poliție, chiar de Ziua Marinei. Un fel de lecție video pentru școlile de poliție: „Uitați-vă bine. Așa să NU vă îmbrăcați NICIODATĂ.”

Compoziția artistică a ținutei:

  • jos: pantaloni cu vipușcă, de reprezentare, ceremonie, solemnități, din categoria „să trăiți, sărumâna, să n-aveți nevoie de noi”;
  • sus: cămașă-bluză albă, tot de reprezentare, să știe poporul că are în față rang mare și lustruit;
  • pe cap: șepcuța de soare de serviciu, plimbată de la „munca de jos”, direct în poza de protocol.

Adică o combinație pe care regulamentul nu doar că nu o prevede, dar o urlă din toți rărunchii: NU AȘA.
Niciodată, dar NICIODATĂ, nu combini uniforma de reprezentare/ceremonial cu șapca de soare de la uniforma de serviciu. E ca și cum te-ai duce la nuntă cu smoking, dar în papuci de gumă. Numai că aici nu vorbim de modă, vorbim de Regulamentul pentru compunerea și portul uniformelor de poliție.

Și, ca ironia să fie completă, art. 2 alin. (2) din OMAI nr. 183/2021 spune negru pe alb că:

  • tocmai ȘEFII trebuie să respecte regulamentul,
  • să urmărească respectarea lui de către subordonați,
  • și să ia măsuri când constată încălcări.

Ei bine, regulamentul zice una, iar „el general” înțelege alta: „Regulamentul e pentru executanți. Eu sunt general, nu executant. Eu doar… dau exemplu. Prost.”

Rămâne întrebarea pe care o evită toată lumea, dar o vede toată lumea:
CINE IA MĂSURI CÂND CHESTORII SUNT CEI CARE ÎNCALCĂ REGULAMENTUL?

În toată țara, au fost sancționați sute de polițiști pentru:

  • pantofi nepotriviți,
  • lipsă chipiu,
  • cămașă băgată pe jumătate în pantaloni,
  • ținută „neconformă”.

Pe aceștia îi prind imediat: sunt executanți. În consecință, trebuie „executați”. E simplu, e la îndemână și dă bine la statistici: „Am asigurat disciplina portului uniformei”.

Dar când ajungem la eșalonul „cu vipușcă + stele + funcție + cameră de luat vederi”, brusc regulile devin… „orientative”. Pe uscat se dau sancțiuni, pe mare se dau lecții de ipocrizie. Aparent, pe mare chestorii combină uniforma după cum îi taie briza, nu după cum prevede Regulamentul.

Și, ca să fie tabloul complet, în spatele lui Despescu, în aceeași imagine, stă cuminte, perfect regulamentar, un „amărât” de polițist de frontieră:

  • uniformă de serviciu corectă,
  • capul acoperit cum trebuie,
  • nimic „personalizat”,
  • nimic „combinat” după inspirația de moment.

Fără vipușcă de chestor, fără stele de general, dar cu regulamentul știut și respectat.
Omul ăsta dă mai multă lecție de onoare și disciplină decât tot discursul oficial de Ziua Marinei.

Se pare că, uneori:

  • cu cât ai mai multe stele pe umăr, cu atât îți permiți să ignori regulamentul;
  • cu cât ai mai puține stele, cu atât îl cunoști și îl respecți mai bine.

Ce vedem noi, de fapt, în poza de Ziua Marinei?

  • În față: „el general”, simbol al sistemului care predică regulamentul, dar îl poartă… experimental.
  • În spate: un polițist de frontieră care, fără să spună un cuvânt, le dă rușine tuturor „șefilor” din cadru doar prin felul în care-și poartă uniforma.

Și atunci, iarăși:
Cine îl sancționează pe Despescu pentru port necorespunzător al uniformei?
Cine îi explică art. 2 alin. (2) din OMAI 183/2021?
Cine îi arată poza cu polițistul din spatele lui și îi zice: „Așa se face, domnule general”?

Răspuns scurt: nimeni.
Pentru că în România, regulamentul e obligatoriu pentru cei fără stele. Pentru cei cu stele, regulamentul e… opțional. „Orientativ”. Un fel de recomandare meteo: „azi e bine să îl respecți, dar dacă e Ziua Marinei și sunt camere, lasă, merge și așa.”

Felicitări sincere tuturor marinarilor și personalului contractual din Armata României cu ocazia Zilei Marinei. Oamenii care chiar știu ce înseamnă uniformă, onoare și regulament, fără să le confunde cu decorul pentru poze oficiale.

Felicitări și politistului de frontieră din spatele lui Despescu. Fără vipușcă, fără stele, dar cu coloană vertebrală și regulamentul la zi. Uneori, adevărații „generali” nu au grad pe umăr, ci bun-simț și respect față de meserie – exact cum dezvăluie Sindicatul Europol în această nouă lecție publică despre dublul standard din MAI. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural

Publicat

pe

De

Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul.

„Prea multă transparență strică” – noua doctrină de la IPJ Călărași

La IPJ Călărași, tehnologia nu e un instrument, ci aproape o amenințare la ordinea publică. Dintr-un răspuns oficial prezentat de Sindicatul Diamantul aflăm, cu uimire amestecată cu râs amar, că solicitarea de comunicare pe cale electronică a unui document deja diseminat intern poate constitui, atenție, „un demers excesiv și abuz de drept procedural”.

Cu alte cuvinte, dacă documentul există, a fost deja răspândit în interior și tu îndrăznești să-l ceri și pe e-mail, riști să fii etichetat drept abuzator de procedură. Transparența, da, dar să nu fie… comodă și modernă.

Legea 544/2001, reinterpretată: „nu pentru voi am muncit noi”

În același răspuns, IPJ Călărași invocă, cu o creativitate demnă de un manual de satiră juridică, Legea nr. 544/2001. Aceasta, spun ei, ar avea ca scop „asigurarea transparenței față de cetățeni și nu dublarea sau ocolirea mecanismelor de dialog social”.

Traducere liberă în limbaj de pamflet:
– Legea 544 e pentru transparență, dar nu vă folosiți prea mult de ea, că ne deranjați „mecanismele”.
– Dialog social înseamnă, probabil, să vii frumos, cu capul plecat, la ghișeu, să aștepți, să insiști, să revii, iar dacă îndrăznești să ceri documentul pe e-mail… e exces.

Sindicatul Diamantul expune astfel un tip de gândire birocratică în care legea e invocată nu pentru a ușura accesul la informații, ci pentru a justifica refuzul de a apăsa pe „Trimite”.

„Consum nejustificat de resurse”: apăsarea tastei Enter, pericol bugetar

Răspunsul IPJ Călărași merge mai departe, într-o demonstrație de „sclipire administrativă”:
activitatea de transmitere electronică a unor acte interne, deja accesibile angajaților, ar genera „consum nejustificat de resurse administrative”.

Într-o eră în care firme private, ONG-uri și instituții publice serioase trimit mii de documente prin e-mail zilnic, la Călărași apăsarea tastei Enter se transformă într-o amenințare la adresa bugetului și a ordinii instituționale.
Probabil că, în logica asta, cel mai sigur este să tipărești hârtiile, să le cari din birou în birou și să le pui sub ștampilă – că asta nu consumă resurse, doar timp și nervi.

Comisia salvatoare: „reclamația nu e întemeiată, polițistul e curat ca lacrima”

Ca să fie tacâmul complet, răspunsul citat de Sindicatul Diamantul ne anunță că, în urma analizei efectuate de comisia desemnată, s-a concluzionat solemn că reclamația administrativă adresată IPJ Călărași nu este întemeiată, iar polițistul responsabil cu gestionarea informațiilor de interes public este fără „rea-credință”.

Deci sistemul a anchetat sistemul și a decis că sistemul are dreptate. Cine ar fi crezut?
Comisia internă a validat ideea că solicitarea prin e-mail poate fi excesivă, că Legea 544 nu e pentru „ocolirea mecanismelor”, și că orice insistență pe transparență ridică suspiciuni de abuz.

IPJ Călărași, laborator de inovație birocratică

Pamfletul de față pornește de la un simplu document oficial, scos la lumină de Sindicatul Diamantul, dar portretizează o mentalitate periculoasă:
– modernizarea e doar la nivel de slogan;
– transparența există doar când nu incomodează;
– tehnologia e bună, dar nu când simplifică viața celui care cere socoteală instituției.

„Sclipirile de geniu” de la IPJ Călărași arată cum poate fi răsturnat sensul unei legi menite să protejeze cetățeanul. Din instrument de acces la informație, Legea 544/2001 devine scut pentru refuz politicos: nu sunteți abuzați de opacitatea noastră, sunteți dumneavoastră abuzivi că cereți prea mult.

Concluzie: apăsați cu grijă pe „Trimite”

Dezvăluirile Sindicatului Diamantul despre IPJ Călărași ne livrează o lecție amară, dar perfectă pentru un pamflet:
În unele instituții, e-mailul nu e un instrument de comunicare, ci o linie roșie. Când ceri un document electronic, nu uita: nu doar că „generezi consum de resurse”, dar riști să fii acuzat că forțezi legea să funcționeze.

În România în care digitalele se taie anual în speech-uri pompoase, există încă insule de „geniu administrativ” în care cel mai mare abuz procedural este simpla pretenție ca statul să-ți trimită un document… cu un click. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea

Publicat

pe

De

Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea

În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii polițist la Poliția Orașului Buhuși, județul Bacău, și comiți „crima” supremă de a aplica legea, trebuie să fii pregătit ca mașina ta personală să arate, la final de tură, ca după un antrenament de baseball pe capota și parbrizul ei.

Pe 12.08.2026, în jurul orei 20:00, niște polițiști au făcut gestul revoltător de normal de a conduce la sediul poliției un bărbat care încălcase legea. Ei nu știau, săracii, că în România există o specie nouă de „apărători ai libertății” care confundă statul de drept cu „statul la scandal”: în fața sediului au apărut imediat mai multe persoane ce solicitau eliberarea „eroului” încătușat și contestau, cu maximă tupeu, măsurile dispuse de oamenii legii.

Mașina polițistului – sac de box pentru vitejia de turmă

Cum argumentul rațional nu mai are nicio trecere, spiritele s-au încins rapid, în stilul clasic „hai cu toții pe unul”. În loc de dezbatere, s-a trecut direct la pedagogie cu pumnul și piciorul aplicată asupra autoturismului personal al unuia dintre polițiști. Mașina a fost devastată, într-o tentativă evidentă de intimidare a celor care, culmea nesimțirii, și-au permis să-și facă datoria.

Nu mai contează că omul ăla e polițist, că are familie, că mașina respectivă nu e proprietatea statului, ci rezultatul unor rate la bancă și al unor nopți de serviciu. Important e mesajul „educativ” transmis: dacă atingi infractorul, îți facem praf bunurile. Stat de drept în varianta autohtonă: „legea e bună, dar să nu deranjeze pe nimeni”.

Segmentul de societate care urlă la poliție, dar tace la hoți

Din păcate, există în România un segment bine antrenat să reacționeze prompt când legea începe să funcționeze împotriva „băieților noștri”. Pentru unii, polițistul nu e reprezentantul statului, ci sac de box, țap ispășitor și, la nevoie, decor urban pentru scuipat și înjurături.

În momentul în care un polițist aplică legea, o parte din societate vede în el dușmanul perfect: e vizibil, are uniformă, nu ripostează ca interlopul și, în plus, este ținut în frâu de aceiași politicieni care, la televizor, ne povestesc cum „România e un stat modern, european, orientat spre valorile occidentale”.

ONG-uri evaporate, bani cheltuiți, rezultate: zero barat

Pe hârtie, România e plină de ONG-uri preocupate de „educare” și „integrare socială” a categoriilor vulnerabile. În practică, când se întâmplă asemenea incidente – cum a fost cel de la Buhuși – aceste organizații dispar ca prin magie. Nu vezi nici formatori, nici mediatori, nici psihologi prinși între polițist și grupurile nervoase care îl înconjoară.

ONG-urile care au mânuit ani de zile fonduri generoase pentru „incluziune”, „educație civică” și „mediere comunitară” sunt, brusc, plecate în vacanță. Fără raport public, fără responsabilitate, fără explicații. Tac, iar statul tace și el, complice, prin acordul său tacit.
Acest tip de acțiune/inacțiune, după cum atrage atenția Sindicatul Europol, devine unul dintre factorii pentru care polițiștii ajung să se teamă că, după ce ies din tură, își pot găsi mașinile și bunurile personale făcute zob, doar pentru că au făcut ceea ce legea le cere: să intervină.

Realitatea din stradă vs. basmul politicienilor de la televizor

Ceea ce s-a întâmplat la Buhuși nu este vreo excepție exotică, ci doar unul dintre riscurile reale ale profesiei de polițist în România. Riscuri care nu apar nici în pliantele de recrutare, nici în declarațiile siropoase ale politicienilor.

În discursul oficial, polițistul „cel mult stă de vorbă cu cetățenii pe stradă”, zâmbind, eventual cu un pliant în mână și un copil pe umăr, imagine perfectă pentru Facebook. În realitate, același polițist își parchează mașina uitându-se de două ori în jur, se uită de trei ori în oglindă când pleacă acasă, și se întreabă dacă nu cumva următoarea „educație civică” i se va aplica direct pe caroserie sau pe geamurile apartamentului.

Când lovești polițistul pentru că își face treaba, lovești statul – dar cui îi pasă?

Sindicatul Europol dezvăluie limpede: când ataci polițistul pentru că aplică legea, ataci însăși autoritatea statului. Problema e că, în România, autoritatea statului a fost atât de mult terfelită, relativizată și vândută pe bucăți, încât unii au ajuns să creadă că e normal să te strângi cu gașca în fața secției și să faci presiuni ca „băiatul nostru” să fie eliberat.

Un stat care se autoproclamă „pro-european” de cel puțin două ori pe zi, în orice discurs public, dar permite ca polițiștii să fie intimidați, amenințați și atacați pentru că îndrăznesc să aplice legea, nu mai e un stat de drept, ci o caricatură de autoritate, o improvizație cu pretenții de civilizație.

Concluzie amar-comică: cine apără pe cei care ne apără?

Pamfletul acesta pornește de la un fapt concret – incidentul de la Poliția Orașului Buhuși din 12.08.2026 – semnalat public de Sindicatul Europol. Dincolo de tonul usturător, întrebarea rămâne una cât se poate de serioasă:
Într-un stat care își lasă polițiștii singuri în fața presiunii de stradă, ONG-urilor fantomă și politicianismului ipocrit, cine mai apără, în realitate, pe cei care ar trebui să ne apere pe toți?

Până răspunde cineva serios la întrebarea asta, polițistul român va continua să fie, în ochii unora, nu simbolul legii, ci vinovatul de serviciu. Iar mașina lui personală – locul unde frustrarea socială își dă cu pumnul, cu piciorul și cu piatra, în numele unei „libertăți” care confundă drepturile cu derbedeala. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv21 de ore ago

Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu

Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...

Exclusiv22 de ore ago

Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural

Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....

Exclusiv22 de ore ago

„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea

Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii...

Exclusiv2 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi

În episodul 42 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, după cazurile CAR-ului „Academiei de Cămătărie” (Matei Tatiana, Neacșu...

Exclusiv2 zile ago

România secretelor de serviciu: statul cu două legislații – una oficială și una pentru fraieri

Barbaria legislativă la nivel de minister: norme secrete, salarii pe ghicite În anul 2026, România reușește performanța rușinoasă de a...

Exclusiv3 zile ago

IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)

În episodul 41 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, producătorii de prostie instituțională ne oferă un nou moment...

Exclusiv3 zile ago

O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”

O nouă misiune la granița bunului-simț: salvarea cărnii domnului chestor Poliția de Frontieră Română pare să fi primit, pe lângă...

Exclusiv4 zile ago

Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului

O nouă investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: din „pamfletari sub presiune” în acuza­tori legitimi ai statului român Incisiv de...

Exclusiv4 zile ago

Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”:  Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!

„Nae Comisionaru’” și seringa pe patru roți: de la cai „intact dopați” la autobuze îngropate și controlori hărțuiți Ținutul Vinului,...

Exclusiv4 zile ago

Magazia de nesimțire a MAI: Îți vând vechime la promoție, apoi îți iau pensia cu executorul

Statul-petardă: „Plătește, tataie, că-ți dăm vechime beton!” Bun venit în România profundă, ediția MAI – unde statul te unge cu...

Exclusiv4 zile ago

Minunea de la IGPR: după ani de blocaj, polițiștii descoperă că se poate și PROMOVA, nu doar munci pe gratis

Promovările, scoase de la naftalină: IGPR își amintește brusc că are polițiști, nu voluntari Într-o străfulgerare administrativă demnă de o...

Exclusiv4 zile ago

Alexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)

Hipodromul rușinii: ANZ îi face KO pe „Nae Comisionaru’” și pe „Stimatu’ cu caii dopabili”. De la dopaj protejat la...

Exclusiv5 zile ago

I.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM

„Volga neagră” de Păulești și SIPI-stul cu capul în SMURD Ziarul de investigații Incisiv de Prahova revine, cu și mai...

Exclusiv5 zile ago

Polițiști-hamali la IPJ Sibiu: „Voluntariat” la cărat mobilă, verificat cu ștampilă, nu cu bun-simț

Polițistul român, noul brigadier la mobilă Doi polițiști care, potrivit relatărilor Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, se plictiseau acasă, s-au...

Exclusiv5 zile ago

Cum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă

Un an de „foarte bine, tovarăși, dar pe gratis!” – La muncă dar retrogradați la leafă Promovarea polițiștilor pe funcții...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv