Connect with us

Administratie

Tăcerea înseamnă MIZERIE/Jeg/Să ne fie rușine tuturor pentru jaful de aeroport Otopeni!

Publicat

pe

 Oricât de frumoasă ar fi o țară, în mod inconștient, prima și ultima impresie care va prinde rădăcini fine în creierul unui vizitator este aeroportul.
Vizitezi, te minunezi, te pozezi, dar la final, părăsești țara printr-un aeroport. Prin acel LOC ciudat, în care petreci două-trei sau zece ore, unde îți dai jos cureaua, în care te descalți, în care cineva te pipăie, în care stai pe scaun, în care te piși, în care te speli, în care mănânci, în care cumperi, în care te odihnești, în care meditezi, în care te plictisești.
Singapore s-a dezvoltat în jurul unui aeroport. Acest stat era praf în anii 60-70, până când, un politician cu minte (și cu o firmitură de demnitate), a înțeles importanța pentru națiune a unui aeroport, așa că a construit unul cu cele mai bune servicii din lume. Apoi, țara a explodat spre prosperitate și belșug economic, evident, pe fondul unui management corect și a unei clase politice fără lichele. Am fost acolo. Confirm!
Să luăm un alt exemplu, aeroportul din Istanbul. Istanbulul este un hub enorm, o intersecție vitală a traficului mondial. Toate zborurile spre lumea largă se înghesuie la Istanbul. Turcia câștigă sume fabuloase de pe urma aeroportului. Și, culmea, este la 50 minute de București… Fantastic ce șansă avem. Fantastic ce tâlhari fără viziune au condus țara asta.
Când am fost în China, am oprit în Istanbul. În India, la fel, Istanbul. În America, prin Istanbul. Acum zece zile, am plecat în Uganda prin fosta capitală a Turciei, evident. Escala fiind de zece ore, am decis să dăm o raită până în oraș. Așa că, pe scurt, am plătit pe taxiuri 120 euro, pe mâncare am dat 35 euro, am mai luat o cartelă pentru internet de vreo 10 euro, dar am făcut și 100 fotografii la Moscheea Albastră, Palatul sultanilor, Sf. Sofia, prin care, am promovat Turcia pe Facebook și Insta (inconștient) fără să fim plătiți cu niciun ron pt. marketing. Apoi mi-am luat o pereche de blugi de 125 euro. Toți banii și beneficiile au rămas în economia din Turcia. Totul datorită unui aeroport.
Tot prin Istanbul am revenit în glorie acăsucă, dintr-o expediție umanitară în Rwanda și Uganda, alături de doi prieteni. Când am călcat cu bocancii în mizeria din aeroportul Otopeni, ne-am uitat în ochi și aproape că am rostit în cor: ”Aeroportul din Rwanda este mult mai curat și modern decât cel din București”. Rwanda fiind cea mai săracă țară din lume acum zece ani.
Îi întreb pe ai mei: ”Fraților, voi sunteți bucureșteni: mai avem vreun aeroport internațional în București în afară de Otopeni? Poate că este în construcție un alt aeroport modern? E imposibil ca JAFUL ăsta să fie principalul aeroport al țării noastre, poarta de intrare in țara mea, prima impresie despre România.”
Mi-a sărit țandăra pe loc și am hotărât să fotografiez tot ce-mi iese în cale, cu riscul să mi se confiște telefonul. Voi scana ceea ce vede un turist străin la primul contact cu țărișoara mea.
Așadar, iată REZUMATUL, cronologic, pe care îl justific prin fotografiile atașate. Totul n-a durat mai mult de 15 minute:
Deși complet epuizat după zboruri infernale, pășesc confuz din avionul Turkish Airlines: pe de-o parte afișez un zâmbet șugubăț de amant părăsit (datorită stewardesei care mi-a furat inima), pe de altă parte fac grimase de victimă că mă dor șalele.
Calc pe o pardoseală de cauciuc umflată, care în zona de etanșare cu metalul adăpostește mult jeg. Ulterior:
– arunc privirea pe un perete din care s-a dezlipit o gaură de 50 cm de tapet
– toate grilajele de pe tavan, montate câș. Intră un șobolan lejer printre găuri
– o gaură de două palme tăiată ”din greleală” când s-a montat o gură de aerisire
– o cameră de luat vederi spânzurată, cu un picior prelungit și înfășurat în bandă-izoler. Ca în garajele de la fabrici dezafectate (e clar că a fost pusă de mântuială, pt. că cineva a uitat să o prevadă în proiect)
– urcăm pe o scară rulantă slinoasă de pe care se desprinsese un autocolant. Cineva a uitat să curețe. Lasă că merge ș-așa.
– ajung la ghereta vameșilor. Cu privire la ei n-am ce obiecta, întrucât toți vameșii de pe planeta asta sunt plictisiți. Fără excepție, toți par mereu obsiți și dezgustați de ceva, sau privesc în gol a lehamite.
Ceea ce-mi atrage atenția însă, este avizierul lipit pe geamul vameșului. Un tabel printat pe o foaie A4 și foaia pusă frumușel într-o folie din aceea cum foloseam la referatele din clasa a 6-a, când le copiam de pe internet și le așezam în folie pagină cu pagină, apoi le stivuiam în dosar, ca să pară că am muncit mai mult. Dacă în aeroportul din Dubai vezi așa ceva cred că-l bagă la carceră pe director.
Mergem spre banda de bagaje:
– autocolantul pe care scrie ”monitorizare video” de pe ecranul vameșului este dezlipit
– indicatorul ”preluare bagaje” e dezlipit în proporție de 20% de pe peretele oribil, placat cu gresie de 22,5 lei/mp de la Dedeman
– plăcile de faianță sunt puse strâmb în raport cu gresia, iar în partea superioară, probabil un copil a mâzgâlit cu o cariocă peretele
– două gume, negre deja, stau căpoase pe o placă de gresie
– trei coșuri de gunoi s-au deplasat de la locul lor, ceea ce a dezvăluit urme groase de jeg dedesubtul lor, după deviza ”bagă rahatul sub covor”. E limpede că nu se curăță sub coș. ”Oricum nu se vede”.
– intrăm într-o zonă cu niște gemulețe rotunde, care simulează ferestrele din avion. Pe una dintre ele sunt lipite vreo 10 abțibilduri și nu le-a mai desprins nimeni. Peretele cu pricina este scorojit și are două găuri albe
– alte două julituri mari într-un perete
– pe banda rulantă, dacă ai claustrofobie, intri în criză. Nu încape un om de doi metri. Cameramanul nostru are 2.02 m (a făcut furori printre africance) dar aici mergea ghemuit
– pardoseala albastră din cauciuc e o eroare a naturii: umflată, găurită, plină de jeg derivat din fel de fel de abțibilduri
– alte gume înegrite.
– pe balustrada scării rulante sunt lipite șapte etichete, probabil de pe bagaje.
– de pe un tavan s-a desprins un spot sau vreo bucată de metal, ceea ce a lăsat moștenire un dreptunghi de 50 x 20 cm de jeg învechit
Din nou, tavanul mă scoate din sărite. Este montat într-o cruntă bătaie de joc. Mă holbez. Incredibil câtă nesimțire. Dacă-mi punea mie la hotel un astfel de tavan, îi închideam în pod pe muncitori, până se îndrepta. Totul, dar TOTUL ESTE PUS STRÂMB. Cine a plătit pentru o astfel de lucrare? Cine a făcut recepția lucrărilor? Mergem mai departe
– după cinci pași, o gură de ventilație abia se mai ține în tavan. Poate pica în capul oricui. Am atașat poză, poate se sesizează careva din aeroport s-o peticească în stilul lor, cu ceva scotch
– alte trei umflături și două tăieturi în pardoseală
– indicatorul ”Bagaje” are două zgârieturi sub săgeată. Habar n-am cine a ajuns până acolo să scrijelească
– sub o ușă automată, o dungă elegantă de jeg, groasă de 4 cm și lungă de peste 1 m
– indicatorul ”loc pentru fumat” e lipit în mod evident, strâmb. Poate să-i trimită afară mai repede pe fumători :))
– revin de pe pardoseala albastră de cauciuc pe o splendidă pardoseală placată cu gresie. Trei plăci de un fel, două de alt fel. Ca pișatul boului. Peticeală. Mai merg zece pași, altă cârpeală.
Părere subiectivă: e urâtă cu spume gresia.
– măturile și mopurile la vedere, trântite într-un ungher lângă găleata de zoaie
– mă așez pe un scaun, conform instrucțiunilor, întrucât pe el scrie ”AȘEZAȚI”. Bucata cu ”nu vă” a rupt-o cineva și așa a rămas.
– mai merg trei pași. Jaluzelele cârpite nu le mai pomenesc, însă interesant e că pe un nou scaun scrie doar DON’T ASS! :))) Aici n-am înțeles care-i poanta. Poate vor să ne transmită că ”ne doare-n cur”
– un stâlp cu gresie are o două spărturi care se văd din cer
– zgomotul de la banda cu bagaje e asemenea unei basculante din anii 70. Huruie ca un buldozer constipat cu intermitente fâșcâituri ca în filmele de groază
– un mănunchi de cabluri și un prelungitor zac împrăștiate pe jos
– un stand din lemn din care s-a desprins o folie de lemn, este abandonat, însă ne relevă o chiuvetă lipită cu scotch.
– un scaun directorial rupt cu o gaură în burete
Le spun prietenilor mei astfel: luați-o voi înainte, pe mine sigur mă vor opri de la securitate să mă întrebe din ce motiv am fotografiat. Trimit fotografiile unui prieten, prin messenger, în caz că-mi confiscă (ilegal) telefonul. Iau bagajul și mă pregătesc să ies. Dintr-un birou, un ofițer îmi iese în cale. Sunt 101% convins că am dat de belea.
– Bună ziua.
– Bună ziua, răspund agitat și pregătit de război.
– De unde veniți? mă întreabă tăios
– Din Rwanda, răspund din ce în ce mai agitat.
– Țigări în bagaj aveți?
– Nici măcar o țigaretă.
– O zi bună vă doresc!
– Să trăiți!
Răsuflu ușurat și o zbughesc afară. Taximetriștii adulmecă. Mă prefac că analizez ofertele, ceea ce le ridică pulsul și le declanșează rânjetul. Însă pe mine mă așteaptă cu mașina Hussein (un prieten din Siria, refugiat în țara noastră). Așa că-călătoria-continuă:
– arunc un ochi spre arhitectura aeroportului: opt arcade comuniste, ca niște cozoroace de șepci din anii 90. Coșărci zburătoare.
– spre parcare vopseaua e scorojită peste tot. Cine a diluat vopseaua nu mai contează. Dar oare cine a plătit vopseaua? Că n-a plătit din banii lui, din buzunarul lui. A plătit din banii noștri.
– sar un mic șanț crăpat în beton cum intri spre liftul de la parcare și iată-mă în mașina lui Hussein
Îl întreb: ”omule, ești refugiat de câțiva ani în România, cum ți se pare țara noastră”. Răspuns: ”iubesc România. Este o țară minunată. Iubesc țara asta. E ca țara mea, îi datorez totul.”
Dau din cap, că șîeu cred în România. Îl întreb care-i mișcarea prin Siria. Cât timp îmi povestește cum săreau bombele pe lângă el și cum a ajuns în patria adoptivă, m-am gândit la aeroportul nostru…
Încă simt cum clocotește sângele în mine: oare dacă aveam bagajul ticsit cu țigări, nu ar fi fost prejudiciul mai mic pentru România decât pata de rușine pe care o face țării ditamai aeroportul? Pentru că asta este: o pată colosală de rușine, nimic altceva!
Am o curiozitate: oare primul ministru prin ce zonă a aeroportului intră în țară? Unde aterizează avioanele miniștrilor? În vreo bulă? Pe planeta Marte? Parlamentarii noștri care se înfoaie la schimburi de experiențe în străinătate, nu calcă pe gumele înegrite? Nu văd năclăiala și mântuiala din aeroport? Nu văd tavanul? Președintele pe unde patrunde în țară? Ministrul de externe este orb? Dacă pășești de pe scara avionului direct în S Klasse cu corp diplomatic, înțeleg, nu vei vedea găurile din pardoseală. Europarlamentarii au culoare separate? Sau ei zboară cu balonul de heliu? Toți membrii ambasadelor noastre, corpul diplomatic, chiar nu sesizează nici măcar o singură imagine din cele văzute de mine? Ministrul transporturilor e ocupat să construiască autostrăzi în zece ani, pe el îl înțeleg, dar cohorta tuturor funcționarilor care vin și pleacă din țară, pe bani publici, ei sunt orbi? Sau brigada de patrioți, de tradiționaliști și daci liberi?
Singura mea explicație: la fel de mizerie este și la ei acasă. Altă explicație nu am.
Dar oare EU, de ce m-am ”autosesizat” atât de târziu? De ce am trecut indiferent printr-un aeroport degradat, peticit, scorojit, murdărit? Am vizitat toată lumea, am revenit de sute de ori în țară prin aceleași loc. De ce am tăcut timp de ani în fața unei astfel de evidențe?
Atâta timp cit vezi, înțelegi, dar taci, înseamnă că ești un mizerabil! Că suntem niște mizerabili! Tăcerea înseamnă MIZERIE. Jeg. Să ne fie rușine tuturor pentru jaful de aeroport Otopeni! Pe care, de altfel, îl merităm.

Administratie

Antrenamentul și repausul câinilor de serviciu nu sunt opționale

Publicat

pe

De

Organizarea turelor de 12 ore ridică întrebări privind pregătirea, recuperarea și adăpostirea câinilor din Poliția de Frontieră

Conductorii canini și câinii de serviciu nu pot fi tratați ca simple resurse de planificare, susține Sindicatul Europol. Activitatea lor presupune obligații specifice, de la antrenamentul zilnic și îngrijirea animalelor până la asigurarea perioadelor de refacere după misiuni.

Sindicatul atrage atenția că organizarea activității în ture de 12 ore poate ridica probleme atunci când echipele canine sunt planificate în misiuni operative succesive sau primesc atribuții care nu țin de specializarea lor. În astfel de condiții, spune organizația, trebuie clarificat cum sunt respectate timpul de pregătire, nevoile fiziologice ale câinelui și condițiile de transport și adăpostire.

Pentru lămuriri privind aplicarea prevederilor OMAI nr. 172/2025, Sindicatul Europol a solicitat un punct de vedere Centrului Chinologic „Dr. Aurel Greblea” din Sibiu. Răspunsul instituției prezintă obligațiile referitoare la pregătirea și utilizarea câinilor de serviciu, precum și responsabilitățile structurilor care îi au în dotare.

Patru ore de antrenament pe zi, în timpul programului de lucru

Una dintre clarificările importante privește timpul de antrenament. Potrivit răspunsului Centrului Chinologic, art. 19 alin. (2) lit. b) din OMAI nr. 172/2025 prevede desfășurarea zilnică a antrenamentului, în timpul programului de lucru. Activitatea poate fi împărțită în mai multe sesiuni și se aplică indiferent de categoria de serviciu.

Articolul 20 stabilește, la rândul său, că antrenamentul se desfășoară zilnic în programul de lucru, cu excepția situațiilor în care echipa canină participă la misiuni. Pentru câinii specializați în detectarea produselor, metodologia de specialitate permite efectuarea unor antrenamente și în timpul misiunilor, în condițiile prevăzute de aceasta.

Prin urmare, planificarea unei echipe într-o tură de 12 ore nu înseamnă, de la sine, că activitățile de pregătire pot fi eliminate. Organizarea serviciului trebuie să țină cont de cerințele specifice activității canine, arată sindicatul.

Timpul pentru pregătire este și responsabilitatea conducerii

Asigurarea timpului de antrenament nu este doar responsabilitatea conductorului. Conform art. 6 lit. b) din ordin, citat în răspunsul Centrului Chinologic, structurile care dețin efective canine trebuie să dispună măsurile necesare pentru timpul dedicat îngrijirii, hrănirii, dresajului și antrenamentului câinilor, precum și pregătirii profesionale a conductorilor.

Această obligație devine cu atât mai relevantă când polițiștii sunt planificați în activități operative succesive sau primesc sarcini suplimentare, fără legătură cu specializarea canină. În opinia Sindicatului Europol, conductorul nu poate fi făcut singur răspunzător pentru menținerea nivelului de pregătire al câinelui dacă structura nu îi asigură timpul și condițiile necesare.

Refacerea câinelui face parte din capacitatea de lucru

Repausul este deosebit de important pentru câinii folosiți la detectarea substanțelor interzise, a tutunului, a urmelor olfactive și pentru alte activități bazate pe miros. Potrivit art. 33 alin. (4) din OMAI nr. 172/2025, timpul de refacere a capacității fiziologice de lucru trebuie să fie egal cu perioada de folosire efectivă în misiune.

Metodologia de specialitate stabilește, de asemenea, că activitățile de căutare nu trebuie să depășească 30 de minute. După acestea, câinele trebuie să beneficieze de intervale pentru deconectare și pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.

Centrul Chinologic subliniază și necesitatea prevenirii suprasolicitării, astfel încât să fie menținută calitatea căutării. Sindicatul Europol spune că aceste prevederi arată că refacerea nu este un beneficiu facultativ, ci o condiție atât pentru protejarea sănătății câinelui, cât și pentru eficiența misiunilor.

Transportul în autospecială nu echivalează automat cu repausul

Un alt aspect semnalat privește câinii ținuți în cușca autospecialei în timpul patrulărilor auto. Sindicatul avertizează că simpla prezență a animalului într-un compartiment de transport nu dovedește, prin ea însăși, că acesta beneficiază de o perioadă corespunzătoare de refacere.

Răspunsul Centrului Chinologic nu prevede expres că orice interval de recuperare impune întoarcerea la sediul unității. El indică însă condiții ce trebuie respectate în timpul transportului: autospeciala trebuie să asigure ventilație, temperatură adecvată, climatizare și posibilitatea supravegherii câinelui.

În plus, metodologia comună nr. 129390 din 16 martie 2026 prevede ca, la fiecare două ore de drum, să se facă o oprire de 15–20 de minute. În acest interval trebuie asigurate apă proaspătă și posibilitatea ca animalul să își satisfacă nevoile fiziologice.

Transportul și adăpostirea sunt reglementate diferit

Potrivit prevederilor invocate în răspunsul oficial, transportul câinilor în timpul programului de lucru trebuie realizat cu mijloace special amenajate și autorizate sanitar-veterinar. Adăpostirea presupune alte cerințe: spațiu suficient, libertate de mișcare și protecție față de condițiile meteorologice, astfel încât animalul să poată sta în picioare și să se poată întoarce.

Metodologia stabilește inclusiv dimensiuni minime pentru cuștile folosite la adăpostire și prevede, potrivit formulării actului citat, interdicții privind ținerea câinilor legați sau fără harnașament în perioada în care se află în adăpost.

Centrul Chinologic nu formulează o interdicție expresă privind menținerea câinelui în autospecială pe întreaga durată a unei ture de 12 ore. Totuși, normele prezentate disting între transport și adăpostire, astfel că un compartiment de transport nu poate fi considerat automat spațiu de cazare permanentă. Orice astfel de utilizare trebuie analizată în raport cu condițiile efective de bunăstare și cu reglementările aplicabile.

Sindicatul cere organizarea activității în acord cu normele

Sindicatul Europol susține că eficiența unei echipe canine nu se măsoară doar prin timpul petrecut în teren sau prin prezența într-o autospecială. Contează și calitatea pregătirii, respectarea perioadelor de recuperare și asigurarea unor condiții adecvate de muncă și îngrijire.

Organizarea activității, afirmă sindicatul, trebuie să le permită conductorilor să își îndeplinească obligațiile fără ca întreaga răspundere pentru pregătirea și starea câinilor să le fie transferată. Sindicatul anunță că va continua să susțină aplicarea unitară a prevederilor legale și respectarea particularităților muncii echipelor canine.

„Un câine de serviciu bine pregătit, odihnit și îngrijit corespunzător” este, potrivit organizației, esențial atât pentru siguranța polițistului, cât și pentru eficiența misiunilor. (Sava N.).

Citeste in continuare

Administratie

Poliția Română, partener într-un proiect de monitorizare a rețelelor radio

Publicat

pe

De

RMS RAN urmărește dezvoltarea unor capabilități tehnice pentru supravegherea și securizarea frontierelor

Serviciul Român de Informații, prin Unitatea Militară 0929 București, implementează proiectul „Sistem monitorizare parametri radio din rețele de acces radio – RMS RAN”, în parteneriat cu mai multe structuri ale instituției, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În proiect sunt implicate și Unitățile Militare 0461 și 0991 București, precum și Unitatea Militară 0472 București, care are în coordonare unitățile 0221, 0964, 0167 și 0198 București.

Monitorizarea rețelelor de acces radio

Potrivit descrierii proiectului, obiectivul general este operaționalizarea unor capabilități tehnice de monitorizare radio în domeniul rețelelor de acces radio. Acestea urmează să sprijine activitățile specifice de supraveghere și securizare a frontierelor externe ale României. (Paul D.).

Citeste in continuare

Administratie

Peste 700 de școli au aplicat pentru finanțare în cadrul programului PRIMII

Publicat

pe

De

Inițiativa vizează sprijinirea elevilor din ciclul primar și prevenirea abandonului școlar

Ministerul Educației și Cercetării a încheiat perioada de depunere a aplicațiilor pentru Programul pentru Reușita Învățământului primar prin Măsuri Integrate de Intervenție (PRIMII). Au fost depuse 709 cereri de finanțare, pentru intervenții în școli vulnerabile.

Programul urmărește prevenirea analfabetismului funcțional și reducerea riscului de părăsire timpurie a școlii, printr-un pachet de sprijin adaptat nevoilor elevilor și comunităților.

Sprijin educațional, hrană și consiliere

Finanțarea poate acoperi activități de tip „Școala după Școală”, lecții individualizate și programe de recuperare. Sunt eligibile, de asemenea, hrana pentru elevii participanți, activitățile extracurriculare, materialele didactice și resursele pentru învățare remedială.

Programul poate susține și servicii de consiliere și terapie pentru elevi, precum și consiliere parentală.

Abordare bazată pe date și instrumente existente

PRIMII extinde către învățământul primar logica de intervenție folosită de Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar, care s-a adresat în principal ciclului gimnazial.

Implementarea va valorifica instrumente de identificare a vulnerabilităților și riscurilor educaționale: Indexul Național de Vulnerabilitate Școlară pentru Învățământul Primar și Mecanismul de Avertizare Timpurie în Educație, dezvoltate împreună cu Banca Mondială, precum și Indicele de Risc Comunitar, elaborat de UNICEF.

Implementare în perioada 2026–2029

Proiectul se va desfășura între 2026 și 2029. Finanțarea este asigurată din Fondul Social European Plus, prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027, în cadrul priorității privind prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului grupurilor dezavantajate la educație.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv7 ore ago

Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș

Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard...

Exclusiv7 ore ago

I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta

În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie...

Exclusiv7 ore ago

Urbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)

Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea...

Exclusiv7 ore ago

IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume

Republicii 296 – Academia de bătaie, umilință și like-uri Lecții de parcare aplicată: „Dau cu palma, deci exist” Ora 10...

Exclusiv7 ore ago

Specialiști în destituire după o ședință și un proces-verbal. Manualul secret al Poliției Române: cum să judeci un coleg fără să fi învățat nimic

Justiție disciplinară în regim fast-food Intră polițistul pe ușă, iese cariera pe ușă În România, polițistul care poate fi dat...

Exclusiv7 ore ago

„Solidaritatea” lor, factura noastră. Pamflet dur despre programul de guvernare al cabinetului Luca Marinescu

„Consolidare solidară”: când statul își pune cagula pe față A apărut, în fine, și programul de guvernare 2026–2026, cu ștampilă...

Exclusivo zi ago

I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră

În timp ce autospecialele IPJ Prahova se fac praf pe șosele și dosarele se plimbă între colegi anchetatori ai propriilor...

Exclusivo zi ago

Arhitectura dezmatului: Cum a daramat Curtea de Apel castelul ARBY & CO din Primaria Ploiesti (I)

Justitia bate combinatiile: Veronica Raduna revine, recursul Primariei cade in cap Cronica unui abuz administrativ se incheie spectaculos la Curtea...

Exclusivo zi ago

IPJ Neamț, regulament pentru epoca de piatră: „Nu vă mai omorâți psihic colegii. restul, vedem noi”

Hărțuirea sexuală nu există în regulamentul IPJ Neamț. Există doar în lege, în metodologia Guvernului și, eventual, în realitate. În...

Exclusivo zi ago

ÎCCJ inventează „poșta zombie”: scrisorile mor, dar obligațiile șoferilor bântuie mai departe

Când nu ridici plicul, plicul te ridică pe tine Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a hotărât, prin Decizia...

Exclusiv2 zile ago

Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)

Investigatie propie Incisiv de Prahova –  bazată pe documente judiciare.  Un dosar cu patru expertize și nicio probă “întreagă” În...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi

IPJ Prahova, campion la procese pierdute: cum a aflat Poliția că și polițiștii au drepturi în concediu IPJ Prahova, din...

Exclusiv2 zile ago

Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”

Poliția Penitenciară, de la gardieni ai legii la subiect de bârfă online Poliția Penitenciară nu mai e de mult o...

Exclusiv2 zile ago

ANI le dă voie „combatanților în concediu”: polițiștii pot dispărea în misiuni externe, dar cu Statutul la purtător

Legea 180/2026, bau-baul inventat de birocrați speriați de Europa În timp ce unii visează să blocheze polițiștii în birouri prăfuite...

Exclusiv3 zile ago

Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer

Există un moment, în orice anchetă serioasă, când îți dai seama că nu grindina e problema, ci „apărătorii mediului” care...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv