O.K.

După ce s-a străduit atît să organizeze sindicatul „Frăţia”, ziarul „România liberă” este acum dezamăgita de poziţia acestuia.Reproşuri: sindicatul apelează la preşedintele Iliescu să se implice in soluţionarea problemelor ţării; apoi nici nu a ieşit în stradă cu „Alfa“; în plus, este de acord şi cu unele măsuri ale guvernului.

K.O.

EŞECURI ÎN SERIE. Hotărit lucru, domnul Vartan Arachelian, nu este în mînă. După doamna Matilda Caragiu-Marioteanu, nici cu academicianul Ştefan Milcu nu i-a ieşit pasienţa, cu toate încercările sale de a aduce discuţia pe făgaşul dorit. Mai încercaţi, maestre…

Ziarul Libertatea din 28 martie 1991 pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

​Clauza

​Caricatură de ANDO

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BAGAM MlNA IN FOC)

MAZILU SINUCIGAŞ?

Oribilul atentat la viaţa marelui revoluţionar Mitică Mazilu continuă să focalizeze interesul celor mai mari servicii de informaţii ale lumii. Din sursă neautorizată sintem in măsură să vă informăm despre crearea unei comisii de lucru mixte C.I.A.-K.G.B. care pe lingă alte atribuţii de genul apărarea secretului înţelegerii Malta, soarta Irakului şi a ţărilor baltice, tinerea în şah a Germanici unite etc. a primit sarcina expresă ca plecînd de la analiza spectografică a lamei Gilette cu care distinsul nostru compatriot a fost înjunghiat să depisteze si să lichideze prompt agentura teroristă vinovată de tentativă. Aceeaşi sursă semnalează că una dintre pistele pe care s-au năpustit copoii sovieto-americani în dezlegarea misterului a fost furnizată de ziarul „Stindardul românilor” ce apare Ia Munchen, ca organ oficial al Uniunii Democrat-Creştine. „Băieţii”, cu secera si ciocanul pe un epolet şi cu dungile albastre-rosii pe celălalt, au găsit într-un număr de acum un an al tăiosului ziar citeva rînduri ce li s-au părut interesante. Vorbind despre declasarea la Bucureşti a unei delegaţii a Congresului Mondial Românesc, ziarul în cauză se referă la audienta acordată oaspeţilor de dl. Dumitru Mazilu pe atunci vicepreşedintele F.S.N. „Audienţa de 5—10 minute solicitată, — scrie „Stindardul” — s-a lungit Ia peste o ora datorita ofertelor făcute de dl. Mazilu de a primi cetăţenia română, de a vorbi la Televiziunea Română, de a ni se da cîte un apartament din cele făcute de Ceausescu pentru oamenii săi de încredere (mobilat în întregime cu mobilă stil si avînd totul, de la veselă pînă la ultimul prosop). Ni s-a mai oferit: pensia care să cuprindă anii de război, cei din închisoare, precum şi anii lucraţi în străinătate! Bineînţeles toate ofertele au fost declinate pe simplul fapt de a nu avea nici o încredere în F.S.N.”
Se pare că dl. Mazilu a fost foarte afectat de acest refuz, care i-ar fi declanşat o puternică depresiune psihică. De aici şi pînă la atentatul-sinucidere de la Geneva n-a mai fost decît un pas. Aşa cel puţin ar susţine K.G.B.-C.I.A.-ul. Dar cine-i mai poate crede pe securisti, fie ei şi bilingvi…

AMBIDEXTRU

Pe domnul Adrian Năstase l-am abordat intr-un scurt „relaş” dintre două drumuri… europene! Abia sosit de la Chişinău îşi şi face bagajele pentru Varşovia. Subiectul discuţiei pe care l-am propus-o a fost, evident, tratatul parafat la Moscova şi implicaţiile sale interne — de această dată, care n-au intirziat să se manifeste încă dinainte de trecerea Prutului de către delegaţia romană.

— Deci, domnule ministru, ce s-a parafat, (pentru că, am înţeles, semnarea tratatului este apanajul celor două parlamente) la Moscova?
— Tratatul parafat (dar nu şi semnat), la Moscova, reprezintă consemnarea într-o formă juridică a unui nou tip de relaţii pe care dorim să le avem cu Uniunea Sovietică. Este vorba de o relaţie care să nu mai aibă o componentă de alianţă militară. În acelaşi timp, am dorit să dăm o infuzie prin valori europene, prin principiile consemnate in cadrul CSCE, relaţiilor bilate-
rale. Noi considerăm că nu avem dreptul, intr-o abordare responsabilă, să ignorăm relaţiile noastre Ia Răsărit. Din a-cest punct de vedere singura problemă care poate să apară pentru opinia publică românească este aceea dacă acest acord, in mod evident necesar pentru a exprima tipul de relaţie pe care urmează să o stabilim cu Uniunea Sovietică, protejează şi exprimă interesele naţionale romaneşti. Cred că este necesar ca la analiza tratatului pe care l-am negociat cu sovieticii să fie studiate în mod comparativ  tratatele încheiate de Franţa, Italia şi Germania cu Uniunea Sovietică. Şi, din acest punct de vedere, eu cred că tratatul nostru se situează in aceeaşi categorie, fiind expresia unei înţelegeri intre două ţări egale ce-şi propun să dezvolte cooperarea dintre ele. Chestiunea pe care şi-au pus-o mulţi dintre reprezentanţii opiniei publice este aceea dacă prin acest tratat se aduce atingere intereselor românilor din Republica Moldova. Răspunsul meu este foarte tranşant: nu! Pentru că problema acceptării unui principiu stabilit prin toate documentele internaţionale, inclusiv în cadrul CSCE, inclusiv în tratatele încheiate de Uniunea Sovietică cu ţările menţionate nu are relevanţă pentru situaţia nouă ce guvernează realitatea din Republica Moldova. Republica Moldova şi-a afirmat prin declaraţia de suveranitate adoptată de parlamentul său în toamna anului trecut dorinţă de a-şi afirma gradual prerogative suverane inclusiv, intr-o anumită perioada de timp, independenţa şi din acest punct de vedere chestiunea esenţiala nu este cea a frontierelor, ci cea a exprimării dreptului la autodeterminare pentru, românii din Republica Moldova, care îşi construiesc un stat suveran. Aceasta este, deci, o nouă situaţie pe care noi trebuie să o luăm in consideraţie. Şi clarificind-o noi putem să trecem la faza a doua care este cea a organizării conexiunilor, interferenţelor culturale, economice şi in acelaşi timp putem să dezvoltăm şi relaţiile cu Moscova intr-un mod corect, cu privirea sus, cu demnitate şi situindu-ne într-un context pe care l-aş numi geo-istoric.

— Duminică s-a auzit la Chisinău, pe lingă alte sloganuri de-acum binecunoscute nouă şi unul… inedit: „Jos Năstase!“. Ce s-a intîmplat acolo? Ce credeţi că l-a generat?
— Cred că este pur şi simplu vorba de o neînţelegere a datelor reale ale problemei. Sînt oameni care au ignorat pur şi simplu conţinutul tratatului pe care l-am parafat, fără să-l fi citit şi care, probabil sint extrem de fericiţi în iluziile lor. Este foarte greu să tratezi cu iluziile. Spaţiul politicii se situează in altă parte, şi eu cred că vor exista intotdeauna abordări romantice, emoţionale, iar eu nu cred că ne putem permite în politica noastră externă un astfel de tip de abordare.

— La noi se cam trăieşte cu iluzia că Republica Moldova abia aşteaptă să aarunce in braţele noastre…
—Da. Chiar dl. Snegur spunea cu umor despre aceasta că – cel puţin ţinind cont de situaţia prezentă — ar urma să se unească doua sărăcii.

— S-ar putea spune că acest turneu a dat semnalul ofensivei de primăvară a diplomaţiei româneşti…
— Plec în Polonia pentru o vizită de două zile (n. red. -ieri la prînz!), apoi, duminică, soseşte la Bucureşti ministrul de externe al Turciei, care va sta pînă marţi. Miercuri urmează să merg in Germania, la invitaţia ministrului de externe Genscher.

—Şi aşa mai departe. Este formula unei diplomaţii active sau exigenţa unui context istoric de excepţie?
— Probabil că amîndouă.

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 28 martie 1991 pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 28 martie 1991 pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 28 martie 1991 pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

28 martie 1941

• „ŢARA CINSTEŞTE PE MARTIRII LINIŞTEI ŞI ONOAREI EI. Ostaşii şi familiile cari s’au distins în înăbuşirea rebeliunii au primit recompensa Naţiei”. Din discursul rostit de d. general I. Antonescu, Conducătorul Statului: „Primiţi, mândre dureri, darul pe care naţiunea vi-l face astăzi, nu ca o răsplată pentru mortii voştri, ci ca o înfierare şi o mustrare veşnică a acelora cari trăgând în copiii, în părinţii, în fraţii şi soţii voştri, au tras în propria lor familie şi în Patrie” • „SPRE REGĂSlRA SCOALEI ROMANEŞTI DE ERI“ se intituleaza articolul semnat de Pamfil Şeicaru, directorul ziarului „Curentul”, din care spicuim: „Din pepiniera scoalei nu se mai promovează elemente care sa formeze un titlu de mândrie al învătămîntului. Şi dezastrul şcoalei secundare nu sa constatat numai cu prilejul lunilor de rătăcire (…). Nu am avut o clasă în insurecţie, nu am avut rebeliunea unei categorii de producători- de aici absurditatea acestei congestii, de aici necesitatea de a identifica originile delirului într’altă parte decât în sfera categoriilor sociale muncitoare” • CONFISCAREA IMOBILELOR ROMÂNEŞTI DIN ARDEALUL OCUPAT. Ultima ordonanţă a guvernului maghiar • CAPITALA va avea carne din belşug • MARELE STAT MAJOR COMUNICĂ: „Toţi oamenii de la vatră sunt obligaţi să-si clarifice situaţia militară” • „TURNEUL OFICIAL AL Teatrului din Iaşi, care va prezenta COANA CHIRIŢA ÎN PROVINCIE, operetă în două acte de V. Alecsandri. Excelentul comedian Miluţă Gheorghiu va juca pe cona Chiriţa. • LA ISTAMBUL se fac lucrări pentru apărarea oraşului •  ARESTAREA unui complice al asasinilor prof. Iorga: Albu Ion, mecanic electrician • LINIA CRASNA-HUŞI, ruptă din cauza ploilor • CONVOAIE BRITANICE au părăsit Gibraltarul îndreptîndu-se spre Atlanticul de Sud • CUM VA FI LUMEA DE MÎINE: Blocul german, anglo-saxon, slav şi galben — opinii de Roland de Mares • O VASTĂ REŢEA DE SPIONAJ organizată de Inteligence Service în Bulgaria • SUSPENDAREA EXECUTĂRII PEDEPSELOR pe timpul muncilor agricole. O decizie a d-lui Const. C. Stoicescu, ministru al Justiţiei • LA ATENEUL ROMÂN: conferinţa „Naţionalismul românesc şi trecutul nostru”, ţinută de d. Radu D. Rosetti • SLOIURI PE SIRET au împărţit, judeţul Roman în două: toate podurile plutitoare s-au ridicat.

Rubrică realizată de Ion Butnaru

Adunarea Constituantă

Tot presa-i de vină…

Adunarea Constituantă a dezbătut ieri în continuare tezele Constitutiei referitoare la organizarea şi activitatea Parlamentului, asupra cărora vom reveni cînd vor fi hotărîte. Nu putem trece însă Ia fel de repede peste intervenţia incendiară a d-lui senator Vasile Văcaru (liderul grupului parlamentar FSN din Senat). Cu un accent foarte critic la adresa presei, domnia sa a arătat că vacanta parlamentară din perioada 29.111 — 10.IV nu este de fapt vacanţă, ci un transfer de activitate in teritoriu! În principiu, nu cred că are cineva ceva împotriva faptului ca parlamentarii să-şi acorde zile libere în preajma sărbătoritor de Paşti, ca tot românul. Ştim cu toţii că activitatea parlamentară este foarte obositoare şi implică multă muncă în afara sălilor de şedinţă. Dar, să încerci să convingi că în aceste zile va fi un transfer de activitate”, asta este deja prea mult.
Intervenţia dl. Văcaru nu s-a oprit aici; cerind să se ia măsura de demitere din funcţie a şefilor birourilor de presă a celor două Camere, care ar fi vinovaţi de dezinformare (in sală; aplauze puternice şi încercări timide de a se scanda „Demisia, Demisia!“). De fapt, cel in cauză, nu erau cu nimic vinovaţi întrucât cu o zi înainte, Adunarea Constituantă hotărîse în plen acordarea perioadei respective ca „vacanţă de Paşti”, moment la care participaseră – normal – şi reprezentanţii presei! Şi pentru că veni vorba despre abnegaţia domnilor parlamentari, să amintim că ieri dl. Antonie Iorgovan a refuzat să prezinte punctul de vedere al Comisiei pentru redactarea proiectului de Constituţie în faţa unei săli aproape goale. Aşa că, s-a dat o mică pauză pentru „chemare la ordine“…

Răzvan MlTROI

… şi tot ea agresează

Incercind să obţinem date referitoare la numărul şomerilor bucureşteni înregistraţi prin Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a Capitalei am agresat se pare, rău de tot, timpul atit de preţios al domnului director Drăgan care a concediat totuşi, între graba domniei sale şi insistenţele noastre în a ne comunica o cifră suspect de optimistă — 324. Aşa o fi. Dar în ce domenii, de la ce unităţi? Nu că devenim chiar supărător de curioşi! Drept care sintem invitaţi să ne deplasăm, la… Casa de căsătorii a sectorului… 1 din Piaţa Am zei (desfiintată de altfel n.r.) unde o colaboratoare a dinsului ne va comunica (poate), ce ne interesează. Programul domniei sale „este astăzi mult prea „încărcat“ pentru a primi şi gazetari. Drept care ne întrebăm şi noi: cit timp va mai trece pînă cînd domnii directori din Primăria Capitalei vor pricepe că presei nu i se mai poate trinti uşa sau telefonul în nas.(e.p.)