Cheltuielile cu creşa sau cu grădiniţa nu vor mai fi suportate de stat, prin intermediul angajatorului. Ministerul Finanţelor propune suspendarea aplicării acestei măsuri, potrivit unui proiect publicat pe site-ul instituţiei, deşi toată lumea aştepta normele de aplicare.

Mai exact, părinţii primeau 1.500 de lei pe lună de la angajator, iar mai departe, firmele urmau să-şi scadă această cheltuială din impozitele plătite statului. Legea este în vigoare de la începutul anului şi nu se aplică retroactiv.

Aplicarea acestei măsuri se suspendă, începând cu data de 1 aprilie 2021 până la data de 31 decembrie 2021, inclusiv.

În România sunt aproximativ 600.000 de copii cu vârsta între 3 şi 6 ani.

Ce prevede cadrul legal actual

Potrivit noului cadru fiscal, cheltuielile cu educația timpurie menționate sunt nedeductibile la calculul rezultatului fiscal și se scad din impozitul pe profit datorat în perioada efectuării acestora, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil. În cazul în care suma depăşeşte impozitul pe profit datorat, diferenţa va fi scăzută, în ordine, din impozitul pe salarii reţinut de contribuabil pentru angajaţi, din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate.

Prin același act normativ, respectiv Legea nr. 239/2020, sumele plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor au fost introduse în categoria veniturilor neimpozabile din salarii și asimilate salariilor.

Totodată, prin Legea nr. 296/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sumele plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor au fost excluse din baza de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii.

Noile reguli fiscale reglementate s-au dovedit insuficiente pentru a putea fi aplicate

În practică, așa cum au semnalat atât contribuabilii interesați/organizațiile profesionale interesate de accesarea facilității fiscale privind educația timpurie, cât și organele fiscale, și chiar parlamentari, noile reguli fiscale reglementate s-au dovedit insuficiente pentru a permite aplicarea lor.

Solicitările de clarificare a regulilor fiscale au vizat elemente tehnice esențiale aplicării, care nu se regăsesc în actualele prevederi.

Totodată, s-a solicitat includerea în categoria cheltuielilor deductibile limitat a sumelor reprezentând cheltuiala cu educația timpurie pentru copiii contribuabilului și/sau ai angajaților săi și în cazul veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate (ex.: societățile civile de avocatură, persoanele fizice autorizate, întreprinderi individuale), întrucât în prezent nu există prevederi  legale în acest sens.

Un alt aspect important, sesizat de părțile interesate, este acela al mecanismului de scădere din impozitul pe salarii reţinut de contribuabil pentru angajaţi, din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate, pentru diferența nerecuperată din impozitul pe profit datorat, în condițiile în care nu există o procedură de compensare clară, iar perioadele de declarare pentru aceste obligații fiscale sunt diferite de cele pentru impozitul pe profit.

O altă problemă legată de acest aspect o reprezintă faptul că atât taxa pe valoarea adăugată, cât și accizele sunt impozite indirecte reglementate la nivelul Uniunii Europene prin directive care sunt obligatorii pentru toate statele membre și în cazul acestora nu se pot acorda alte facilități fiscale decât cele prevăzute în mod expres de respectivele directive. Scăderea cheltuielilor cu educația timpurie din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate contravine regulilor de funcționare a acestor impozite, astfel cum sunt stabilite de legislația europeană în domeniu.

Totodată, deducerea cheltuielilor cu educaţia timpurie suportate de angajatori din impozitul pe salarii reţinut de contribuabil pentru angajaţi, generează dificultăți în aplicare având în vedere faptul că impozitul pe venit aferent veniturilor din salarii și asimilate salariilor este datorat de persoana fizică, angajatorul având numai obligația de calcul, reținere, plată și declarare. În acest caz, întrucât cheltuiala cu educaţia timpurie este o cheltuială suportată de contribuabilul plătitor de impozit pe profit, aceasta poate fi dedusă cel mult din impozitul pe profit datorat de contribuabil și nicidecum din obligațiile fiscale datorate de alți contribuabili, în speță, persoanele fizice care au calitatea de angajați. Mai mult, este de menționat și faptul că reglementarea ca avantaje de natură salarială neimpozabile a sumelor plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor, implică o diminuare a impozitului pe venit datorat de angajați.

De asemenea au fost semnalate aspecte legate de caracterul discriminatoriu al măsurii fiscale instituite de Legea nr. 239/2020, prin raportare la diferite categorii de angajați care au alți angajatori decât persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit, cum sunt: plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, plătitorii de impozit specific unor activități sau instituțiile publice ce nu desfășoară activități economice, precum și în cazul angajatorilor care obțin venituri din activități independente, cum ar fi societăți civile de avocatură, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale.