Peste 6.000 de polițiști și personal contractual din unitățile de poliție din România se află într-o situație paradoxală: deși ocupă funcții de execuție superioare, sunt plătiți la nivelul unor funcții inferioare. Acest blocaj administrativ, ce afectează atât polițiștii care au obținut gradul profesional următor, cât și pe cei definitivăți în profesie anul acesta, este semnalat ca o problemă gravă, cu implicații financiare directe pentru angajați.

Drepturi ignorate: Promovarea pe funcție superioară, o obligație legală

Conform legislației în vigoare, toți acești angajați ar trebui să fie „promovați” pe funcțiile corespunzătoare, dacă îndeplinesc condițiile legale. Sindicatul Europol atrage atenția că baza legală este solidă, fiind reprezentată de Art. 22 alin. 4 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și de HG 286/2011 pentru personalul contractual.

Articolul 22 alineatul 4 din Legea 360/2002 stipulează clar că „polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au”. Această prevedere transformă încadrarea polițiștilor pe funcții corespunzătoare într-o obligație directă a șefilor nemijlociți. Aceștia ar trebui să formuleze propuneri scrise în acest sens către șefii unităților, care au responsabilitatea de a emite actele administrative de numire în funcții superioare de execuție.

Labirint birocratic: De la nota de fundamentare la intârzierea deciziilor

Pentru a realiza promovarea pe funcții superioare, șefii nemijlociți ar trebui să întocmească o notă de fundamentare, care ulterior trebuie avizată de șefii ierarhici și aprobată conform competențelor de gestiune a resurselor umane. În mod normal, actele administrative referitoare la aceste promovări ar trebui să fie emise până la sfârșitul anului.

Cu toate acestea, realitatea este alta. Deși situații similare nu au mai existat în trecut, anul acesta niciun inspectorat general nu a emis precizări privind demararea procesului de numire pe funcții superioare. Există o așteptare vizibilă a unei „dezlegări” de la Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Pe de altă parte, MAI evită să își asume în scris „aprobarea” acestor numiri, sugerând fie o amânare până în luna ianuarie, fie lăsând inspectoratele generale să își asume acest demers.

Mii de polițiști, păgubiți de lipsa de asumare: Acuzațiile Sindicatului Europol

Această „pasare” a responsabilității are consecințe directe și negative asupra polițiștilor. Sindicatul Europol dezvăluie că este evident că niciun inspector general nu va risca să se pună rău cu conducerea MAI, iar, în consecință, polițiștii vor fi puși în situația de a pierde sume considerabile, de până la aproape 700-800 de lei în cazul ofițerilor de poliție.

Această problemă afectează peste 6.000 de polițiști, fie că au obținut un grad profesional superior, fie că au fost definitivați în profesie în cursul acestui an. În fața acestei situații, Sindicatul Europol a transmis deja adrese către MAI și inspectoratele generale, solicitând lămuriri urgente cu privire la procesul de numire pe funcții superioare, într-o tentativă de a debloca această situație injustă și de a asigura respectarea drepturilor legale și financiare ale membrilor săi. (Cristina T.).

O practică tot mai răspândită în rândul superiorilor din Poliția Română, aceea de a refuza cererile de concediu de odihnă sau suplimentar pe motiv de „deficit de personal” sau „predictibilitate în cadrul instituției”, este denunțată ca fiind nu doar anormală, ci și profund ilegală. Potrivit specialiștilor în dreptul muncii din cadrul forțelor de ordine, responsabilitatea asigurării unui număr suficient de angajați revine exclusiv managementului, nu polițistului individual.

Dreptul la odihnă: Legislația Nu permite interpretări

Concediul de odihnă, un drept fundamental al oricărui angajat, este reglementat strict și în cazul polițiștilor prin acte normative specifice, cum ar fi HG 1578/2002 și OMAI 438/2003. Acestea stipulează fără echivoc:

• Obligația conducerii: Articolul 4 alineatul (1) din HG 1578/2002 obligă conducerea unității să ia măsurile necesare pentru ca polițiștii să efectueze anual concediul la care au dreptul.
• Programare obligatorie: Programarea de principiu a concediilor, stabilită până la 15 decembrie cu consultarea polițiștilor și aprobată de șeful structurii, devine obligatorie pentru ambele părți, conform Articolului 5 alineatul (1).
• Motive limitative pentru amânare: Reprogramarea sau amânarea concediului este permisă exclusiv în situații strict definite, precum concediu medical, misiuni externe, maternitate, tratament balnear cu recomandare medicală sau cursuri de perfecționare (Art. 6). Este crucial de reținut că „deficitul de personal” nu figurează pe această listă exhaustivă.
• Întreruperea concediului: Chiar și întreruperea concediului pentru „nevoi de serviciu neprevăzute” (Art. 7 alin. 3) trebuie dispusă în scris de către șeful competent și comunicată polițistului printr-o metodă care să asigure confirmarea de primire, nu printr-un simplu mesaj automat.

Concediul suplimentar: Un drept pentru condiții deosebite, neglijat abuziv

Dreptul la concediu suplimentar, acordat polițiștilor care își desfășoară activitatea în condiții deosebite, este, de asemenea, adesea ignorat sau refuzat nejustificat:

• Baza legală: Articolul 13 alineatul (1) din HG 1578/2002 prevede între 3 și 14 zile calendaristice de concediu suplimentar pentru polițiștii care activează în condiții speciale.
• Acordare anuală: Punctul 6.2 din OMAI 438/2003 subliniază că acest concediu „se acordă numai în anul calendaristic în care polițistul are dreptul la concediu de odihnă.”
• Decizia conducerii: Șefii de unități sunt cei care stabilesc prin dispoziție de zi personalul beneficiar (Pct. 8.4 din OMAI 438/2003), iar Ordinul MAI nr. 124/2025 (în vigoare de la 20 august 2025) detaliază numărul de zile (3-5 zile lucrătoare).

„Deficitul de personal”: O problemă de management, nu de angajat

Argumentul invocat frecvent, cel al „deficitului de personal”, este contestat vehement de specialiștii în domeniu, care îl consideră o eroare managerială, nu o justificare legală pentru încălcarea drepturilor angajaților. Conform OMAI 577/2008 privind programul de lucru:

• Încărcare echilibrată a sarcinilor: Articolul 8 alineatul (1) impune șefilor de unități să „asigure încărcarea echilibrată cu sarcini a polițiștilor […] și îndeplinirea îndatoririlor curente în timpul programului normal de lucru.”
• Asigurarea efectivelor minime: Articolul 17 alineatul (2) prevede „prezența la serviciu a cel puțin 1/3 din polițiști, inclusiv în zilele nelucrătoare.”

Aceste prevederi demonstrează că asigurarea efectivelor necesare și gestionarea resurselor umane reprezintă o responsabilitate managerială. „Deficitul de personal” este, așadar, o problemă de organizare internă, care trebuie rezolvată prin măsuri administrative și nu prin afectarea drepturilor legale ale polițiștilor.

Recomandări pentru polițiștii afectați: Nu lăsați abuzurile nepedepsite

În fața acestor practici ilegale, polițiștilor li se recomandă să acționeze. Dacă situația nu se rezolvă amiabil, este esențial să solicite în scris motivarea refuzului concediului și o copie a dispoziției de zi pe unitate. Pe baza acestor documente, se poate formula o reclamație pentru tragerea la răspundere disciplinară a șefului care a acționat abuziv. Această abordare subliniază importanța respectării cadrului legal și a responsabilității decizionale în orice instituție, mai ales într-o structură cheie a statului precum Poliția. (Cerasela N.).