EVRIKA!

O strălucită mostră de diviziunea muncii ne-au oferit membrii comisiei parlamentare de anchetă a evenimentelor din 13—15 iunie 1990. In sensul că parlamentarii din partidul de guvernămint şi apropiaţii lor au analizat evenimentele din 13, iar cei din opoziţie, pe acelea din 14—15. Combinindu-le, ar ieşi un raport de ansamblu acceptabil.

Ziarul Libertatea din 22 ianuarie 1991 pag. 1-a ▼ _{Click pe imagine pentru mărire} 

Grevă generală

Caricatură de ANDO

Moartea principesei Ileana

Într-un comunicat al Biroului de presă al M.S. Regelui Mihai I, remis, spre difuzare, Agenţiei Naţionale de Presă „Rompres”, fostul suveran Mihai I anunţă încetarea din viaţă a principesei Ileana Maica Alexandra, care s-a stins în pace la Spitalul Sf. Elisabeta din Ohio, luni, la orele 12. Principesa Ileana a fost ultima fiică în viaţă a Regelui Ferdinand şi a reginei Maria. 

AZI

Barem de prin filme aflăm că prin ţări cu o îndelung verificată democraţie poliţia ştie în orice moment, cu ajutorul computerelor, cum e cu domiciliul oamenilor (localnici sau străini). „R.L.”, ne arată, însă, astăzi că evidenţa populaţiei ar fi totuna cu încălcarea drepturilor omului…

„DIALOG” LA SCRIITORI:

„Să-ţi dea mă-tă bani!”

Ne-a vizitat la redacţie poeta Florica Mitroi într-o stare de spirit nu tocmai calmă, fapt explicabil prin cele ce ni le-a relatat, şl pe care le reproducem, la rugămintea sa:
„Fiul meu, Filip Poplinger, de 19 ani, se află în Israel, la Haifa. După izbucnirea conflagraţiei din Golf nu mai ştiu nimic despre el, nu mai pot lua legătura. Singura soluţie, pentru mine, este să merg să-l văd, ca să ştiu ceva de soarta lui. M-am dus la Uniunea Scriitorilor să solicit, fie o documentare, fie un împrumut, ca să pot întreprinde călătoria. Preşedintele U.S., domnul Mircea Dinescu n-a vrut să mă primească, a ieşit in hol şi m-a jignit. La cererea mea mi-a răspuns: «Să-ţi dea mă-ta bani!» N-am rezistat, i-am ars două palme. A chemat şoferii să mă bată. Aşa înţelege domnul Dinescu să răspundă unei mame disperate? Tocmai el, despre care aflu că recent a luat un ajutor de 76 000 lei de la Uniunea Scriitorilor pentru a-şi duce mama la Munchen? 
Dacă relatarea doamnei Florica Mitroi este exactă, comentariile sint de prisos. Noua modalitate de dialog de Ia scriitori ar fi în acest caz plină de inedit.

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGAM MÎN4 ÎN FOC)

Televiziunea la datorie    

Revoluţia de la Gugeşti — indirect 

(Urmare din numărul trecut)    

CINE ESTE DINIŢĂ? Ei bine, Diniţă, este marele torţionar. Sub înfăţişarea sa bucălată se ascunde un eponent al celei mai sălbatice exploatări a maselor populare. Hrăpăreţ a băgat in buzunarele sale procuratura (în cel din dreapta), poliţia (in cel din stinga) şi Gugeştiul (in cel din spate). Intervenţiile sale la foruri declanşează marea revoltă. Intr-un puternic elan revoluţionar, gugeştenii — în fruntea cărora se află cîţiva vajnici adepţi ai politicii demografice a fostului dictator (în fond o acţiune subversivă, urmarindu-se prin aceasta o creştere spectaculoasă a numărului celor care aveau să i se opună) — se năpustesc asupra circiumii recent privatizate a lui Diniţă. „Nu ne vindem MAT-ul!” — strigă ei şi fac praf mobilierul şi navetele cu sticle goale. 
Represiunea lui Diniţă a fost sîngeroasă! Siniştrii „funcţionari ai întunericului” intraţi în solda sa contraatacă cu sînge rece. Locuinţele capilor revoltei vor fi supuse unui tir necruţător. Se va trage, fără somaţie, cu pietre în geamul caselor. Capete vor fi sparte, mîini rupte. Teroarea diniţistă domneşte la Gugeşti. Teroriştii sînt printre locuitori…
Satul acuză din nou. Diniţă este cel care i-a luat lui Sava Bombonel valuta agonisită cu trudă. Poliţiştii se contrazic şi fac pierdut procesul-verbal. Paznicii oferă celor doi reporteri TV, epuizaţi, amănunte revelatoare. Cercul se stringe încet-încet în jurul mafiei locale. Se va face dreptate la Gugeşti? Nu ştim. Aşteptăm episoadele următoare.    

AMBIDEXTRU 

Ziarul Libertatea din 22 ianuarie 1991 pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire 

Silviu Brucan şi… ce capete vor cădea în Golf.

Nu prima, ci ultima bătălie e cea care decide soarta războiului!

— Domnule profesor, ce vă spune dumneavoastră războiul din Golf? Se înscrie el in logica sistemului de relaţii internaţionale, in paradigma acestui sistem?
— E un război extrem de important, pentru că se desfăşoară intr-o regiune strategică, vitală pentru întreaga lume industrială, pentru că e regiunea in care se află principalele zăcăminte de petrol, fără de care lumea industrială nu poate să funcţioneze, pentru că acolo, in Orientul Apropiat, se încrucişează cele mai importante căi de comunicaţie ale lumii moderne şi deci sint implicate acolo interese strategice de cea mai mare importanţă. Tocmai din cauza asta, rezultatul acestui război poate avea consecinţe importante pentru intreaga constelaţie a puterii de la sfirşitul secolului 20.
Războiul acesta din Golf, a început, aşa cum era de aşteptat, cu un atac, un atac aerian nimicitor al marinei şi aviaţiei coaliţiei conduse de Statele Unite. Superioritatea strategică şi tehnică a americanilor e atit de evidentă, incit nimeni nu se îndoieşte de imaginea răsunătoare a acestei prime bătălii a războiului. Dar istoria conflictelor militare avertizează că nu prima bătă-lie, ci ultima bătălie e cea care decide soarta războiului. Si de aceea, după euforia din primele zile, începe o decantare mai serioasă a şanselor în acest război.
— Să ne oprim puţin şi la ceea ce mi se pare mie cheia acestui război…
— Eu cred că cheia acestui război rezidă in capacitatea dictaturii lui Saddam Hussein de a revista formidabilei presiuni a bombardamentelor navale si aeriene care au acoperit Irakul ca o ploaie de foc. După cum ştim noi din propria experienţă, soliditatea unei dictaturi este greu de evaluat.
— Oricum, daca Hussein rămine în picioare; după puţinul şoc şi… ştim că aviaţia poate distruge, dar nu ocupă, comandantul american este ne

voit să treaca la un război pe uscat, mai precis la un război în deşert?

— Configuraţia ‘bătăliei s-ar putea schimba radical. În afară de asta, Saddam Hussein are mai multe cărți de jucat.
Prima e atacarea Israelului, pentru a sili Ierusalimul să riposteze şi să transforme astfel lumea intru-un adevărat vulcan cu erupţii ala căror consecinţe sînt  greu de calculat, cei puţin acum cînd mişcările naţionaliste și fundamentalismul islamic s-au aprins cu o virulenţă care pîrjolește oriașele și împuşcă liderii politici. Mai are şi alte cărţi de jucat Hussein. Dacă el ajunge într-o formă disperată, el poate ajunge la arme oribile, la arme chimice și bacteriologice pe care le deţine şi potenţialul lor este atît de îngrozitor și terifiant, încît războiul  din Golf ar putea să fie o lovitură de graţie… dată înseşi ideii de război.

— Este clar că forța a rămas şi rămîne  deocamdată valoarea fundamentală a sistemului. După acest război, să sperăm că nu se va ajunge la situaţia pe care aţi decris-o, în sensul că nu se vor foIosi acele arme aberante, „terifiante”, cum le-aţi numit dumneavoastră. Credeţi că după aceea va mai rămîne această forță ca valoare a sistemului și… sigur — expresia ei o găsim la politica de mare putere…

— Eu cred că între componentele puterii, factorul militar tinde să scadă ca pondere

Nicolae DUMITRU

Ziarul Libertatea din 22 ianuarie 1991 pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire 

Ziarul Libertatea din 22 ianuarie 1991 pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire 

Presa acum 50 de ani

• „MANIFESTAŢIA LEGIONARĂ DE ASEARĂ” Sub acest titlu, ziarul „Universul” relatează: „La ora 9 fără un sfert organizaţiie studenţeşti din București s’au adunat la statuia Mihai Viteazul”, unde a citit o declarație, d. Viorel Trifa, preşedintele Uniunii naţionale a studenţilor creştini români. „De aici, în-colonată studenţimea română la care s’au  adăugat şi masele Corpului muncitoresc legionar de sub conducerea d-lui Grozea, s’au îndreptat spre palatul regal unde manifestanţii s’au oprit (…) cântând Imnul regaI şi aclamând îndelung pe Suveran (…). În dreptul legaţiei germane, manifestanţii s’au oprit  strigînd Trăiască Fuehrerul — Trăiască Reichul! (…). Coloanele legionare s’au oprit apoi și în fața Institutului de cultură italiană din calea Victoriei, aclamînd pe Duce”. În fața noului palat al preşedinţiei Consiliului de miniştri, imensul grup de demonstranţi a aclamat pe dl. general Ion Antonescu, conducătorul Statului. • PEDEAPSA CU MOARTEA pentru omor cu premeditare săvârşit asupra unui militar german făcînd parte din trupele germane aflate în România  • ÎNLOCUIREA MINISTRULUI DE INTERNE, general C. Petrovicescu, cu general Dumitru Popescu, ca urmare a împușcării în noaptea de 18/19 ianuarie, a unui ofițer german în uniformă de către un individ supus străin. • FUEHRERUL ŞI DUCELE au avut, la Berlin  o convorbire amănunţită asupra situației, care a decurs, în spiritul amiciţiei cordiale care uneşte pe cei doi șefi de guverne și de strânsă camaraderie între poporul german și poporul italian“ LA ADUNĂRILE LEGIONARE de duminică, au cuvîntul P. P. Panaitescu, Traian Herseni, Vasile Băncilă, Traian Pui, Nicolae Lupu, Traian Brăileariu, Nicolae Pătrașcu, Horia Cosmovici, Octavian Roşu, Victor Biriș, C. Papanace. ş.a. • SUSPENDAREA FUNCŢIONĂRII pregătirii premilitare sub actuala formă • PUTERNIC ÎNCENDIU în cartierul „Queen“ din New York • FILMUL „MARELE DICTATOR” este interzis în toată Argentina. • INAUGURAREA CURSURILOR Şcolii superioare de asistenţă socială în prezența doamnei     general Antonescu şi a d-lui ministru Iașinschi.

Rubrică realizată de 
ION BUTNARU