Actualitate
Mai avem vreun viitor? Cum arată viitorul?
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Ceva foarte important ne scapă în obsedantele noastre interogaţii cotidiene asupra covidului şi pandemiei. Acuzele aduse Forumului Economic Mondial de la Davos, cu al său Great Reset, lui Klaus Schwab, lui Bill Gates, lui George Soros, clanului Rockefeller, clanului Rothschild, interpuşilor acestora, miliardarilor americani şi vest-europeni, contra guvernului mondial pe care aceştia şi-l doresc, îl pregătesc, împotriva Noii Ordini Mondiale, împotriva presupusei lor tentative de a diminua populaţia planetei (chiar vor asta ?) cu cel puţin 3 miliarde de suflete într-o primă fază – toate aceste acuze nu ne duc prea departe, nu ne ajută să înţelegem ce se gândeşte, ce se hotărăşte într-adevăr în spatele uşilor capitonate.
De ce se închid centralele nucleare în Germania ? De ce se doreşte cu atâta ardoare, mai ales în Europa Occidentală, eliminarea emisiilor de CO2 până spre 50 % în 2030 şi eliminarea totală până în 2050 ? De ce ţine atât de mult Europa să devină primul continent verde ? Temperatura ar creşte cu 3 grade Celsius până în 2050 pe toată planeta. Ce ştiu aceşti „iniţiaţi”, aceşti mari bogaţi şi nu ne spun clar şi nouă ? E vorba doar de încă un raport prăpăstios al Clubului de la Roma sau ei deţin nişte informaţii ştiinţifice cu adevărat îngrijorătoare ? A fost provocată sau nu criza covid ? Vaccinurile sunt chiar atât de periculoase, reprezintă ele cea de-a doua etapă a unui război neconvenţional ascuns ? Vor muri într-adevăr peste 60 de milioane, aşa cum se pronostica la începutul pandemiei, ca urmare a vaccinării devenită obligatorie până la urmă ? Pentru că până acum mortalitatea datorată covidului nu a depăşit mortalitatea cauzată de o gripă obişnuită. Asta dincolo de cifrele umflate bizar, cu trecerea altor cauze ale mortalităţii, comorbidităţi, decese legate şi de slăbiciunei ale vârstelor înaintate, pe seama atât de periculosului SARS-CoV-2.
Cum arată viitorul imediat, cel de până în 2025, să zicem ? Vom supravieţui covidului şi vaccinurilor Astra Zeneca, Pfizer, Moderna etc. ? După cei mai serioşi analişti, se pare că totuşi vom supravieţui. Dar o consecinţă imediată va fi „crearea unui sistem de sănătate mondial”. În epoca postcovid vom avea „o lume mult mai integrată”. Deşi vor creşte, mai ales în UE, tendinţele de repliere spre sine, care se vor generaliza. Dar istoria Europei până în 2025 nu va fi făcută numai din covid şi vaccinurile care sperie atâta lume. Italia va intra în incapacitate de plată. Turcia s-ar putea să cunoască haosul. Vom avea un război al Internet-urilor. Contestaţia exerciţiului politic va creşte exponenţial. În lume, s-ar putea să asistăm la un război civil în Brazilia. Vom avea, foarte probabil, un conflict între Israel şi Iran. Vom asista la o recentrare pe pieţele regionale. Criza petrolului va produce haos social. Bineînţeles, vom avea o sino-mondializare, China va depăşi clar SUA. Etc.
Vă întrebaţi de unde ştim atâtea lucruri formidabile, uluitoare. Ei bine, în Franţa există un institut de cercetări privind viitorul şi posibilele previziuni numit Futuribles. Asemănător cu alte institute de acelaşi fel din lume, dar şi cu organismul care funcţiona cândva la noi sub conducerea matematicianului Mircea Maliţa. Dacă accesaţi Futuribles pe Internet (accesul e liber !), puteţi lua cunoştinţă de foarte multe dintre publicaţiile institutului pentru care lucrează o mulţime de specialişti dintre cei mai respectabili reprezentând discipline diverse. Iar institutul este finanţat şi de importante bănci şi companii ale statului francez. „Cine suntem ? Futuribles e un centru de reflecţie şi studii prospective care vizează integrarea eficace a termenului lung în decizii şi acţiuni. Din 1960 încoace, Futuribles joacă un rol motor în dezvoltarea prospectivei în Franţa şi în lume. Convingerea noastră e aceea că pentru a acţiona liber şi a construi viitorul organizaţiilor şi societăţilor noastre este primordială înţelegerea şi luarea în considerare a evoluţiilor în curs. Munca noastră constă deci în a repera, analiza şi înţelege marile transformări în curs, a identifica principalele incertitudini, a concepe procese de decizie şi acţiune care integrează luarea în considerare a termenului lung şi implicarea actorilor în construirea viitorului. Activităţile noastre implică o echipă de cca 12 angajaţi permanenţi şi o mare reţea de experţi şi parteneri” (www.futuribles.com/fr/qui-sommes-nous/).
Dar ce e posibil să se întâmple, conform Futuribles, după 2025 şi până în 2030 ? S-ar putea să vedem ocuparea unor ţări printr-un atac cibernetic. Vom avea războiul pentru litiu (Bolivia e unul dintre cei mai mari deţinători de minereu, Zimbabwe şi Namibia sunt şi ele printre primii 10 producători). Nu e exclus un război nuclear între India şi Pakistan. Va dispărea NATO, iar Europa va fi obligată să-şi organizeze propria apărare. Va dispărea şi ONU şi vor apărea jucători non-statali. Nu înainte ca Statele Unite să părăsească agenţiile ONU. China va deveni partenerul-cheie al Americii Latine. Pentru scurtă vreme, UE va deveni un actor geopolitic de prim rang, preluând, probabil, temporar rolul SUA. O SUA care se va afunda într-o criză internă prelungită, cu războaie de secesiune etc. Lucru pe care nu ni-l mai spune însă Futuribles. Şi, încoronare, vom avea o primă internaţională ecologistă.
Şi care sunt scenariile pentru 2030-2040 ? Cu cât e mai îndepărtată perioada prognozată, cu atât predicţiile devin mai vagi, mai largi şi mai puţin probabile. Pentru 2030-2040 se prevede disparuţia Arabiei Saudite ca stat, spargerea Indiei (care e prea mare ?), stagnarea durabilă a Chinei, supravegherea în masă a populaţiilor, înmulţirea crizelor sanitare, pierderi irecuperabile ale biodiversităţii, influenţa Chinei extinsă asupra Europei. Şi de asemenea : o UE compusă din opt ţări (probabil, cele din vestul Europei sau, mai degrabă, cele care vor compune noul imperiu german, printre care şi România), mişcări teroriste bazate pe tehnologie, slăbirea cooperării internaţionale şi moda demondializării, influenţa crescută a religiilor asupra politicii.
Pentru apropierea anului 2050 (perioada 2040-2050) se prognozează o creştere a temperaturii cu 3 grade Celsius, şi deci o planetă mai puţin ospitalieră, mai greu de locuit (topirea a 54 000 de gheţari din lanţul muntos Himalaia e prevăzută totuşi doar pentru anul 2100). Regiuni urbane din Asia de Sud vor deveni de nelocuit, migraţiile în masă se vor înmulţi, China se prăbuşeşte, „ordinea rusă” va domina Europa, vor apărea zeci de reactoare bazate pe fuziune nucleară, energiile fosile vor fi depăşite de energiile „curate”, se vor oferi răspunsuri tehnologice la degradarea ecosistemului, Pax Ecclesia.
„La orizontul lui 2050, comunitatea internaţională nu va fi reuşit să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Dimpotrivă, acestea vor continua să crească, accelerând suplimentar încălzirea climatică, ajunsă la 3 grade Celsius faţă de era preindustrială, confirmând astfel scenariile cele mai pesimiste. Diferitele măsuri de adaptare şi tehnologiile testate (precum geoingineria) se arată a fi insuficiente şi un număr crescând de teritorii ale planetei devin de nelocuit. E vorba în principal de zonele de coastă (cuprinzând şi oraşe mari) inundate prin creşterea nivelului mării, precum şi de teritorii din Asia de Sud-Est, din Sahel şi din Orientul Mijlociu… Vor fi afectate mai mult de 1 miliard de persoane.
În paralel, modificările climatice cauzează şi transformarea unor spaţii în noi zone locuibile. Groenlanda şi Siberia, dar şi unele regiuni din Europa de Nord devin noi eldorado-uri, care atrag deopotrivă populaţii şi investiţii pentru a exploata terenurile agricole şi resursele geologice care devin accesibile în urma topirii gheţarilor.
În 2050, câteva zone vor fi declarate nelocuibile de către GIEC (Grupul interguvernamental de experţi în domeniul evoluţiei climatice), date fiind consecinţele schimbării climatice. Creşterea fluxurilor migratoare care rezultă va inspira o strategie internaţională de relocalizare a populaţiilor afectate, strategie expusă pe Platforma deplasărilor legate de catastrofe (PDD – Platform on Disaster Deplacement), la iniţiativa Uniunii Europene. Între 2045 şi 2065, 850 de milioane de persoane vor fi deplasate astfel într-un mod planificat, mai ales în Asia de Sud-Est, în Africa subsahariană şi în Pacificul de Sud” (vezi pe site-ul Futuribles : Synthèse Rapport Vigie 2020).
Lipsesc, surprinzător, sau sunt foarte rare previziunile despre evoluţia în următorii 30 de ani a SUA, care e încă prima putere militară şi financiară a lumii. Nu aflăm mare lucru nici despre Franţa şi Marea Britanie, marile puteri ale secolului al XIX-lea şi parţial ale secolului XX. Şi nu aflăm prea multe nici despre Germania, care pare să devină o mare putere globală, deranjantă în primul rând pentru SUA. Sau, de fapt, în ceea ce priveşte Europa, previziunile sunt acoperite de umbrela UE. Între 2040 şi 2050, „ordinea rusă” va domina Europa, şi deci şi UE (germanică), dacă aceasta va mai exista.
Nu ştim câte previziuni se vor confirma din acet tablou viitorologic şi nici când, mulţi dintre noi nu-i vom mai putea verifica pe Futuribles (pe asta se şi bazează, în general, asemenea proiecţii) pentru că vom fi plecaţi de mult. Dar studiile de futurologie au meritul de a oferi o bună porţie de optimism. Istoria nu se va încheia nici cu covidul, nici cu vaccinurile şi nici măcat odată cu noi. Cu unele schimbări bruşte, cu războaie şi cu revoluţii, sau, dimpotrivă, cu continuităţi, cu tradiţii şi cutume reînviate, planeta se va învârti mai departe în jurul Soarelui şi se vor naşte încă mulţi copii.
Actualitate
Talon Blue, drona autonomă Northrop Grumman, a efectuat primul zbor
Demonstrație autonomă în deșertul Mojave
Demonstratorul de dronă „wingman” Talon Blue, dezvoltat de Northrop Grumman, a zburat pentru prima dată deasupra deșertului Mojave din California. În cadrul testului, desfășurat la o dată care nu a fost precizată, aparatul a executat autonom rulajul, decolarea, manevrele în aer și aterizarea, potrivit companiei.
Craig Woolston, vicepreședinte și director general pentru cercetare și proiectare avansată în cadrul Northrop Grumman, a descris zborul drept un pas către o nouă generație de capabilități autonome. El a adăugat că fiecare test oferă lecții utile pentru dezvoltarea viitoare a acestor tehnologii.
Proiect finanțat de companie, în afara primului val al programului CCA
Northrop Grumman a finanțat până acum din resurse proprii dezvoltarea Talon Blue, după ce nu a fost selectată pentru contractele inițiale ale Forțelor Aeriene ale SUA privind aeronavele autonome de tip Collaborative Combat Aircraft (CCA).
În iunie, Anduril și General Atomics au fost alese pentru construirea dronelor din prima etapă a programului. Separat, în competiția dedicată software-ului de autonomie, au avansat Anduril, Shield AI și Collins Aerospace, filială a RTX.
Cu toate acestea, autoritățile americane au manifestat interes pentru Talon Blue, iar Forțele Aeriene i-au atribuit indicativul militar YFQ-48A.
Arhitectură modulară și software aflat în teste
Northrop Grumman promovează designul modular al aeronavei și afirmă că compartimentul său pentru armament poate fi adaptat pentru misiuni diferite. Compania dezvoltă, de asemenea, o suită software de autonomie numită Prism, testată pe Model 437, o dronă produsă de filiala Scaled Composites.
Nu este clar dacă Talon Blue a fost pilotată în primul zbor folosind software-ul Prism. Un purtător de cuvânt al companiei nu oferise încă o precizare în acest.
Competiția pentru drone autonome continuă
O a doua etapă a programului CCA este în curs de dezvoltare. În paralel, și alți producători, inclusiv Lockheed Martin, și-au prezentat conceptele de drone „wingman”, fără să le asocieze în mod public cu programe specifice.
Primul zbor al Talon Blue marchează astfel o etapă importantă pentru proiectul Northrop Grumman, într-un domeniu în care companiile încearcă să transforme autonomia aeriană într-o capabilitate operațională.
Actualitate
Talon Synapse: Parteneriatul tehnologic care schimbă paradigma apărării între SUA și Emiratele Arabe Unite
Comandamentul Central al SUA a anunțat oficial lansarea unei forțe operative comune, o inițiativă strategică menită să accelereze integrarea inteligenței artificiale în arhitecturile militare ale Washingtonului și ale Abu Dhabi-ului. Proiectul, botezat „Task Force Talon Synapse”, marchează o premieră absolută în cooperarea bilaterală dedicată tehnologiilor emergente pe câmpul de luptă.
O forță de elită pentru un nou tip de război
Operațională în următoarele săptămâni, structura va fi găzduită în capitala Emiratelor Arabe Unite, Abu Dhabi. Echipa va fi compusă dintr-un nucleu restrâns de aproximativ 20 de experți americani și emiratezi, specializați în domenii critice: inteligență artificială, analiză de date și securitate cibernetică. Obiectivul declarat este clar și ambițios: accelerarea dezvoltării aplicațiilor militare bazate pe AI, cu un accent deosebit pe sprijinul informațional, protecția infrastructurii vitale și monitorizarea constantă a peisajului de securitate regional.
Diplomația tehnologică și culisele puterii
Inițiativa reprezintă punctul culminant al dialogului purtat anul trecut între conducerea Comandamentului Central al SUA și o figură cheie a aparatului de securitate emiratez, șeicul Tahnoon bin Zayed Al Nahyan. Recunoscut pentru rolul său central în serviciile de informații și pentru investițiile masive în tehnologie, șeicul Tahnoon aduce o greutate politică considerabilă acestui parteneriat. Colaborarea este descrisă de oficialii americani drept un „moment istoric”, confirmând statutul Emiratelor Arabe Unite ca unul dintre cei mai capabili parteneri regionali.
Provocări și semne de întrebare: cât de tangibil este succesul?
În pofida entuziasmului oficial, vocile din interiorul sferei de apărare avertizează asupra provocărilor logistice și strategice. Un fost oficial de rang înalt a pus sub semnul întrebării impactul real al unei echipe atât de mici, subliniind dificultățile inerente partajării informațiilor clasificate. „Este neclar care va fi beneficiul concret al acestui grup”, a remarcat acesta, ridicând dilema accesului la date sensibile: ce pot partaja americanii și, mai important, ce ar putea obține ei în schimb de la partenerii din Golf?
Mai mult, cooperarea tehnologică strânsă între SUA și EAU se desfășoară sub presiunea constantă a unor temeri de lungă durată. Oficiali americani de carieră și-au exprimat frecvent îngrijorarea cu privire la relațiile comerciale și diplomatice ale Emiratelor cu China, avertizând asupra riscurilor ca tehnologia americană avansată să ajungă, printr-o breșă de securitate, în mâini străine. Rămâne de văzut dacă „Talon Synapse” va reuși să navigheze aceste ape tulburi pentru a deveni un model de succes sau dacă va rămâne doar un exercițiu diplomatic pe hârtie.
Actualitate
Armata SUA pregătește specialiști care să adapteze roboții direct pe câmpul de luptă
În timp ce armata americană își reorganizează forțele pentru a putea desfășura rapid drone și alte sisteme fără pilot, școala de operații speciale pregătește o nouă categorie de specialiști: tehnicienii în robotică, încadrați în specialitatea militară 390A.
Prima promoție a absolvit recent cursul, iar cea de-a doua urmează să-și încheie pregătirea printr-un exercițiu de teren la Clarke Range, în Alabama. Scenariul, programat pentru prima săptămână din noiembrie, va pune la încercare capacitatea cursanților de a improviza și de a-și adapta echipamentele în condiții de luptă. Exercițiul se inspiră din lecțiile desprinse din conflictele din Ucraina, Caucaz și Orientul Mijlociu.
„Construim un soldat capabil să adapteze un sistem robotic la misiune, la adversar și la teren”, a declarat generalul-maior Jason Slider, comandantul Centrului și Școlii de Război Special John F. Kennedy al armatei SUA.
Adaptarea, miza exercițiului final
În timpul simulării, amenințările se vor schimba constant, obligând cursanții să-și revizuiască tacticile și să reprogrameze roboții pe loc. Războiul electronic le va bruia comenzile radio, le va bloca accesul la GPS și îi va deconecta de instrumentele de programare cu inteligență artificială disponibile prin cloud.
Cursanții vor trebui să se descurce cu tehnologia pe care o pot transporta și utiliza în teren, inclusiv în condiții dificile. „Când totul se întrerupe, trebuie să poată apela la instrumentele pe care le au la dispoziție și să folosească programele necesare pentru a face robotul să-și îndeplinească misiunea”, a explicat ofițerul tehnic-șef Michael Updike.
La exercițiul final al primei promoții, desfășurat la începutul acestui an, cursanții au echipat o dronă cu patru rotoare cu o cameră HD de 1.000 de dolari și au conectat-o la o rețea descentralizată de tip mesh. Astfel, datele au putut ocoli nodurile afectate de bruiaj.
Inovație fără sprijinul internetului
Pe fronturile din Ucraina, serviciile cloud, modelele lingvistice de mari dimensiuni și chiar navigația GPS sunt adesea perturbate. Chiar și atunci când comunicațiile funcționează, transmisiile radio pot dezvălui poziția militarilor și îi pot expune unor lovituri de precizie.
Din acest motiv, exercițiul final de la Clarke Range este conceput să reproducă presiunea unui câmp de luptă modern: cursanții trebuie să găsească soluții fără acces la internet și fără a se baza pe modele AI mari, conectate la rețea.
Organizatorii au construit intenționat scenarii în care lucrurile pot eșua. Scopul este ca participanții să fie nevoiți să încerce din nou, să-și regândească abordarea și să învețe să continue misiunea chiar și după un eșec.
Mai mult decât operatori sau programatori
Specialiștii 390A nu sunt doar operatori de drone, deși pot pilota astfel de sisteme. Nici nu sunt simpli programatori, chiar dacă pot scrie cod și pot folosi instrumente AI compacte, instalate pe laptopuri robuste, pentru a lucra în teren.
Rolul lor este de a integra sisteme: au cunoștințe aprofundate despre dronele armatei, roboții tereștri și rețelele care le conectează. Ei fac legătura între ofițerii care comandă forțele și militarii care operează sisteme specializate, adaptând echipamentele și modul în care acestea funcționează împreună la cerințele misiunii.
Experiența conflictelor recente arată că specializarea exclusivă în pilotarea dronelor nu este suficientă. Unitățile care nu-și pot adapta rapid tehnologia și tacticile riscă să piardă avantajul în fața unui adversar capabil să se schimbe și să răspundă.
Tehnologia nu înlocuiește rezistența soldatului
Adaptarea nu se limitează la echipamente. Ea presupune și schimbarea tacticilor, precum și capacitatea militarilor de a rezista și de a acționa în condiții grele.
Tehnologia poate ajuta soldatul să ajungă la obiectiv, însă succesul misiunii depinde în continuare de capacitatea acestuia de a opera în teren, de a se apropia de adversar și de a duce lupta până la capăt.
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 4). Achim Petronel – șeful care ține lacătul pe ușa legii
-
Exclusivacum 2 zileDosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 3). Mataiche „Rambo” Marian – eroul de hârtie care se bate doar în declarații




