Featured
Domnul doctor Lucian Bode, ministru de Interne, l-a numit ca șef de cabinet pe Marius Mihăilă, spălătorul de plagiatori de la Academia de Poliție
Spălătorul de plagiate de la Academia de Poliție, numit director de cabinet al ministrului de Interne Lucian Bode
Protectorul plagiatorilor din Academia de Poliție, Marius Florin Mihăilă, a devenit directorul de cabinet al ministrului Lucian Bode începând cu 9 februarie.
Anul trecut, Lucian Bode a intervenit politic de două ori pe lângă fostul ministru de Interne Marcel Vela pentru împuternicirea lui Mihăilă pe diverse funcții de conducere în Ministerul de Interne, mai întâi ca șef al Inspectoratului Județean de Poliție (IJP) Sălaj, iar apoi ca rector al Academiei de Poliție.
Ajuns la conducerea Ministrului de Interne, Bode a putut decide singur pe ce post să îl numească pe fostul său coleg de clasă de la Grupul Școlar „Iuliu Maniu” din Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.
Mihăilă a ajuns astfel pe una dintre cele mai importante funcții din Ministerul Afacerilor de Interne (MAI), care îi permite să aibă acces la toate informațiile destinate ministrului, să îl consilieze, ba chiar să îi influențeze deciziile.
Numirea lui Mihăilă ca director de cabinet al ministrului de Interne este ultima decizie controversată dintr-un lung șir prezentat de presă după instalarea noului guvern – oameni fără competență, fără experiență sau fără pregătirea necesară au ajuns în diverse funcții publice într-o guvernare care a promis un alt fel de a face politică.
***
Marius Florin Mihăilă, noul director de cabinet al ministrului de Interne Lucian Bode, a fost președintele Comisiei de Etică de la Academia de Poliție și este unul dintre principalii responsabili de blocarea curățeniei în privința doctoratelor plagiate, dar și de închiderea școlilor doctorale ale instituției în octombrie 2020.
Scandalurile în care a fost implicat Marius Florin Mihăilă în ultimii ani în Academia de Poliție sau la IJP Sălaj nu au contat deloc în decizia lui Lucian Bode.
A contat mai mult vechea relație pe care o are cu Mihăilă – au fost colegi de clasă de la Grupul Școlar „Iuliu Maniu” din Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.
Acum, Mihăilă a devenit mâna dreaptă a lui Bode și cel care îi va ține în mână agenda.

„Este gardianul ministrului”, descrie succint o sursă din Ministerul de Interne funcția de director de cabinet.
Prin această poziție, Mihăilă va avea acces la toate documentele care îi vor fi adresate ministrului, inclusiv la informările venite de la serviciile secrete sau de la alte structuri ale statului: parchete, Agenția Națională de Integritate, Direcția Generală Anticorupție etc.
În plus, nu e vorba doar despre informările primite de la serviciul secret al Ministerului de Interne, denumit colocvial „Doi și un sfert”, ci despre toate informările primite de la toate celelalte serviciile secrete, explică aceeași sursă.
Tocmai pentru că va lucra cu documentele clasificate destinate ministrului, Marius Mihăilă va trebui să obțină certificat ORNISS – cel care oferă acces la informații secrete.
Mihăilă ar trebui să fie verificat printr-o procedura specială pentru a primi certificatul ORNISS cu cel mai înalt grad de acces la informații clasificate – SSID –, adică secret de stat de importanță deosebită.
Prin noua funcție deținută Mihăilă va avea în subordinea sa toți consilierii ministrului.
Nici ministrul de Interne Lucian Bode și nici noul său director de cabinet Marius Mihăilă nu au răspuns la telefon și la mesajele trimise pentru a-și exprima un punct de vedere.
Întrebată dacă poate confirma informația, Monica Dajbog, purtătorul de cuvânt al MAI, a susținut printr-un sms scurt că nu a primit „niciun răspuns” de la conducere.
De ce s-au ferit cei trei să confirme oficial numirea lui Mihăilă sau să vorbească public despre acest lucru? Surse din Ministerul de Interne susțin că Lucian Bode ar fi cerut informări legate de Mihăilă de la „Doi și un sfert” și de la Direcția Generală Anticorupție (DGA), iar că acestea i-au descris în mod detaliat vulnerabilitățile.
Cu toate acestea, Bode și-a asumat numirea.
În ordinul de instalare în funcție, semnat de ministru pe 9 februarie, se precizează că Mihăilă a fost mutat de la Academia de Poliție în conducerea MAI unde a fost numit „direct” în funcția de director de cabinet, funcție prevăzută cu gradul profesional de chestor șef de poliție, echivalent cu cel de general cu două stele din armată.
***
În Academia de Poliție a fost anticipat faptul că Marius Florin Mihăilă va fi numit într-o funcție de conducere după ce de la Ministerul de Interne a venit o adresă prin care se cerea o informație precisă: dacă Mihăilă este cercetat disciplinar.
Potrivit Statutului Polițistului, când un polițist este cercetat disciplinar, acesta nu poate fi împuternicit într-o funcție de conducere.
După venirea liberalilor la guvernare și intrarea lui Lucian Bode în Guvernul Ludovic Orban, ca ministru al Transporturilor, Mihăilă a fost numit în două funcții de conducere distincte în Ministerul de Interne, deși era cercetat disciplinar în legătură cu acoperirea plagiatelor din Academia de Poliție.
Ambele numiri au fost influențate politic de Lucian Bode și ambele au fost ilegale.
Mai întâi, Mihăilă a fost împuternicit pe 23 decembrie 2019 pentru trei luni ca șef al Inspectoratului Județean de Poliție Sălaj, împuternicire prelungită ulterior cu alte trei luni, după care a fost împuternicit rector al Academiei de Poliție din 28 mai 2020.
Șase zile mai târziu, ministrul Marcel Vela a anulat ordinul de numire a lui Mihăilă ca rector al Academiei de Poliție.
După ce am scris, în exclusivitate pe PressOne, că împuternicirea a fost ilegală pentru că Mihăilă era cercetat disciplinar din vara lui 2019, ministrul de Interne de atunci, Marcel Vela, a reparat ilegalitatea.
Surse politice, dar și surse din Ministerul de Interne declarau la acel moment că ministrul Transporturilor Lucian Bode i-a cerut colegului său de guvern de la Interne, Marcel Vela, să îl împuternicească pe Mihăilă la conducerea Academiei.
Lucian Bode a negat atunci că ar avea de-a face cu numirea lui Mihăilă la Academie sau la IJP Sălaj, însă a declarat că „mă bucur când un tânăr reușește în viață”. Marius Mihăilă are 46 de ani.
De data asta, Bode nu a riscat o nouă numire ilegală, ci și-a asumat faptul că girează un personaj considerat – în propunerea de desființare a școlilor doctorale de la Academia de Poliție – ca fiind „unul dintre principalii responsabili” de cel mai mare scandal de plagiat din istorie.
***
Marius Mihăilă a fost încadrat în Ministerul de Interne ca ofițer în 2009, însă până când fostul său coleg de clasă din liceu nu a ajuns în guvern, în 2019, acesta nu a deținut vreodată o funcție de conducere.
La Academia de Poliție a ajuns în 2017 tot prin intervenția lui Lucian Bode, una indirectă, susțin surse din instituție. A fost mai întâi angajat ca instructor de predare, iar în 2019 a câștigat un concurs pentru un post de lector universitar pentru disciplinele psihologie judiciară și etică și integritate.
Concursul, în sine, a fost un simulacru: comisia care l-a evaluat nu avea competențe de specialitate pentru postul scos la concurs.
La scurt timp după ce a ajuns în Academia de Poliție, mai exact din septembrie 2017, Mihăilă a fost numit președinte al Comisiei de Etică a instituției, în condițiile în care Academia se confrunta deja cu multiple acuzații de plagiat în tezele de doctorat.
De altfel, ca șef al Comisiei de Etică, Mihăilă a girat mai multe verdicte de neplagiat în teze de doctorat ale unor șefi din Ministerul de Interne sau ale unor profesori din Academia de Poliție.
Două verificări interne făcute asupra tezelor de doctorat susținute la cele două școli doctorale din Academia de Poliție au scos la iveală informații uluitoare.
58 de teze de doctorat susținute în perioada 2011-2016, suspecte de plagiat, nu au fost niciodată verificate pentru a vedea dacă sunt plagiate, într-adevăr, deși lucrările au ajuns la Comisia de Etică a Academiei condusă de Mihăilă.
Alte 35 de teze de doctorat susținute în intervalul 2007-2016 ar putea fi și ele plagiate, toate având indici de similitudine foarte mari, relevați în urma unei analize cu un soft de similitudine. Nici acestea nu au fost verificate de Comisia de Etică.
În urma celor două verificări a reieșit că tezele de doctorat a cel puțin 20 de cadre didactice din instituție depășesc coeficienții de similitudine admiși. Comisia de Etică nu le-a analizat nici pe acestea.
Totuși, aceeași Comisie de Etică a emis verdicte de neplagiat – susținute printr-un ansamblu de contorsiuni juridice și logice – pentru fostul rector al Academiei de Poliție, Adrian Iacob, și pentru fostul șef al Direcției Generale Anticorupție din MAI, Cătălin Ioniță.
În cazul tezei de doctorat a lui Iacob, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a emis verdict definitiv de plagiat anul trecut.
***
Din cauza gestionării dezastruoase a problemelor de integritate academică din Academia de Poliție de către Comisia de Etică condusă de Mihăilă, inclusiv a acuzațiilor de plagiat în mai multe teze de doctorat, ministrul Educației Monica Anisie a semnat în octombrie 2020 ridicarea acreditării celor două școli doctorale.
Decizia lui Anisie, despre care am scris pe larg anul trecut, a fost luată la propunerea Consiliului de Etică și Management Universitar (CEMU). Retragerea acreditării celor două școli doctorale este o premieră în istoria învățământului superior românesc.
De altfel, unul dintre argumentele CEMU – care a propus Ministerului Educației un set de cinci sancțiuni pentru Academia de Poliție – a avut legătură directă cu Mihăilă și cu activitatea acestuia la Comisia de Etică, dar și cu scurta numire a acestuia în funcția de rector.
„Nesancționarea unor derapaje grave de la normele de conduită academică a condus la situația în care Marius Florin Mihăilă a fost împuternicit rector al instituției de învățământ superior în perioada 28 mai – 3 iunie 2020.
Acesta a fost unul dintre principalii responsabili ai faptului că tezele de doctorat susținute în cadrul Academiei de Poliție ulterior adoptării Legii educației naționale nr.1 / 2011 nu au fost verificate”, este o altă constatare din raportul CEMU.
În același raport CEMU este consemnat și faptul că Marius Mihăilă, în calitatea sa de președinte al Comisiei de Etică, a sesizat CEMU „aducând la cunoștința Consiliului că «GEORGE CĂLINESCU este PLAGIATOR!»”.
De fapt, în sesizarea adresată CEMU Mihăilă reclama CNATDCU pentru că i-a retras titlul de doctor lui Iacob, fostul rector al Academiei de Poliție, pentru plagiat.

Una dintre cele cinci sancțiuni aplicate Academiei de Poliție de Ministerul Educației în octombrie 2020 vizează realizarea de către Ministerul de Interne a unei analize a resursei umane și a capacității administrative existente la nivelul Academiei, cu scopul reorganizării întregii instituții.
Această organizare va trebui să fie girată de ministrul de Interne Lucian Bode, care îl are în poziția de cel mai apropiat sfătuitor tocmai pe cel care a încercat să acopere în mod sistematic neregulile din Academie.
***
Marius Florin Mihăilă este vizat și în două dosare penale deschise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, care au legătură tot cu activitatea sa de la Comisia de Etică.
- Prima plângere penală a fost făcută la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 în iulie 2019 de Corpul de Control al ministrului de Interne Carmen Dan pentru patru infracțiuni: abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și neglijență în serviciu. Aceeași plângere îi mai vizează pe Remus Tamaș, secretarul Școlii Doctorale, și pe Cătălin Doroș, șeful structurii informatice din Academia de Poliție. Despre această plângere am scris aici.
- O a doua plângere a fost înregistrată tot la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 în luna august 2019 sub suspiciunea de divulgare de date nedestinate publicității. În acest dosar cercetat in rem, Mihăilă este bănuit că a obținut în mod ilegal un raport al Corpului de Control al ministrului Educației, făcut în iulie 2019, care ulterior a fost scurs în presă.
Surse din Ministerul de Interne susțineau anul trecut că la nivelul Direcției Generale de Protecție Internă, serviciul secret al Ministerului de Interne, există date potrivit cărora Marius Mihăilă i-ar fi dat respectivul raport fostului rector al Academiei de Poliție, Adrian Iacob.
Mai departe, pagini din raport au apărut în ziarul Național, unghiul de abordare al articolului fiind pus pe faptul că fostul rector Adrian Iacob a fost „executat” printr-un „fake raport”.
În realitate, Adrian Iacob a fost demis de la conducerea Academiei de Poliție de ministrul de Interne Carmen Dan la o zi după ce a fost pus sub acuzare de Direcția Națională Anticorupție (DNA) pentru instigare la șantaj în dosarul în care am fost amenințată cu moartea.
***
După ce Marcel Vela l-a demis pe Mihăilă din funcția de rector al Academiei de Poliție a doua zi după ce am dezvăluit că l-a numit ilegal, Mihăilă a pus tunurile pe teza de doctorat a secretarului de stat din MAI, Bogdan Despescu.
Deși timp de șase luni nu s-a atins de teza lui Despescu, despre care am scris anul trecut în ianuarie că e plagiată, Mihăilă a încercat să forțeze un verdict de plagiat.
În plus, Mihăilă a sesizat Parchetul General pentru încălcarea dreptului de proprietate intelectuală în teza secretarului de stat Bogdan Despescu. Despre lupta din culisele Ministerului de Interne am scris, pe larg, aici.
Mihăilă a considerat atunci că Despescu este responsabil de demiterea sa.
Surse din Ministerul de Interne susțin că săptămâna trecută, la o ședință condusă de Lucian Bode, la care au participat și Mihăilă, și Despescu, ministru i-a atenționat pe cei doi că va trebui să lucreze unul cu celălalt, în ciuda adversității fățișe dintre aceștia.
Fără incompetenți în funcții publice
Doar în ultimele zece zile, presa centrală și locală a semnalat numirea în funcții publice a mai multor persoane fără competență, fără experiență sau fără pregătirea necesară. În mai toate cazurile a contat susținerea politică de care s-au bucurat respectivii.
https://pressone.ro/spalatorul-de-plagiate-de-la-academia-de-politie-numit-director-de-cabinet-al-ministrului-de-interne-lucian-bode?fbclid=IwAR3N7O8c6mbLN2N7LCI4vj1opNQmwAutMoVKPPA_Ixu0gOud-nB_H2Xwe8g
Exclusiv
„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă
Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”
Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.
Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.
Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.
Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm
Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”
În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.
Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.
Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă
Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.
Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.
Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.
Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.
„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească
În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.
Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.
În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”
Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”
Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?
Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.
Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;
Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.
Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”
În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.
Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.
În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.
Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.
Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali
Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:
- 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
- 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
- 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
- iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
- 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
- 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
- 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
- 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.
Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză
În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.
În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.
Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă
Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.
Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.
Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională
Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.
Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.
Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).
Featured
Lideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero
Leadership la postare: când conduci ANP din newsfeed
Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor le transmite un mesaj direct celor din vârful Administrației Naționale a Penitenciarelor:
mai puține lecții de leadership pe Facebook, mai multe rezultate în spatele gratiilor.
În ultimele zile, conducerea ANP pare să fi descoperit brusc miracolul „principiilor” – desigur, nu în rapoarte oficiale, nu în indicatori de performanță, ci în postări motivaționale pe rețelele sociale. Din online aflăm ce valori au. Din teren știm ce au făcut cu ele în ultimul an și jumătate.
Principii la vedere, rezultate la secret
De pe Facebook aflăm, cu litere mari, despre viziune, responsabilitate, integritate, reformă și alte cuvinte frumoase, numai bune de pus în grafice colorate. În penitenciare, însă, aceleași principii se dizolvă în lipsă de personal, infrastructură prăbușită și improvizații la limita suportabilului.
Federația întreabă, pe bună dreptate: dacă sunteți atât de plini de principii, unde se văd în realitate? În ultimul an și jumătate, oamenii din sistem au văzut altceva: promisiuni în cascadă, poze aranjate, comunicate lucioase – și foarte puține schimbări palpabile.
Planuri de mâine, nu lozinci de ieri
Sindicaliștii pun acum întrebările pe care conducerea ANP le evită cu eleganța unui scroll în jos:
- Ce faceți concret săptămâna viitoare?
- Ce schimbați luna viitoare?
- Ce veți îndrepta, măcar pe hârtie, anul viitor?
Nu în citate inspiraționale, nu în „stories”, nu în postări cu filtre. Ci în decizii, în proceduri, în bugete, în condițiile reale din penitenciare.
Mesajul din interior: mai puțină poză, mai multă treabă
Practic, Federația le spune celor din conducerea ANP, fără ocolișuri:
ajunge cu leadership-ul predat pe Facebook, e timpul pentru leadership exersat în penitenciare.
Nu mai impresionați pe nimeni cu fraze frumoase dacă ele nu se traduc în schimbări reale pentru angajați și deținuți deopotrivă. Sistemul penitenciar nu se repară cu like-uri, share-uri și citate inspiraționale, ci cu muncă serioasă, asumare și rezultate care se văd dincolo de ecran. (Cerasela N.).
(Sursa: mesaj public al Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, adresat conducerii ANP.)
Anchete
Șoferul „atlet” cu 1,00 la suflet: cum a încercat un vasluian beat să fugă de radar cu off-road și vorbe dulci
Cursa de „raliu” pe DE581: de la asfalt la off-road, cu frâna ruptă la bun-simț
Aventura din 10 noiembrie 2026, petrecută pe drumul european DE581, pe raza județului Vaslui, arată încă o dată cum unii șoferi cred că legislația rutieră e opțională, dar norocul obligatoriu. Potrivit relatărilor făcute publice de Sindicatul Europol, un bărbat de 43 de ani, din Bârlad, a decis să transforme șoseaua în pistă de fugă și câmpul în traseu off-road, totul cu o alcoolemie demnă de manualul „Așa nu”.
După ce a ignorat semnalele polițiștilor, șoferul a apăsat cu entuziasm pedala de accelerație și a improvizat aproximativ un kilometru de traseu pe coclauri, ca și cum se pregătea pentru un raliu de amatori, nu pentru încă un dosar penal. Când și-a dat seama că motorul nu-l mai poate ajuta, a trecut la „planul B”: a abandonat mașina și a încercat să-și demonstreze calitățile atletice… pe jos. Din păcate pentru el, probele de fugă nu se dau după regulile lui.
„Nu ne știm de undeva?” – ultima redută a șoferului disperat
După eșecul subit la capitolele viteză și condiție fizică, bărbatul a trecut la faza de „negociere sentimentală”. A încercat să-i convingă pe polițiști că îi cunoaște, că, cine știe, poate au mai stat la povești, s-au întâlnit pe undeva, au avut vreo legătură vagă în trecut. Poate, poate, o presupusă „cunoștință” ar fi putut cântări mai greu decât cifrele reci de pe aparate și decât litera legii.
Realitatea din teren a fost însă mult mai puțin romantică. În loc de „Ce mai faci, prietene?”, polițiștii au avut în față un rezultat de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul etilotest, așa cum a fost făcut public de Sindicatul Europol. Analizele toxicologice ulterioare au confirmat, elegant și sec, că bărbatul depășise serios limita legală. Prietenia, reală sau imaginară, nu mai avea loc la masa discuțiilor.
Atletism de carton: fugă prin câmp, dar fără medalie, doar cătușe
Scenariul complet arată ca o parodie prost regizată:
– a ignorat semnalele polițiștilor;
– a accelerat;
– a sărit de pe asfalt pe câmp, într-un off-road improvizat;
– și-a abandonat mașina;
– a luat-o la fugă pe jos, ca într-un film ieftin de acțiune;
– și, când totul a eșuat, a mai scos din joben și „arma secretă”: apelul la presupusa „prietenie” cu oamenii legii.
Problema majoră: nici fuga, nici poveștile despre „ne știm noi de undeva” nu țin loc de carnet, de lege și mai ales de bun-simț. Când conduci cu alcoolemie peste limită și pui în pericol toți participanții la trafic, ultimul lucru la care ar trebui să te gândești este dacă polițistul te place sau nu.
Strategia „de socializare” a picat testul de realitate
Din păcate pentru el – dar din fericire pentru normalitate – polițiștii nu s-au lăsat impresionați de această tentativă de „socializare spontană”. Nici „hai că ne știm”, nici „poate rezolvăm” nu au reușit să îndoaie vreun articol de lege.
La 11 noiembrie, bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore și urmează să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, pentru dispunerea unei măsuri preventive. De la „prietene, nu ne știm?” la „inculpatul se prezintă în fața procurorului” a fost doar un pas – unul foarte scurt și inevitabil.
Polițiștii – profesioniști, șoferul – exemplu negativ de manual
În tot acest tablou grotesc, singura parte serioasă și sănătoasă este reacția polițiștilor. Conform relatării Sindicatului Europol, agenții au urmat procedurile, au documentat întreaga activitate infracțională și au acționat exact așa cum trebuie atunci când un șofer beat decide să transforme drumul public în pistă personală de evadare.
Agent șef principal Stăncescu Sabin, agent principal Dănilă Marian și agent șef Ghețău Laurențiu merită felicitați pentru profesionalismul cu care au intervenit, punând legea și siguranța rutieră mai presus de tentativele jenante de „negociere” ale unui conducător auto care a ales să pună în pericol viețile celorlalți.
Concluzie: cu 1,00 mg/l nu-ți faci prieteni, îți faci dosar
Povestea acestui șofer din Bârlad este lecția perfectă despre cum să nu procedezi: nu fugi de poliție, nu sari cu mașina pe câmp, nu abandonezi vehiculul, nu joci rolul de atlet ratat și, mai ales, nu încerci să cumperi indulgență la „magazinul de prietenii inventate”.
Radarul nu uită, alcooltestul nu minte, iar legea nu se îmblânzește cu „Nu ne știm noi de undeva?”. În schimb, dosarul penal te așteaptă, punctual, la fiecare asemenea „aventură”. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zileComuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zileDirectorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zileParadisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Ancheteacum 3 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu




