Actualitate
Capitoliu – Cotroceni, paralele inegale
Despre ce s-a întâmplat în aceste zile la Washington, fiecare crede ce-i convine.
De pildă, prinde teren ipoteza unor analiști fără parti pris-uri, dar cu mintea limpede, conform căreia „insurecția” a fost pregătită chiar de serviciile secrete americane tocmai pentru ca Trump să rămână lipit de astfel de imagini detestabile, iar politica americană nouă să câștige astfel un plus de audiență. Voi reveni.
Deocamdată, pe Dâmbovița cel mai interesant este spectacolul caracterelor. Corul părelologilor, lingători de clanțe pe la diverse ambasade, își ridică poalele în cap… Adulatorii violențelor încurajate de Iohannis au devenit acuzatorii protestelor de la Washington! Iar propaganda care, până mai ieri, îi ridica osanale lui Trump, acum cotește cu grație împotriva acestuia.
În rest, situația României rămâne cum am vorbit…
Totuși, un lucru important pentru viața politică românească ar fi dacă evenimentele de acolo pot oferi o cheie unitară în care să fie citite și niște evenimente petrecute în România. Că d-aia stăm cu gura căscată la democrația americană. Și nu mă refer aici la ipoteza de mai sus, invocând similitudinea non combat-ului securității din sediul CC în decembrie 1989 cu non combat-ul secret service din Capitoliu, în ianuarie 2020.
Mă întreb doar dacă, din această pățanie a Americii, leadership-ul dâmbovițean, în frunte cu „președintele-meditator”, e capabil să desprindă vreo lecție despre ce înseamnă raportul dintre stradă și autorități și ce presupune respectul față de vot.
O comparație trebuie făcută, pentru că lumina noastră vine acum de peste gârlă, și este important să știm dacă avem sau nu ceva de învățat din ceea ce se consideră a fi un eveniment unic în istoria Americii.
Prima întrebarea care se pune despre evenimentele de la Washington este dacă ele sunt o dovadă a democrației sau nu?
Voci de mare autoritate ale politicii americane și comentariile presei internaționale susțin unanim că avem de-a face cu un atac asupra democrației. Discursul președintelui ales, Joe Biden, rostit în plină desfășurare a evenimentelor, este fără echivoc: „La ora asta democrația noastră este sub un asalt fără precedent. Cum nu a mai fost văzut în timpurile noastre. Un asalt asupra Capitolului, a oamenilor care ne reprezintă, asupra oamenilor din serviciul public, un asalt la statul de drept, la regulile democratice ale Americii”.
Pentru noi, este mai complicat să dăm la acea întrebare un răspuns tranșant negativ, pentru că Iohannis ne-a învățat că strada este purtătoarea reală a democrației. De pildă, la protestele din 22 ianuarie 2017, la nici o lună de la constituirea parlamentului abia ales, „președintele” s-a alăturat nu instituțiilor democratice ale statului, ci demonstranților. „Am venit în Piața Universității ca să-mi arăt indignarea. O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislația din România. Așa ceva nu se poate admite”, spunea atunci Iohannis din pragul Mercedesului blindat, îmbrăcat în pufoaică roșie și cu vestă anti-glonț. „Gașca” de oameni politici era un guvern legitim ales cu aproape 60 la sută din voturile electoratului.
Spus mai pe scurt, la Washington a avut loc o tentativă de a împiedica prin violență o putere legitim aleasă (Congresul american) de a-și exercita atribuțiile legale (de validare a președintelui ales). Iar acolo protestele pentru împiedicarea exercițiului unei puteri legitim alese sunt considerate insurecție.
La noi, lucrurile nu stau chiar așa. La noi, împiedicarea prin violență a Guvernului să guverneze cum crede reprezintă „voința românilor”.
Sau, protestele „Lor” sunt rele și ale noastre sunt bune?
Și la București, protestele au fost tot pentru împiedicarea unei puteri legitim alese de a-și exercita prerogativele. Iar dacă Guvernul dădea legi care nu convenea unora – asta-i viața, aceștia trebuia să mai aștepte un tur până la alegerile următoare. Bașca faptul că ordonanțele incriminate în 2017 se transformau în legi, pe care „președintele” le putea retrimite la parlament sau la Curtea Constituțională, nicidecum să le conteste în stradă înainte de a fi adoptate, alături de demonstranții violenți. Păstrând comparația, este ca și cum ieri, la Washington, Mike Pence președintele Senatului american, se alătura în stradă celor care protestau chiar împotriva Senatului pe care-l conducea…
Biden mai reamintea, ieri, un lucru simplu: „Cuvintele unui președinte contează, oricât de bun sau de rău ar fi acel președinte. În cel mai bun caz, cuvintele lui pot inspira. În cel mai rău caz, pot instiga”.
În România, cuvintele „președintelui” au fost în permanență de instigare a străzii împotriva fostului guvern și împotriva fostului parlament. Și a fost urmat de cohorta talibanilor cu ochii injectați de ură, ajungându-se astfel la rupturi greu reparabile în societate.
Tot în discursul de ieri, Biden îl chema pe Trump să-și tempereze susținătorii, „să meargă acum la televiziunea națională pentru a-și îndeplini jurământul și a apăra Constituția și să pună capăt haosului”.
La noi, „președintele” este primul care și-a încălcat jurământul, care a încălcat Constituția și a încurajat haosul și huliganismul politic, atât în stradă cât și în Parlament.
Ne putem imagina în Camera Reprezentaților de la Washington ca un deputat să vină cu boxele și să facă discotecă în timpul unei ședințe a Comisiei juridice? Pentru ca, apoi, președintele Biden să-i primească jurământul ca ministru – secretar de stat, cum e în SUA – la Justiție?
„Amenințarea securității aleșilor nu este un protest, este o insurecție”, mai spunea, ieri, președintele nou ales al SUA.
La noi, amenințarea aleșilor s-a produs la lumina zilei, în stradă, la metrou, în parlament, la domiciliu, în presă, fără ca marele meditator de la Cotroceni să aibă vreo reacție.
Ieri, la reluarea ședinței Congresului, vicepreședintele Mike Pence sintetiza aventura zilei: „Celor care au produs distrugeri în capitala noastră, astăzi, le spun: Nu aţi câştigat! Violenţa nu câştigă niciodată!”.
La București este de neimaginat ca actualul „președinte” să fi putut spune vreodată celor care dădeau foc prin Piața Victoriei, care agresau senatori pe stradă ori la intrarea în casă, care bubuiau manele în timpul ședințelor parlamentare: „violența nu câștigă niciodată!”…Dimpotrivă, el și-a construit puterea pe violență, pe „desființarea peeeseeedeee”, pe „o țară fără pesediști”, pe dosare politice și eliminarea din viața politică a celor care-i erau incomozi în poftele de mărire.
Președintele ales al SUA, Biden, declara despre trupele de intervenție în timpul violențelor de la Capitoliu că „ofiţerii lucrează pentru inima republicii noastre, luptă pentru statul de drept aşa cum nu am mai văzut”. Și s-a lăsat cu împușcături și victime: patru morți, 52 de arestări și 14 ofițeri răniți.
La București au fost demonstrațiile din 10 august 2018. Nota bene: neautorizate, ilegale, fără lideri asumați ca atare, fără o listă clară de revendicări, fără un grup care să susțină un dialog cu guvernul. Dar de o violență la ușa Guvernului vecină cu ceea ce s-a întâmplat ieri pe scările Capitoliului.
Ce-a reținut „președintele” din toate aceste caracteristici ale demonstrației din 10 august? A reținut asta: „Guvernul pesedist și-a atacat proprii cetățeni cu bâte, cu gaze lacrimogene, români care au demonstrat pașnic au fost atacați de Guvernul României. Este clar că evenimentele de anul trecut din 10 august trebuie elucidate, trebuie văzut cine a dat comanda politică pentru așa ceva, ceva inimaginabil”.
Și la Washington se anunță elucidări, dar în sens opus celor dorite de Iohannis: după ce s-au readunat în ședința Congresului, parlamentarii americani au anunțat că vor ancheta modul în care forțele de ordine au acționat în fața violențelor suporterilor lui Trump care au luat cu asalt Capitoliul, fiind pusă sub semnul întrebării lipsa de reacție a poliției (nu a altora!), care știa la ce se poate aștepta înainte de ședința Congresului.
Comparația dintre cum sunt tratate protestele în America și la București arată diferențe de la cer la pământ. În America se afirmă că respectul legii și instituțiilor este sacrosant. La noi, Iohannis a ridicat huliganismul politic la rang de evanghelie. La Paris, de luni bune, protestanților li se se pune furtunul cu apă în urechi și trompa cu gaze în nas fără ezitare, fără ca jandarmii să fie anchetați. La noi, jandarmeria care a apărat Guvernul în calea huliganilor este vânată de procurori sub presiunea unor propagandiști cu ochii mari, rotunzi și umezi.
Nu cred că actuala putere a învățat ceva despre cine trebuie respectat și cine nu în viața publică.
Dar, totuși, evenimentele din America pot avea și pentru România un singur efect concret: un fel de mucles al ambasadorului din Băneasa, care, măcar o perioadă, ar putea să-și reprime bădărăniile și jignirile grosolane aduse sistematic câtorva sute de mii de români.
Actualitate
Revoluția armamentului accesibil: Boeing și Northrop Grumman rescriu regulile războiului modern
Într-o cursă contra cronometru pentru a echilibra balanța costurilor pe câmpul de luptă, giganții industriei de apărare fac pași decisivi către producția în masă a tehnologiilor de înaltă precizie. În contextul în care conflictele actuale epuizează stocurile de muniții sofisticate și extrem de scumpe, noile soluții propuse promit să ofere performanță de elită la o fracțiune din prețul actual, eliminând totodată blocajele critice din lanțurile de aprovizionare.
Tehnologia care sparge blocajele: Boeing lansează căutătorul radar ultra-ieftin
Boeing a finalizat dezvoltarea unei noi generații de senzori radar, sub denumirea de Ultra Low-Cost Seeker (ULCS), o tehnologie vitală care ghidează rachetele către țintă în momentele finale ale impactului. Această componentă, care a reprezentat istoric un punct critic ce a încetinit producția de interceptori precum cei folosiți de sistemele Patriot, a demonstrat deja că poate rezista condițiilor extreme de zbor pe rachete operaționale. Utilizând componente comerciale adaptate pentru uz militar, noul sistem promite o reducere drastică a costului per unitate, permițând dotarea arsenalelor ofensive și defensive cu o precizie chirurgicală, fără presiunea financiară a tehnologiilor de lux. Testele complexe, programate pentru anul viitor, vor valida capacitatea acestui senzor de a schimba fundamental modul în care este percepută sustenabilitatea programelor de rachete.
Raid Hunter: Precizie letală la preț de chilipir împotriva roiurilor de drone
În paralel, Northrop Grumman a dezvăluit sistemul Raid Hunter, o soluție de apărare aeriană bazată pe un tun de 50 mm, proiectată special pentru a contracara amenințările emergente, cum sunt roiurile de drone și rachetele de croazieră. Inovația majoră constă în muniția manevrabilă care, fiind conectată la un sistem avansat de senzori, se ghidează activ spre țintă și explodează prin proximitate. Spre deosebire de sistemele clasice care creează un „perete de plumb” irosind cantități uriașe de proiectile, Raid Hunter mizează pe economie și eficiență: un singur foc poate neutraliza o țintă, la un cost estimat de doar câteva mii de dolari.
Economia de scară în apărare: Trecerea de la muniții de elită la masa critică
Aceste avansuri tehnologice marchează o schimbare de paradigmă în strategia Pentagonului, care solicită industriei un volum mai mare de armament la prețuri sustenabile. Sistemul Raid Hunter utilizează tehnologia tunului XM913, deja selectat pentru noile transportoare blindate ale armatei, asigurând o integrare rapidă și o logistică simplificată. Cu prototipuri operaționale așteptate la orizontul anului 2027, industria apărării se pregătește să livreze „masă accesibilă” – capacitatea de a copleși inamicul nu doar prin tehnologie superioară, ci și prin volumul și frecvența atacurilor, transformând radical logica economică a confruntărilor militare viitoare.
Actualitate
Reconfigurare majoră în industria aerospațială: Boeing devine partener strategic al Archer Aviation printr-o tranzacție istorică
Într-o mișcare strategică menită să redefinească viitorul aviației electrice și autonome, Boeing a anunțat cedarea a trei dintre subsidiarele sale către startup-ul Archer Aviation. Această tranzacție, realizată integral prin schimb de acțiuni, transformă gigantul aeronautic într-un partener cheie al Archer, marcând o etapă decisivă în consolidarea pieței aeronavelor cu decolare și aterizare verticală (eVTOL).
De la rivalitate la sinergie: Integrarea Wisk Aero și consolidarea expertizei tehnologice
Conform acordurilor semnate de cele două companii, Boeing va transfera dreptul de proprietate asupra subsidiarei de drone Insitu, a companiei de gestionare a traficului aerian SkyGrid și a producătorului de aeronave electrice Wisk Aero. Aceasta din urmă, o fostă rivală acerbă a Archer, va deveni acum un pilon central în dezvoltarea noilor tehnologii de zbor autonom. În schimbul acestor active, Boeing va prelua o participație de aproximativ 16,5% în cadrul Archer Aviation.
Conducerea Boeing a descris tranzacția ca fiind un scenariu de tip „câștig-câștig”, subliniind că acest pas permite subsidiarelor transferate să accelereze dezvoltarea capacităților și intrarea pe piață. În același timp, Boeing își securizează randamentul investițiilor realizate în ultimele două decenii prin menținerea unei legături strategice cu aceste tehnologii de vârf.
Ofensiva în sectorul apărării: Dronele Insitu și platforma de inteligență artificială ZEE
Tranzacția, care se estimează că va fi finalizată până la sfârșitul acestui an, sub rezerva aprobărilor reglementare, promite să zguduie piața sistemelor autonome și să extindă semnificativ prezența Archer în sectorul apărării. Prin achiziția Insitu, Archer integrează în portofoliul său tehnologii testate în luptă, precum drona Scan Eagle, utilizată deja de forțele armate din 35 de țări.
Expertiza combinată a celor trei noi entități va fi utilizată pentru a fortifica ZEE, platforma de inteligență artificială a Archer. Această consolidare vine la scurt timp după ce Archer a anunțat un parteneriat cu Anduril, lider în tehnologie militară, pentru dezvoltarea dronei hibrid-electrice Thunder, un sistem de tip „loyal wingman” destinat escortării elicopterelor.
Strategia de redresare a gigantului Boeing: Dezinvestiri pentru stabilitate financiară
Sub conducerea noului CEO Kelly Ortberg, Boeing a prioritizat dezinvestirea activelor care nu fac parte din nucleul dur al afacerii, într-un efort de a reechilibra compania și de a atrage lichidități. Pe lângă pachetul de acțiuni, Boeing s-a angajat să investească până la 55 de milioane de dolari într-o rundă viitoare de finanțare a Archer și deține opțiunea de a achiziționa acțiuni suplimentare în valoare de 200 de milioane de dolari.
Un element crucial al acordului este „aranjamentul de partajare a tehnologiei”. Boeing va păstra accesul la tehnologia de zbor autonom dezvoltată de Wisk pentru generațiile actuale și viitoare de aeronave comerciale și militare. În timp ce industria eVTOL s-a confruntat recent cu bariere de reglementare, pivotarea către aplicații de apărare și utilizarea propulsiilor hibrid-electrice par să fie soluția pentru performanțe superioare și viabilitate pe termen lung.
Actualitate
Frontul viitorului: Inteligența Artificială Agentică redefinește supremația militară și viteza de reacție
Dincolo de simplele funcții de chat, noua eră a sistemelor autonome impune o schimbare radicală de paradigmă în teatrele de operațiuni, transformând modul în care forțele armate procesează informația și execută deciziile tactice.
Cursa contra cronometru: De la modelele open-source la autonomia totală pe câmpul de luptă
Tranziția către „AI-ul agentic” nu este doar o evoluție tehnologică, ci o necesitate dictată de realitățile brutale ale conflictelor moderne. În prezent, proliferarea modelelor open-source permite actorilor adversi să sintetizeze vulnerabilități cibernetice cu o viteză fără precedent. În acest context, lanțurile decizionale care depind exclusiv de intervenția umană riscă să devină irelevante în fața atacurilor de tip „swarm” (roi) sau a războiului electronic accelerat.
Experții în tehnologie militară subliniază că, în locuri precum Ucraina, asistăm deja la o tranziție rapidă către sisteme de armament cu costuri reduse care tind spre autonomie deplină. Urgența implementării acestor sisteme derivă dintr-un calcul matematic simplu: viteza de reacție umană nu mai poate ține pasul cu ritmul în care mașinile pot adapta tacticile de luptă în timp real.
Reguli de angajare dinamice: Echilibrul critic între controlul uman și execuția autonomă
Implementarea inteligenței artificiale nu trebuie privită ca un comutator binar „pornit/oprit”, ci ca o scală variabilă a autonomiei. În mediile de sprijin logistic, unde riscurile sunt scăzute, sistemele pot opera cu un grad ridicat de independență. Totuși, în scenariile tactice de mare risc, care implică lovituri cinetice, decizia finală rămâne imperativ în mâna comandantului.
Obiectivul central al AI-ului agentic nu este înlocuirea judecății umane, ci eliminarea „zgomotului cognitiv”. Prin sintetizarea volumelor masive de date în timp real, tehnologia permite liderilor militari să ia decizii bazate pe adevărul din teren, nu pe supraîncărcare informațională. Această reinginerie a proceselor nu înseamnă doar digitizarea vechii birocrații, ci reconstruirea fluxurilor de lucru în jurul capacităților mașinii.
Orizontul anului 2035: Era abundenței software și a soldatului programator de elită
Până în 2035, forțele militare vor trece printr-o transformare structurală profundă. Se prefigurează o lume a „abundenței software”, unde costurile de dezvoltare vor scădea atât de mult încât aplicațiile militare nu vor mai fi active permanente, ci instrumente de unică folosință, create special pentru o misiune și eliminate ulterior.
Cea mai semnificativă schimbare va fi însă descentralizarea competențelor digitale. Viitorul aparține plutoanelor de infanterie care vor avea în componență subofițeri specializați în software. Aceștia nu vor mai apela la cartierul general pentru soluții tehnice, ci vor construi capabilități digitale direct pe linia frontului, adaptându-se instantaneu provocărilor tactice. Această agilitate distribuită va defini forța modernă într-un spațiu de luptă dominat de autonomie.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ PRAHOVA S.R.L. – „GRĂDINIȚA DE CADRE”, SEZONUL XXXVII: RALIUL PROSTIEI PE DRUMURILE NAȚIONALE. VISE UMEDE DE ȘEFIE CU 2,66 LA CONCURS
-
Exclusivacum o ziI.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
-
Exclusivacum 2 zileIPJ PRAHOVA S.R.L. – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XXXIX. „De la SC Wetterbest la pîră profesionistă”: nașterea unui polițist de ultim loc
-
Exclusivacum 4 zileIPJ PRAHOVA S.R.L. – „GRĂDINIȚA DE CADRE”, SEZONUL XXXVI: DE LA XANAX LA PRIZA FURATĂ. CUM ÎȘI ÎNCARCĂ „ELITA” ELECTRICA DIN BANI PUBLICI
-
Exclusivacum 2 zileIPJ PRAHOVA S.R.L. – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XXXVIII. De la „Academia de cămătărie” la „măcelul CAR-ului”: când și victimele se cumințesc brusc
-
Exclusivacum 4 zile„P”-UL DE LA PENIBIL SAU PENTRU PENAL? CUM S-A TRANSFORMAT IONICĂ ÎN PREȘUL LUI BENONE SUB OCHII SINDICATULUI DIAMANTUL
-
Exclusivacum 3 zileRecord mondial la Ministerul Afacerilor Interne: Împuternicirea de șase luni care a durat nouă ani și „amnezia” Guvernului în fața legii
-
Exclusivacum 2 zileCCR, gardianul plafonului: pensiile militare rămân la „capace”, militarii la coadă. Diamantul sună stingerea iluziilor



