Actualitate
Un făraș pentru Iohannis | Agenţia AMOS News
Cu o insolență care era de așteptat, coaliția iohannistă a arătat poporului plăcuța suedeză chiar din primele ore de guvernare: salarii, pensii și alocații înghețate, datorii de miliarde de euro, economia în cea mai mare cădere din UE (a se vedea AICI).
O lovitură sub centură mai este și majorarea prețului la energie electrică, impusă la finalul unui an extrem de dificil pentru toți românii. Inventarea noțiunii de „serviciu universal” s-a făcut abia în ultimele 3 luni ale anului, iar reglementări s-au adoptat până în ajunul Crăciunului. Din rațiuni electorale, guvernul Orban n-a informat oamenii despre ce-i așteaptă, păstrând o secretomanie totală asupra efectelor și prețului rezultat în urma „liberalizării”.
Pe alt plan, vedem cum referendumul lui Iohannis a fost o înșelătorie grosolană, cum ministrul lui Iohannis, de conivență cu „marele reformator” Hellvig, a pregătit o lege mizerabilă de reintrare a SRI în câmpul tactic al justiției și de refacere a protocoalelor staliniste. Mai vedem cum un avocat al apărării este arestat – fapt fără precedent de când există Dreptul roman și nemaiîntâlnit nici măcar în Rusia lui Putin. Și mai vedem cum aceeași justiție îl iartă pe Iohannis de plata a 300.000 de euro cu care a înșelat statul (în timp ce Dragnia a primit 3 ani și jumătate de pușcărie pentru că a influențat angajarea a două femei care au păgubit fondul de salarii al CJ cu vreo 5.000 de euro).
Speranțele guvernanților într-o pace socială care să dureze trei ani de-acum încolo nu se justifică. Cel mai serios argument în favoarea lor este, în mod paradoxal, blegeala opoziției. PSD pare a fi un python care zace tolănit prin coclauri, digerându-și neașteptatul scor de 35%. Săracu^ Ciolacu scoate tot felul de panglici pe gură și pe facebook, despre cum va lupta el, neicusorule-puicusorule, cu guvernul și cum va face „opoziție totală” și cum va apăra el „votul românilor”. Dar este mai mult decât evident că, odată încăput pe mâna acestui careu de valeți ai statului paralel (Ciolacu-Grindeanu-Tudose-Dîncu), PSD nu va face absolut nimic care să deranjeze confortul politic al lui Iohannis. Nici măcar o reacție oficială față de ordonanțele adoptate de Guvernul Cîțu, noaptea ca hoții, în 28 decembrie, nu s-a auzit dinspre PSD.
În aceste condiții, singura speranță reală pentru „marea resetare” a politicii românești o reprezintă organizarea unei opoziții extra-parlamentare care să se ocupe încă din acest an de pregătirea unei soluții de prezidențiabil pentru când Iohannis va fi pe făraș. Eu mi-am îngăduit să scriu cândva că și românii pot avea abia acum, cu trei decenii întârzâiere, un Havel al lor, în persoana profesorului Andrei Marga.
Iohannis oricum a intrat pe turnanta finală care-l va duce spre scopul principal pentru care a intrat în politică: o vilă de lux daiboj pe viață și o pensie babană.
În anii care vin, serviciile îl vor decupla treptat de la centrul lor de putere, iar cei care-l idolatrizează acum își vor reorienta plecăciunea spre papucul viitorului stăpân. În schimb, Miami și Tenerife îl vor aștepta la discreție…
Actualul „președinte” nu poate fi, însă, lăsat să plece de la Cotroceni fără nicio tinichea de coadă. La cât rău a făcut oamenilor și țării, acest analfabet funcțional în democrație trebuie, totuși, să poarte cu sine, în istorie, măcar o pecete, un semn de rușine pentru dihonia pe care a răspândit-o în societate, pentru nulitatea mandatului său, pentru mediocritatea vinovată în care a încurajat și legitimat huliganismul politic în parlament și în stradă (ceea ce a făcut forma de viață numită „Ceaușescu”, în ziua de Crăciun și în prima zi a Noului An, în fața locuinței unui fost șef de stat și cu complicitatea perfidă a autorităților, este de o hidoșenie înfiorătoare).
Principal instigator la ură și violență, „președintele” cu pufoaica roșie e cel care a readus în spațiul public preceptele propagandei naziste, rostind de la tribuna oficială cuvinte și idei care timp de peste un secol n-au putut fi auzite nicăieri în lume, în afara Germaniei din anii 30. A sufocat sub cizma dușmăniei personale reguli elementare ale democrației, a antrenat țara în cea mai mare cursă a înarmării din istorie, a disprețuit valorile acestui popor, a continuat opera lui Băsescu-Petrov de distrugere a elitelor, a transformat ocultismul statului paralel în mod singular de exercitare a puterii.
Aceste lucruri nu pot trece nebăgate în seamă pe răbojul mandatelor lui Iohannis. Lașitatea ar fi totală, complicitatea – deplină.
Într-un act de minimă reparație morală oferită națiunii române, Iohannis ar trebui supus în acest an procedurii de suspendare. Intenția a fost enunțată deja ca obiectiv politic al unui singur partid. Liderii PSD-iști, ținuți de nas de semnăturile date pe la SRI, au sărit ca arși – că nu e momentul, că țara e în criză, că așa și pe dincolo. Și, în plus, că n-are rost să înceapă procedura de suspendare, din moment ce la votul din parlament propunerea nu are nicio șansă să treacă. Peste noapte, au și apărut sondajele care combat, și ele, ideea de suspendare a lui Iohannis. În frunte și cel mai grăbit, IRES-ul dlui Dîncu. Nooo, poporul nu vrea suspendare!…Da-direcția în care merge țara este greșită pentru 74% din electorat, da- Iohannis mai are doar 25% încredere, a făcut țara varză și o guvernare de tot râsul, dar nu vrem să fie suspendat!
Or, câteva lucruri trebuie spuse. Suspendarea lui Iohannis nu ține seamă de șansele de a fi votată; pentru că sigur nu va fi votată și, cu atât mai puțin, nici măcar nu se va ajunge la referendumul de demitere.
Decizia de suspendare nu trebuie să fie influențată nici de sondaje; pentru că nu totdeauna politica se face după sondaje. Dacă ar fi așa, ar trebui ca AUR să ia acum locul USR-PLUS la guvernare, pentru că, la două săptămâni de la alegeri, deja trecuse în fața partidului bicefal al lui Cioloș-Barna.
Suspendarea lui Iohannis este o datorie de conștiință a celor care nu consimt să mai tacă în fața dezastrului produs de acest „președinte – zero barat” în democrația românească. Propunerea de suspendare este un act legitim al celor care nu mai vor să fie complici prin tăcere la batjocura la care Iohannis a supus Constituția, la cohorta de jigniri pe care a adus-o unei mari părți din electoratul român și la virulența de tip nazist cu care a demonizat un partid democratic, care – culmea! – cândva și-l alesese candidat de premier.
Pe de altă parte, supunerea la vot a hotărârii de suspendare va reprezenta, în sine, un important turnesol al caracterelor – și de aceea examenul trebuie parcurs. Indiferent dacă va trece sau nu de parlament, se va vedea clar cine de partea cui este și ce fel de valori susține.
De fapt, lui săracu^ Ciolacu nu îi este teamă că Iohannis chiar va fi suspendat; lui și careului de valeți care conduc PSD le este frică de ceva mult mai grav pentru ei – și anume de faptul că însăși procedura acestei suspendări le va scoate la lumină goliciunea de caracter, precaritatea gândirii politice, demagogia și colaboraționismul despre care știu toți, dar pe care nimeni nu-l recunoaște.
Parlamentul are de trecut în acest an două examene de valoare excepțională: votul pentru o hotărâre de suspendare a lui Iohannis din funcție și votul pentru o altă hotărâre, de verificare a averii acestuia.
Este vorba despre un simplu vot, nu despre un război nuclear. Spectacolul propagandei va fi total. Viermuiala din parlament va fi încântătoare. Iar nădușeala „președintelui” când își va prezenta punctul de vedere, așa cum scrie la Constituție, în fața celor pe care i-a umilit și batjocorit în fel și chip, va fi mica „răsplată” pe care o va primi întru eternitate pentru tot ce a făcut rău acestei țări.
Când Iohannis va ieși învârtindu-se pe ușa politicii, merită să aibă pe frunte ștampila de Zoro a unei binemeritate încercări de suspendare și de verificare a averii. Eșuate vor fi, desigur, ambele, dar de neșters în paginile de istorie.
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 24 de ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 16 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



